EPOCA LUMINILOR

EPOCA LUMINILOR

1. CE ESTE ILUMINISMUL?

Iluminismul reprezinta o miscare filosofica, intelectuala si civica dezvoltata in secolul XVIII, care porneste de la premisa ca ratiunea umana este singura capabila sa asigure fericirea. Ea sustine spiritul inventiv, enciclopedismul, tendintele progresiste, cercetarea stiintifica, rationalismul, spiritul critic. Iluminismul a aparut in Franta secolului al XVIII-lea, fiind reprezetat de cele mai stralucite minti ale vremii: Voltaire, Diderot. Montesquieu, D'Alembert, Descartes, J.J.Rousseau. El s-a raspandit in intreaga Europa si America de Nord, la sfarsitul secolului la XVIII-lea si inceputul celui urmator. In Tarile Romane, iluminismul este reprezentat de Scoala Ardeleana, Chesarie Ramniceanul si Dinicu Golescu. Se considera ca iluminismul are radacini in Anglia, in opera unor filosofi ca Thomas Hobbes, John Locke, David Hume, Ricardo, Defoe, Swift, precum si in modelul de organizare politica oferit de Marea Britanie. Cei mai multi reprezentanti ai iluminismului francez au fost din ran­dul scriitorilor filosofi, datorita preocuparilor lor vaste ce cuprind literatu­ra in sensul restrans al cuvantului, stiinta si filosofia. Operele literare ale acestora sunt influentate de filosofie si contin o critica severa a societatii. Denumirea de iluminism a fost explicata prin aceea ca reprezen­tantii acestui curent dovedeau incredere in ratiunea umana si in capa­citatea ei de a lumina lumea. "Ratiunea si progresul universal', spunea Voltaire, "imping inainte mersul istoriei.' Luminarea se putea face, in conceptia lor, prin cultura, cunoastere si educatie.

2. NOI PRINCIPII SI VALORI IN SOCIETATE

A. Noile idei pleaca de la premiza ratiunii umane si sustine faptul ca:

- omul are ca datorie suprema obligatia de a fi fericit   

- ideea deismului limitat la actul creatiei si de aici separarea bisericii de stat

- "iluminarea" maselor prin educatie si rationalism

- principiul bunei guvernari bazate pe suveranitatea poporului si separarea puterilor in stat

- regim republican sau monarhie constitutionala de model britanic

- munca ca sursa a bogatiei, realizata pe baza libertatilor individuale, a initiativei private si economiei bazata pe cerere si oferta

Unii savanti sau filosofi din secolul al XVIII-lea au infiintat sau au devenit membri ai unor loji masonice care s-au dezvoltat mai ales in Franta (francmasoneria), dar si in alte tari. In 1773, a fost infiintata cea numita Marele Orient, despre care se spune ca avea, in 1789, peste 30 000 de membri. Secolul al XVIII-lea a fost dominat de rationalism, precum si de regandirea locului si rolului statului, a raporturilor dintre individ si stat. Se acrediteaza ideea ca nu doar individul are anumite obligatii fata de stat, ci si acesta fata de individ.

B. Absolutismul luminat a fost promovat de monarhiile prusaca, rusa, austriaca prin intermediul lui Frederic al-II-lea(1740-1786), Maria Tereza(1740-1780), Iosif al-II-lea(1780-1790), Ecaterina a-II-a (1762-1796). Acesti despoti luminati, au aplicat ideile iluministe in vederea modernizarii administratiei, armatei, agriculturii, dezvoltarii industriei, educatiei, subordonarii bisericii, scopul fiind unificarea imperiilor multinationale, cresterii veniturilor si puterii monarhilor. In ciuda diversitatii formelor de manifestare, noua conceptie de guvernare are unele trasaturi comune: un absolutism centralizator; o ie­rarhie a functionarilor; o furie a guvernarii (concretizata prin interventia statului in economie, invatamant, religie); o conceptie unitara de guvernare. Gandirea economica a monarhilor luminati era mercantilismul. Se urmarea o balanta comerciala activa, monarhia sprijinind activitatea ma­nufacturiera si comerciala. In plan social, statul intervine, din considerente fiscale si umanitare, in raporturile dintre tarani si nobili, dorind sa faca din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, avand in frunte suveranul care devine detinatorul tuturor parghiilor sta­tului. Caracterul nationalist al activitatii de stat face ca educatia sa devina o problema de guvernare.In domeniul religios, importanta Bisericii este mentinuta, dar ea este subordonata puterii de stat care cauta sa-i reglementeze activitatea.

C. Iosefinismul. Iosif al II-lea a urcat pe tron in 1780, dupa moartea mamei sale, Maria Tereza, demarand reformarea statului, in virtutea filosofiei luminilor. El adopta varianta germana a iluminismului, mai conserva­toare si mai adecvata stadiului de dezvoltare a Imperiului austriac. El a dorit sa impuna reforme radicale: desfiintarea manastirilor, egalitatea cultelor, egalitatea sociala, libertatea cuvantului, unificarea legilor. Cea mai importanta reforma a vizat domeniul religios. Prin Edictul de toleranta (1781) se mentinea primatul religiei catolice, dar era acceptata libera practica si celorlalte religii; se deschidea necatolicilor (in mare parte protestanti) drumul spre functii, proprietati, industrii, intrare in orase. Din 1781, Iosif al II-lea trece la organizarea administrativa prin care statul era impartit in circumscriptii, avand in frunte comisari subordonati imparatului. Astfel, erau afectate comitatele, nobilimea avand acolo importante privilegii. In acelasi an desfiinteaza iobagia pe domeniile imperiale, sperand ca nobilii vor face acelasi lucru. Reforma judiciara din 1782 a creat cadrul legislativ necesar modernizarii imperiului (s-a renuntat, de pilda, la pedeapsa cu moartea si la tortura). Totodata, monarhul a scos cenzura de sub tutela clerului si a modernizat invatamantul.

D. Despotismul luminat in Rusia. Rusia a reprezentat un model original de despotism luminat. De altfel, chiar Montesquieu considera ca, datorita climatului, despotismul era o forma buna de guvernare pentru o populatie care nu reactiona decat la forta. Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796) a ocupat tronul dupa moartea sotului ei, Petru al III-lea. Printesa germana, Ecaterina primise in copilarie o educatie inspirata din modelul iluminist. Ea a infaptuit cateva reforme menite sa creeze un nou echilibru intre marea nobilime si fortele noi, pastrand insa vechea structura feudala si serbia. Imparateasa a convocat, in 1767, o mare adunare reprezentativa care sa faca propuneri pentru revizuirea legilor, redactand ea insasi dis­pozitii (Nakaz) pentru aceasta. Ecaterina a II-a a fost un despot luminat, mai mult prin educatie si datorita intentiilor ei, deoarece cele mai multe dintre reforme nu au fost aplicate. Ea nu a desfiintat serbia, luand chiar masuri care au agravat situatia taranilor. De altfel, multe dintre reformele ei au fost anulate de succesorul ei.

E. Raspandirea iluminismului s-a realizat prin intermediul cartilor ce cuprind lucrari de tip teatru, roman, nuvela, pamflet social-politic, opere filosofice, opere muzicale si simfonii. Se remarca aici:

- Enciclopedia elaborata sub conducerea lui Diderot si d-Alembert (Enciclopedia a con­centrat ideile noi ale secolului si le-a transmis marelui public intr-o forma accesibila. Interzisa de Ludovic al XV-lea si condamnata de papalitate, lucrarea s-a bucurat de o apreciere generala, avand sustinatori in toate straturile societatii si contribuind la formarea opiniei publice. Un exemplar a fost adus in Tara Romaneasca, de episcopul Chesarie Ramniceanul    in 1773).

- Contractul social al lui J.J.Rousseau si Despre spiritul legilor al lui Montesquieu

- Robinson Crusoe scris de Daniel Defoe si Calatoriile lui Gulliver al lui Jonathan Swift

- Faust scris de J.W.Goethe si opera Don Giovanni de W.A.Mozart

3. OPINIA PUBLICA

Statul modern a dus la nasterea ideii de viata publica si viata privata. Treburile publice, ale statului, serviciile, ordinea publica, piata sunt definite ca parti ale vietii publice, de aceea tot ce tine de ele devin subiect al interesului general. Problemele sociale, economice, politice si de guvernare sunt teme ale dezbaterii opiniei publice. Aceasta este alcatuita din ziare, carti , brosuri, societati culturale si literare, cluburi, loji masonice. Dezbaterile se fac prin conferinte publice, serate literare, articole de presa. Apae acum reuniunile academice, bibliotecile, expozitiile, dialogul de idei, saloanele de lectura in timp ce biserica catolica v-a promova dialogul ecumenic, pelerinajul si actele individuale si colective de binefacere. Contractul social a dus la fundamentarea conceptului de suveranitate a poporului: J.J Rousseau spunea ca suveranitatea apartine vointe generale, orice forma de guvernare trebuie supravegheata de popor, singurul detinator adevarat al suveranitatii. Practic, se propunea inlo­cuirea suveranitatii regale cu cea a poporului, idee extrem de mo­derna care se transforma in forta de actiune in timpul Revolutie franceze din 1789.

4. ISTORIA ALTFEL

Voltaire era de orientare iluminista conservatoare. A avut o opera extrem de vasta. Scrierile sale sunt indreptate impotriva inechitatilor sociale, superstitiilor, intolerantei religioase. A criticat Vechiul Regim si Biserica militand pentru libertatea cuvantului, a gandirii si egalitatea tuturor oamenilor in fata legii. Considera ca relele societatii pot fi indreptate prin alianta intre monarhi si filosofi. Voltaire este teoreticianul despotismului luminat.   

Montesquieu era de orientare iluminista moderata. A creat o opera importanta. In 1721 a publicat ,,Scrisorile persane" in care prezinta calatoria a doi persani prin Europa si care critica realitatile continentului nostru si anume: intoleranta religioasa, institutiile culturale si de stat, inclusiv monarhia absoluta. In cartea ,,Spiritul legilor" teoretizeaza principiul separarii puterilor in stat. Considera monarhia constitutionala forma de guvernare cea mai eficienta, deoarece puterea executiva, legislativa si judecatoreasca erau independente una fata de cealalta.    Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluminista radicala. Lucrarile sale, ,,Discurs asupra inegalitatii de avere" si ,,Contractul social", exprima aspiratiile micii burghezii din care facea parte. Considera sursa inegalitatii si a relelor in societate ca fiind proprietatea privata, de aceea ea trebuia limitata. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetatenilor la viata politica, statul trebuia organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot si d'Alembert au publicat ,,Enciclopedia" in 35 de volume, 'Enciclopedia' contine ideile revolutionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate si toleranta, egalitatea intre oameni si intre popoare. Forma ideologica a iluminismului, prin critica la adresa Vechiului Regim, a pregatit, pe plan ideologic, marile rasturnari cauzate de Revolutia franceza.

Iosif al II-lea (Joseph II. Benedikt August Johann Anton Michael Adam) din dinastia de Habsburg-Lothringen (13 martie 1741 - 20 februarie 1790) a fost imparat intre anii 1765 - 1790. A vizitat in mai multe randuri Banatul si Transilvania, primind cu solicitudine petitiile oamenilor si intrand de aceea in constiinta colectiva ca 'bunul imparat'. Hotelul 'Imparatul Romanilor' din Sibiu a fost astfel denumit in amintirea lui Iosif al II-lea. Iosif a ajuns prima oara in Transilvania pe cand era asociat la tron, in 1773. Calatoria a fost lunga si cu multe popasuri, vizitand aproape toate orasele transilvanene. A pornit spre Hateg, Hunedoara, Deva, Orastie, Alba Iulia, apoi a vizitat calare muntii Abrudului. A mers la Sibiu, Sighisoara, Medias, continuandu-si drumul catre Fagaras, Brasov, Bistrita, Rodna, Gherla, Cluj, Turda. A trecut si prin partile Nasaudului si Maramuresului. Tot lui i se datoreaza numele comunelor graniceresti, invecinate, din judetul Bistrita-Nasaud: Salva, Romuli, Parva si Nepos, in urma exlamatiei 'Va salut mici nepoti ai Romei' (in lb. lat.: 'Salve parvae nepos Romuli'). A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatra in Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brasov si in special din Marginimea Sibiului

5. CRONOLOGIE

Se urca pe tron Frederic al ll-lea.

Constantin Mavrocordat isi publica proiectul de reforma.

Redactarea Enciclopediei.

Se urca pe tron Ecaterina a ll-a.

Iosif al II-lea urca pe tron si demareaza politica reformista.

Iosif al II-lea promulga Edictul de toleranta.

6. DICTIONAR

Cosmopolitism: (aici) admiratie fata de tot ceea ce era de prove­nienta franceza si detasarea fata de va­lorile, traditiile si limba nationala.

Empirism: conceptie filosofica ce socoteste experienta ca unica sursa a cunoasterii si admite doar enunturile logice verificabile.

Vechiul Regim: denumire folosita de istoricii francezi, prin care definesc regimul politic dinaintea Revolutiei din 1789.

Francmasonerie: asociatie interna­tionala cu principii politice si ritualuri oculte, in care se depune un juramant fata de Marele Arhitect al Universului, si care are ca simbol echerul, compasul si mistria.

Loji masonice: asociatii internationale secrete de elite, 'urmarind scopuri etico-religioase, politice si filantropice.

Drepturi naturale: drepturi pe care le are orice fiinta umana inca de la nastere: viata, libertatea, egalitatea, proprietatea etc.

Regim constitutional: sistem politic ce are la baza o lege a sistemul puterilor in stat, relatiile dintre ele, drepturile si obligatiile cetatenilor.

Enciclopedism: Ansamblu multilateral de cunostinte, spirit sistematic si erudit, specific filosofilor din secolul al XVIII-lea.

Filantropie: Actiune de binefacere intreprinsa in folosul oamenilor saraci.