Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» Infiintarea unei crescatorii de iepuri in Comuna Ocnita


Infiintarea unei crescatorii de iepuri in Comuna Ocnita




PROIECT DEZVOLTARE DURABILA

Student: Ginga Florina Nicoleta

                                                                                                   Anton Elena Bianca

Infiintarea unei crescatorii de iepuri

Pozitia geografica si limitele Comunei Ocnita




Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul administrativ al comunei Ocnita este situate in Depresiunea Ocnitei, depresiune aflata pe latura externa a Subcarpatilor Ialomitei, aproximativ la jumatatea interfluviului dintre Ialomita si Cricovul Dulce (Fig 1).

Din punct de vedere administrativ este situat in partea centrala a judetului Dambovita, la aproximativ 12 km de orasul Targoviste, resedinta judetului, si se invecineaza cu urmatoarele teritorii comunale (Fig. 2):

la nord, Valea Lunga;

la nord-est Iedera;

la est, orasul Moreni;

la sud Gura Ocnitei;

la sud-vest, Razvad;

la nord-vest, Glodeni.

Ca asezare matematica, teritoriul comunei se afla la intersectia paralelei de 44° 59' latitudine nordica cu meridianul de 25° 32' longitudine estica.

Comuna Ocnitei are o suprafata totala de 4.104 ha, fiind un teritoriu comunal de marime mijlocie in cadrul judetului Dambovita.

Studii si cercetari geografice pana la sfarsitul secolului al XIX-lea

Primele lucrari referitoare la acest spatiu geografic se incadreaza in categoria reprezentarilor cartografice care dateaza din sec al XVII-lea si al XVIII-lea:

harta lui Nicolas Sansos d´Abberville “Etats de  L´Empire des Turcs an Europe” (1655);

harta stolnicului Cantacuzino, tiparita la Padova in 1700;

harta Tarii Romanesti intocmita in 1790 sub conducerea colonelului austriac Specht.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea se remarca “Charta Romaniei Meridionale” publicata in 1864, cunoscuta sub numele de “Harta Satmari” si studiile realizate de A. Bane 1877, Gr. Cobalcescu 1893, V. Popovici Hateg 1898, Munteanu Murgoci 1898, I. Simionescu si Emm. de Martonne 1899, prin care sunt semnalate aspecte de ordin geologic si geomorfologic.

Caracteristicile fizico-geografice

Relieful

In arealul comunei Ocnita, situate in partea vestica a marginii externe a Subcarpatilor de Curbura, in fasia miocen-pliocena, care se inscrie in relief printr-un sir de depresiuni si largiri, dominate in sud de culmi deluroase scunde, bine individualizate, exista cea mai mare complexitate structurala din Subcarpati.

Complexitatea geologica este amplificata si de prezenta cutelor diapire.

Evolutia si alcatuirea geologica se rasfrang in caracteristicile reliefului, Ocnita fiind o micro depresiune, o butoniera intre dealuri impuse de ridicari diapire ( V. Loghin, 2002).

Energia de relief medie, calculate pe toata suprafata comunei, are valoarea de 119,01 m. Cele mai mari altitudini peste 500 m se intalnesc in sectorul Nordic al comunei Ocnita si corespund dealurilor, respectiv Varful lui Stanciu 568,8 m si Dl. Malul Rosu 563,8 m.

Altitudinile intre 400-500 m corespund dealurilor, respective interfluviilor Dl. Ursa 407,3 m, Vf. Plaiului, iar cele intre 300 si 400 m corespund depresiunii.

Relieful se caracterizeaza in general prin culmi nete si interfluvii domoale, puse in evidenta si de frecventa toponimului “plai”: Plaiul Stanei in nord, Plaiul Vaii Dulci, Plaiul Plesa, Plaiul Parlitura in est, Plaiul Bratu, Plaiul Branistea si Plaiul Zmeiului in vest, unde densitatea fragmentarii variaza inter 0,5 si 1,0 km / km².

Dinter vaile mai importante se remarca Ocnita ce curge central de la nord la sud, Valea Zbiglezea in partea de nord vest, care se continua cu Valea Rogozului unita cu Valea Resca (Slanicul), formand hotarul de vest al comunei Ocnita. Apoi conflueaza cu Valea Ocnita la intrarea in comuna dinspre Gura Ocnitei.

In parte de est a comunei se remarca Valea Dulce, affluent al Ocnitei iar in partea de sud Valea lui Serb, afluent temporar al Vaii Dulci.

Cele mai recente interfluvii, intre vaile torentiale sunt scurte, au latimi sub 0,5 km, sunt relativ simetrice, paralele si au versanti cu o dinamica a carei intensitate este in functie de panta, alcatuire petrografica si folosinta terenului.

Populatia, economia si dotarile tehnico-edilitare

Istoricul asezarii

Toponimul semnifica exploatare, mina de sare si a avut initial forma de Ocna Mica spre a o deosebi de Ocnele Mari din Valcea, amintita inca din secolul XV, cand se extragea sare de aici. Inca din acea vreme exista o exploatare in jurul Ocnei care se afla in stapanirea Manastirii Dealu.

Cu numele de Ocnita, este mentionata documentar la data de 15.05.1628 si 18.12.1704. In secolul al XVIII-lea aici se practica viticulture, Manastire Dealu avand dreptul sa incaseze “vinariciul”, adica “din zece veadre, o vadra” (document din 1.09.1753).

La 29.11.1780, egumenul manastirii Dealu se plange de locuitorii din Ocnita “o padure da ghinda ce are manastirea acolo o prapadesc ei cu taiatul. Crami pa la vii isi fac, buti, casa, garduri  si orice le trebuiesc, si ola manastire nu sa supun sad ea nimic”.

Pe la 1811 a inceput aici exploatarea petrolului, egumenul Manastirii Dealu invoindu-se cu logofatul Fotache Manolescu ca, impreuna cu alti “tovarasii, ce-si va gasi, ori muncitori sau cu capital…, sa faca sapaturi si puturi pentru pacura, ori unde va gasi… la Ocnita, Glodeni sau Colibasi, cu toata a sa  cheltuiala” (L.Mihaescu, 1973).

In punctual Posada se gasesc izvoare de apa sulfuroasa. Numele comunei vine de la Ocna Mica de langa Targoviste, pomenita in documente incepand cu secolul XV cand aici se exploata sarea.

Pe teritoriul comunei Ocnita au fost identificate asezari dacice, necropole daco-romane, ceramica din evul mediu si alte vestigii care dovedesc cultura materiala si spirituala, vechimea si continuitatea vietuirii pe teritoriul Ocnitei.

Urme de locuire din epoca bronzului au fost descoperite in punctele “Cornis” si “Dealu Scoartei”. Pe dealul Buzduga au fost descoperite doua century de bronz datate la inceputul Hallastatt-ului timpuriu, prima epoca a fierului din sec XII i.Hr.

La 1864 au fost improprietariti 217 locuitori din care 133 mijlocasi, 50 palmasi. Exploatarea petrolului la Ocnita a inceput pe la 1811, cand se fac sapaturi si puturi pentru pacura, exploatare ce se dadea in arenda separate de pamantul arabil, dupa principii capitaliste, cu munca salariata, pastrandu-se insa relatiile de productie feudale  prin asa numita zeciuiala.

La sfarsitul sec al XIX-lea adica in 1899, toate cele 12 fabrici existente in comuna Colanu foloseau si petrol de la Ocnita.

In timpul primului razboi mondial si a ocupatiei germane, la Ocnita a fost instalat un “post de garda” inamic ce avea  “mare grija” de petrolul din subsolul dambovitean. Cantitati importante de petrol de la Ocnita au fost rafinate si trimise in Germania.

In 1922-1928 industria petroliera cunoaste un avant fara precedent. In al doilea razboi mondial, muncitorii petrolisti din Ocnita au participat in secret la actiuni de sabotare a productiei de petrol destinata aprovizionarii armatei germane. Dupa 1944 petrolul a fost exploatat de societatea mixta romano-sovietica “Sovrompetrolul”.

Populatia

Cu un numar de 4513 locuitori in 2005, Ocnita este o asezare rurala mare, specifica Subcarpatilor de Curbura, cu o densitate de 110 loc/km².

Ca tip morfostructural este o asezare rurala mixta, situate de-alungul vaii principale cu caracter transversal, constituie o combinatie intre tipul linear si rasfirat. Casele se leaga unele de altele, formand un sir continuu pe zeci de km, din ax desprindu-se multe ulite iar pe versanti sunt rasfirate multe gospodarii.

In general locuintele sunt rasfirate pe dealuri dar si adunate, compacte, liniare de-alungul drumului principal si pana la Fundul Ocnei.





Vatra depresiunii are forma poligonala neregulata, aproximativ triunghiulara, in care se separa un nucleu cu o concentrare de gospodarii, din care pornesc lateral alte aliniamente cu tendinta de rasfirare pe versanti.

Inainte de 1989 a fost o asezare rurala cu functie mixta: agricola si extractive (pentru resursele de sare exploatate din sec. al XIX-lea).

Dupa 1989, asezarea a capatat functie predominanta agricola, deoarece majoritatea locuitorilor se ocupa cu agricultura, productia de petrol scazand foarte mult. Numai cateva sonde mai functioneaza in Vf. Lui Stanciu, cu o productie mica.

La inceputul asezarii, conditiilor de locuire destul de favorabile li s-au adaugat posibilitatile de realizare a unor legaturi rapide cu unitatile geografice vecine, in special cu campia, unde era situate capitala Tarii Romanesti, pe vechile drumuri comerciale: “drumul sarii”, “drumul vinului”, “drumul pacurii” situate imediat in sudul si sud-estul comunei (H. Motoc, M. Oproiu, 2007).

Asezarea s-a dezvoltat in aceasta depresiune, unde conditiile naturale erau lesnicioase  vietii, existand resursele minerale, resursele solului si apa necesara. Dezvoltarea in spatial depresiunii s-a facut treptat, satul coborand mai intai din bazinele de obarsie ale afluentilor, pe fundul vaii, unde erau posibilitati de extindere si diversificare a culturilor agricole si in locul cu zacaminte de sare la zi.

Zonele locuite ale comunei au denumiri suggestive, aratand situarea lor pe dealurile cu caserasfirate, (Rovina, Cucui, Rusetu, Dealul Scoartei), pe vaile miciale afluentilor cu apa potabila (Valea Dulce), pe vaile cu materiale de constructii (Valea Pietrei, Nisip), in aproprierea zacamintelor de sare (Fundul Ocnei), sau a zacamintlor de petrol (colonia Hoaga – asezare cu functie dormitor), sau asezari stramutate in urma inundatiilor (Sinistrati), dar si Linie, adica dispunerea principala a vetrei satului cu Camine, pentru noile constructii, Izlaz pentru principalii crescatorii de animale, alaturi de celelalte, denumite dupa numele sau poreclele locuitorilor: Tatomir, Puiesti, Sfranciogi.

Casele din comuna pastreaza in general caracteristicile planimetrice si decorative din zona subcarpatica, imbinate armonios cu arhitectura moderna a celor construite in ultimii ani.

Numarul locuintelor existente a crescut de la 1528 in anul 2000 la 1659 in anul 2005, din care 20 de locuinte sunt in proprietate publica, toate fiind construite din fonduri private.

Suprafata locuibila a crescut si ea de la 47690 m² in anul 2000, la 51771 m² in 1005, din care 367 m² reprezinta suprafata locuibila in proprietate publica.

Comuna beneficiaza de incalzire cu gaze, lungimea conductelor crescand de la 11,7 km la 12,1 km in 2005, fapt ce expica cresterea in suprafata a padurilor in aceeasi perioada. Comuna beneficiaza de tefonie prin fibra optica, televiziune prin cablu si functioneaza doua releee pentru telefonie mobila.

In 2004 s-a finalizat prin programul PHARE si s-a dat in folosinta reteaua de alimentare cu apa potabila pe o lungime de 22 km. In Ocnita functioneaza 24 de unitati economico-sociale din domeniul comertului, administratie publica, invatamant si sanatate.

Caracteristici demografice

Populatia totala stabila, a avut un ritm de crestere ascendant din anul 2000 pana in anul 2005, de la 4327 locuitoriu la 4513 locuitori, din care 2128 reprezinta numarul femeilor in 2000 si 2232 in 2005.

In ce priveste natalitatea, aceasta s-a mentinut constanta.

Populatia cu domiciliul in localitate a crescut la 4524.

Forta de munca

Numarul total de salariati ai comunei Ocnita a scazut progresiv de la 295 in anul 2000 la 91 in 2005. In industrie a scazut de la 173 la 0, din care in industria extractive de la 113 la 0, iar in industria prelucratoare de la 60 la 0. In anul 2005 nici un locuitor nu lucreaza in industria energiei electrice si termice, gaze si apa, in constructii, transporturi, depozitare, posta sau comunicatii.

Numarul lucratoriulor din comert a crescut de la 5 la 12 in perioada 2000-2005, iar in administratie publica de la 17 la 19.

In aceasi perioada in invatamant numarul salariatilor a scazut de la 39 la 38, iar in sanatate si asistenta sociala de la 47 la 22.

Aceasta scadere a populatiei ocupate in industrie este expresia restructurarii massive a activitatilor industriale din orasele Moreni si Targoviste, observandu-se doar o usoara crestere in servicii, restul populatiei fiind ocupata cu agricultura. A crescut numarul celor care beneficiaza de asistenta sociala.

Cultura si arta

Comuna Ocnita beneficiaza de trei biblioteci din care una este biblioteca publica, unde functioneaza si “Muzeul satului”.

In aceeasi perioada prin grija primariei a fost amenajat noul spatiu pentru biblioteca, dotarea acesteia cu un calculator si circa 100 de volume de carti annual.

S-au continuat si imbunatatit manifestarile cultural-istorice si sportive. In fiecare an s-a organizat “Sarbatoarea Satului” si a fost restaurant Monumentul Eroilor la 6 aprilie 2003.

In present in comuna exista doua biserici: Biserica cu hramul “Sfintii Trei Ierarhi” si Biserica cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”.

Zonele locuite ale comunei: Linie, Camine Izlaz, Valea Dulce, Sinistrati, Cucui, Tatomir, Rovina, Rusetu, Nisip, Puiesti, Fundul Ocnei, Dealul Scoartei, Sfranciogi, Valea Pietrei si colonia Hoaga.

Conditiile de mediu permit practicarea cu rezultate bune a unor subramuri ale agriculturii: cultura porumbului, cultura legumelor in gospodariile taranesti, pomicultura- in specialcultura prunului, viticultura si cresterea animalelor: bovine, caprine si ovine.

In ultimii ani s-au realizat in comuna o serie de obiective social-culturale care se inscriu in procesul de modernizare al localitatii si crearea unor conditii civilizate de trai pentru populatie.

In general asezarile sunt rasfirate pe dealuri dar si adunate, compacte, liniare de-a lungul drumului principal care traverseaza comuna de la Troita  (Sipot) si pana la Fundul Ocnei.

Cresterea animalelor

Este ramura Agricola cea mai importanta avand o traditie de milenii. Exista o baza furajera variata reprezentand peste 23% din suprafata totala, pasiuni, fanete si izlaz, la care se adauga posibilitatea deplasarii animalelor  on spatiul limitrof, in marginea padurii sau in livezile de pruni.

Se cresc indeosebi ovine, bovine insa pentru consumul local.

Cresterea porcilor si a pasarilior desi constituie o ocupatie traditionala, este limitata tot la nivelul gospodariilor individuale, numarul acestora fiind de 680 porcine si 10800 pasari la sfarsitul anului 2003.

Productia de carne in 2003 a fost de 163 t, cea de lapte de vaca 6324 hl, de lana 700 kg, iar cea de oua 1040 bucati.

Din totalul de 4104 ha, reprezentand intreaga suprafata a comunei Ocnita, in anul 2004, 23 ha constituiau luciul de apa, 54 reprezentaucaile de comunicatie, 88 ha erau ocupate cu constructii, iar 6 ha reprezentau terenuri neproductive, afectate de poluarea  cu sare si cu petrol, de eroziune sau sufoziune.

Putem concluziona ca in anul 2004, 1474 ha reprezentau teren agricol, adica circa 36% ceea ce reprezinta terenul arabil, pasiunile, fanetele, izlazurile, viile si livezile iar 2629 ha, teren neagricol, adica 64% ocupat de paduri, ape, cai de comunicatie, constructii si teren neproductiv.

In judetul Dambovita, in comuna Ocnita, se infiinteaza o ferma de iepuri, banii fiind obtinuti dintr-un imprumut bancar.

Dispunem de 3 ha de teren dintre care 2 vor fii cultivate cu hrana necesara pentru cresterea iepurilor.

Ferma de iepuri ce va fii pusa pe picioare in judetul Dambovita se anunta extrem de profitabila.

S-au investit 300 milioane de lei, speram ca in scurt timp sa obtinem profit, intrucat gestatia la iepuroaice nu dureaza decat 30 de zile, iar cheltuielile cu intretinerea si hranirea animalelor nu sunt foarte mari. Am populat mica ferma cu 100 de iepuroaice gestante, iar potrivit calculelor, fiecare iepuroaica va aduce pe lume 8-9 pui, prin urmare asteaptam ca in doua-trei luni sa ajungem la un efectiv de 800 de animale.

Dupa alte trei luni, iepurii vor ajunge la greutatea optima de taiere, adica de 2,5 kilograme, si vom putea scoate pe piata, prima productie de carne.

Daca afacerea va merge bine si iepurii vor fi sanatosi, atunci vom produce cel putin anual 6000 kg carne de iepure pe care intentionam sa o vindem atat in tara, cat si in strainatate.

Promovarea

Datorita posibilitatilor financiare limitate din perioada de inceput a afacerii (situatia cea mai frecvent intalnita) promovarea va fi cu precadere una locala. Se poate recurge la diverse promotii, organizarea unor gustari, sponsorizarea unor evenimente locale prin oferirea de carne de iepure in mod gratuit etc. In plus, se pot da anunturi in presa scrisa sau se pot disemina materiale publicitare tiparite (fluturasi, pliante).



Oricum, strategia promotionala trebuie sa vizeze optimizarea raportului intre rezultatele asteptate a se obtine in urma campaniei publicitare si costul acesteia.

Aceste produse se vor vinde in supermarketuri, direct la consumator (in hoteluri, restaurante), sau direct la client.

Cresterea iepurilor

Cresterea iepurilor este o preocupare nu numai de actualitate ci si de mare perspective economica, datorita caracteristicilor biologice generale ale acestor animale (precocitate, prolificitate, consum specific foarte scazut) si ca atare, rentabilitatii lor.

In baza rezultatelor noastre s-a ajuns la concluzia ca in Ocnita exista toate conditiile pentru cresterea si exploatarea cu succes a iepurilor de casa.

Pentru sporirea efectivelor si mai ales pentru imbunatatirea lor calitativa  este necesar sa aplicam metodele tehnice cele mai avansate.

Importanta cresterii iepurilor de casa se datoreaza mai multor factori economici.

Crescuti in antichitate  aproape exclusiv ca animale de agreement, iar ulterior ca animale de laborator (pentru diferite cercetari stiintifice), iepurii de casa se cresc astazi in primul rand pentru carne si intr-o masura mai redusa pentru blanurile si parul lor. Iepurii de casa au devenit animale folositoare omului iar cresterea lor poate sa constituie o sursa de aprovizionare cu carne, piei si par. Sub acest aspect, iepurii de casa pot contribui la sporirea productiei de carne atat in marile intreprinderi zootehnice cat si in gospodariile populatiei.

Dupa gust si aspect, carnea iepurilor de casa se aseamana mult cu cea de pasare. Fiind usor digestibila, ea se preteaza foarte bine la pregatirea tuturor felurilor obisnuite de fripturi sau mancaruri, iar sub forma de carne conservata, ea reprezinta un important articol de export. O caracteristica importanta a carnii de iepure o reprezinta faptul ca grasimea sa nu se depune printre fibrele musculare ale consumatorului, avantajand astfel consumatorii cu regim alimentar. De aici rezulta ca prin consumarea carnii de iepure nu numai ca se micsoreaza riscul agravarii unor boli gastro-intestinale, cardiace s.a., dar in acelasi timp se reduce si riscul instalarii unor asemenea afectiuni.

Ca urmare a acestiu fapt, carmea de iepure este nu numai apreciata, dar si preferata de un numar tot mai mare de consumatori.

Iepurii de casa au si anumite insusiri zootehnice foarte variate si avantajoase in comparatie cu alte specii de animale domestice.

Un prim avantaj consta in faptul ca ei pot fi crescuti in spatii reduse, asemenea pasarilor din combinatele avicole (in hale cu baterii).

Consumand in principal hrana vegetala (care are o pondere de 84-95%), ei pot fi hraniti cu toate produsele si deseurile vegetale ce se gasesc in mod permanent in fiecare gospodarie agricola.

Dintre nutreturile vegetale, fibroasele au o pondere de 50-60%. Iar concentratele doar 10-15%. Iepurii se dezvolta pe seama unor nutreturi ieftine si usor de gasit. Mai mult decat atat s-a constatat ca iepurele valorifica mai bine nutreturile (intr-un grad mai inalt) in comparative cu porcul si rumegatoarele.

Un alt avantaj consta in faptul ca se inmultesc repede. O iepuroaica fata de 3-6 ori pe an si in mod obisnuit se obtin 5-7 pui la o fatare. Se cunosc si cazuri in care numarul de pui la o fatare a fost mai mare. De obicei insa, numarul produsilor de la o iepuroaica se ridica la 25-35 intr-un an. Puii de iepure cresc si se dezvolta foarte repede. Iepuroaicele tinere pot fi date la reproductie la varsta de 7-8 luni. Iepurii tineri sunt destul de dezvoltati in vederea sacrificarii pentru consum la varsta de 3-4 luni (la aceasta varsta ei ajung la o greutate de 2,5 - 3 kg).

Vlorificati pentru carne, de la o singura iepuroaica se poate obtine intr-un an o cantitate de 60-70 kg carne, pe langa alte produse secundare ca: piei, par.

Tehnologiile, ideile si materialul biologic au fost preluate de la francezi si unguri, motiv pentru care Franta este considerata astazi ca fiind “ferma de elita a lumii” pentru specia cunicula.

Sisteme de intretinere si adapostire a iepurilor

In activitatea noastra urmarim sa obtinem un numar cat mai mare de produsi care sa ne bucure de o buna stare de sanatate, ritmul de crestere sa fie cat mai intens, carne cat mai multa si mai buna din punct de vedere calitativ, vrem sa realizam un consum specific redus si blanuri cat mai valoroase.

Toate aceste obiective nu pot fi atinse decat prin asigurarea unor conditii de hrana si adapostire conforme cu recomandarile stiintifice si cu cerintele lor biologice.

Cand vorbim de intretinere avem in vedere un complex de masuri ce vizeaza nu numai adapostirea, ci si ingrijirea iepurilor.

Adaposturi si utilaje necesare in sistemul de intretinere intensiv

Aceste sisteme ofera posibilitate mai mare de obtinere a unor productii ridicate si constante in tot cursul anului, presupuse, cel putin pentru inceput, investitii mai mari. Cresterea iepurilor se realizeaza in hale inchise (fara geamuri) in care sunt amplasate custile. Halele sunt compartimentate si dispun de un sistem propriu de incalzire si ventilatie.

Unitatea functionala a acestui sistem o reprezinta un grup de doua compartimente: de maternitate si de tineret. Compartimentele comunica intre ele printr-o camera tampon, care are rol si de filtru sanitar.

Cusca de maternitate: 1-are inchidere capac; 2-alee acces personal; 3-ghidaj; 4-perete fosa; 5-custi; 6-cuib fatare; 7-suporti custi; 8-conducta apa; 9-hranitori.

Cusca pentru tineret si reproducatori masculi: 1-resort inchidere capac; 2-alee acces personal; 3-ghidaj conducta apa; 4-perete fosa; 5-custi; 6-hranitori; 7-suport cusca; 8-conducta apa.

Custile se confectioneaza din plasa de sarma zincata si se monteaza pe suporti. Fiecare cusca are sistem propriu de furajare si adapare, iar dejectiile cad libere in fosa de sub ele.

Fosa joaca rol de deposit al dejectiilor (care se evacueaza odata la 2-3 luni), precum si de asigurare a unei temperaturi constante la nivelul inferior al custilor.

Fiecare compartiment este prevazut cu prize de admisie a aerului, iar fiecare priza dispune de baterie proprie de incalzire (pet imp de iarna) si de ventilator pentru eliminarea aerului.

Pentru reusita sistemului intensiv de crestere a iepurilor trebuie sa asiguram o serie de conditii de natura sa stimuleze productia lor. Prima conditie care trebiue avuta in vedere la construirea unei crescatorii moderne de tip intensiv o reprezinta amplasarea adapostului.

In amplasarea crescatoriei de iepuri trebuie sa pornim de la particularitati care trebuie nu numai cunoscute ci si respectate.

In aceasta privinta, ne intereseaza faptul ca iepurii, fiind animale sperioase, vor avea nevoie de liniste, deci de un loc izolat care sa le creeze senzatia de siguranta. In caz contrar, iepuroaicele nu se monteaza, cele gestante pot avorta, cele cu pui ii pot calca sau chiar ii pot manca.

Iepurele se obisnuieste cu zgomotele de aceeasi intensitate si continui, cum ar fi zgomotul ventilatorului, lopetilor de la instalatiile de evacuare a dejectiilor, etc.

Este util sa cunoastem efectivul pentru care construim adaposturile si posibilitatile pe care le avem pentru asigurarea apei potabile, prepararea nutreturilor si mentinerea curateniei.

Inainte de a alege tipul constructiv al custilor pentru iepuri, trebuie sa proiectam caile de acces pentru aprovizionarea crescatoriei cu cele necesare, precum si o sursa de energie electric.

Amplasarea fosei pentru dejectii si ventilatia:                          Ventilatia in hala cu fosa profunda.

1-orificii evacuare aer (2x10 cm); 2-fosa pentru dejectii           

si ventilatie; 3-strat rumegus (10-15 cm); 4-alee acces



In amplasarea crescatoriei este necesar sa tinem cont si de faptul ca iepurele este foarte sensibil la curentii de aer. Deci, trebuie ales un loc ferit de current, iar adaposturile se vor amplasa in asa fel incat geamurile an u fie orientate nici spre nord nici spre sud.

In primul caz, din cauza vanturilor, microclimatul din adapost va avea de suferit, iar iepurii se pot imbolnavi din cauza curentilor. In al doilea caz, adapostul se va supraincalzi vara (iepurii nu suporta caldurile mari din timpul verii, fiind animale care nu pot pierde prisosul de caldura prin transpiratie).

Pentru toate aceste considerente, este bine ca geamurile sa fie amplasate de peretele dinspre est. Trebuie sa mai avem in vedere si posibilitatile de mentinere a acurateniei in crescatorie.       

Constructii anexe

Pe langa constructiile care deservesc direct sectorul de crestere a iepurilor, vom avea si constructii care deservesc in mod indirect - asa numitele anexe.

In aceasta categorie se incadreaza: magazia de furaje, magazia pentru unelte si obiecte mici de inventar, dezinfectoarele, camera pentru pregatirea furajelor, spalator, w.c., centrala termica, putul.

In afara de anexele enumerate, se va mai construe, la o distanta de cca 150 m de crescatorie, pe directia vantului, un isolator.

In isolator vor fii introdusi toti iepurii pe care i-am achizitionat din alte crescatorii. Aici vor fii tinuti sub supraveghere medicala, timp de 21 de zile, pentru a ne convinge ca sunt perfect sanatosi. Numai dup ace ne-am create aceasta convingere, ei vor fii introdusi in crescatorie. De asemenea, izolatorul se mai foloseste si pentru iepurii bolnavi sau suspecti de boala din propria crescatorie.

Terenul destinat fermei cunicule va fii imprejmuit iar accesul se va face separate  pentru personal si vehicule. La intrare si iesire trecerea se va face obligatoriu prin dezinfector.

In incinta fermei se rezerva si spatial pentru platforma de balegar.      

Nutreturi folosite in hrana iepurilor

 Din punct de vedere al alimentatiei, iepurii sunt animale putin pretentioase. Ei valorifica in mod avantajos toate resursele furajere, ale unei gospodarii, fie ea mare sau mica, fapt ce permite alcatuirea de ratii economice.

Dupa origine, nutreturile ce se utilizeaza in alimentatia iepurilor se impart in trei categorii: nutreturi de origine vegetala (suculente, fibroase, concentrate), animala (fainurile animale, laptele si subprodusele lui) si minerala (creta furajera, sare de bucatarie etc.).

Concluzii

Dupa parerea unor crescatori romani cu experienta, cresterea iepurilor are sansele sa devina o ocupatie deosebit de profitaibla cat de curand, deoarece carnea de iepure este ferita pana in acest moment de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata in mod curent (vaca, porcul). In plus, carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent.

Universitatea Valahia din Targoviste

Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii

Specializarea: Ingineria si Protectia Mediului in Agricultura

Anul V

Bibliografie

 Material vechi  “Tehnologia cresterii iepurilor”




loading...





Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Geografie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie


Orasul secolului al XIX-lea
De la Brezoi la Paltinis
Exxon Valdez
Geografie economica: definitie, metode, principii, evolutie, relatie cu alte stiinte. Populatia si resursele umane
REGIUNEA DE DEZVOLTARE SUD –VEST OLTENIA
The Mental Map of Neighborhoods in Bucharest - Introductive Study of Mental Geography
Dobrogea
ACTIVITATILE ECONOMICE ALE EUROPEI SI ROMANIEI
Relieful vulcanic
In curmezisul Carpatilor moldovenesti














loading...