Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITATI IN SCOALA PUBLICA


INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITATI IN SCOALA PUBLICA


Disciplina: Fundamentele psihopedagogiei speciale

INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITATI IN SCOALA PUBLICA



In sens generic, integrarea este un proces de insertie activa si eficienta a individului in activitatile sociale, in grupurile sociale si intr-o acceptiune mai larga in viata sociala. Pe ansamblu, acest proces se realizeaza prin diverse forme si mijloace, cum ar fi: instruirea, educatia si serviciile sociale.

Integrarea sociala a copiilor este indisolubil legata de procesul de socializare al acestora precum si de diferitele forme de actiune educativa la care participa. Sistemul scolar este un instrument de integrare sociala a copiilor si adolescentilor in sistemul existent.

In Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, tara noastra isi asuma garantarea si promovarea drepturilor tuturor copiilor, asa cum sunt definite in Conventie si in conformitate cu principiile si normele enuntate de acestea, inclusiv in privinta copiilor cu dizabilitati. In strinsa legatura cu termenul de dizabilitate se afla principiul egalizarii sanselor.

Recunoasterea drepturilor egale pentru toti oamenii,inclusiv copii, fara nici o discriminare, presupune ca nevoile fiecarui individ au importanta egala. Aceste nevoi trebuie sa stea la baza planurilor facute de societate si deci, egalizarea sanselor se refera la procesul prin care diversele sisteme ale societatii si mediului sunt puse la dispozitia tuturor si, in particular, a persoanelor cu dizabilitati. Egalizarea sanselor trebuie inteleasa ca drept al persoanelor si copiilor cu dizabilitati de a ramane in comunitate si de a primi sprijinul necesar in cadrul structurilor obisnuite de educatie, sanatate, a serviciilor sociale si de incadrare in munca.

Conventia cu privire la drepturile copilului include un articol specific asupra drepturilor copiilor cu dizabilitati (art. 23), in care accentul este pus pe participarea activa la comunitate, precum si pe integrare sociala, ceea ce implica, evident, necesitatea evitarii si a reducerii institutionalizarii copiilor cu dizabilitati. Asigurarea accesului efectiv la educatie al acestor copii este vital, cel putin din doua puncte de vedere. Mai intai, este vorba de valorizarea sociala, inerenta acordarii dreptului la educatie, valorizarea ca fiinta umana cu drepturi egale. In al doilea rand, integrarea scolara este o forma efectiva de integrare sociala, a carui reusita este fundamentala pentru insertia sociala.

Cercetarile stiintifice au demonstrat ca scoala speciala nu are rezultate spectaculoase. Persoanele instruite in scoala speciala nu realizeaza performante intelectuale mai mari, in comparatie cu cei din aceeasi categorie care frecventeaza scolile obisnuite. In schimb, sub aspectul invatarii sociale - a carei importanta este tot mai accentuata in psihopedagogia moderna - achizitiile copiilor care invata in scoli obisnuite sunt net superioare.

Integrarea in comunitate a copiilor supusi riscului de marginalizare este un proces de debarasare de sindromul de deficienta, sindrom care, in final, conduce la dependenta copilului cu dizabilitati de altii, devenind tributar asistentei, indiferent de natura ei. Privita din acest unghi, singura solutie o constituie reducerea diferentelor, pentru ca acesti copii deosebiti sa urmeze o scoala obisnuita. Pornind de la identificarea acestei probleme, scoala trebuie sa-si extinda scopul si rolul obisnuit pentru a putea raspunde unei mai mari diversitati de copii. Este necesar ca invatamintul sa se adapteze cerintelor copiilor, si nu invers. Tinta finala este sa se asigure ca toti copiii sa aiba acces la o educatie in cadrul comunitatii, educatie care sa fie adecvata, relevanta si eficienta.

In acceptiunea savantilor romani Alois Ghergut, C. Neamtu, T. Cosma, M. Farkas, termenul de cerinte educative speciale CES (special educational needs) se refera la cerintele in plan educativ ale unor categorii de elevi, cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrica, fiziologica sau ca urmare a unor conditii psiho-afective, socio-economice sau de alta natura (cum ar fi absenta mediului familial, conditii de viata precare, anumite particularitati ale personalitatii copilului) ce plaseaza elevul intr-o stare de dificultate in raport cu cei din jur.

Integrarea scolara a copiilor cu cerinte speciale in invatamantul de masa presupune:
- a educa copiii cu cerinte speciale in scoli obisnuite, alaturi de copiii normali;

- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educationala, consiliere scolara, asistenta medicala si sociala etc) in scoala respectiva;

- a acorda sprijinul necesar personalului didactic si managerilor scolii in procesul de proiectare si aplicare a programelor de integrare;

- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinte speciale la programul si resursele scolii obisnuite (biblioteca, terenuri de sport etc);

- a incuraja relatiile de prietenie si comunicarea intre toti copiii din clasa/scoala;

- a educa si ajuta toti copiii pentru intelegerea si acceptarea diferentelor dintre ei;

- a tine cont de problemele si opiniile parintilor, incurajandu-i sa se implice in viata scolii;

- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinte speciale;

- a accepta schimbari in organizarea si dezvoltarea activitatilor instructiv-educative din scoala.

Institutia de invatamant trebuie sa recunoasca si sa reactioneze la diversele cerinte ale copiilor, sa armonizeze diferentele de stiluri de invatare, diferentele intre grade de reusita scolara, sa asigure o educatie de calitate pentru toti. Sunt necesare restructurari, in special in domeniul curricular, privind:

Ø      programe analitice elaborate de o maniera in care sa raspunda la cerintele tuturor copiilor, in raport cu posibilitatile reale de invatare, de stilul si de ritmul fiecarui copil;

Ø      tehnologii educationale individualizate, care sa eficientizeze procesul de invatare;

Ø      organizarea invatarii pe principiile invatarii active, participative, de cooperare, de ajutor reciproc;



Ø      valorizarea sociala a fiecarui copil, diferenta fiind respectata si valorificata.

In pledoaria pentru integrarea sociala a copiilor cu dizabilitati, argumentul suprem il constituie beneficiile psihosociale ale incluziunii, care faciliteaza asumarea de roluri sociale proprii in comunitate, care se exprima fie prin valorizarea imaginii sociale a persoanei, fie prin cresterea competentelor in aceleasi medii ambiante.

Integrarea a devenit un principiu uman si social, care tinde spre realizarea educatiei pentru toti, ca raspuns la principiul mai general , societate pentru toti,aflandu-se la baza tuturor demersurilor legislative, administrative si sociale intreprinse in cadrul sistemului de protectie a persoanelor defavorizate. Din nefericire lipseste ceva: cumularea eforturilor tuturor actorilor implicati in acest proces. In integrarea elevilor cu CES trebuie sa se tina seama de toti cei implicati direct in realizarea obiectivelor invatarii, in cadrul procesului de invatamant.

In Declaratia de la Salamanca se spune ca "Scoala obisnuita cu o orientare incluziva reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creaza comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti; mai mult, ele asigura o educatie eficienta pentru majoritatea copiilor si imbunatatesc eficienta si, pana la urma, chiar si rentabilitatea intregului sistem de invatamant."

Scoala incluziva ridica invatarea la rang de principiu general si presupune inainte de orice acceptarea faptului ca orice copil poate invata.

Sursele invatarii, pentru fiecare, vin din relatiile interumane si din experienta permanenta cu obiectele, cu semenii si cu sine. Scoala nu este numai un teritoriu al cunostintelor academice ci si un al experientelor practice si al relatilor interumane.

Predarea este un act de cooperare ,descoperire si reflectie, la care participa atat profesorul (care poate coopera cu colegii sai) cat si elevii unei clase. O resursa importanta pentru profesor in predare este cooperarea elevilor. Pregatirea predarii si de multe ori realizarea ei se completeaza cu cooperarea intre profesorii si chiar cooperarea cu unii parinti.

Opinii personale in ceea ce priveste integrarea copiilor cu dizabilitati in scoala publica

Integrarea elevilor cu CES in colectivul unei clase este una dintre cele mai dificile probleme psihopedagogice datorita diverselor probleme pe care le ridica aceasta, cum ar fi

posibilitatile de dezvoltare;

- efectele asupra colegilor de clasa;

-conditii diferite de organizare a orei;

- evaluare diferentiata.

- lipsa unui profesor de sprijin si a unui consilier scolar ;

- lipsa unei colaborari eficiente cu familiile copiilor cu cerinte educative speciale.

Dezvoltarea schimbului de experienta cu specialisti in domeniu si crearea spatiului necesar pentru activitatile complementare programului de scoala reprezinta oportunitati pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale iar mentalitatea parintilor si a colectivelor de elevi precum si rezistenta la schimbare se inscriu in sfera amenintarilor realizarii integrarii.

Pentru eficientizarea procesului de integrare as propune :

asigurarea unei echipe interdisciplinare pentru fiecare scoala integratoare/incluziva (psihopedagog, asistent social comunitar, consilier profesor, profesor de educatie speciala, invatator/profesor)

elaborarea metodologiei de evaluare a prestatiei cadrelor didactice care asigura integrarea ;

adaptarea continutului Fisei de evaluare a activitatii cadrelor didactice din scoala integratoare pentru aprecierea obiectiva a acesteia si motivarea personalului implicat in aceste activitati.

In concluzie, pot aprecia ca problematica integrarii in invatamantul de masa a copiilor in dificultate/cu nevoi speciale este inteleasa ca o necesitate, insa pentru atingerea acestui obiectiv trebuie conjugate eforturile tuturor partenerilor implicati .

Modalitatea concreta pentru realizarea integrarii o reprezinta formarea continua a cadrelor didactice in vederea schimbarii mentalitatii acestora (temeri exagerate cu privire la copiii care provin din institutii si la afectarea prestigiului scolii, confuzia care se face intre copil cu nevoi speciale, cu cerinte educative si copil in dificultate, neintelegerea importantei rolului cadrelor didactice in facilitarea integrarii copiilor in invatamant si nu numai), existenta cabinetului de logopedie si a profesorului de sprijin, incheierea de parteneriate intre autoritatile implicate in integrarea copiilor.



BIBLIOGRAFIE:

LECTOR DR. DIANA CSORBA - Fundamentele psihopedagogiei speciale - Suport de curs

CONF.UNIV.DR. ECATERINA VRASMAS -"Scoala pentru toti"

Dictionar de pedagogie contemporana , Ed. Enciclopedica Romana,Bucuresti,1969

TRAIAN VRASMAS - "Scoala si educatia pentru toti",Ed . Miniped, Bucuresti,2004

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

SECTIA: PEDAGOGIA PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

INTEGRAREA COPIILOR CU DIZABILITATI IN SCOALA PUBLICA

- ESEU -

Studenta: NEAGA (BUCICA) RADITA

An: I ; Semestrul: I

Specializare: PPP

Disciplina: Fundamentele psihopedagogiei speciale

Profesor: LECTOR DR. DIANA CSORBA







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate