Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Instruirea diferentiata a prescolarilor


Instruirea diferentiata a prescolarilor




INSTRUIREA DIFERENTIATA A PRESCOLARILOR

Gradinita ,,Academia Piticilor”

Cluj-Napoca

Problematica tratarii diferentiate a prescolarilor suscita un larg interes in randurile pedagogilor si a tuturor celor preocupati de valoarea si eficienta sistemului

educational global. Prin urmare, si la nivelul invatamantului prescolar ,tratarea diferentiata a copiilor reprezinta o preocupare tot mai recurenta a educatoarelor in privinta puneri in practica a unor procedee educationale specifice ,cu relevanta asupra dezvoltarii pluridimensionale a personalitatii copilului. Tratarea diferentiata a copiilor prescolari vizeaza ,in fapt, adoptarea unor practici instructiv –formative strict circumscrise , la capatul carora se urmareste diferentierea calitativa reala a subiectilor expusi educatiei deopotriva cu afirmarea individualitatii copiilor, inca de la aceasta varsta. Din perspectiva activitatii pedagogice propriu-zise, educatorul recurge la proiectarea ,organizarea si desfasurarea unor procese curriculare care sa conduca in mod nemijlocit la diferentierea si individualizarea prescolarilor, favorizand o serie de contexte specifice procedeelor de instruire si dezvoltand strategii particulare care sa se materializeze in diverse forme de aplicare a programelor de invatare.




Din multitudinea factorilor care conduc la necesitatea realizari activitati-

lor didactice diferentiate, acelea care au impus au fost deosebirile dintre copiii de aceasi varsta, supusi unui proces de instruire; intelegerea nevoii de a nu uniformiza , ci de a oferi conditii de afirmare si copiilor dotati cu inzestrari personale deosebite , si celor cu ritmuri alerte sau mai lente in acumulari. Dimensiunea psihologica a personalitatii umane se distinge printr-o sinteza de dispozitii ,tendinte biologice ,inclinatii innascute, pe de o parte, si insusiri formate in cursul vietii si activitatii pe de alta parte. Deosebirile indivi-

duale sunt o realitate ,iar natura si gradul lor de dezvoltare sunt de multe ori usor sesiza-

bile, astfel ca nu ne vom gasi niciodata in fata omului, in general, ci totdeauna in fata

unui om particular, a unui individ care ,de multe ori se dovedeste a fi o enigma.

Intreaga activitate instructiv –educativa desfasurata in gradinita se bazeaza pe cunoasterea personalitatii copilului: educatoarea cunoaste copilul educandu-l si il educa mai bine daca il cunoaste. Invatamantul actual se adapteaza tot mai mult la particularitatile psiho-fizice individuale si de varsta ale copiilor, in vederea dezvoltarii cat mai depline a personalitatii acestora.

Fiecare copil este diferit si poate fi comparat doar cu sine insusi. Cu toate

acestea , exista cateva trasaturi ce caracterizeaza , in general, fiecare grupa de varsta,   

cunoasterea acestor trasaturi ajuta la stabilirea obiectivelor educationale in acord cu aceasta cunoastere si la     alcatuirea unui program de activitati corespunzatoare atat grupei de copii,cat si ficarui copil.

In activitatile zilnice pe care le desfasoara la gradinita copilul trebuie sa gaseasca elemente care sa-l solicite corespunzator stadiului de dezvoltare atins de el.Daca aceste elemente sunt prea usoare, nu trezesc interesul copilului, il conduc cel mai adesea la plictiseala.Daca gradul de dificultate al elementelor stimulative depaseste posibilitatile copilului,acesta se va considera neputincios si, in cele din urma il va lua pe „nu pot”in brate.

Pentru a putea ajunge la o diferentiere autentica si eficienta in instruirea copiilor,trebuie sa indeplinim doua obiective:

-cunoasterea particularitatilor psihice ale copiilor in corelatie cu randamentul lor cu privire la interese,inclinatii,viata afectiva;

-clasificarea psihologica a copiilor in procesul instruirii privind parti-

cularitatile activitatii de gandire si capacitatea de invatare.

In functie de receptivitatea copiilor la invatare se va stabili ritmul de lucru si tinand cont de capacitatea lor de asimilare se vor alege formele de munca metodele ,ritmul de lucru. Orice actiune de diferentiere a instruirii,trebuie sa porneasca intotdeauna de la sesizarea trasaturilor comune,dar si a deosebirilor dintre subiecti, deosebiri manifestate pe mai multe planuri:-tip dominant al proceselor nervoase superioare, dezvoltare intelectuala, capacitate de invatare, ritm de lucru, interes, inclinatii si altele.

Depistarea acestor trasaturi care-i diferentiaza pe copii,stabilirea rolului fiecaruia in definirea comportamentului care conduce la performantele scontate,reprezin-

ta operatia initiala ,premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata a subiectilor.Caracteris-tica actiunii de diferentiere, in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice o constituie nuantarea modalitatilor de lucru,evitandu-se separarea cu caracter permanent a copiilor capabili de un randament ridicat de copii lenti.Totodata,aceasta implica o imbi-

nare rationala echilibrata a activitatii frontale cu intreaga grupa si a activitatilor pe gru-puri individuale adaptate particularitatilor acestora.

Sistemul de modalitati adoptate in vederea diferentierii instruirii con-

sta in combinatii variabile ale factorilor care definesc procesul didactic si anume:

1.continutul instructiei;

2.modul de grupare a prescolarilor;

3.timpul sau ritmul de lucru;

4.metode de lucru;

Astfel cele mai frecvente combinatii sunt:

1.variatii in continutul stucturii si ritmului de lucru;

2.acelasi continut ,dar timp variabil;

3.acelasi ritm de lucru, dar continut diferit ca volum si complexitate;

4.grupari variate de copii, variatii de continut si de timp;

5.variabilitatea metodelor de lucru si a modalitatilor de realizare a continuturilor

activitatilor.

In continuare vom prezenta cateva modalitati de tratare diferentiata a copiilor din grupele omogene in activitatile de educare a limbajului,cunoscuta fiind atentia sporita pe care educatoarele o acoarda tuturor conditiilor care stimuleaza dezvoltarea lim-bajului sub toate aspectele sale.



Activitatile de convorbire ,care urmaresc consolidarea , aprofunda-rea si sistematizarea cunostintelor dobandite in cadrul celorlalte activitati,cer ca tehnica punerii intrebarilor sa se aplice cu mult tact ,dar si cu eficienta, pentru a antrena intregul

colectiv al grupei.

Pentru tratarea diferentiata a copiilor ,in aceste activitati ,intrebarile care se refera la experienta de viata a copiilor ,intrebarile simple vor fi adresate copiilor care au frecventat mai putin gradinita sau celor cu un nivel intelectual mai scauzt ,in timp intrebarile complexe, care vizeaza corelatii ample si rapide pe plan mintal, vor fi adre-sate copiilor cu un nivel de dezvoltare intelectual superior si care au avut o frecventa

foarte buna. Atentia noastra se va concentra si asupra volumului de cunostinte al copiilor

apeland la intrebarile ajutatoare ,atunci cand raspunsul primit nu este cel asteptat.

In oricare din aceste situatii, intrebarile trebuie sa aiba un continut accesibil varstei, sa fie legate direct de tema convorbirii, sa fie formulate simplu si concret, astfel incat fiecare copil sa poata participa in raport cu potentialul sau de dezvoltare.

Jocurile didactice sunt activitatile care dau educatoarelor posibilitatea ca prin complexitatea regulilor, prin elementele de joc sa-i antreneze pe toti copiii .Cei cu dificultati de pronuntie sau de invatare pot fi ajutati prin intermediul unor jucarii, personaje din povesti sau chiar de catre colegii de grupa ,ca sa indeplineasca sarcina de joc si sa traiasca sentimente de satisfactie si reusita ,care sa-i motiveze pe viitor.

Jocul didactic este un mijloc important de tratare diferentiata a copiilor timizi.O sarcina de joc atractiva ,un element de joc nou ii ajuta pe copii sa depaseasca starea de timiditate.

In activitatile de     lectura dupa imagini, in care primeaza analiza, putem antrena cu succes si copiii care au deficiente de pronuntie, care necesita o imbuna-

tatire a exprimarii verbale si au nevoia de a-i deprinde cu o exprimare corecta si coeren-

ta.Copiii cu o vorbire corecta , cu rapiditate in gandire,capacitate marita de concentrare,

atentie stabila ,vor fi antrenati diferit fata de ceilalti. Ei pot descrie cu usurinta imaginile ‚

pot face sinteze partiale sau generale ,la grupele mari.

Activitatile de povestire pot sa ceara unor copii sa dea o replica simpla a unui personaj sau unora sa povesteasca o scena din poveste, iar altora sa redea

intreaga poveste.Copiii care stapanesc continutul povestilor ,care au o exprimare corecta

si manifesta crativitate pot sa gaseasca un alt sfarsit povestii, sa interpreteze personajul preferat.

O instruire diferentiata si individualizata se poate desfasura in zona ,,Biblioteca”. Aici putem sa-i antrenam cu usurinta pe acei copii care prezinta deficiente de vorbire, in vederea corectarii acestora, se exerseaza pronuntia corecta si din punct de vedere gramatical, putem sa repetam poezii cu copiii care au un ritm de memorare mai lent, desfasuram povestiri sau repovestiri , conversam fie individual, fie cu grupuri mici de copii.

Stiind ca o vorbire clara si expresiva se realizeaza prin efectuarea corecta a respiratiei si prin formarea cat mai precisa a imaginilor audio- motrice ale sunetelor ,in munca de tratare diferentiata a prescolarilor ,in acest caz ,vom desfasura exercitii individuale ,care antreneaza respiratia, articularea si auzul fonematic al copiilor.

Jocurile exercitiu ,,Spune si tu”, ,,Repeta dupa mine”, ,,Afla gresa-la, framantarile de limba,versurile din folclorul copiilor care sa vizeze sunetele a caror pronuntie dorim sa o imbunatatim, se pot desfasura atat cu un copil cat si in grupuri mici sau chiar cu toata grupa.

Situatia reala a nivelului de performanta atins de fiecare copil in parte, am consemnat-o in fisa de recuperare sau de dezvoltare ,dupa caz, ambele nomina-le, intocmite la sfarsitul activitatilor.

Am urmarit rezultatele evaluarii copiilor in doua etape:mai intai am constatat ca numai un anumit numar de copii au raspuns cerintelor ;mai apoi ,in urma tratarii diferentiate a copiilor, am constatat cresterea numarului de copii care au raspuns corect exigentelor activitatii.Acest fapt ne conduce la concluzia ca instruirea diferentiata este necesara si ca ea duce la obtinerea performantei.

A educa nu inseamna a ,,fabrica’’oameni conform unui model comun,

ci inseamna a elibera din fiecare om ceea ce-l impiedica sa fie el insusi ,si a-i da posibili-tatea sa se implineasca, sa se realizeze conform modului sau de a fi in lume.

Bibliografie:

Programa activitatilor instructiv- educative,Bucuresti 2004;

Hristu Barbu Pedagogia prscolara-Didactica-Manual,EDP 1994;

Revista invatamantul prescolar nr.3-4 2006








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate