Gellu
Naum, Oglinda oarba
1. "mirosi', "auzi'
2. Cratima care leaga forma atona a pronumelui personal de relativul
care mentine un ton informal / colocvial. Din
punct de vedere prozodic, fluidizeaza ritmul versului.
3. Flacara vietii inca mai ardea in el.
4. Tema identitatii, motive: iluzia simturilor, insomnia,
desirarea, oglinda.
5. "tu poti crede', "sa ma
mirosi', "insomnia mea"
6. Comparatia "insomnie . ca golul unei usi' se
refera la dificultatea de a descrie o insomnie. Astfel,
vocea lirica o identifica nu prin prezenta a ceva, ci mai
degraba printr-o lipsa. "Golul unei
usi' poate semnifica gaura cheii, prin urmare duce cu gandul la mister,
curiozitate si stare de veghe. In sine, patrunderea prin usa
este simbol al trecerii de la profan la sacru si deschide calea spre
revelatie. Transcendenta pare accesibila prin aceasta stare
de veghe permanenta.
7. Din punct de vedere ortografic, Oglinda oarba se remarca prin
lipsa totala a semnelor de punctuatie, sporind marca
oralitatii si parand sa
urmareasca fluxul abrupt al gandurilor eului liric.
In opinia mea, desi lipsa punctuatiei ingreuneaza
intelegerea operei, ii da, de asemenea, si o nota de
autenticitate si contribuie la atmosfera generala de confuzie in
fata contopirii spatiului visarii cu cel al realitatii.
Lipsa punctuatiei este unul dintre elementele
specifice frondei avangardiste, suprarealismului in cazul de fata.
8. In ultima strofa verbul "vreau' e repetat aproape obsesiv,
semnificand o dorinta puternica si o comanda
adresata celuilalt. Comparatiile metaforice au rolul de a semnaliza
starea naturala a personajului liric, iar prin enumerarea simturilor
(olfactiv, auditiv, tactil, vizual) plasate in contexte subtile,
neasteptate, eul liric se refera atat la dificultatea de a se face
cunoscut in mod autentic, cat si la cea a autocunoasterii. Cu toate acestea, fara o descifrare precisa a eului,
oglinda ramane oarba in continuare, fara a-i surprinde
corect reflectia.
9. Din punct de vedere al limbajului poetic, predomina caracterul ambiguu.
In prima strofa, eul liric pare sa se
desire, descompunandu-se in fire de sange, lana, tutun si
flacari, sugerand o experienta de contopire pana la confuzie
intre corp si sfera artificiala, inumana. In strofa a doua, este explorat contrastul dintre aparenta si
esenta, dintre vis si realitate, barierele dintre cele doua
fiind redefinite. De asemenea, in constructia "sa
vorbim de memorie' e frapanta discordanta dintre exterioritate
si interioritate. Laitmotivul
ambiguitatii persista si in ultima strofa,
simturile fiind inselatoare si lasand sentimentul unei
angoase a lipsei de claritate. Pe de alta
parte, orbirea poate fi semnul unei experiente initiatice: a ignora
aparentele inselatoare ale lumii si a cunoaste
realitatea secreta, esentele. "Poetul vede in
masura in care orbeste", afirma Gellu Naum candva.
