Ilarie Voronca, Ulise

Ilarie Voronca, Ulise

1. "uzata"=nefolosita, neatinsa; "credincios"=necredincios

2. In sintagma "o! gazeta" este folosit semnul exclamarii, deoarece marcheaza interjectia si totodata interventia afectiva a eului liric.

3. a duce cu vorba; a duce grija; a duce dorul (cuiva)

4. "acum strada te primeste ca o cutie postala", "strada e aici la picioarele tale precum un caine credincios".

5. Poezia este un monolog adresat, iar prin folosirea pronumelui "tu" se accentueaza destinatarul mesajul numit si in titlul textului.

6. Comparatia "obisnuinta e pe umerii tai ca o camasa uzata" sugereaza ideea de acomodare cu o existenta absolut banala, in care elementul surprinzator nu poate sa intervina; nimeni si nimic nu pare sa-l surprinda pe acest Ulise, prezentat intr-o maniera avangardista.

7. Titlul este alcatuit dintr-un substantiv propriu, numindu-l pe celebrul erou grec care a participat la razboiul troian. Continutul textului insa contrariaza asteptarile cititorului, deoarece eroul este introdus in banalul cotidianului, in platitudinea vietii comune.

8. Textul apartine miscarii de avangarda, identificandu-se trasaturi precum nerespectarea constrangerilor prozodice - versul liber, ingambamentul (continuarea unei idei in urmatorul vers cu litera mica), utilizarea limbajul uzual, folosind putine figuri de stil si evidentierea spiritului ludic.

9. In ultimele sase versuri se trece de la cadrul exterior spre cel al interioritatii, schimbarea planului fiind realizata prin conjunctia adversativa "dar". Prin metafora "arcul din pupilele tale", eul liric doreste sa sugereze ca viziunea, punctul de vedere, este "intors" de altcineva, adica modificat sau concretizat de o putere exterioara individului. Fiind scrisa in spirit avangardist, poezia dezvaluie o parte ludica, folosindu-se cuvinte sau combinatii mai neobisnuite, cum ar fi "zgomote iti ling tamplele arterele", iar cele doua substantive enumerate ("tamplele" "arterele") nu sunt despartite prin virgula. Apare implicarea eului liric prin interjectia "o!", iar folosirea pronumelor de persoana a II-a evidentiaza caracterul adresat al textului.