Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Ilustreaza conceptul operational narator-personaj, folosind ca suport un text narativ studiat


Ilustreaza conceptul operational narator-personaj, folosind ca suport un text narativ studiat


Ilustreaza conceptul operational narator-personaj, folosind ca suport un text narativ studiat.

Naratorul este una din instantele fictive ale textului literar, alaturi de personaj. Naratorul este o conventie literara, fiind un intermediar prin care autorul isi exprima conceptiile. In text este identificabil prin persoana gramaticala a pronumelor si verbelor.

Naratorul-personaj nareaza la persoana l, oferind o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate ca in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu. Intelectual rafinat si erudit, cu deschidere spre nou, autorul s-a regasit pe sine in unele laturi ale metodei lui Marcel Proust. In scopul ilustrarii autenticitatii, Camil Petrescu foloseste in discursul narativ persoana l: "Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. .Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea constiintei mele, conflictul meu psihologic. Din mine insumi eu nu pot iesi. .Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai". " Prin urmare artistul povesteste lumea vazuta prin el, existand prin el"( "Noua structura si opera lui Marcel Proust")



In romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu, naratorul personaj este Stefan Gheorghidiu, care mediaza intre cititor si celelalte personaje prezentand un punct de vedere unic si subiectiv. De asemenea, sunt analizate prin monologul interior, trairi, sentimente, reflectii (planul interior) si fapte, tipuri umane (planul exterior).

"Vorbisem putin de tot, intreaga dupa-amiaza, caci simteam ca vorbele, fata de gesturi si prezenta, erau de prisos, ca hartiile moneda in tarile cu acoperire totala in aur. Candva insa nevasta-mea duse mana la capatai, lua din tabachera o tigara, o puse in varful unei tigarete si o aprinse ganditoare, cu chibritul. Gestul acesta avea o eleganta acum naturala, dar la inceput trebuie sa fi fost socotit de ea cu convingere, ca un semn de "distinctie". Acum nu era, mai aproape vorbind, decat un gest de acreala distinsa. Era un gest absolut marunt, dar parca ar fi trecut un nor stupid peste toata voluptatea. .

Nevasta-mea se socotise, pana la raidurile noastre mondene, inferioara mie si asta se simtea din modul in care se purta in fata mea si fata de mine. Mai tarziu pare-se, a descoperit ca nestiinta mea la dans e o inferioritate, ca neglijenta (relativa, foarte relativa) la imbracaminte e un fel de dovada de "lipsa de rasa".

"- Asculta, Stef, voi ce faceti acolo la granita?

I-am raspuns, sarutandu-i pentru mine umarul rotund, ca nu facem nici o pregatire si de altfel sunt sigur ca nu vom intra in razboi.

- Mai bine.ah, ce bine ar fi sa se termine odata povestea asta. Nu ti-e frica sa mergi la razboi?



- Eu ma gandeam ca as fi innebunit de teama s-o las pe ea cu absoluta certitudine ca n-are nici un control. Toata fata mi s-a crispat, intunecat de gandul acesta.

A bagat de seama si m-a intrebat numaidecat:

- Ti-e frica intr-adevar?."

Gestul simplu si comun al Elei e prezentat de personajul-narator cu grija pentru amanunte, avand dramatice ecouri interioare pentru el. Se reia si se caracterizeaza gradat gestul, din aproape in aproape, ajungand de la o extrema la alta: "avea o eleganta." "si un gest de acreala distinsa". Pana la un punct timpul textului corespunde timpului si ritmului gestului pentru ca apoi textul sa se distanteze de gestul exterior urmarind planul interior al comentariilor personajului-narator. Acest prezent al gandurilor deviaza prezentul real si reconstituie trecutul in anumite elemente alese pentru a sustine presupunerile.

Gheorghidiu, personaj-narator, comenteaza atat faptele exterioare ale Elei ("In fata mea si fata de mine"), cat si gandurile pe care le presupune, fie citandu-le, fie reproducandu-le, fie comentandu-le, in paranteza.

Discutia este interesant redata: stilul direct pentru ce spune ea, stilul indirect pentru ce spune el, monolog interior pentru ce gandeste. Gheorghidiu se dedubleaza: joaca scena iubirii in exterior, iar in interior traieste pe o alta axa a timpului.

Inlaturand replicile lui Gheorghidiu si inlocuindu-le cu gandurile sale, textul ar deveni teatru absurd, sugerand necomunicarea intre parteneri, sugestie pentru instrainarea sufleteasca.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate