Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» FORME, METODE SI PROCEDEE SPECIFICE AGRESIUNII PSIHOLOGICE


FORME, METODE SI PROCEDEE SPECIFICE AGRESIUNII PSIHOLOGICE




FORME, METODE SI PROCEDEE SPECIFICE AGRESIUNII PSIHOLOGICE

1. Agresiunea psihologica – delimitari conceptuale

Pornim de la ideea ca razboiul a fost intotdeauna nu numai o ciocnire de forte si mijloace materiale, ci si o inclestare de energii spirituale (raportate la componenta psihologica a razboiului).

In demarsul nostru sa pornim de la aprecierile unor mari teoreticieni militari, cum ar fi:

SUN TSI – fondatorul gandirii politico-militare : “arta suprema a razboiului este de a-l invinge pe inamic fara lupta”.




Clausewitz – “scopul final al razboiului nu este nimicirea fortelor armate ale inamicului si cucerirea teritoriului lui, ci supunerea vointei acestuia si atingerea obiectivelor politico-strategice propuse cu pierderi umane si materiale cat mai mici”.

Alvin Toffler – “noile puteri ale sfarsitului de secol XX – ca denumire data informatiei, banilor si terorismului – au generat agresiunea si razboiul psihologic special sau curat”.

De altfel, rivalitatea dintre marile puteri din epoca razboiului rece, indeosebi, dintre liderii lumii socialiste si capitaliste, riscul confruntarii armate cu pierderi incalculabile si efecte ecologice deosebite au facut din agresiunea psihologica un mijloc si o alternativa preferata – din punct de vedere economic, politic, juridic – de atac curat la adresa securitatii nationale a statelor aflate in intrecere si coexistenta pasnica.

Aceasta tendinta calitativ noua in ducerea razboiului total a fost stimulata de aparitia armelor inteligente, precum si de modernizarea mass-mediei. Cel mai bun exemplu il constituie Razboiul din Golf (1991) in care numeroasele servicii psihologice si actiunile lor specifice si-au consacrat statutul de al patrulea gen de arma. Specialistii in domeniile psihologic, politic si militar au facut aprecieri despre agresiunea/razboiul/confruntarea/ actiunile psihologice in diferite moduri, cum ar fi:

“lupta generalizata a spiritelor”;

vector inaintat al oricarui conflict armat;

una din formele artei razboiului, precum si “un substitut si multiplicator al violentei organizate in relatiile internationale” dirijata contra psihicului uman;

parte a artei razboiului ale carei mijloace sunt viclenia, surpriza     si corolarul lor, panica sau teroarea;

mijloace de subversiune strategica destinate sa provoace o ruptura a echilibrului de forte si sa grabeasca exploatarea tactica;

arma stiintifica de teroare, caracterizta prin intrebuintarea asociata tehnicilor propagandei si a posibilitatilor subversive ale terapeuticii psihiatrice.

Din perspectiva unei mai vechi doctrine nationale de aparare, agresiunea psihologica era definita ca un ansamblu de forme, procedee si actiuni destinate persuasiunii in masa, care insotesc actiunile ostile si agresive sau pot sa se desfasoare de sine statator, avand drept scop:

dezinformarea, dezorientarea si slabirea vointei de aparare a fortelor armate si a populatiei;

manipularea si dezorganizarea unor structuri statale, precum si slabirea coeziunii interne in vederea instalarii unei stari de nesiguranta si confuzie in societate;

subminarea autoritatii organelor legitime si inselarea opiniei publice internationale prin prezentarea deformata a realitatilor interne.

Potrivit Dictionarului american de termeni militari ea ar reprezenta “folosirea pe baza de plan a propagandei si altor actiuni psihologice cu scopul imediat de a influenta opiniile, emotiile, atitudinile si comportamentul grupurilor straine inamice intr-un mod in care sa sprijine infaptuirea obiectivelor nationale”.

Evolutia proceselor politico-militare din ultimii ani confirma concluzia analistilor potrivit careia rezolvarea problemelor litigioase pe calea luptei armate constituie o varianta limitata, deosebit de riscanta, intarind optiunea pentru scenariile de agresiune psihologica, cel putin din urmatoarele motive care sunt, in acelasi timp, si caracteristici de baza:

actiunile nu sunt oficial declarate si, in consecinta, nu pot fi sanctionate de dreptul international;

nu suscita – cel putin la inceput – atentia opiniei publice internationale deoarece nu se poate stabili exact momentul declansarii lor, avand efecte intarziate, multiple, pe termen lung si pe o arie de cuprindere practic nelimitata;

vizeaza diferite componente ale constiintei sociale – politica, morala, juridica, estetica ;

actioneaza diferentiat, selectiv, mai ales, pe timp de pace, vizand grupuri sociale, organisme si institutii ale statului;

nu implica cheltuieli materiale prea mari si valorifica avantajul tehnologic si informational al tarilor dezvoltate in proiectarea si desfasurarea acestora.

Principul general al agresiunii psihologice il constituie influentarea negativa a proceselor biopsihice de baza ale militarilor aflati in situatii de lupta, precum si crearea de disfunctii la nivelul relatiilor psiho-comportamentale in diferite planuri, pentru realizarea constrangerii psihologice in directii care favorizeaza atingerea obiectivelor politico-militare propuse.

In consecinta agresiunea se exercita asupra proceselor psihice, fie dereglandu-le functionarea, fie alterandu-le produsele, inducand individului sau colectivitatii, la un moment dat, o stare anormala in gandire si comportament, dar cu aspect de normalitate, ce poate avea finalitati catastrofale.

Astazi actiunile psihologice sunt prezente in conflictele armate; operatiunile de asistenta umanitara; operatiunile de mentinere/implementare/consolidare a pacii; actiuni pentru restaurarea democratiei; actiuni pentru prevenirea unor conflicte armate; gestionarea unor situatii de criza, mai pe scurt in toate operatiile de stabilitate.

In timp de razboi, prin actiunile psihologice se urmareste paralizarea vointei adversarului de a lupta, subminarea coeziunii acestuia, inocularea sentimentului zadarniciei, confuziei, spaimei, insuflarea neincrederii in comandanti si in tehnica din dotare, inabusirea dorintei de rezistenta.

Efectele actiunilor psihologice sunt mai mari in acele grupuri militare si civile care sunt sensibile din punct de vedere psihic. Nemultumirea, invidia, egoismul, diferentele de natura materiala si spirituala, de autoritate si prestigiu dintre grupurile sociale, dintre oameni pot constitui un mediu care tinde sa favorizeze succesul acestui gen de actiuni. Pe plan militar, la acestea se pot adauga: greselile in activitatea de conducere, aprovizionarea deficitara, asistenta medicala insuficienta.

Agresorul este, inca din timp de pace, interesat sa identifice si sa exploateze “punctele slabe” ale adversarului. El urmareste sa obtina o imagine completa asupra acestuia, depistarea celor mai vulnerabile puncte ale politicii economice si sociale ale ideologiei lui.

Informatiile pe care le culege si le studiaza sunt “legate” de:

istoria dezvoltarii statului respectiv;

activitatea (caracteristica) guvernului si a gruparilor de opozitie;

atitudinea diferitelor categorii sociale fata de politica interna si externa;

nemultumirile populatiei pe diferite planuri;

relatia armata – societate;

structura social – economica a societatii;

nivelul de cultura al populatiei;

moravurile si obiceiurile acesteia.

In functie de rezultatele obtinute se intocmesc strategii in care “constrangerea psihologica” ocupa locul central – adversarul trebuie obligat sa accepte conditiile impuse nu prin lupta propriu-zisa, ci prin exercitarea de presiuni psihologice asupra lui, prin a-l convinge ca lupta este inutila.

Un rol major in actiunile psihologice, mai ales, la nivel strategic, il are “izolarea psihologica” a obiectivului agresiunii, pe baza unui complex de masuri. Acestea vizeaza:

sfera politica (exercitarea presiunii diplomatice asupra guvernelor statelor vecine cu cei ce reprezinta tinta actiunilor);

sfera economica (organizarea blocadei economice asupra statului vizat – obiectivul agresiunii psihologice);

sfera militara (demonstratii de amenintare cu interventia, insotite de mobilizarea unitatilor si subunitatilor fortelor armate din regiunea data).

In literatura de specialitate, sintagma operatii(actiuni) psihologice, este nelipsita din componenta razboiului informational.

Omniprezenta operatiilor/actiunilor psihologice in reteta razboiului informational este determinat, in general, de urmatoarele aspecte care le definesc si le caracterizeaza:

Nu ucid si nu produc distrugeri prin ele insele, nefiind deci sanctionate prin normele de drept international sau condamnate de catre opinia publica. Daca ilegalizarea razboiului – in intelesul clasic al cuvantului – este consacrata, in dreptul international (codificarea dreptului razboiului in epoca moderna a fost deschisa de Pactul Briand-Kellog – Paris, 1928, statuata in Carta O.N.U. si completata prin definirea agresiunii militare – Rezolutia 3314 a Adunarii Generale a O.N.U., din 18 decembrie 1974), agresiunile neconventionale nu constituie obiectivul unei necesare si efective jurisdictii internationale(cu exceptia propagandei conexe conceptului clasic de razboi). In acelasi mod, opinia publica reflecta si condamna ororile si distrugerile razboiului si mai putin sau deloc strategiile de agresare nonconventionale, care distrug matrici nationale, culturale, religioase, morale, statusuri, ierarhizari sociale, un stat fiind virtual cucerit fara a se deplasa la granita nicio armata.





Sunt omniprezente: ele premerg, insotesc, urmeaza sau fac chiar inutil un conflict armat. Sunt elocvente, in acest sens, asertiunile lui B. Baker, referitoare la razboiul din Golf: in operatiunea Furtuna in desert nu au existat numai masive atacuri terestre, aeriene si navale, ci si – inainte, in timpul si dupa operatie – un razboi alert al cuvintelor si al imaginilor.

Nu presupun costuri materiale si financiare deosebite, raportul cheltuieli/eficienta surclasand consumurile pe care le presupune o confruntare militara clasica. O evaluare a costurilor actiunilor psihologice desfasurate de catre fortele aliate in Golf/1991 indica un raport de 1: 3000 de dolari fata de cheltuielile strict militare.

Au o raza mare de actiune si efecte deosebite, datorita mijloacelor tehnice de difuzare. Sistemele de aparare si de contracarare (gen antiracheta, de ex.) sunt practic inexistente. Pentru eficienta lor, materialele tiparite si difuzate in Golf au fost supranumite gloante de hartie.

Vectorul cel mai inaintat il constituie mass-media, careia i se exploateaza una din functiile de baza – functia mediatica. Munitia o reprezinta informatiile, mai exact accesul la acestea, care, asa cum sublinia Robert Muchielli, prin intermediul mijloacelor moderne de difuzare, sunt singurele capabile sa fabrice o opinie publica, sa creeze o psihoza colectiva fara a fi nevoie sa adune multimile. Ele actioneaza asupra fiecarui individ, individual si izolat, creand totodata fenomene colective. In consecinta, componenta informationala destinata opiniei publice are o valoare critica pentru toti cei implicati . Este posibil ca succesul sau insuccesul sa nu se produca pe campul de lupta, ci pe prima pagina a unui ziar de dimineata.

Stricta specializare a planificatorilor si a utilizatorilor destinati conceperii, elaborarii,difuzarii si evaluarii actiunilor psihologice; in Golf au actionat aproximativ 1000 de specialisti(psihologi, sociologi, lingvisti, graficieni etc.), in Somalia – peste 300, iar pentru operatiile din Haiti – peste 200.

Recursul tot mai des la agentii specializate de relatii publice si de publicitate. Sunt de notorietate, in acest sens, actiunile desfasurate de agentia Hill and Knowlton pentru manipularea opiniei publice in favoarea operatiunii Furtuna in desert si a agentiei Ruder Finn et Rotman din Washington angajata de guvernele din Croatia si Bosnia-Hertegovina, precum si de catre albanezii din Kosovo pentru a le reprezenta interesele si a le crea o imagine favorabila in lume. Ruder Finn a actionat in mod deliberat asupra unor categorii specifice, in mod deosebit asupra comunitatii evreiesti cu o campanie care-i asemuia pe sarbi nazistilor.

Alegerea temelor, exploatarea ,,fisei psihologice’’ a zonei/adversarului prelucrarea, elaborarea si diseminarea cu precizie a informatiilor.

Pentru manipularea opiniei publice in favoarea interventiei din Golf s-a folosit una dintre cele trei mari teme ale sensibilitatii societatii americane: soarta copiilor (celelalte doua teme fiind drepturile omului, respectiv grija statului american pentru cetatenii sai). Mesajele pentru trupele irakiene au avut un continut profund umanitar – trecerea de la cuvantul care ameninta si infricoseaza la cuvantul care previne si convinge – fiind cea mai spectaculoasa mutatie in domeniu, prin consecintele avute in planul eficientei (predarea in masa, in locul unei rezistente indarjite).

Operatiunea Sustinerea democratiei din Haiti, desfasurata sub deviza Castiga-i inima si castigi, releva, de asemenea, elemente inedite in acest sens: tema centrala a discursurilor presedintelui rasturnat de la putere, Aristide, a fost Vin pentru a trage clopotul reconcilierii – o intoarcere de 180 de grade fata de amenintarile initiale cu razbunarea; transmisiile se faceau intre orele 04.00-08.00 si 18.30-22.00, deoarece in restul timpului, din cauza caldurii, haitienii dormeau; manifestele difuzate au fost tiparite in rosu si albastru – culorile drapelului national – evitandu-se portocaliul, culoarea fortelor armate; mesajele erau scurte si clare – text si desen – dat fiind nivelul scazut de pregatire a destinatarilor, iar conceperea textelor a necesitat dezbateri indelungate.

Complementaritatea spatiilor informationale in care se desfasoara, dublata de dualitatea mesajului in functie de destinatar (opinia publica interna si internationala, respectiv ,,tinta’’ – trupele si populatia adversarului). Este de remarcat, in acest sens, densitatea activitatilor desfasurate de catre firma Ruder Finn et Rotman in favoarea clientilor: in numai 3 luni – iulie – septembrie 1992 – au organizat 30 de intalniri cu principalele grupuri de presa, au lansat 13 informatii exclusive, au transmis 17 scrisori si 8 rapoarte oficiale, au organizat intalniri oficiale la varf si au contactat telefonic 48 de membri ai stafului Casei Albe, 20 de senatori si peste 100 de persoane din mass-media, pasand editoriale in New York Times , Washington Post, U.S.A. Today, Wall Street Journal si o serie de materiale pe canalele de televiziune.

In ceea ce priveste principiile actiunilor psihologice, avand in vedere si abordarile sotilor Toffler, vom sublinia ca intotdeauna sase aspecte se repeta de-a lungul istoriei, cu perfectionarile si dimensiunile timpului in care se desfasoara. Laitmotivele actiunilor psihologice se constituie din:

*acuzarea adversarului ca a comis atrocitati;

*amplificarea mizelor(intereselor) implicate;

*demonizarea/dezumanizarea adversarului;

*polarizarea - ,,Cine nu e cu noi, e impotriva noastra’’;

*asumarea protectiei divine - ,,Dumnezeu sa binecuvanteze America’’ a strabatut toata propaganda americana din Golf, dupa cum Bagdadul a incercat instrumentarea Jihadului sub lozinca ,,Alah si Akbar’’;

*metapropaganda – discreditarea propagandei celuilalt.

La acestea se adauga umbrela dreptului international, in speta rezolutiile O.N.U.

Evolutia vietii internationale contemporane, evidentiaza tot mai mult tendinta de inlocuire a politicii de forta cu politica de influentare prin manipulare. Se desfasoara in acest sens complexe scenarii psihologice, elaborate si aplicate de catre multe puteri pentru largirea sferelor de influenta, pentru noi piete de desfacere si castigarea de aliati.

S-a acumulat astfel un intreg arsenal de procedee si tehnici, cai si modalitati subtile de influentare a constiintei, a modului de gandire si a comportamentului indivizilor, a starilor psihice si morale ale acestora, a climatului psihosocial si al fortei de actiune a colectivitatilor umane.

In prezent, operatiile psihologice au un caracter tot mai diferentiat, selectiv, mai ales in timp de pace si vizeaza atat grupurile sociale, cat si persoanele fizice.

Ca urmare, au fost intensificate procese cum sunt: dezinformarea, insinuarea adevarurilor in constiinta oamenilor, crearea unor stereotipuri deformate in gandire, inlocuirea convingerilor si pozitiilor reale cu altele false.

Indiferent de extinderea conflictului , de rolul deosebit de important al armamentului si tehnicii din ce in ce mai sofisticate, omul ramane deopotriva punctul forte, dar si „calcaiul lui Achile” de care, in ultima instanta depinde victoria sau esecul.

2.Continutul si mecanismul agresiunii psihologice. Forme si metode specifice

Analizand realitatile concrete ale ultimului deceniu, practicile folosite tot mai larg in cadrul unor conflicte internationale recente se poate afirma ca agresiunea psihologica este consecinta stadiului la care au ajuns stiintele despre om si societate si tehnologia informatiei. Daca in cazul razboaielor clasice, considerate de catre unii geopoliticieni, chiar razboaie medievale, agentul era omul purtator si manuitor al armei, in conditiile agresiunii psihologice cei care desfasoara actiunile sunt manuitorii de oameni. Se realizeaza, deci, o trecere de la „soldatii” care manuiau pusca sau tehnica ultraperfectionata la specialistii care directioneaza procese si stari psihice (INFOCOM nr. 4/90, p. 12-14).

In cazul agresiunii psihologice, omul simplu risca sa devina un instrument – arma, care poate fi folosit, in raport de nevoi, de catre manuitorul sau, pentru realizarea anumitor scopuri.

Ca atare, cel manipulat este convins ca actiunile si conduitele sale sunt rezultatul propriilor decizii fara a-si da seama ca acestea sunt determinate de acumularea in timp a unui anumit tip de informatii selectate si dirijate catre el, potrivit unui program conceput pe obiective si etape bine determinate, ca, in fapt, actele sale sunt controlate si comandate de altii.

Se poate spune ca, prin intermediul informatiei, se poate face mult mai mult decat prin folosirea glontului, luptatorii adversi, care ar fi trebuit in mod necesar sa fie nimiciti, in cazul actiunilor psihologice sunt „deturnati”, „reprogramati” si folositi in interesul propriu.

Agresiunea psihologica se poate concepe si efectua independent, fara apel la forta armata sau intr-un scenariu mai cuprinzator, ce include si alte tipuri de agresiuni, de regula, economice si militare.

Emil Constantinescu, fostul presedinte al Romaniei, la Conferinta „Mondializare si identitate nationala” din noiembrie 1997: „Tarile vor fi in continuare cucerite sau abandonate, vor anexa sau le vor fi smulse teritorii. Nu insa pe calea marilor desfasurari militare ce au marcat secolul XX. Violenta organizata, ce a reprezentat din totdeauna forma pe care a imprumutat-o razboiul, va fi inlocuita, daca nu este deja, de forme mai subtile de agresiune. Tarile nu vor mai fi invinse pe campul de lupta, ci la Bursa. Nu batalioanele vor fi anihilate, ci chiar centrii vitali ai economiei nationale”.

Mecanismul agresiunii/influientarii psihologice are la baza trei premise functionale:

Prima se refera la capacitatea limitata in timp si spatiu a individului de a reactiona adaptativ la actiunea unor factori stresori interni sau externi, in functie de nivelul rezistentei si stabilitatii psihomorale. De aici rezulta componenta relationala a agresiunii psihologice, exprimand continutul si calitatea proceselor prin care militarul se raporteaza activ la realitatea campului de lupta.

S-a remarcat ca in grupurile de militari insuficient pregatiti in plan psiho-moral, cu o slaba coeziune, cu presiuni psihice si conflicte intre sefi si subordonati ca urmare a nesatisfacerii unor trebuinte, exista conditii favorabile pentru destabilizare psihica si, uneori, fac imposibila sustinerea luptei armate. Dimpotriva, atunci cand militarii au perceptia corecta a solicitarilor campului de lupta printr-un antrenament asiduu, cand exista reactii de solidaritate, receptivitate, initiativa, iar comandantul raspunde asteptarilor subordonatilor, intra automat in functiune scutul psihologic in masura sa descurajeze agresiunea declansata si sa diminueze pierderile psihice la un nivel admisibil pentru organizarea si ducerea luptei cu inamicul.




A doua premisa are in vedere nevoia organica a omului modern de a se informa si a-si construi imagini favorabile despre mediul social-politic si cultural, cu rol stimulator in raport cu propria activitate. Ea reprezinta si componenta informationala a agresiunii psihologice. Se stie ca orice razboi clasic este sustinut de un „razboi al imaginilor”, care a devenit „un aliment cotidian al sensibilitatii noastre, al inteligentei noastre”, avand un impact - organizant sau dezorganizant – atat de mare asupra psihicului uman incat i-a determinat pe specialistii in domeniu sa considere civilizatia secolului nostru drept o civilizatie a imaginii, iar planeta, drept un sat electronic in care comunicam tot mai mult si se pare ca ne intelegem tot mai putin.

Agresiunea/influientarea psihologica se bazeaza tocmai pe capacitatea omului de a retine imaginea perceptiva generata de trairea unor situatii concrete si de a-si construi reprezentari mentale, cu rol adaptiv si reglator in structura comportamentului si actiunii sale constiente.

Informatia produce modificari esentiale in functionarea proceselor psihice senzoriale, cognitive si reglatorii, deci, in ansamblul sistemului de personalitate, iar, prin intermediul creativitatii se interpreteaza noutatea adusa pentru corectarea deciziilor la nivel individual sau de grup.

Este interesant de observat cum, prin folosirea prefixelor contra, dez sau ne, informatia a capatat alte sensuri, iar prin institutionalizarea ei sau creat departamente, agentii, servicii sau birouri de informatii strict profesionalizate.

A treia premisa functionala se refera la intentionalitatea agresiunii psihologice, care presupune existenta unor strategii, forme, metode, forte si mijloace de influentare a militarilor si populatiei statului-tinta, atat in timp de pace cat si in situatie de razboi. Aceasta este componenta procedurala a fenomenului de care ne ocupam, prin care „se materializeaza interdependentele de ordin organizatoric, tehnic si logistic din cadrul actiunilor militare care converg spre studierea si interpretarea dimensiunilor psihologice a luptei armate”. Din aceasta perspectiva teoretica, agresorul considera aparatorul drept o tinta vie, vulnerabila in urmatoarele puncte-cheie:

rezistenta psihica si stabilitatea moralului militarilor;

coeziunea grupurilor de decizie si executie;

stilul de conducere al sefilor (comandantilor) si personalitatea acestora.

Arma psihologica foloseste doua categorii de munitie, cu caracteristici speciale, adecvate naturii agresiunii: factorii stresori (stimulii) si informatiile (propaganda).

Realitatea campului de lupta este in sine un generator permanent de solicitari, iar influenta psihologica prin stimuli consta in bruierea, suprasolicitarea si nu in ultima instanta, perturbarea si dereglarea mecanismului functional al psihicului militarilor.

In esenta, se urmareste slabirea rezistentei si, in final, caderea psihica sub actiunea urmatoarelor variabile:

factorii de situatie – intre care un rol deosebit il joaca caracteristicile mediului ambiant, ale tehnicii de lupta, izolarea si starea fiziologica a militarilor, urmarindu-se provocarea socului psihologic;

starile psihice – ca reflex al primei categorii de variabile – intre care agresorul vizeaza producerea unor fenomene negative ca teama, frica si panica;

suprasolicitarile fizice si psihice – cu fenomene ce degradeaza amplu psihicul si depasesc limitele capacitatii de adaptare a militarilor: apatia, depresiunea, deznadejdea, moartea psihogena.

Actiunile de influentare psihologica prin informatii (propaganda) sunt astfel proiectate (in continut) si desfasurate (in timp si spatiu), incat sensul si semnificatia acestora sa declanseze procese de prelucrare psihica constienta care sa aiba drept efect erodarea sau modificarea unor produse psihice (opinii convingeri, atitudini) din sfera moralului, a motivatiei pentru lupta, precum si aparitia unor fenomene psihice negative: pesimism, indoiala, neincredere, defetism, refuzul luptei, lasitate.

Subtilitatea si caracterul nociv (subversiv) al acestor actiuni consta in aceea ca indivizii supusi influentarii propagandistice – prin dezinformare si manipulare informationala – nu realizeaza presiunea ce se exercita asupra lor, fiind convinsi ca actiunile si conduitele proprii sunt rezultatul unor aprecieri si decizii independente.

In ambele situatii de influentare psihologica – prin stimuli si prin mesaje – principalul pericol, factor de risc si efect nociv este – dupa opinia lui Jaques de Lauray – „depresiunea mentalului” individual sau colectiv datorata urmatoarelor cauze principale: culpabilitatea, abstinenta sexuala, departarea de casa, pierderea salariului si servitutiile militare.

Obiectivele agresiunii psihologice

Obiectivele actiunilor de influentare psihologica pot fi diferentiate in functie de strategiile de securitate, de caracterul razboiului in care sunt angrenate partile, pot fi corespunzatoare fiecarei forme si etape de lupta, diferentiate pentru fortele luptatoare, populatia civila si organele puterii s.a.

De asemenea, actiunile psihologice sunt particularizate pentru categoriile de destinatari din tarile aliate si neutre, urmarindu-se castigarea adeziunii acestora.

Cele mai semnificative obiective ale unei posibile agresiuni psihologice indreptata impotriva tarii noastre, corelata sau nu cu alte forme de agresiune neconventionala, ar putea fi:

slabirea rezistentei psihomorale a combatantilor si populatiei din zona actiunilor militare prin modificarea imaginii legata de capacitatea conducerii nationale de a organiza si sustine logistic razboiul de aparare;

dezinformarea si manipularea informationala a fortelor armate si a populatiei in legatura cu adevaratul continut si dinamica proceselor politico-militare interne si internationale. Se creeaza astfel fenomenul de ceata al razboiului, in care oamenii insuficient sau eronat informati pe cai oficiale pot fi usor indusi in eroare; se pot determina si dezvolta curente de opinie ostile promovarii si apararii intereselor nationale;

instaurarea unei stari de nesiguranta social – politica de confuzie si haos in societate ce vizeaza dezorganizarea unor structuri statale, crearea unor fenomene de criza economica, politica, precum si slabirea coeziunii interne. Este momentul de aparitie a grupurilor de presiune, a actelor de terorism, sabotaj sau alte forme de agresiune interna la adresa securitatii nationale;

subminarea autoritatii organelor legitime, discreditarea unor personalitati politice si militare este insotita de declansarea unor manifestari de masa pentru a crea un conflict deschis intre guvernanti si guvernati;

inselarea opiniei publice internationale prin intermediul mass-mediei privind realitatile interne din statul-tinta, precum si in legatura cu adevaratul mobil si scopurile agresiunii militare.

Astfel, prin comunicare, prin informare sunt influentate credintele, sistemele de motivatie si atitudinile, mentalitatile, convingerile, curentele de opinie, cercurile diplomatice si centrele de decizie politico-militara.

Forme si metode specifice agresiunii psihologice

Agresiunea psihologica a evoluat permanent, atat doctrinar (conceptual) cat si tactic (ca mod de actiune), acompaniind din cele mai vechi timpuri agresiunile armate sau desfasurandu-se de sine statator.

Dintr-o perspectiva generala, atat in timp de pace, cat si in situatii de conflict, se poate afirma ca principala forma de manifestare a agresiunii/influientarii psihologice este confruntarea imaginilor prin mijlocirea mass-mediei. Asistam, mai mult sau mai putin protejati, la actiunile coordonate ale unei oligarhii mediatice ce detine puterea comunicativa si care, la randul ei, se converteste in putere politica, prin raza sa enorma de influenta.

Se poate afirma ca informatia este o arma de o eficacitate fara egal fata de mijloacele clasice de diversiune, deoarece in aceasta confruntare nu conteaza starile de lucru reale, ci perceptia si imaginea lor in mediile de decizie politica si in opinia publica interna sau internationala. Se evidentiaza, in acest context, doua metode principale:

a)     dezinformarea si manipularea informationala;

b)     activarea (stimularea) subliminala psihodinamica;

a) Dezinformarea este o problema la ordinea zilei, devenind atributul epocii in care traim si care permite „exploatarea din gandirea umana datorata exploziei informative, ea fiind o masina de razboi suficient de eficienta si de experimentata pentru a ocoli interdictiile puse armelor nucleare”.

H.P. Cathala defineste fenomenul ca o forma psihologica a subversiunii, vizand destabilizarea unui stat sau a unor grupuri umane, subminarea capacitatii de rezistenta, fara a fi necesara punerea in actiune a fortelor armate.

b) Stimularea subliminala psihodinamica este o metoda tot mai mult folosita pentru influentarea psihologica a multimilor, bazandu-se pe mecanismul fiziologic al procesarii informatiei (stimulilor) intr-o zona de receptie activa, situata intre pragul fiziologic si pragul perceptiv al individului si care furnizeaza creierului mai multa informatie utila decat constientizam in mod real.

Presiunea exercitata asupra subconstientului de actiunea repetata a unor stimuli externi, avand o semnificatie afectogena ridicata, determina procesari specifice care duc la relationari subterane si initieri de modele fiziologice cu o distinctie orientata, manifestate la suprafata prin schimbari vizibile de opinie si atitudine. Perceptia subliminala devine astfel responsabila de penetrarea stimulilor aflati sub pragul perceptiei constiente spre zona comportamentala, ocolind insa instantele strict rationale si reflexive ale individului. In practica acestei metode se impune tot mai mult imaginile cine-TV care, in absenta obiectului social real, au o mare forta de activare subliminala a multimilor si de influentare in directiile stabilite de o anumita sursa. Vom aduce in sprijin cateva situatii exemplificatoare. La mijlocul anului 1990, mai mult de 50 % dintre americani nu stiau mai nimic despre Kuweit si erau indiferenti fata de invazia irakiana. Pe timpul pregatirilor pentru declansarea operatiei „Furtuna in desert”, la televiziune a fost prezentata o emisiune care a zguduit nu doar America, ci intreaga lume: o refugiata povestea cu disperare ca fusese martora unor scene de o bestialitate cutremuratoare, ca mii de oameni nevinovati erau ucisi cu sange rece de soldatii lui Saddam Hussein inclusiv nou-nascutii din maternitati. Relatarea a impresionat profund, a fost invocata in mod repetat in discursurile presedintelui George Bush, a fost retinuta in rapoartele organizatiei „Amnesty International”, a determinat convocarea unui forum international sub egida O.N.U., iar sondajele de opinie dovedeau in ianuarie 1991ca aproape 90 % dintre americani sustineau interventia S.U.A. in Irak.

In realitate, scenariul de influentare psihologica a fost opera celei mai mari agentii de relatii publice din S.U.A. „Hill and Knowlton” si a televiziunii, intrucat dupa razboi s-a dovedit ca femeia care poza ca victima nu era altcineva decat fiica ambasadorului Kuweit-ului in America, care interpretase in fata oamenilor TV un rol bine pus la punct, cu scop manipulatoriu.

Trebuie sesizat ca principalul pericol de agresiune psihologica pentru Romania aflata in tranzitie il constituie spargerea matricei spirituale nationale si pierderea identitatii noastre culturale prin proliferarea kitsch-ului, denigrarea simbolurilor perenitatii si rezistentei noastre istorice, inducerea in constiintelor maselor a altor modele culturale, deturnarea credinciosilor spre secte religioase straine de spiritul national si alinierea fara conditii la standarde umane functionale in alte zone geografice si arii spirituale.

Exceptand aceasta prima forma specifica agresiunii psihologice, cu cele doua metode principale ale sale, mai trebuie evidentiate si urmatoarele:

a)       Cointeresarea, coruperea, compromiterea, santajul si intimidarea indivizilor sau grupurilor umane;

b)       Actiunile grupurilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele si crimele politice;



c)       Exacerbarea instinctului de conservare al combatantilor si de accentuare a stresului luptei;

d)       Drogurile;

e)       Actiunile de influentare parapsihologica.

a) Aceste tipuri de actiuni, de regula, sunt purtate prin intermediul organelor de spionaj care actioneaza sub cele mai diferite acoperiri in scopul de a crea grupari ostile in randul adversarului, de a exercita presiuni politico-economice si de a forma atitudini favorizante atingerii unor obiective agresive imediate sau de perspectiva.

Ponderea acestora in evantaiul divers al actiunilor de ducere a razboiului psihologic este importanta, un numar tot mai mare de state intrebuinteaza aceste forme datorita unui grad sporit de „permeabilitate” fata de posibilitatile de protectie ale adversarilor potentiali. Ele se desfasoara in cadrul unor agentii, intreprinderi, institutii, misiuni diplomatice, asociata sau organizatii care lasa oricui impresia ca obiectul activitatii lor este licit, neavand nici o legatura cu vreo activitate indreptata impotriva securitatii statului.

Implicarea serviciilor secrete ale marilor puteri dupa al Doilea Razboi Mondial in lovituri de stat (Grecia, Chile, Kampuchia, Grenada), conflicte militare (Vietnam, Orientul Mijlociu, Malvine), finantarea clandestina a unor grupari politice in Europa si Asia, inclusiv in declansarea procesului de destructurare a estului european socialist, rascoale si atentate in Africa, permanente crize de guvern in America Latina s.a. sunt exemple relevante pentru importanta care se acorda acestor actiuni. In ciuda intelegerilor actuale dintre marii actori ai lumii privind reducerea armamentelor si a efectelor, a transparentei tot mai largi in domeniul militar, preocuparea armatelor statelor dezvoltate este indreptata totusi in directia intaririi serviciilor de informatii si contraspionaj, deoarece sunt structuri abilitate sa furnizeze elemente si date care sa realizeze surprinderea inamicului sau prevenirea acestuia.

In prezent, misiunile spionajului s-au extins si diversificat, practicandu-se, teoretic, un spionaj total, cu intregul sau arsenal de metode si mijloace, daca avem in vedere ca pana le urma in relatiile dintre state si armate nu exista sentimente, ci numai interese. Din aceasta perspectiva nu trebuie sa ignoram faptul ca si noi ne-am confruntat si ne confruntam cu toata gama de actiuni menite sa duca la obtinerea de informatii cu caracter militar si, de asemenea, cu incercari de racolare a cadrelor militare, explorandu-se “punctele slabe” ale acestora: bani, alcool, viata imorala, tendinte de vedetism sau “dosarul personal” ca mijloc de intimidare si santaj.

Un alt aspect se refera la interesul manifestat de mass-media scrisa pentru aspecte si activitati militare sau subiecte referitoare la anumite personalitati militare, redactate cu tendinta vadita de denaturare a adevarului sau de compromitere a imaginii publice a institutiei militare si conducatorilor ei.

b) Actiunile grupurilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele, crimele politice.

Insistam aici asupra actiunilor “grupurilor de presiune”; se are in vedere ca, desi activitatea de presiune este universala (“presiune face toata lumea”) fenomenul politic al “pressing-ului” a devenit foarte frecvent, ca fapt social si subiect de cercetare sociologica, indeosebi in tarile aflate in tranzitie de la totalitarism la economia de piata si statul de drept.

Avand drept element definitoriu presiunea ca tactica sau mijloc specific de actiune politica si implicand o primejdie ascunsa (mascata), grupul de presiune are o mare capacitate de adaptare si infiltrare in mediile interesate, precum si de exploatare in folos propriu a oricarei situatii conjuncturale prin actiuni revendicative sau de influentare psihologica propriu-zisa: dezinformare si manipulare, inscenare, incitare la violenta s.a.

c) Exacerbarea instinctului de conservare ale combatantilor si de accentuare a stresului luptei (C.S.R.) reprezinta forma principala a agresiunii psihologice in operatie si lupta, sistemului de factori stresanti specifici cazandu-le victima militarii fara o pregatire moral-psihologica adecvata.

Anexa nr. . . pune in evidenta actiunea dezorganizanta a acestor factori in confruntarea militara din Golful Persic. Strategiile de destabilizare psihica a adversarilor se folosesc de o serie de procedee militare clasice, exploatandu-se componenta lor psihologica, cum ar fi:

hartuirea inamicului in plan tactic, prin forme de lupta diverse pentru intretinerea sentimentului de teama;

realizarea surprinderii in timp si spatiu sau din punct de vedere operativ-strategic, ca factor generator de frica si panica;

suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic afectogene si terorizarea psihica a combatantilor;

prelungirea intentionata a timpului de asteptare in dispozitivul de lupta pana la momentul declansarii operatiei (luptei); in tot acest timp se inregistreaza pierderi psihice care trebuie inlocuite.

Analizand acest ultim aspect, specialistii sunt de acord ca asteptarea luptei devine in sine un factor de agresiune psihologica pentru militarii slab antrenati si labili psihic, tot asa cum ofensiva aeriana a fortei multinationale a fost paralizanta, de o duritate maxima, a carei amploare nu s-a justificat strategic (din calculul raportului de forte calitativ) ci numai psihologic. In mai putin de 100 de ore au fost ucisi (raniti) peste 60.000 de militari irakieni, in timp ce fortele aliate au pierdut mai putin de 100 de combatanti. De altfel, s-a avut in vedere recomandarea specialistilor ca, pentru destabilizarea psihomorala a unui luptator bine protejat genistic, sunt necesare aproximativ opt tone de bombe.

d) Drogurile au devenit o metoda consacrata in arsenalul agresiunii psihologice incepand cu razboiul din Coreea si Vietnam, dar si in timp de pace, ca o adevarata arma strategica, vizand obiective importante pe termen lung. Chinezii au fost primii care au raspandit in mod sistematic drogurile in randul soldatilor americani, furnizandu-le in mod clandestin heroina, morfina, opiu si alte derivate halucinogene. Combatantii isi procurau la preturi derizorii aceste produse si le consumau pentru a incerca sa-si faca suportabile misiunile de lupta dificile si intr-un mediu fizic deosebit de ostil. A fost materializata ideea lui Mao Tze Dung potrivit careia: “Daca vrei sa faci inoperante niste trupe, drogheaza-i pe indivizii care le compun”.

Si fosta Uniune Sovietica a utilizat pe scara larga halucinogenele (L.S.D., anfetamine) in razboiul din Afganistan reusind sa captureze unitati intregi fara sa recurga la arme, deci fara lupta. Experientele facute de americani cu soldatii voluntari care au consumat L.S.D. au oferit concluzii surprinzatoare: santinele si-au abandonat armele si au lasat trecere libera prin zone interzise oricaror persoane, apoi au fost cuprinse de un somn profund, cu pierderea constiintei.

Efectele destabilizatoare nocive si pericolul folosirii in timp de pace a drogurilor constau in crearea dependentei psihice, cu urmatoarele consecinte:

o dorinta coercitiva de a obtine drogul, in alternanta cu sindromul de abstinenta si pasivism fata de alte nevoi si activitati;

iritabilitate, stare de neliniste sau tulburari de comportament, cu diminuarea pana la anulare a responsabilitatii, a spiritului de ordine si disciplina militara;

predispozitie spre insubordonare si comiterea unor delicte grave (crima, dezertare, sinucidere);

folosirea drogurilor are caracter deosebit de contagios, estimandu-se ca un toxicoman reuseste sa corupa intr-un an aproximativ 14 camarazi.

e) Actiunile de influentare parapsihologica completeaza la varf formele de manifestare ale razboiului nevazut.

Particularitatile pe care le prezinta armele si tehnicile din domeniul parapsihologic - proiecte deja dezvoltate si operationale sau in curs de realizare, in sustinerea carora Pentagonul, de pilda, aloca anual un buget de peste 6 milioane de dolari, inclusiv pentru realizarea instalatiilor de spalat creiere – sunt prea putin cunoscute publicului, atat datorita caracterului lor insolit, cat si secretului care le invaluie.

Interesul deosebit pentru utilitatea malefica a realizarilor din acest domeniu s-a directionat pe doua planuri. Primul are in vedere utilizarea fenomenelor sau efectelor parapsihologice* in care dominant este transferul de informatii, pentru culegerea de informatii secrete din tabara adversa si manipularea psihica are ca obiect sustinerea actiunilor de contraspionaj, antrenarea incursiunilor in terenul adversarului.

Cel de-al doilea plan de investigare il constituie utilizarea acelorasi fenomene si efecte, dar a caror caracteristica principala este data de un transfer energetic. Actiunile de acest fel vizeaza crearea unor arme cu potential distructiv, ofensiv sau defensiv, capabile sa anihileze actiunile dusmanului.

Obiectivele actiunilor cu caracter parapsihologic ar putea fi:

depistarea si descifrarea, prin tehnici parapsihologice, a continutului documentelor secrete;

localizarea instalatiilor militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;

anihilarea de la distanta a persoanelor invizibile si neutralizarea specifica a sistemelor de armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;

antrenamentul propriu al trupelor specializate in misiuni de comando sau interventii speciale.

Profesorul rus Kaznatseev afirma, raportat la aceste tipuri de actiuni, ca : “Daca aceste metode sunt utilizate in scopuri militare, noi putem sa fim victime ale altor tipuri de agresiuni foarte violente. Vointa si inteligenta oamenilor si cele mai importante descoperiri, secretele si toate informatiile sistemelor de protectie si aparare ale unei tari pot fi furate gratie acestor tehnologii. Aceste metode pot fi utilizate atat pentru a lichida capacitatea combativa a armatei, cat si pentru a aduce populatia intr-o totala pasivitate”.



Parapsihologia are drept obiect de studiu fapte, fenomene si procese pe care perceptia noastra uzata nu le poate explica imediat si care par a se derula in cadrul unui alt univers sau chiar al universurilor paralele. Se disting trei mari diviziuni:

fenomene predominant bioinformationale (telepatia, clarviziunea, precognitia, retrocognitia, perceptia dermo-optica, radiestezia, extracorporalitatea);

fenomene predominant energetice (telepatie, levitatie, telekinezie, materializari si dmaterializari, fotografii induse mental);

fenomene dupa pragul mortii (transcomunicatie, mediunitate, spiritism, aparitii, fotografii ale spiritelor).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate