Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Ion Heliade Radulescu, Zburatorul


Ion Heliade Radulescu, Zburatorul




Ion Heliade Radulescu, Zburatorul

1. „nesatiu” – forma literara: nesat; „prinz” – forma literara: prind; „morele” – forma literara: morile.

2. Rolul virgulei este acela de a izola substantivul in vocativ, marca a adresarii directe.

3. N-am nicio veste de la rude. N-am cumparat doua veste, ci una.
4. motivul literar al zburatorului, motivul comuniunii omului cu natura, motivul noptii, al somnului etc.

5. Masura versurilor este de 13-14 silabe, iar rima este incrucisata.

6. Repetitia epitetului „inalta”, un superlativ afectiv, contribuie la accentuarea impresiei de solemnitate si vraja, noaptea e „nalta” si vesmantul ei negru, „semanat cu stele”, cuprinde ca o mantie imensa lumea in „bratele somniei”. Este momentul aprinderii stelelor pe cer, al conturarii unui cadru nocturn de o arhaitate primordiala, propice pentru aparitia Zburatorului. Se remarca la Heliade tendinta spre inalt, larg, fiindca „obiectul liric nu poate trai la acest poet decat sub regimul sublimului.”(Eugen Simion)

7. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii (marci lexico-gramaticale prin care se evidenteaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular „-mi”, verbele la timpul prezent, persoana I singular „tremur”; topica afectiva / cezura.
Prin lirismul obiectiv se produce o sublimare, o estompare a prezentei eului liric in spatiul poetic. Locutorul devine mai abstract, incat, in multe poezii „obiectualitatea devine voce” (Wolfgang Kayser), parand ca se exprima pe sine, incat nu mai este perceptibil nici un receptor al ei, deci nici un locutor. Eul liric ramane un observator discret al desfasurarii tabloului de natura prin fata cititorului. In descrierea innoptarii se remarca prezenta unui lirism obiectiv. Pastelul – sinteza remarcabila intre lamartinism si eresurile populare – este dominat de liniste, motivul tacerii depline revine ca un laitmotiv. Lirismul eliadesc este totusi mai putin obiectiv fata de cel cosbucian.
Prezenta celor doua tipuri de lirism se justifica prin stuctura baladei (introducerea mitului folcloric in poezia culta, idilicul rural ).

8. In poezia Zburatorul a lui Ion Heliade-Radulescu, intalnirea unei fiinte stranii are efecte ravasitoare pentru echilibrul tinerei fete: simturile ii sunt amplificate la maximum, senzatiile sunt de o intensitate vecina cu durerea. Prezenta Zburatorului se face simtita de la distanta, el fiind pretutindeni si nicaieri. In contact cu o astfel de puternica sursa de energie, corpul tremura, napadit de o exaltare extraordinara: „Ah, inima-mi zvacneste si zboara de la mine! / [] Si cald, si rece, uite ca-mi furnica prin vine, / In brate n-am nimica si parca am ceva”, de o vibratie profunda, cuprinzand intregul trup, facandu-l sa traiasca sentimentul erotic cu o frenezie rara. Manata de forte care depasesc cu mult inchipuirea, incapabila de a se stapani, tanara fata trece succesiv de la o stare la alta, fara oprire, de la bucurie la tristete si plans. Transcrierea starilor fizice si sufletesti este sugerata prin intermediul constructiilor exclamative si al punctelor de suspensie cu valoare stilistica, ce au rolul de a accentua incapacitatea fetei de a-si explica efectele unei „boli” misterioase. Antiteza reliefeaza starile contradictorii pe care copila le traieste „imi cerenu-s ce-mi cere”, „n-am nimica si parca am ceva”.

9. Versurile citate se caracterizeaza prin expresivitate si sugestie. In poezia Zburatorul, impactul fiintei demonice cu tanara fata produce pulsiuni erotice extraordinare. Relatarea starilor fizice si sufletesti pe care fata le percepe cu ingrijorare este construita gradat, prin interogatii, exclamatii si vocative: „Vezi, mama, ce ma doare! „Ca uite, ma vezi, mama?”. Dragostea se manifesta ca o boala, prin simptome cu totul noi pentru tanara in sufletul careia sentimentul s-a ivit pe neasteptate, ilustrate prin verbe si locutiuni verbale cu puternica forta de sugestie: „pieptul mi se bate”, „un foc s-aprinde-n mine”, „racori ma iau la spate”, „imi ard buzele”, „obrajii-mi se palesc”, „inima-mi zvacneste!”, „-mi furnica prin vine”, „tremur de nesatiu”, „ochii-mi vapaiaza”. Fata este derutata, bulversata de senzatiile contradictorii, aflate in antiteza.
Noaptea, in decorul unei lumi cufundate intr-o liniste patriarhala, intr-un paradis terestru, se deschid caile magice pentru intalnirea fetei cu Zburatorul, inger si demon in acelasi timp, incantator prin frumusetea lui neobisnuita. Oniricul ce domneste asupra intregului peisaj cheama Zburatorul si aparitia acestuia se face cu participarea intregii naturi: „Tacere este totul si nemiscare plina; / Incantec sau descantec pe lume s-a lasat; / Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina, / Si apele dorm duse si morele au stat”. Versurile redau o secventa de timp incremenita ca in fata unui mare miracol, un tablou imobil, un univers ce se poate intalni in tablourile pictorilor modernisti: intruziunea straniului in real, participarea lui la un eveniment se face cu discontinuitate, punand in evidenta marile forte care unesc planurile cosmic si teluric. Lumea asteapta infrigurata sosirea fapturii ceresti, undeva la granita dintre real si ireal.







loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate