Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» INVATAREA - Teorii privind mecanismele invatarii


INVATAREA - Teorii privind mecanismele invatarii


INVATAREA

Definire si caracteristici generale

Invatarea constituie alaturi de adaptare una dintre cele doua modalitati fundamentale de echilibrare a individului cu mediul extern. Din analiza cercetarilor referitoare la procesul invatarii evidentiem cele mai frecvente definitii Intalnite:

- este 0 achizitie noua de comportament, rezultat al exersarii individului, menita sa satisfaca adaptarea

la mediu;

- este un proces al carui rezultat consta Intr-o schimbare comportamentala;



- este 0 achizitie de cunostinte, deprinderi si atitudini;

- este un efort permanent si voluntar de a rezolva probleme;

- este 0 modificare sistematica, relativ permanenta In conduita, In modul de a raspunde la 0 situatie, ca

rezultat al practicii, alindeplinirii aceleiasi sarcini;

- este Insusirea si generalizarea modelelor de performante, Insusirea si generalizarea modelelor de comportament;

- este situatia In care un organism pus de mai multe ori s-o realizeze, isi modifica conduita in mod sistematic si relativ durabil etc.

Retinem din aceasta enumerare cateva aspecte (expresii) utilizate pentru definirea Invatarii: 'repetarea situatiei', care este ceruta de necesitatea observatiei; 'sistematic', care evoca 0 modificare orientata intr-o anumita directie cu valoare adaptativa; 'relativ durabila', care are drept scop eliminarea unor procese adaptative instabile (de exemplu, adaptarea receptorilor senzoriali).

o definitie de lucru a Invatarii scolare ar putea fi urmatoarea: Invatarea este 0 activitate cu valoare psihologica si pedagogica, condusa in mod direct sau indirect de educator. Aceasta activitate consta In transformarea, Insusirea, fixarea si reproducerea constienta, voluntara a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor si atitudinilor.

In legatura cu Invatarea scolara sunt subliniate urmatoarele aspecte caracteristice: - este una dintre formele fundamentale de activitate umana;

- se desfasoara intr-un cadru organizat -In institutii specializate de instruire si educatie;

- este orientata In directia asimilarii sistemelor de cunostinte si de deprinderi elaborate social-istoric, In

vederea formarii, dezvoltarii si consolidarii structurilor psihice particulare (cognitive, afective, motivationale, volitive) ale personalitatii angajate social;

- tot ceea ce nu este innascut este Invatat;

- este instrumentul potential al progresului social;

- se realizeaza de-a lungul intregii vieti si permite transferul prin generatii a achizitiilor efectuate de

societate.

Invatarea, ca activitate organizata si dirijata releva dubla caracteristica a ei: este pe de 0 parte un proces social, iar pe de alta parte unu proces individual.

Invatarea este un proces social datorita urmatoarelor argumente:

- reprezinta acumularea valorilor culturale ale umanitatii, a unei experiente sociale;

-In stabilirea obiectivelor si funetiilor, ea tine seama de nevoile sociale concrete;

- transmiterea valorilor culturale ale umanitatii se realizeaza intr-un cadru organizat, institutionalizat;

Invatarea este un proces individual pentru ca:

- isi presupune asimilarea de catre indivizi a unui sistem de cunostinte, culturi, deprinderi, priceperi;

comportamente;

- reprezinta rezultatul unui efort personal de integrare, organizare In propriul sistem de cunostinte si deprinderi al noilor achizitii. Ceea ce rezulta din acest proces de asimilare sunt achizitii care-i apartin individului, care II caracterizeaza si care-i atribuie acestuia 0 anumita valoare In societate;

- rezultatele invatarii depind de interesele, tendintele, preocuparile, inclinatiile, aspiratiile individului.

De asemenea, este evident dublul efect al Invatarii ca proces instructiv-educativ: orice acumulare de informatii determina restructurari In planul gandirii, dar si In planul conduitei si al atitudinilor.

Dintr-un proces initial relativ impus din exterior, Invatarea devine ulterior un proces constient si voluntar. Atitudinea de deschidere a unor perspective cognitive este valorificata la maximum din momentul In care individul dobandeste priceperile si deprinderile de Invatare. Aceste mijloace vor asigura dupa terminarea scolii, realizarea auto-instruirii, a Invatarii permanente.

Teorii privind mecanismele invatarii

In literatura de specialitate exista o varietate larga de teorii (peste 30) privind procesul de Invatare. Acestea au la baza conceptii diverse si de aici si 0 lipsa de unitate terminologica. Dintre aceste teorii se detaseaza trei grupuri mari: teoriile conditionarii sau asociationiste (1. P. Pavlov, J. B. Watson, E. C. Thorndike, B. F. Skinner); teoriile cognitive (Wertheimer, Koller, E. K. Tolman teoriile actiunii (teoria echilibrarii a lui J. Piaget, teoria aetiunilor mintale a lui Galperin). Aceste teorii au reprezentat si constituie si In prezent modele valoroase si eficiente din punct de vedere stiintific si practic. Ne yom referi, In continuare, la cele mai cunoscute si eficiente teorii ale Invatarii.

Una dintre cele mai vechi si cele mai cunoscute este teoria conditionarii a lui 1. P. Pavlov (1849-1936). Autorul explica activitatea sistemului nervos prin dinamica a doua procese: excitatia (procesul declansarii si intensificarii unei activitati) si inhibitia (procesul ce conduce la oprirea sau diminuarea unei activitati). Pavlov descrie doua activitati nervoase fundamentale:

- reflexele necondifionate (lnnascute) ce constau In legaturi constante Intre anumiti stimuli din mediu, receptionati de organele senzoriale si anumite activitati ale organismului. Exemple de reflexe neconditionate: clipitul la producerea unei lumini puternice; retragerea mainii la atingerea unui obiect Incalzit (sunt reflexe de aparare);

- reflexele conditionate ce constau In legaturi temporare Intre stimulii mediului, receptionati de organele senzoriale si anumite activitati ale organismului. Acestea se formeaza In anumite conditii, bine precizate. Denumirea de legatura temporara indica faptul ca aceste reflexe pot sa dispara.

Stimulii, excitantii, denumiti agentii mediului ambiant, care actioneaza asupra organelor senzoriale sunt de trei feluri:

- indiferenti, cei care nu produc decat 0 reactie de orientare (lntoarcerea capului, a privirii In directia unui stimul nou);

- neconditionati, cei care produc aparitia unui reflex neconditionat;

- conditionali sau conditionati, cei care conduc la producerea unei reaetii conditionate.

Pentru a forma un reflex conditionat este necesar sa transformam un excitant indiferent Intr-unul conditionat. Pentru aceasta trebuie respectate cateva conditii:

- stimulul indiferent sa coincida cu cel neconditionat In mod repetat. Aceasta coincidenta repetata este denumita Intarire;

- stimulul indiferent trebuie sa-l preceada pe cel neconditionat;

- emisferele cerebrale trebuie sa se afle In stare de excitabilitate (de exemplu, animalul sa fie treaz si

flamand);

- stimulul indiferent sa fie suficient de intens pentru a putea fi perceput;

- stimulul indiferent sa fie mai slab decat cel neconditional (sub aspectul biologic sau fizic).

Modelul clasic de formare a unui reflex conditionat realizat la animale de catre Pavlov este: animalul (de obicei cainele) este imobilizat Intr-o camera de laborator; se aprinde 0 lumina (un bec); se pune mancare pe limba animalului pentru a-i provoca salivatie (reflex neconditionat); se repeta de mai multe ori coincidenta dintre aprinderea luminii si hrana. Se constata la un anumit moment ca Indata ce se aprinde lumina, cainele va saliva. Aceasta salivatie la producerea luminii constituie un reflex conditionat.

In afar a reflexelor conditionate tipice, au fost elaborate si unele particulare, care ajuta la Intelegerea caracteristicilor Invatarii umane:

- conditionari datorate imitatiei: fenomen Intalnit frecvent la copil, constand In imitarea gesturilor, vorbelor, expresiilor adultului. Imitatia Inlesneste mult Invatarea, In special, In domeniul deprinderilor motorii, al manuirii uneltelor;

- reflexe stabilite Intre doi excitanti, ambii indiferenti: de exemplu, aprinderea luminii In partea dreapta, urmata de sunet In partea stanga, va forma 0 legatura temporara Intre centrii optici si auditivi. La baza formarii legaturii temp 0 rare (Intoarcerea capului spre stanga dupa aparitia luminii) se afla reflexul de orientare. In cazul omului, multe legaturi temporare, Insusirea multor cunostinte are la baza curiozitatea, interesul pentru cunoastere. Interesul face posibila Insusirea informatiei rara recompensa imediata;

2

- reflexe stereotipe, tendinta de unificare a datelor primite de creier, manifestata prin orientarea spre reaetii constante. De exemplu, s-a format un numar de patru reflexe conditionate la sunete emise de orga, fluier, lumina si la Intepatura. Cantitatea de hrana a fost diferita In raport de ordinea prezentarii stimulului. La Inlocuirea stimulilor, animalul va reactiona In ordinea Invatata a excitantilor, respectiv, In raport de cantitatea de hrana. Acest fenomen a fost denumit stereotip dinamic. Acesta este un sistem realativ constant de reactii la un sistem de stimuli. Poarta denumirea de stereotip datorita uniformitatii reactiilor, iar dinamic pentru ca odata cu schimbarea ordinii excitantilor, se schimba si stereotipul. Corespondentul psihologic al stereotipurilor 11 constituie deprinderile. Acestea solicita efort pentru a se forma, dar odata constituite, actiunile respective se vor desIasura cu mare usurinta.

In concePti a autorului, ansamblul excitanti1or conditionati formeaza primul sistem de semnalizare. Al doilea sistem de semnalizare este format cu ajutorul cuvantului. Cuvantul devine un semnal al semnalului, asociindu-se cu numeroase imagini pe care acesta Ie Inlocuieste.

Dupa Pavlov, Invatarea este constituita dintr-o succesiune de reflexe neconditionate. Formarea de legaturi temporare cu prilejul oricarei Invatari este un fapt cert. Dar, procesul de Invatare este mult mai complex. Reflexele conditionate c1arifica un singur tip de Invatare: substituirea de stimuli, Inlocuirea celui neconditionat cu unul indiferent. Acest tip de Invatare este folosit frecvent atunci cand Invatam 0 limba straina, unde cuvantul din limba materna este Inlocuit cu cel al limbii straine. Metoda este folosita frecvent In dresajul animalelor.

Watson si Rayner (1920) aplicand procedurile lui Pavlov Intr-un experiment cu sugari, au demonstrat ca teama poate fi dezvoltata prin conditionarea c1asica si poate fi eliminata pe aceeasi cale.

Conditionarea c1asica, sustin teoreticienii, este responsabila de aparitia multor fobii (teama irationala). De exemplu, persoana care a trait 0 experienta neplacuta asociata cu prezenta unui caine poate dezvolta 0 teama durabila de caini.

Existenta procesului conditionarii prezinta interes special datorita rolului acestuia In dezvoltarea raspunsurilor emotionale. De exemplu, prezenta anumitor lucruri sau persoane atunci cand tanarul se simte fericit si multumit, devin stimuli conditionati pentru aceleasi tipuri de trairi si In viata de mai tarziu. In mod similar, lucruriIe, persoanele asociate cu trairi neplacute pot deveni stimuli conditionati pentru sentimentele de anxietate si de manie atunci cand ele sunt prezente ulterior.

In pat'alel cu lucrarile lui Pavlov, In Statele Unite, a luat nastere 0 noua maniera de a aborda Invatarea, cunoscuta sub denumirea: Teoriile conditionarii operante (instrumentale).



E. Thorndike (1874-1949) arata ca Invatarea se realizeaza printr-un mecanism de Incercari si erori si ca acesta are la baza formarea de conexiuni In creier (din acest motiv teoria sa este counoscuta sub denumirea de teoria conexionista).

Studiul Invatarii la animale (pisica) a fost realizat prin folosirea unei cutii problema, 0 cusca a carei usa se putea deschide printr-un sistem de c1ante. Autorul observa, contrar ideilor curente care atribuie animalelor manifestarea unui reflex, ca pisica nu Invata sa iasa deciit prin realizarea de multiple tatonari (Invatare prin Incercare si eroare) si prezenta unei recompense (legea efectului).

In urma cercetarilor, psihologul american stabileste ciiteva pricipii, legi importante pentru Invatare:

- legea efectului, care exprima faptul ca tentative1e ce au condus la succes (efectul aetiunii a fost satisracator, permitand animalului sa-si satisfaca nevoia de hrana) sunt retinute, iar cele ce au dus la esec sunt inhibate;

- legea exercitiului, care arata rolul repetarii Incercarilor reusite In procesul de consoli dare;

- principiul reactiilor multiple, care arata ca atunci cand o incercare nu reuseste, aceasta e Inlocuita cu

alta. In acest caz este vorba de substituirea de reactii.

W. Small (1900) studiaza Invatarea In cazul unui sobolan introdus Intr-un labirint. Autorul, considerat parintele Invatarii prin metoda labirintului, subliniaza faptul ca sobolanul nu detine 0 capacitate mintala suficienta pentru a face legatura Intre mijloacele percepute si scop.

J. Watson (1907) a subliniat rolul raspunsurilor kinestezice (sensibilitatea miscarii prin receptorii muschilor, tendoanelor si articulatiilor). Autorul realizeaza experimete cu sobolani si arata ca privati de senzatii exteroceptive (vizuale, auditive, tactile), acestia sunt capabili sa Invete un traseau printr-un labirint. B. F. Skinner (1951) studiaza legile generale ale Invatarii Intr-un mediu standard si automatizat care sa asigure: eliminarea manipularilor umane; distribuirea automata a stimulentelor (dispozitiv de administrare a hranei, recipient In care sa cada hrana, pipeta care sa ofere apa); Inregistrarea automata a rezultatelor; masurarea activitatii animalului.

Animalul (sobolanul) introdus In cutia lui Skinner este capabil sa realizeze un numar de actiuni, care definesc repertoriul sau comportamental. Numai realizarea unei anumite aetiuni (de exemplu, sprijinul,

3

atingerea, ciitiiratul pe 0 barii) permite declansarea ciiderii unei portii de hranii in recipientul respectiv. Realizarea acestei actiuni si declansarea recompensei alimentare este denumita de autor intarire.

Autorul aratii existenta a douii tipuri de reflexe conditionate: reflexe de tip S in care intiirirea este conditionatii de aparitia unui stimul (ca la Pavlov); reflexe de tip R in care se produce un riispuns pentru a provoca un stimul (intarirea). Acest tip de conditionare a fost denumitii conditionare operantii avand in vedere faptul cii acestea sunt reflexe mai complexe (reflexe instrumental e), care evidentiazii aspectul de activism. Astfel, animalul nu va astepta sa se produca un semnal (cum se intampla in cazul reflexului conditionat clasic), ci aetioneaza (de exemplu, leul nu asteaptii sa apara prada, ci el pleaca la vanatoare). Autorul studiaza procese de invatare mai complexe: capacitatea de discriminare perceptiva; memoria vizuala. Pentru aceasta, autorul realizeaza 0 cutie speciala prevazuta cu un panou cu mai multe ferestre prin care apar diferite figuri (cerc, patrat, triunghi), bare orizontale si verticale sau culori. Catararea pe 0 anumita fereastra declanseaza0 intarire, data de caderea unei graunte intr-un recipient. Porumbelul reuseste sa deosebeasca figurile geometrice, culorile si chiar sa interpreteze dupa mai multe luni de invatare 0 scurta piesa muzicala prin lovirea cu ciocul pe clapele unui pian miniatural.

Conditionarea operanta nu se bazeaza pe reflexe, ci pe mecanisme de asociere in functie de contiguitatea temporala.

Intre conditionarea clasica si cea operanta sunt puncte comune, dar si diferente. Proprietatile conditioniirii clasice regiisite in cea operantii sunt: contiguitatea temporalii; avansul semnalului; intiirirea; extinetia; generalizarea; diferentierea. Diferentele dintre cele forme de conditionare sunt dificil de evidentiat, granitele dintre ele nu sunt clare. Conditionarea operantii acordii un grad mai mare de generalitate mecanismelor puse in evidentii prin studiul conditioniirii pavloviste: legile achizitiei, ale stingerii, generaliziirii, discriminiirii.

Comportamentul, a argumentat Skinner, este modelat prin consecintele sale. 0 astfel de consecintii este intiirirea pozitivii (recompensa). Celelalte consecinte sunt intiirirea negativii si pedeapsa. Comportamentul dorit, apiisarea parghiei, a fost numit operant. Recompensa, care sporeste probabilitatea repetiirii comportamentului (sau a operantului), este intiiritorul. Procesul prin care hrana este prezentatii ca riispuns la comportamentul de apiisare a parghiei reprezintii intarirea pazitiva. Aceasta poate fi continuii cu efectul de producere mai rapidii a inviitiirii, sau partialii care produce inviitarea care dureazii mai mult timp in afara intiiririi.

intarirea negativa se referii la indepiirtarea sau evitarea a ceva nepliicut. De exemplu, un soc electric va fi anulat atunci cand animalul apasii pe parghie. Aceasta este cunoscutii ca inviitarea prin evadare. Emiterea' unui spot luminos chiar inaintea declansiirii socului electric, sobolanul va inviita sii apese parghia ca riispuns la luminii: aceasta este denumitii inviitare prin evitare. La fel ca intiirirea pozitivii si cea negativii are ca rezultat comportamentul dorit, respectiv cel intiirit.

Pedeapsa se refera la aplicarea unui stimul neplacut in urma unui raspuns. De exemplu, aplicarea unui soc electric ca raspuns la un raspuns de apasare a parghiei. Autorii considera ca pedeapsa nu este 0 tehnica potrivita pentru controlarea comportamentului: pedeapsa suprima comportamentul nedorit tarii sa-l intareascii pe cel dorit.

Studiile arata ca, pe perioade scurte de timp, pedeapsa poate sa suprime comportamentul nedorit al copiilor. In anumite situatii pedeapsa poate avea efect de intarire, de exemplu in cazul copilului care manifesta accese de furie pentru a atrage atentia. In aceste situatii, pedeapsa poate avea efect de intarire si nu de reducere a comportamentului nedorit. De asemenea, pedeapsa poate avea efecte emotionale cum sunt frustrarea si mania.

In general, conditionarea este bogata in aplicatii: dresajul, testarea medicamentelor in farmacologie, studiul perceptiei. Daca 0 persoana este recompensata pentru un comportament specific, intr-o situatie particulara, atunci ea va avea tendinta sii invete acel comportament si sa-I repete in situatii similare.

Bandura si col. (1963, 1969, ) au extins teoria conditionarii operante, evidentiind faptul ca 0 influenta importanta asupra invatarii umane 0 are observarea a ceea ce fac ceilalti. Autorul subliniaza importanta imitatiei sau invatarea prin observare. Tearia invatarii sociale elaborata de Bandura sustine ca determinantii comportamentului unui individ nu sunt caracteristicile sale interne si consecvente (trasaturile de personalitate), ci influentele provenite din mediu: observatiile cu privire la comportamentul celorla1ti si intaririle primite din partea mediului. Este posibil ca aceste comportamente observate sa fie stocate si manifestate doar in momentul in care individul simte ca va fi recompensat datorita lor.

Teoreticienii invatarii sociale subliniaza importanta variabilelor cognitive, sau mediatoare care intervin intre stimul si raspuns. Bandura sustine ca abilitatea de a observa si apoi de a reproduce compOliamente implicii urmAtoarele deprinderi moderatoare: orientarea atentiei asupra trasaturilor distinctive si adecvate

4

ale comportamentului; retinerea trasaturilor cntlce; copierea precisa a comportamentului modelului; motivatia de a reproduce comportamentul observat si justificarea ei sub forma recompensei interne, externe sau substitutive. Aceste procese, apreciaza autorul, sunt evidente la toate tipurile de model are, de la invatarea unei simple actiuni la reproducerea comportamentului social complex. Imitatia este considerata ca fiind un puternic mecanism de invatare sociala, in special, pentru copii.

Fiziologul rus P. A. Anohin dovedeste existenta in sistemul nervos a unei formatiuni care inregistreaza daea raspunsurile la excitanti sunt sau nu adecvate. Daca raspunsurile nu sunt adecvate, aceasta nu accepta si comanda realizarea altor incercari. Acest organ cu functii de control si reglare a fost denumit 'acceptorul actiunii '. Referitor la reflexul conditionat, autorul arata faptul ca excitantii nu stimuleaza un singur centru senzorial: are in vedere faptul ca organismul tine cont de intreaga ambianta, fiind yorba de 0 sinteza aferenta. Apoi, autorul arata ca nu este vorba de un singur centru motor, ci de 0 sinteza motorie: are in vedere faptul ca 0 reaetie nedorita este inlocuiHi cu alta. Deci, invatarea, chiar daca intr-o fonna simpla, antreneaza intreaga viata psihica: procesele de cunoastere (sinteza afectiva), afectivitatea (acceptorul actiunii), deprinderile motorii, vointa (sinteza motorie).

Metodele operante au fost utilizate pentru modificarea comportamentelor nedorite la persoane. Utilizarea intaririi pentru imbunatatirea comportamentului copiilor, invatarea igienei de baza la copiii handicapati, incurajarea vorbirii la copiii autisti. In toate cazurile, tehnicile folosite opereaza pe baza ignorarii comportamentului nedorit, determinand stingerea lui si intarirea comportamentului dorit care poate fi ulterior repetat. In cadrul mediului familial, parintii utilizeaza multe dintre tehnicile conditionarii operante (de exemplu, 'invatarea realizarii igienei personale, 'invatarea manierei adecvate pentru servitul mesei, 'intarirea sub forma laudei, 'imbratisarii atunci cand copilul procedeaza corect). In ansamblu, aceste lucrari conduc la 0 preeminenta a actiunii, a raspunsurilor, contrar conditionarii, a asociatiilor 'intre stimuli.

In opozitie cu aceasta perspectiva asociationista, alti autori au propus explicatii bazate pe mecanisme de sinteza a elementelor situatiei. Ei au incercat sa dovedeasca existenta mecanismelor cognitive, de intelegere (insight), previziune (expectancy), harta cognitiva ( cognitive map) si ca formele cognitive de invatare sunt mai strans legate de gandire si intelegere, decat de intarirea raspunsului.

Teoriile cognitive considera ca invatarea depinde de cunostinte care dau subiectului material pentru ipoteze, reguli de elaborare a informatiilor, reguli de conduita in mare masura independente de stimulii actuali sau de cei imediat anteriori. Aceste cunostinte sunt dobandite, nu au natura unor legaturi stabilite dintr-o simpla apropiere temporala 'intre un stimul si un raspuns.

Kohler (1925) a analizat invatarea prin insight (intuitie) folosind cimpanzei. Autorul a fost interesat de modul de rezolvare a unor probleme, nu prin incercare si eroare, ci printr-un fel de intelegere sau intuitie a problemei. El a oferit unor cimpanzei 0 serie de sarcini, in care acestia incercau sa apuce fructe plasate la 'inaltime. In apropiere existau materiale necesare pentru rezolvarea problemei: cutii pe care se puteau catara, bat care putea fi utilizat pentru a trage fructul. Autorul constata ca cimpanzeii 'incearca la inceput sa apuce fructul 'intinzandu-se sau sarind dupa el, dupa nereusita manifestand un comportament de abandon. Dupa aceea, observa ca acestia 'incearca un comportament nou: plasarea cutiilor sub fruct, tragerea fructului cu batul. Comportamentul respectiv apare si se desIasoara dupa 0 succesiune organizata de actiuni, ca si cum animalul ar sti ce vrea sa faca si de ceo Autorul considera ca animalul a intuit natura problemei, reusind astfel rezolvarea ei. Faptul ea animalul poate sa rezolve probleme si in alte moduri (de exemplu, utilizarea a doua bete pentru a face unul suficient de lung), acesta a demonstrat ca nu este doar 0 simpla forma de invatare stimul-raspuns, ci este rezultatuli intelegerii problemei.

Teoriile urmatoare pun la baza mecanismului 'invatarii aetiunile, respectiv interiorizarea acestora sl realizarea operatiilor mintale.

Teoria psihogenezei stadiale a cunostintelor si operatiilor intelectuale este rezultatul activitatii lui J. Piaget. Autorul si-a fundamentat teoria din perspectiva biologica, adaptarea reprezentand conceptul cheie. Pentru a supravietui, orice individ trebuie sa se adapteze cerintelor mediului. Teoria este de esenta cognitiva si 'isi propune studierea modului in care se formeaza gandirea abstracta.

In esenta, teoria, dovedeste ca operatiile mintale iau nastere prin interiorizarea actiunilor reale. Dezvoltarea intelectuala poate fi considerata 0 adaptare a structurilor cognitive (schemele si operatiile, ce definesc structura intelectului) la cerintele mediului. Schema constituie reprezentarea interna a unei anumite actiuni fizice sau mintale specifice. Copilul la nastere este inzestrat cu 0 serie de scheme innascute care corespund raspunsurilor reflexe: schema des pre observare, des pre apucare, despre supt etc. Acestea se completeaza reciproc si devin mai elaborate, pe masura ce copilul se dezvolta. Schemele constituite din cunostinte des pre obiecte si evenimente, despre modul de elaborare a lucrurilor sunt fundamentale pentru dezvoltarea inteligentei. In orice aetiune (fizica sau intelectuala) exista 0 schema data, un tip de plan (harta) pe care

5

individul II foloseste pentru a face fata unei probleme. Operatia reprezinta 0 structura mintala de nivel superior, dobandita in perioada copilariei mijlocii. Ea implica individul in cunoasterea regulilor mai complexe ale modului de desIasurare a mediului. Ea are caracteristica de a fi reversibila (de exemplu, regulile aritmetice implica operatii care sunt reversibile). Structurile cognitive (schemele si operatii1e) se schimba 0 data cu avansarea in varsta, motiv pentru care autorul Ie defineste structuri cognitive variante. Dezvoltarea intelectuala poate fi considerata 0 adaptare a structurilor cognitive (schemele si operatiile) la cerintele mediului ambiant. Procesele fundamentale ale interaqiunii mediu-organism sunt asimilarea si acomodarea. Asimilarea se refera la procesul prin care 0 idee sau un obiect este inteles in termenii conceptelor sau actiunilor (schemelor) pe care individul deja Ie are: este procesul prin intermediul caruia individul face fata noilor situatii si probleme prin utilizarea schemelor existente. Ea reprezinta capacitatea psihicului de a se modifica in raport cu schimburile intervenite in conditiile sale de viata, devenind apt de a indeplini functiile si obiectivele sale. Ea reprezinta orice absorbtie de informatie prin intermediul unor scheme functionale. Aceasta poate fi de natura perceptiva, intelectuala, constienta sau inconstienta. Acomodarea reprezinta procesul prin intermediul caruia toti indivizii isi modifica conceptele si aqiunile pentru a corespunde noilor informatii, situatii. Acomodarea reprezinta procesul de adaptare sau ajustare in functie de noile conditii. Ea are functie de restructurare. In raport cu asimilarea, ea este 0 dimensiune complementara. Pe de alta parte, acomodarea este procesul care implica modificarea schemelor existente sau elaborarea altora noi. Aceasta se datoreaza naturii neschimbatoare (stabile) a acestor procese pe care Piaget le-a denumit functii invariante.



Inainte de achizitionarea unei informatii noi, individul se afla intr-o stare de echilibru (armonie cognitiva). Atunci cand aceasta stare de echilibru este afectata (individul se confrunta cu ceva nou, cu 0 cerinta), intervine procesul de asimilare si cel de acomodare pentru restabilirea acesteia. Autorul sustine existenta unui proces de echilibrare care aqioneaza in vederea consolidarii prin asimilare, echilibrul fiind mentinut prin intermediul celor doua procese: asimilarea si acomodarea. In acest fel are loc modificarea structurilor mintale si abilitatea cognitiva evalueaza in mod gradat.

Autorul trateaza invatarea ca un sistem plurinivelar de activitate cognitiva si aplicativa, care se materializeaza in diverse forme si produse comportamentale.

Piaget a identificat un numar de stadii distincte de dezvoltare intelectuala, pe fondul carora are loc construirea unui nou nivel de adaptare si inlocuirea celui din stadiul anterior. Copilul trece prin fiecare dintre acestea, succesiv si aproximativ la anumite varste. Rapiditatea cu care copilul trece prin fiecare dintre aceste stadii, desi este influentata de experientele particulare, este controlata prin procesele de maturizare determinate biologic. La fiecare stadiu nou, repertoriului cognitiv al copilului i se adauga niveluri de gandire mai complexe. Principalele caracteristicile ale stadiilor dezvoltarii intelectului au fost prezentate in capitolul referitor la dezvoltarea psihica.

J. Nuttin (1953) propune 0 conceptie proprie despre mecanismele invatarii, a carei structura formala poate fi asemanatoare celei a lui Piaget, dar in care motivatia data de trebuinte joaca un rol esentia1.

Modelul operational dinamic al invatarii este cunoscut sub numele de teoria formarii pe etape a diferitelor tipuri de actiuni, a cunostintelor, a convingerilor. Modelul are ca principal teoretician pe P. I. Galperin. Acest model se axeaza pe structura operationala a activitatii umane si pe orientarea tipurilor de activitate cognitiv-reflectorii si actionale. In teorie locul central il constituie mecanismele de orientare si de interiorizare. Formarea operatiilor si actiunilor se realizeaza pe etape sau faze. Acestea sunt:

a) constituirea bazei de orientare a actiunii, etapa in care individul isi formeaza 0 imagine provizorie despre sarcina de invatare, despre cursul actiunii de invatare;

b) desfasurarea actiunii in plan material, proces care necesita parcurgerea urmatoarelor subetape:

- actiunea obiectuala, in care obiectele sunt manipulate in vederea insusirii cunostintelor si formarea deprinderilor: se realizeaza operatii de sinteza, generalizari partiale luandu-se in consideratie pentru actiune numai insusirile esentiale ale obiectelor;

- transferarea actiunii obiectuale la nivelul reprezentarii si de aici la nivelul gandirii;

- comunicarea pentru sine sau in planul limbajului extern, proces care devine un mijloc pentru gandire:

continutul gandirii se obiectiveaza prin comunicarea pentru sine;

- desIasurarea actiunii in planullimbajului intern: rezultatul acestei subestape este formarea notiunilor;

- controlul actiunii: desi exista un control partial al actiunii pe toata perioada desIasurarii acesteaia, in

aceasta subetapa el are un caracter global;

Potrivit acestei teorii procesul de invatare eficienta se desIasoara de la actiuni practice, obiectuale la manifestarea lor mintala bazata pe mecanismelor verbale. In acest proces, gandirea este mecanismul de

6

orientare a comportamentului in actiune. Teoria ramane anul dintre pilonii fundamentarii stiintifice a psihogenezei dezvoltarii si invatarii specific umane.

In incheiere, prezentam teorii mai recente sau care incearca sistematizarea general a a modelelor invatarii.

J. Bruner (1966, 1986) pleaea de la observatiile lui J. Piaget, pe care Ie combina cu propriile experiente si elaboreaza teoria genetic-cognitiva a invatarii. Autorul arata ca exista trei modalitati care asigura cunoasterea lumii:

- modalitatea activa: invatarea este realizata prin actiune asupra obiectelor, prin manipularea lor libera, prin exersare. Aceasta este necesara in formarea priceperilor si deprinderilor, dar si in achizitionarea prime lor cunostinte. Ea caracterizeaza cunoasterea din primii ani ai vietii indivizilor;

- modalitatea iconica: invatarea este bazata pe imagini, in special vizuale, lara 0 manipulare efectiva a lor. Punctul maxim al dezvoltarii acestui mod de cunoastere se manifesta la varsta de 5-7 ani;

- modalitatea simbolica: invatarea este bazata pe cuvinte sau alte semne conventionale care inlocuiesc imaginile. Simbolurile permit 0 mare comprimare a realitatii si permite distingerea aspectelor esentiale ale obiectelor si fenomenelor, aspect hotarator in rezolvarea problemelor existentei.

Autorul subliniaza rolul gandirii in procesul de invatare, importanta activizarii elevului, a problematizarii materialului informativ, a participarii efective a elevului la formulareasi solutionarea de probleme.

Teoria invatarii cumulativ-ierarhice este de natura cognitiva, iar reprezentantul de baza este R. M. Gagne (1967). In concePti a autorului, dezvoltarea umana apare ca efect, ca schimbare de lunga durata pe care individul 0 datoreaza atat invatarii, cat si cresterii. Procesul de invatare are la baza 0 serie ordonata, aditiva si ierarhizata de capacitati. 0 capacitate simpla, specifiea este invatata inaintea urmatoarei capacitati care este mai complexa si mai generala.

Autorul diferentiaza mai multe tipuri de invatare generate de anumite conditii:

- invatarea de semnale, se manifesta atunci cand sugarul invata sa-si recunoasca mama, nu numai dupa voce, ci si dupa imaginea ei vizuala;

- invatarea stimul-raspuns, se manifesta atunci cand sugarul invata 0 reactie simpla (de exemplu, sa-si tina singur biberonul);

-invatarea de raspunsuri, care este prezenta in insusirea unei activitati mai complexe (de exemplu, mersul pe bicicleta);

- asociatiile verbale, care sunt formate cu prilejulinvatarii cuvintelor si asocierii lor in propozitii;

- invatarea discriminarii de culori, forme litere, numere ce va conduce la precizia diferentierii

perceptii1or;

- insusirea notiunilor, ce consta incadrarea obiectele intr-o anumita c1asa;

- invatarea notiunilor definite si a regulilor, ce reprezinta 0 capacitate interna care of era individului

posibilitatea de a raspunde la 0 clasa de performante: de exemplu, teoremele matematice, legile din fizica, nonnele de comportare;

- rezolvarea de probleme, care constituie cel mai complex tip de invatare, ce presupune toate celelalte tipuri mentionate anterior.

Aceste tipuri de invatare sunt ordonate de la simplu la complex si coordonate intre ele. Ierarhizarea reflecHi si implica in acelasi timp un transfer pozitiv vertical: 0 capacitate superioara este mai usor invatata si actualizata daca cele inferioare au fost anterior insusite temeinic si daca intre ele exista asemanari structurale si funqionale.

Este importanta schema secventelor ce definesc procesualitatea invatarii: receptare, insusire, stocare, actualizare. Modelul lui R. Gagne este important pentru ca a realizat ordine si explicitare nuantata teoriilor invatarii si instruirii.

Invii!area ca activitate

Analiza diferitelor teorii privind invatarea, sugereaza ca abordarea ei din perspectiva activitatii este cadrul cel mai adecvat pentru intelegerea fenomenului. Inteleasa ca actiune, ca activitate, invatarea exclude pozitia pasiva a celui care invata: individulinvata aqionand, lucrand, rezolvand sarcini.

Notiunea de activitate este mai larga decat cea de invatare. Ea reprezenta procesul de transformare de catre individ a obiectelor cu care interaqioneaza. Realizarea ei raspunde intotdeauna anumitor trebuinte, nevoi sau motive.

Activitatea este alcatuita din unitati structurale mai mici, din actiuni. Acestea pot avea 0 forma de manifestare externa sau interna (mintala, intelectuala). Actiunile sunt procese caracterizate prin prezenta scopului constient. La randul lor, actiunile sunt alcatuite din operatii. Acestea reprezinta mijlocul, tehnica prin care poate fi realizata aqiunea (scopul). in anumite conditii concrete, scopul dat devine sarcina.

7

Legatura dintre activitate, actiune, operatie se exprima psihologic in conexiunea dintre motiv, scop, sarcina. In componenta activitatii de invatare intra tipuri diferite de actiuni si operatii, corespunziitor tipologiei obiectului de invatamant. Sub aspect structural, actiunea de invatare este alciituita din doua laturi fundamentale:

a) latura orientativa, care schiteaza caile si procedeele de desfasurarea a actiunii. Ea furnizeaza individului 0 imagine prealabila a ceea ce are de realizat si il introduce in sarcina. Aceasta isi are originea in continutul obiectului invatarii;

b) latura efectorie, care traduce in practica logica orientarii. Aceasta reprezinta trecerea de la material

la ideal, de la exterior la interior in activitatea de invatare. Aceasta trecere se realizeaza in etape: actiunea material a (lucrul efectiv cu obiectul sau inlocuitorullui);

actiunea in planul exprimarii verbale cu voce (glas);

actiunea in planullimbajului extern, vorbirea in gand, pentru sine; actiunea in planullimbajului intern, interiorizarea actiunii.

In urma acestui proces, actiunea materiala e inlocuita cu cea ideala, nivelul intuitiv cu cel logic; obiectele concrete sunt inlocuite cu structuri verbale.

Invatarea se desIasoara intr-o perioada de timp, in cadrul caruia distingem doua faze:

- faza initiala, in care se urmareste rezolvarea unei probleme. In aceasta faza un rol preponderent al au perceptia, gandirea, imaginatia;

- faza de consolidare a solutiei, in care pe prim plan se afla functia memoriei.

In timpul invatarii este necesara energia, perseverenta individului, care sunt dependente de motivatie si vointa.

Axarea invatarii pe conceptul de activitate of era posibilitatea crearii unei punti de legatura intre invatare si dezvoltare, actiunea fiind mecanismul transformarii faptului de invatare in fapt de dezvoltare. Invatarea coreleaza structural si functional cu dezvoltarea si maturizarea.



Dezvoltarea psihica reprezinta procesul de form are de seturi noi de procese (insusiri) si dimensiuni psihice si de renivelare a lor continua. Acest proces se sprijina pe datele ereditatii, pe conditiile mediului social­cultural si este ghidat de educatie. Procesul se desfasoara in contextul propriei activitati de invatare a subiectului. Invatarea poate fi considerata drept sursa si mecanism de dezvoltare a capacitatilor, trasaturilor, a comportamentului uman.

Invatarea si dezvoltarea nu trebuie privite ca raporturi simple de succesiune, de genu invatarea determina dezvoltarea. Pentru a face fata anumitor sarcini de invatare este necesar ca subiectul sa fi atins un anumit nivel de dezvoltare si maturizare fizica, intelectuala, afectiva, motivational a, volitiva, sociala etc. Relatia dintre invatare si dezvoltare este de interactiune si interdependenta. Relatiile dintre dezvoltare si posibilitatile de invatare pot fi intelese prin luarea in considerare atat a nivelelor de dezvoltare deja parcurse, cat si a nivelurilor de dezvoltare la care se poate ridica sub conducerea educatorilor.

Factorii invatarii

Invatarea este influentata de 0 serie de factori sau conditii: a) Factori interni

Principalii factori interni implicati in procesul de invatare sunt:

- factori biofizici: potentialul genetic, dezvoltarea fizica general a, echilibrul fiziologic, particularitatile organelor de simt, starea generala de sanatate;

- factori psihoindividuali: organizarea perceptiv-motorie; particularitatile spiritului de observatie; nivelul inteligentei; calitatea atentiei; memoriei, vointei capacitatea de a invata; scopurile, motivele si aspiratiile; cantitatea si calitatea cunostintelor si experientei anterioare.

eu cat acesti factori sunt mai dezvo!tati si mai eficient utilizati, cu atat invatarea va fi realizata mai temeinic.

b) Factori externi

Dintre factorii externi cu influenta ridicata asupra procesul de invatare mentionam:

- factori sociali: conditiile economice si social istorice; conditiile materiale si spirituale din mediul familial;

- factori psihosociali: calitatea si volumul relatiilor interpersonale; grupul si climatul din cadrul acestuia;

- factori ergonomici: ambianta naturala sau fizica; microclimatul (iluminatul, temperatura, dotarea materiala-mobilierul etc.);

- factori igienici: regimul alimentar; conditiile de invatare, de locuit si de odihna;

8

- factori pedagogici: natura, volumul, gradul de familiaritate a informatiilor; concepti a, metodele, mijloacele, tehnicile pedagogice utilizate; organizarea procesului de invatare; personalitatea cadrelor didactice (competenta profesionala, didactica etc.).

In procesul invatarii important este realizarea coincidentei de aqiune a acestor factori.

Tipurile invatarii

Structura tipologica a invatarii poate fi racuta din diverse puncte de vedere: a) Dupa modul de organizare a procesului de invatare:

- invatarea didactica, care are urmatoarele caracteristici: este realizata in cadrul scolii; urmareste formarea dimensiunii intelectaul-cognitive a personalitatii; are scop instrumetal-operational;

- invatarea sociala, care are urmatoarele caracteristici: este realizata in afara scolii; are loc in contexte interpersonale si de grup; 'are scopuri umaniste, pregateste individul pentru viata sociala; urmareste formarea dimensiunii moral-axiologice, motivationale, social-comportamentale;

- invatarea din experienta altora: indusa, interinvatarea;

- invatarea din propria experienta: autoinvatarea.

Pentru cresterea eficientei activitatii se impune necesitatea imbinarii sI corelarii tipurilor de invatare la oricare nivel de varsta.

b) Dupa continuturile invatate:

- perceptiva: modalitati (abilitati) de percepere, de observare, de ascultare;

- verbala: modalitati de exprimare in raport de imprejurari;

- cognitiva: insusirea de cunostinte (concepte, notiuni), legi, principii etc.

- operationala: modalitati de realizarea actiunilor, operatiilor, gesturilor etc.

- afectiva: modalitati de manifestare a sentimentelor, starilor afective;

- moral a: modalitati de comportare, respectare a normelor;

c) Dupa modul de operare cu stimulii:

- discriminatorie: modalitati de diferentiere a unui stimul de altul;

- prin descoperire: bazata pe activarea elevului, intelegerea informatiei;

- prin repetare: efectuarea operatiei de mai multe ori;

- prin asociere: legarea unui stimul sau 0 reactie de alta;

- prin transfer: aplicarea cunostintelor, deprinderilor, unui comportament intr-un alt domeniu sau

situatie;

- prin generalizare: extinderea insusirilor unui obiect la toate obiectele din aceiasi categorie; d) Dupa modul de organizare al informatiei:

- algoritmica: bazata pe parcurgerea riguroasa a unei succesiuni de operatii:

- euristica: bazata pe tatonari, incercari, erori, elaborari de planuri;

-programata: trecerea la 0 noua secventa de invatare la alta, numai dupa ce secventa anterioara a fost

corect insusita;

- creatoare: prin descoperire dirijata a cunostintelor de catre elev;

Tipurile si formele invatarii se pot desfasura la diferite niveluri ale personalitati:

a) nivelul invatarii constiente: prin intelegere, prin anticipare, prin rezolvare de probleme;

b)nivelul invatarii mai putin constient sau neconstientizat: spontana (prin imitatie); latenta (rara un scop deliberat); hipnotica (in timpul sedintei de hipnoza); prin somn (hipnopedia).

Rezultatele invatarii spontane, latente nu trebuie neglijate, dar nici supraapreciate, deoarece procesul s-ar desrasura la intamplare, iar timpul s-ar lungi foarte mult.

Concluzii

Invatarea este considerata ca fiind una dintre conditiile fundamentale ale activizarii fondului genetic, ale potentialitatilor acestuia. Invatarea este 0 modificare a comportamentului unui individ pe baza experientelor repetate in interaqiune cu mediul. Indicatorul general al invatarii este schimbarea.

Diferitele teorii despre invatare se deosebesc privind descrierea si explicarea factorilor si conditiilor care fac posibile transformarile comportamentului.

Conditionarea este 0 forma de invatare in care putem identifica 0 legiitura intre doi stimuli (S-S, conditionarea clasica) sau intre un stimul si un raspuns (S-R, conditionarea operanta).

In opozitie cu aceasta perspectiva asociationista, teoriile cognitive incearca sa dovedeasca importanta mecanismelor de intelegere, previziune, expectanta, harta cognitiva.

9

Teoriile actiunilor mintale pornesc de la ideea unitatii constiintei cu activitatea. Inteleasa ca activitate si actiune, invatarea exclude pozitia pasiva a celui care invata.

Mecanismele si caracteristicile de ordin cantitativ sau calitativ ale invatarii se modifica de la 0 varsta la alta. Invatare devine dintr-un proces inconstient la varstele mici, un proces constient, voluntar dirijat si sustinut la varsta scolara. Ea devine dintr-o forma impusa si dirijata din afara la 0 forma autoimpusa, sustinuta si dirijata din interior. De la un continut concret, senzorio-motor, la varstele mici, invatarea trece la un conti nut complex, de la 0 forma preverbal a la 0 forma verbala, de la 0 relatie de achizitie de nivel ridicat la varstele mici la una selectiva la varstele mai inaintate.

Ca activitate globala, invatarea implica participarea tuturor caracteristicilor si functiilor psihice (motorii, senzoriale, ale gandirii limbajului, memoriei, vointei, afectivitatii, motivatiei). Memoria intervine in mod direct in procesul de invatare, pentm ca ea implica un proces de stocare (retinere) si un proces de rapel (reactivare, reactualizare).

Esenta unui proces eficient de invatare consta in dezvoltarea gandirii abstracte, in crearea independentei si initiativei in rezolvarea problemelor complexe. Pentru aceasta se impune dezvoltarea tuturor proceselor psihice. De asemenea, ea trebuie sa se bazeze pe 0 structura motivationala adecvata.

Bibliografie

Birch, A. (2000), Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti Neacsu, 1. (1990), Instruire si invatare, Ed. Stiintifica, Bucuresti.

Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Cretu, T. (coord) (1987), Psihologia scolara, EDP, Bucuresti

Tema pentru acasa

- Exemplificati situatii de invatare specifice domeniului dumneavoastra profesional pentm fiecare dintre teoriile invatarii cuprinse in acest curs.

- Specificati care sunt factorii principali care stau la baza procesului de invatare in cazul dumneavoastra. Ordonati acesti factori in ordinea importantei pe care le-o oferiti.

- Fiecare dintre noi are un anumit stil sau strategie de a invata. Descrieti stilul sau strategia de invatare specifica dumneavoastra. Incercati sa justificati stilul acceptat si factorii care contribuie la adoptarea acestuia.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate