Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Cadrul juridic al tranzactiilor comerciale internationale


Cadrul juridic al tranzactiilor comerciale internationale




CADRUL JURIDIC AL TRANZACTIILOR COMERCIALE INTERNATIONALE

1. Aspecte introductive

Toate activitatile ce preced semnarea contractului intr-o tranzactie de comert exterior (cercetarea pietei, analiza partenerilor, negocierea etc.), pot fi considerate ca activitati sau etape pregatitoare. Contractarea este etapa cea mai importanta in astfel de operatiuni, care conditioneaza succesul intregii operatiuni de comert exterior, derularea actului ca atare si eficienta economico‑financiara.[1] Activitatea de comert exterior se deruleaza pe baza semnarii si corelarii a doua categorii de contracte:




contracte economice externe, ce se semneaza intre parteneri din tari diferite;

contracte economice interne, ce se semneaza intre o firma sau un partener de pe piata interna cu o firma de comert exterior din aceeasi tara, pentru a se asigura obiectul operatiunii din cadrul primului tip de contracte (externe).

Activitatea de comert exterior este esential un tip de afacere economica externa. Derularea si materializarea (concretizarea) unui act de comert exterior are loc, in fapt, prin mai multe modalitati specifice, in afara actelor de vanzare‑cumparare de marfuri sau export-import direct in sensul clasic.[3]

Prin tehnici de comert exterior intelegem ansamblul procedeelor si metodelor utilizate in practicarea activitatii de comert exterior sau a unor operatiuni legate direct (sau indirect) de aceasta activitate. Intelegerea diferitelor tehnici de comert exterior utilizate astazi si delimitarea lor se poate face, cel mai bine, in raport de obiectul specific al afacerilor economice externe. In raport de acest obiect, cel mai frecvent contractele economice externe pot fi:[4]

contracte de vanzare-cumparare, de regula specifice importului si exportului traditional;

contracte de cooperare in productie, care frecvent se completeaza cu export-import clasic de utilaje, instalatii etc.;

contracte pentru executarea de lucrari si prestarea unor servicii la nivel international;

contracte pentru transfer de tehnologie;

contracte pentru transfer de capital;

contracte pentru afaceri financiar-valutare;

contracte de depozit pentru custodierea unor valori sau bunuri;

contracte de mandat si reprezentare comerciala, in special pentru utilizarea unor marci (fabrica, comert etc.) recunoscute.

Contractele externe se incheie si se modifica de regula in forma scrisa, luandu-se garantii pentru a proteja interesele firmei dar si interesele nationale (neprotejarea intereselor nationale, pe termen lung se va rasfrange ulterior si asupra intereselor firmei).

2. Cadrul contractual si legea aplicabila contractelor externe

Contractele externe se incheie in conditiile in care legislatia statelor difera, iar cerinta fundamentala a comertului international (REI) este ca partile participante sa aiba o pozitie juridica egala. Aceasta pozitie juridica egala impune ca regimul juridic ce reglementeaza comertul exterior sa fie cat mai uniform.[5] Cadrul contractual uniform pentru diferite contracte externe si, mai ales, pentru contractul de vanzare-cumparare a fost creat in practica internationala prin:

elaborarea unor conditii generale sau clauze fundamentale de contract;

elaborarea unor contracte tip (de catre Comisia Economica ONU pentru Europa sau de Camera de Comert International de la Paris);

sintetizarea uzantelor comerciale uniforme la nivel international (ex. INCOTERMS).

Tarile au adoptat unele reguli de drept uniform, pe baza unor conventii sau tratate internationale, la recomandarea unor organizatii internationale. Teoretic, firmele ce deruleaza operatiuni de comert exterior – functie de nationalitatea fiecareia – se raporteaza la sisteme juridice fundamentale diferite:[7]

dreptul latin (legea scrisa): Franta, Romania etc.;

dreptul anglo-saxon sau Common Low (Anglia, SUA etc.);

dreptul asiatic, rezultat ca un mixaj intre legea conexa si precedent;

dreptul tarilor aflate in tranzitie si/sau foste socialiste.

Pentru fiecare tara, elementele de drept comercial aplicabil in practica afacerilor – piata interna si externa – deriva din surse precum: legislatia in materie (Constitutie, tratate internationale, legi etc.); vointa partilor contractante si cutumele ce se formeaza in timp; jurisprudenta in materie.

Firmele romanesti participante pe piata externa trebuie sa aiba in vedere unele conventii/tratate bilaterale la care Romania este parte (acordarea: CNF, CRN, alte aspecte) si unele conventii multilaterale. Intre astfel de conventii multilaterale ratificate de Romania – conventii ce concura la uniformizarea cadrului juridic international – amintim:[8]

Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri (Viena, 1980);

Conventia de la Haga, 1964;

Conventia de la Roma 1980, privind legea aplicabila angajamentului contractual.

In contextul in care unul dintre partenerii unui contract economic este partener strain orice contract de acest fel este marcat de un element de extraneitate. Datorita acestui element de extraneitate, orice contract extern devine susceptibil a fi carmuit de legile a doua sau mai multe state.[9]

Sistemul juridic al fiecarei tari cuprinde o categorie speciala de norme juridice numite norme conflictuale sau norme de drept international privat menite sa stabileasca legea competenta sa reglementeze un contract extern.In sistemul juridic roman aceste norme sunt:

lex voluntatis ca norme juridice de baza; principiul autonomiei de vointa in virtutea caruia conditiile de fond altele decat capacitatea partilor si efectele contractelor externe sunt supuse legii desemnate de catre parti, permitand partilor sa determine legea care guverneaza contractul extern implica egala cunoastere a legilor civile si comerciale ale diferitelor state.

lex loci contractual sau lex loci execution, ca norme subsidiare.

lex fori reprezinta legea instantei judecatoresti sau arbitrare de comert exterior sesizata pentru solutionarea unui litigiu ca element de extraneitate.

Acordul de vointa al partilor cu privire la alegerea legii aplicabile contractului extern are temeiul si limitele in legea organului de jurisdictie. Vointa partilor nu este norma de conflict , ci faptul de conexiune a unui contract extern cu legislatia unui anumit stat. Alegerea de catre parti a legii contractului poate fi expresa sau tacita , in cel din urma caz trebuie sa fie indubitabila. In cazul in care partile nu au desemnat legea contractului ,dreptul international privat roman consacra ca norme subsidiare

lex loci conclusionis/celebrationis contractus – contractul extern este carmuit de legea tarii in care a fost incheiat, se intemeiaza in principal pe prezumtia cunoasterii de catre parti a normelor in vigoare la locul incheierii contractului;

lex loci executionis – se aplica in practica arbitrajului pentru comertul exterior.

Cadrul contractual uniform pentru diferite contracte externe si mai ales pentru contractul de vanzare cumparare a fost creat in practica internationala prin:

elaborarea unor conditii generale sau clauze fundamentale de contract;

elaborarea unor contracte tip(Comisia Economica ONU pentru Europa sau Camera de Comert International de la Paris);

sintetizarea uzantelor comerciale uniforme la nivel international(INCOTERMS).

II.1.2. Continutul contractului extern de vanzare –cumparare

Cresterea complexitatii schimburilor economice internationale , cresterea numarului tranzactiilor si al firmelor antrenate in comertul cu anumite marfuri a dus la aparitia contractelor tip. Utilizarea contractelor tip ofera comerciantilor o serie de avantaje printre care mentionam:

simplificare procesului de negociere si reducerea duratei acestuia;

evitarea riscului formularii unor clauze neclare;

evitarea riscului omisiunii unor clauze importante si evitarea neintelegerii cu privire la interpretarea unor date.

In ultimul timp se utilizeaza o mare diversitate de contracte tip elaborate sub egida unor institutii de natura diferita:

o prima categorie de institutii sunt cele a caror activitate consta in promovarea schimburilor internationale cum ar fi Comisia Economica ONU care a elaborat contracte tip 188, Camera de Comert International de la Paris care a elaborat ghiduri pentru redactarea unor contracte ( contracte de intermediere, know-how,contracte de licenta s.a.) , culegerile de uzante cu privire la conditiile de livrare (INCOTERMS) si credite documentare care desi nu sunt contracte tip enunta clauze tip larg utilizate in comertul international.

A doua categorie de institutii care au elaborat contracte tip o constituie asociatiile profesionale ale comerciantilor. Aceste contracte sunt cele mai utilizate in activitatea de comert exterior. De exemplu London Corn Trade Asociation a elaborat un numar de contracte tip care tin cont de specificul produsului, zona de provenienta, conditii de livrare si contractele utilizate la bursele de marfuri pentru care nu exista nici o posibilitate de modificare in sensul dorit de parti , singurele elemente care pot varia fiind pretul si cantitatea.

Contractele privind vanzarile internationale se particularizeaza in mare masura in functie de specificul tehnicilor de comert exterior utilizate. Cu toata diversitatea lor, ele contin un anumit numar de reguli generale care constituie elemente esentiale ale actului de vanzare cumparare.

In comertul international contractul de vanzare cumparare cu aspectele lui juridice si economice este reglementat prin Conventia Natiunilor Unite privind contractele pentru vanzare internationala de marfuri din 1974 cu amendamentele aduse prin Protocolul din 1980, adoptate la Viena.

Principalele clauze si prevederi ale contractului de vanzare cumparare , in comertul international

Titlul si preambulul

Titlul este insasi denumirea de contract urmata de un numar si o data, necesare partilor pentru a avea usurinta in identificare si pentru referire in actele ce se intocmesc in baza contractului: acreditive, facturi, acte de transport, acte de vamuire, acte de asigurare, specificatii, acte aditionale, protocoale, procese verbale etc.

Preambulul este o formulare care precizeaza subiectii, respectiv partile contractuale (vanzator si cumparator)intre care se incheie raportul juridic, constituind o premiza necesara pentru a conferi valabilitate contractului. Delimitarea clara prin contract a partilor este necesara pentru departajarea drepturilor si obligatiilor ce decurg pentru fiecare din clauzele convenite si inscrise in contract. In preambul se precizeaza denumirea si adresa persoanelor juridice contractante cat si numele si pozitia in firma sau fata de firma , a persoanelor imputernicite sa semneze contractul.

Calitatea de imputernicit , reprezentant, agent, numit sa incheie si sa semneze contractul se dovedeste prin “procura generala sau speciala” intocmita in conformitate cu legislatia tarii de resedinta a respectivei firme autentificata de Ministerul Justitiei sau de notariatul competent sau de Camera de Comert si Industrie.

Conditiile de validitate de fond ale contractului sunt:

-capacitatea – obliga partile la atentie avand in vedere ca , potrivit diverselor sisteme de drept nu au capacitate in aceasta materie minorii, unii angajati ai statului, sau cei interzisi judecatoreste.

-consimtamantul – se indeplineste prin incheierea contractului sub forma scrisa , liber de vicii de consimtamant, cum sunt eroarea, dolul, violenta si leziunea

obiectul contractului – trebuie sa fie legal, licit si moral. Realizarea acestei premise se face descriind clar obiectul material al contractului si obiectul juridic prin denumirea exacta a tipului de contract: vanzare cumparare, intermediere, lohn, barter, leasing etc-cauza – conditie a validitatii de fond a contractului are sensul de “motiv” pentru care se incheie contractul.

Dupa caz in preambul se poate face referire si la Acorduri si Intelegeri

interstatale existente, hotarari de adjudecare in cazul licitatiilor, legi nationale, conditii generale(CEE/ONU), contracte tip.

Obiectul contractului

In comertul international obiectul contractului de vanzare cumparare il constituie bunurile materiale utile cumparatorului, susceptibile de a fi transferate acestuia de catre vanzator cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

bunurile sa fie permise in circuitul civil extern, prin legislatia nationala a partilor

bunurile sa existe in momentul incheierii contractului sau in viitor, la termenele convenite

bunurile sa se incadreze in activitatea economica a furnizorului

bunurile sa fie determinate sau determinabile pin masurare, numarare, cantarire.

Pentru definirea cat mai completa a obiectului contractului acesta trebuie sa contina urmatoarele elemente:definirea produsului sau serviciului, cantitate, calitate, garantia calitatii, ambalajul si marcajul. In definirea cat mai exacta a obiectului trebuie sa se tina seama de specificul marfurilor sau serviciilor care sunt diferite pentru materii prime fata de produsele manufacturate, produsele alimentare fata de produsele nealimentare, aparate, masini , utilaje fata de instalatiile complexe, asistenta tehnica fata de licente, brevete, know-how. Prin urmare modul de prezentare cat mai completa a obiectului contractului difera de la marfa la marfa si de la serviciu la serviciu. In stabilirea obiectului sunt antrenati cei mai buni specialisti – atat din partea vanzatorului(furnizorului- la export) cat si din partea cumparatorului(beneficiarului de import) care urmaresc conditiile de identificare cat mai exacta a obiectului contractului. In general marfurile sunt precizate in contract prin descriere succinta cu indicarea parametrilor tehnici si se fac referiri dupa caz la cataloage, prospecte, norme, mostre, esantioane, iar in cazul unor produse mai complexe se convin la conditii tehnice suplimentare sub forma de specificatii tehnice sau caiete de sarcini .

Cantitatea de marfuri contractata

In contract trebuie a se prevada:

unitatea de masura in functie de natura marfurilor si uzantele pietei

locul si momentul determinarii cantitatii care se va livra. De regula locul unde se stabileste cantitatea este si locul expedierii

modul de stabilire a cantitatii daca operatiunea se face integral sau partial.

Documente care atesta cantitatea marfii expediate:



a)La transporturile feroviare – scrisoarea de trasura internationala

b)      Transportul auto – pe baza scrisorii de trasura internationala auto

c)La transporturile pe apa – pe cale maritima – conosamentul

pe cale fluviala –scrisoarea de trasura fluviala

d)     la transporturile aeriene – scrisoare de transport aerian

e)expeditii postale – chitanta postala

f) in cazul depozitarii marfii – certificat de depozitare sau adeverinta de pastrare

De asemenea , in functie de natura marfii este necesar sa se prevada tolerantele admise fata de cantitatea contractata.

Pentru a permite vanzatorului sa utilizeze integral spatiul pe mijlocul de transport convenit(evitarea frahtului mort), este necesar sa se prevada in contract un anumit procent de abatere(+/-) fata de cantitatea prevazuta in contract pentru fiecare transa de livrare.

4) Calitatea marfurilor contractate

Calitatea si parametrii marfii trebuie precizati cat mai clar si detaliat .Potrivit uzantelor internationale in determinarea calitatii se folosesc:

documentatii tehnice, caiete de sarcini sau descrieri

mostre, standarde nationale si internationale, determinari chimice, organoleptice.

Fabricarea produselor de mare serie se bazeaza pe standardele ISO care au un caracter national si international.

ISO este o federatie mondiala de organisme nationale de standardizare . Elaborarea standardelor internationale este in general incredintata comitetelor tehnice ale ISO.

Procesul de realizare a standardelor privind calitatea din 1987 a continuat cu emiterea altor standarde din aceasta serie dar si cu modificarea primelor. La inceputul anilor ’90 ISO 9000 a trecut printr-un proces de revizuire.

Schimbarile principale ale standardelor au fost[18]:

privitor la numerotarea clauzelor: cele 20 de clauze ale standardului BS 5750 –ISO 9000 raman de fond aceleasi. O prima schimbare este faptul ca numerotarea clauzelor principale este identica pentru ISO 9001,9002, 9003.

Incercari de a face ISO 9000 mai acceptabil pentru firmele non-productive

Un domeniu inbunatatit pentru firmele care nu utilizeaza contracte scrise este reducerea accentului pus pe contract in favoarea referintelor de satisfacere a clientilor.

Elementul service cu varianta servicii post-vinzare a fost introdus si in ISO 9002

Institutul Roman de Standardizare a tradus si adoptat in 1995 ca standarde romanesti versiunile din anul 1994 ale acestor standarde precum si ale tuturor standardelor din seria ISO 9000.

Metodele de determinare a calitatii sunt urmatoarele:

a)      Determinarea calitatii pe baza vizionarii marfii- vanzare cumparare cu clauza “vazut-placut”

-vanzare cumparare cu clauza “dupa incercare”

b)      determinarea calitatii “tel quel”- cumparatorul accepta marfa asa cum este intrucat o cunoaste anterior incheierii contractului sau cumpara marfa la vedere

c)determinarea calitatii pe baza de “mostre”

d)     determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri uzuale

e)determinarea calitatii pe baza de descriere

f) determinarea calitatii pe baza de degustare

g)      clauza Rye Terms- cumparatorul poate pretinde o bonificatie daca starea calitativa a marfii nu corespunde

h)      sound delivered-analoaga cu clauza RT doar ca cumparatorul are dreptul sa refuze marfa daca este deteriorata

Ambalarea, marcarea, etichetarea marfurilor contractate

Ambalajele trebuie sa fie insotite de foi de ambalaj introduse in continutul lor din care sa rezulte denumirea si felul produselor.

In unele cazuri specifice este necesar sa se marcheze ambalajul si cu anumite denumiri, sub forma prescurtata , bazate pe uzantele internationale prin care se precizeaza anumite particularitati privind calitatea ambalajului sau provenienta lui :

F.P.(Fit packing): ambalajul are un strat protector

R.C.( rezistance controlled): rezistenta ambalajului se controleaza dupa norme internationale

M.P.( Machine packing): ambalaj confectionat cu masini speciale

S.W.P.(Seaworthy packing): ambalaj pentru transportul marfurilor pe mare

C.P.(Continental packing): ambalaj pentru transportul pe continent , de calitate inferioara celui pentru transportul maritim

S.P.P.(Special packing paid): ambalaj special care se confectioneaza la cererea importatorului

S.C.P.(Special confidential packing): ambalaj strict confidential marcat cu date cifrate in scopul de a nu divulga exportatorul.

In ce priveste pretul ambalajului in contract se stipuleaza una din urmatoarele clauze:

Pret netto: costul ambalajului nu se cuprinde in pret

Pret netto plus ambalajul: pretul ambalajului se indica separat

Pret netto bruto:pretul ambalajului este inclus in pretul marfii

Pret netto netto: nu este inclus costul ambalajului individual sau de transport

Marcarea ambalajului reprezinta o cerinta intalnita pentru operativitate in manipulare si publicitate comerciala . Contractul prevede o descriere amanuntita a marcajelor si uneori obligatia cumparatorului de a furniza sabloane de marcare etichete, vignete sau ambalaje special imprimate. Marcarea se face in limba tarii vanzatorului cu traducerea intr-o limba de circulatie internationala .

Partile pot conveni asupra efectuarii unui marcaj special pentru marfurile car cer o manipulare mai atenta; originar cand marca este originara a acestuia sau neutru cand ambalajul nu poarta nici un semn distinctiv care sa ateste tara de origine a marfii. Cumparatorul cere un asemenea ambalaj cand doreste sa reexporte marfa intr-o tara in care importatorul din tara de origine este supus unor masuri discriminatorii(taxe vamal, embargo).

Pretul marfurilor contractate

Ca element esential al contractului pretul reprezinta obiectul obligatiei importatorului .Pretul se inscrie in contract fie pe unitate de produs fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa contractata.

Continutul clauzei privind stabilirea pretului depinde de natura marfurilor tranzactionate

pentru marfurile nefungibile care nu se coteaza la bursa preturile se inscriu ferm

pentru marfurile cotate la bursa se pot inscrie atat preturi fixe cat si preturi determinabile. Ex: pentru produsele petroliere care coteaza pe piete caracteristice clauza privind pretul poate fi formulata : “Pret provizoriu US $/tona, FOB Constanta. Pretul definitiv va fi calculat pe baza cotatiei medii a produsului la Rotterdam din ziua incarcarii”.

Prin negociere sau pe baza uzantelor trebuie precizate aspecte legate de pretul marfii cum ar fi:

cantitatea pentru care se calculeaza pretul

valuta in care se face plata

reduceri de pret pe care le face vanzatorul cumparatorului.

In practica comerciala vanzatorul se obliga prin contract sau ulterior sa acorde cumparatorului o serie de bonificatii. Aceste reduceri de pret pot fi:

scontul de reglementare numit si cassa sconto acordat clientilor care platesc inainte de data scadenta

rabatul acordat datorita unor defecte de calitate asupra produsului

remiza asupra pretului de vanzare luand in considerare importanta vanzarii.

Preturile internationale se clasifica dupa mai multe criterii:[23]

a)in functie de tehnicile de comercializare:

cotatii la bursa

preturi de licitatii

preturi de catalog

alte categorii

b)      dupa etapele afacerii de comert exterior:

-preturi de oferta. In stabilirea ofertei de pret trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele elemente:pretul pietei, constrangerile comerciale previzibile( marje normale ale vanzatorului, ale distributiei, probleme fiscale), constrangeri legate de distanta fata de pertener( cheltuieli, costul amortizarii, termen de repatriere), conditii de transport, logistica(terestra, maritima sau aeriana), incidenta cheltuielilor anexe( cheltuieli administrative, consulare, garantii, ambalaje, asigurari), reflectarea la nivelul costurilor a functionarii retelei de vanzare , a serviciului de export, in scopul asigurarii rentabilitatii operatiunilor .

-preturi de negociere

- preturi de tranzactie

c)dupa fluctuatia pietei valutare

preturi nominale evaluate la cursul actual al monedei

preturi reale evaluate la cursul monedei din perioada de baza.

In practica internationala se disting mai multe strategii de stabilire a pretului:

strategia de pret bazata pe costuri- se iau in considerare cheltuielile efectuate cu realizarea si desfacerea produselor la care se adauga si o cota de profit

strategia pretului obiectiv- se utilizeaza la exporturile complexe , obiectivele economice construite prin actiuni de cooperare si atragere de capital strain si ia in considerare pe langa pretul bunurilor si efectele de antrenare a acestora si anumite costuri specifice

strategia preturilor diferentiate- tin seama de eterogenitatea pietei care permite folosirea unor variante: preturi diferentiate pe produs, in raport cu piata, cu partenerii, sau conjunctura

strategia de pret bazata pe concurenta- un rol important il detine principiul comparatiei, corespunzator caruia exportatorul stabileste asemanarile si deosebirile existente intre partenerii tehnici si economici ai produsului.

strategia bazata pe ciclul de viata al produselor

7) Conditia de plata

Conditia de plata se negociaza intre vanzator si cumparator prin trei elemente distincte: mijloace, instrumente si modalitati de plata.

Mijloacele de plata sunt valutele si devizele. Devizele cuprind si efecte de comert cu sunt cambia, biletul la ordin, CEC-ul, obligatiunile si actiunile precum si monede de cont cum sunt Drepturile speciale de tragere.

Instrumentele de plata sunt efectele de comert provenite din raporturile de credit

Modalitatile de plata sunt mecanisme care impreuna cu instrumentele de plata se negociaza la incheierea contractului.

Cele mai importante modalitati sunt : acreditivele, incasso-urile documentare si

garantiile bancare.

Acreditivul documentar in import-export[25].

-este modalitatea de plata de care comertul international nu s-ar putea dispensa in zilele noastre.

Clasificarea acreditivelor documentare

a)dupa criterii de securitate a platilor:

-acreditivul documentar revocabil- banca emitenta are dreptul de a modifica in orice moment un astfel de document.avantajul fata de incasso-ul documentar consta in efectuarea mai rapida a platii.



-acreditivul documentar irevocabil neconfirmat de banca notificatoare- constituie pentru banca emitenta un angajament ferm.

-acreditivul documentar irevocabil confirmat de banca notificatoare

b)dupa modalitatile de plata

- acreditivul documentar la vedere- beneficiarul primeste plata dupa remiterea documentelor

-acreditivul documentar contra acceptare( cu trata la termen)

-acreditivul cu plata decalata

acreditivul documentar cu avansuri garantate si negarantate. Avansurile negarantate nu protejeaza importatorul in caz de utilizare abuziva. Clauza “rosie” reprezinta o forma particular de avans care acorda o facilitate vanzatorului

-acreditivul documentar reannoibil, revolving- pentru a obtine preturi avantajoase cumparatorul poate face comenzi care depasesc necesitatile sale de moment

-autorizatia de cumparare-folosita in Extremul Orient.

Aspectele ce trebuie avute in vedere :

-principiile de verificare a documentelor

-controlu general

-efectele de schimb

-factura

-documentele de transport

-conosamentul maritim

-expeditia prin posta

-scrisoarea de transport aerian

-documentele de asigurare

-certificatul de origine

-lista de greutati

-certificatele de analiza si control

-factura consulara

-acreditivul documentar “back-to- back” sau contraacreditivul- se sprijina pe acreditivul original iar antrepriza generala va fi beneficiarul acreditivului original si emitentul ordinului de deschidere al acreditivului back-to-back. Exista doua tipuri de acreditive :concordant si neconcordant.

-cesiunea-folosit cand un intermediar nu poate asigura furnizorului securitarea documentara prin acreditiv el cedand dreptul de creanta dobandit in virtutea acreditivului deschis in favoarea sa.

-acreditivul documentar in operatiunile de troc, compensatie si switch

Incasso-ul documentar - modalitatea prin care o banca incaseaza suma datorata de un cumparator , contra remiterii documentelor. Banca exercita in acest caz functia de agent financiar si intermediar intre importator si exportator. Utilizarea incasso-urilor este recomandata in cazul in care: vanzatorul si comparatorul intretin relatii de incredere reciproca, solvabilitatea cumparatorului nu se pun la indoiala, situatia politica, economica din tara importatoare este stabila,traficul international de plati al tarii importatoare nu este restrictionat.

Tipurile de incasso-uri utilizate sunt:

-documente contra plata

-documente contra acceptare

-documente contra scrisoare de angajare

-acceptare cu remiterea documentelor contra platii la scadenta

Garantiile bancare - angajamente irevocabile asumate de o banca de a plati o suma in numerar in cazul in care un tert nu isi respecta obligatiile de livrare de marfa, prestare de servicii sau de plata.

Principalele tipuri de garantii utilizate in comertul exterior:

-garantia de angajare( garantarea ofertei- bid bond)-in cazul cererilor de oferta publica

-garantia bunei executii (performance bond)-banca se angajeaza sa plateasca beneficiarului suma garantata cand furnizorul nu-si indeplineste obligatiile.

-garantia de restituire a avansurilor-obligatia cumparatorului de a varsa avans pentru materii prime si cheltuieli de productie

-garantia in caz de neefectuare a platii

-acreditivul documentar “stand-by”-similar cu garantia in caz de neplata

8) Conditia de livrare[28]

Negocierea conditiilor de livrare are o importanta deosebita pentru partile implicate intr-o tranzactie comerciala internationala.

Conditiile de livrare stabilesc obligatiile si raspunderile partilor in legatura cu formalitatile si cheltuielile ce se cer a fi efectuate in timpul expeditiei marfurilor de la exportator la importator, precum si riscurile suportate pe timpul operatiunii de transport .Negocierea acestor obligatii si riscuri presupune o echipa de negociatori foarte buna din partea fiecarei parti implicate in contract, si asumarea unor riscuri ce pot deveni esentiale.

Inca din perioada interbelica a devenit evidenta si presanta necesitatea solutionarii la scara internationala a acestei probleme. In 1936 Camera Internationala de Comert a realizat primul INCOTERMS(International Commercial Terms) ce cuprindea 11 termeni care au fost acceptati de majoritatea comerciantilor mai putin cei britanici si americani care au inceput sa utilizeze in contracte un alt cod de termeni denumit RAFTD are cuprindeau 8 conditii de livrare. In perioada postbelica s-au operat 5 revizuiri ale uzantelor INCOTERMS prin adaugarea de termeni noi sau comasarea unora vechi astfel incat in 1991 se aplica noul sistem ce foloseste 13 termeni.

Actualele uzante INCOTERMS asigura folosirea unor reguli unitare de interpretare a clauzelor principale , interpretari care genereaza mai multa siguranta in raport cu interpretarile particulare din diferite tari. Aceste reguli isi extind efectele asupra tuturor etapelor si operatiunilor pe care le presupune o livrare internationala:

obligatiile ferme ale celor doua parti

cheltuielile cu ambalarea marfurilor de export

controlul calitativ si cantitativ

conditiile de livrare

avizarea carausului asupra livrarii

obligatiile de furnizare a documentelor si de obtinere a unor documente speciale

obligatiile de indeplinire a procedurii de vamuire si achitare a taxelor

Uzantele INCOTERMS cuprind 13 termeni comerciali care sunt grupati in patru categorii distincte:

Categoria “E” Stabileste obligatia vanzatorului de a pune marfurile la dispozitia cumparatorului “la poarta fabricii “ contine o singura conditie :

EXW (EX WORKS)- franco fabrica , cand marfurile , cheltuielile, riscurile sunt preluate de cumparator de la poarta fabricii exportatorului. Pentru vanzator conditia este cea mai avantajoasa .El trebuie doar sa pregateasca marfurile pentru livrare , sa le ambaleze si sa asigure documentele (factura, certificatele de calitate, licentele de export). Cumparatorul foloseste aceasta conditie cand doreste sa receptioneze marfurile inainte de incarcarea in mijlocul de transport, angajeaza un caraus, asigura ridicarea marfurilor la termenul convenit, isi asuma cheltuielile si riscurile pana la destinatie.

Categoria “F” in conformitate cu care predarea marfurilor se face de la vanzator la un caraus angajat de cumparator, cuprinde trei conditii:

FCA (FREE CARRIER)- franco carausgara de imbarcare. Elementul esential este stabilirea precisa a punctului de predare a marfurilor. Vanzatorul trebuie sa predea marfa unui transportator in conformitate cu instructiunile primite de la cumparator, dupa ce a fost vamuita, la locul de imbarcare: in cazul transportului pe calea ferata operatia de incarcare si stivuire revine vanzatorului iar obligatiile acestuia inceteaza dupa intocmirea scrisorii de trasura; in cazul transportului rutier marfa este livrata si incarcata in vehiculul furnizat de cumparator sau unei societati desemnata de acesta;in transportul maritim cand containerul este complet livrarea se considera efectuata atunci cand containerul incarcat si sigilat este preluat la terminalul de containere , iar cand marfa nu acopera intregul container marfurile se predau spre incarcare in container.

FAS(FEEE ALONGSIDE SHIP)-franco langa vas. Este obligatia vanzatorului de a livra marfurile langa nava la dana de incarcare la termenul stabilit si in portul comunicat de cumparator. Vanzatorul informat asupra numelui vasului si locului unde acesta a acostat pentru incarcare trebuie sa livreze marfa langa vas, sa informeze cumparatorul pentru asigurarea marfurilor din acel moment, si sa emita o recipisa sau garantie de port sau depozit. Cumparatorul este obligat sa preia marfa , iar vanzatorul trebuie sa asigure cumparatorului asistenta necesara obtinerii licentelor de export sau alte autorizatii; cheltuielile , formalitatile si riscurile in legatura cu trecerea marfii peste frontiera revin cumparatorului.

FOB(FREE ON BOARD)- franco la bordul vasului. Este una din conditiile principale utilizata in tranzactiile internationale care presupun de obicei transport maritim necontainerizat. Contractul de transport este incheiat de cumparator care plateste fraht-ul pana la destinatie si-l va informa pe vanzator despre denumirea vasului, termenul de sosire in port. Punctul de livrare este balustrade vasului riscurile si cheltuielile fiind transferate cumparatorului din acel moment si loc. Daca marfa este transportata in conditia “liner terms”, frahtul include si cheltuielile de incarcare-descarcare . in conditia “free in and out” obligatiile de incarcare descarcare revin vanzatorului. Aceste obligatii pot fi impartite intre vanzator si cumparator: vanzatorul preia obligatiile de incarcare FOB STOWED.

Categoria “C”, in care vanzatorul efectueaza cheltuielile cu transportul si chiar cele cu asigurarea fara asi asuma riscul deteriorarii sau furtului in timpul transportului. Categoria cuprinde patru conditii:

CFR(COST AND FREIGHT)- costul si navlul portul de destinatie. Contractul trebuie sa specifice portul de destinatie, portul de imbarcare, ruta de transport ramane la latitudinea vanzatorului. Conditiile de incarcare sunt identice cu FOB. Cu privire la cheltuieli, obligatiile vanzatorului se extind pana in portul de destinatie iar riscurile se transfera asupra cumparatorului in portul de imbarcare. Vanzatorul incheie contractul de transport Charter party pentru navele tramp, sau Booking note pentru navele de linie navlul platindu-se inaintea expedierii marfurilor –prepaid freight sau mai rar la destinatie . Daca sunt necesare mai multe contracte de transbordare vanzatorul suporta aceste cheltuieli.. Cheltuielile suplimentare ale

carausului sunt suportate de cumparator. Vanzatorul trebuie sa furnizeze un conosament curat cumparatorului care certifica predarea marfurilor in buna stare societatii de transport.

6. CIF(COST INSURANCE AND FREIGHT)-costul asigurarea si navlul portul de destinatie. Vanzarea CIF este o vanzare “maritima” asemanatoare FOB doar ca vanzatorul accepta sa devina agentul cumparatorului in privinta navlului si a asigurarii marfurilor. Teoretic pretul CIF cuprinde: pretul marfii FOB, cheltuielile cu navlul si asigurarea. Practic el este un pret forfetar care se poate negocia global cumparatorul neputand pretinde un rabat de pret pe seama navlului sau asigurarii angajate de acesta in conditii de pret mai avantajoase. Riscurile se transmit in portul de inbarcare dupa ce marfurile au fost predate carausului. Daca marfurile se deterioreaza pe timpul transportului cumparatorul este despagubit de societatea de asigurare unde a fost platita polita de catre vanzator . Asigurarea incheiata pentru suma egala cu pretul CIF plus 10% este de obicei de tipul FPA , dar se folosesc si alte tipuri de asigurari pentru marfuri fragile sau de valoare mare: “all risks”, “against all risks”,”warehouse to warehouse”.

CPT(CARRIAGE PAID TO)- transportul platit pana la locul convenit . Conditie utilizata pentru transporturile combinate vanzatorul plateste transportul pana la punctul convenit. Transferul riscului de la vanzator la cumparator are loc in momentul predarii marfii primului caraus. Carausul elibereaza conosamentul direct care atesta predarea marfurilor.Celelalte obligatii privind cheltuieli de transport,asigurarea marfurilor revin cumparatorului.

CIP(CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO)- transportul si asigurarea platite pana la punctul convenit presupune in plus fata de CPT obligatia pentru vanzator de a asigura marfurile – pana la acelasi punct de pe ruta de transport – contra riscurilor transportului de tip multimodal. Polita de asigurare si conosamentul se predau cumparatorului.

Categoria “D”- potrivit careia vanzatorul suporta toate cheltuielile si riscurile pana la punctul de destinatie:

DAF(DELIVERED AT FRONTIER)- franco la frontiera. Se utilizeaza de obicei pentru marfurile expediate pe calea ferata. Cumparatorul trebuie sa obtina un document de transport direct care acopera parcursul marfii pana la statia finala si o polita de asigurare.in obtinerea acestor documente vanzatorul joaca rolul de agent al cumparatorului, obligatiile acestuia incetand la punctul de frontiera stabilit odata cu predarea marfii unei societati de transport sau unui antrepozit.

DES(DELIVERED EX SHIP)- franco pe vasportul de destinatie. Se foloseste mai rar pentru a inlocui o livrare CIF, cu scopul ca marfa sa fie transportata pe riscul vanzatorului pana in portul de destinatie. Cheltuielile si riscurile cumparatorului incep de la preluarea marfii pe vas sau in portul de destinatie.

DEQ(DELIVERED EX QUAY) – franco pe chei portul de destinatie. Aceasta conditie impune in practica doua variante:

-duty paid- marfurile se descarca si se vamuiesc pe cheltuiala vanzatorului dupa care se predau cumparatorului

-duties on buyer’s account-marfurile se descarca de pe vas si se predau comparatorului pe cei, inainte de efectuarea procedurii de vamuire si plata taxelor vamale. Cheltuielile si riscurile privind transportul sunt suportate de catre vanzator pana in portul final.

12.DDU(DELIVERED DUTY UNPAID)- livrat cu vama neplatita-portul de destinatie. Este o conditie de livrare mai noua. Marfa se livreaza in port pe chei fara a preciza un anumit loc. Vanzatorul preda cumparatorului documentele necesare preluarii iar acesta indeplineste formalitatile de vamuire si plata a taxelor vamale.

13. DDP(DELIVERED DUTY PAID)- livrat cu vama platita port de destinatie. Vanzatorul suporta toate cheltuielile si riscurile cu privire la transportul marfurilor pana in punctul stabilit inclusiv trecerea peste frontiera vamala. Deci se asigura o vanzare in tara importatoare taxele si cheltuielile de vamuire fiind suportate de vanzator.

Termenul de livrare fixeaza momentul infaptuirii livrarii, al predarii marfurilor de la vanzator la cumparator.

Data livrarii poate fi fixata sau determinata in functie de primirea instructiunilor de incarcare, sosire a navei, primire a avansului, garantiei bancare sau acreditivului , de primire a mostrelor omologate sau acceptate de cumparator. Neindeplinirea unor asemenea conditii care trebuie precizate in contract il exonereaza pe vanzator de respectarea datei livrarii .

In practica se utilizeaza mai multe tipuri de termene de livrare:

Termen de livrare determinat cert care se fixeaza cu precizie maxim posibila si termen de livrare indicativ sau orientativ care foloseste pentru exprimare un interval de timp mai mare.

Termen de livrare determinabil care nu poate fi stabilit in momentul incheierii contractului.

9) Expeditia si transportul marfurilor[30]

Cand vanzatorul trebuie sa organizeze si angajeze transportul pe parcursul international el apeleaza la un caraus specializat( ROMTRANS, NAVLOMAR) fiind nevoit sa cunoasca piata navlurilor si tarifelor de transport.

Clauza de transport si expeditie care se inscrie in contract difera in functie de modalitatea de transport, conditia de livrare aleasa, tipul marfii, modul de ambalare. Astfel avem:

Transportul maritim:

-nominalizarea portului, sectorului si a danei de operare

-capacitatea navei ce poate opera in portul respectiv

-termenele de livrare si fixarea unui lot minim si maxim de livrare

-norme de incarcare descarcare

-rata de despatch/demurrage

-modul de compensare a cheltuielilor

-modul de suportare a supercontrastatiilor cand nava opereaza pe un timp indelungat

-termenul la care se face avizarea navei dupa incarcare si transmitere a notice-ului in portul de descarcare.

Transportul pe cale ferata si auto:

-data pana cand se transmit adresele de destinatie

-ritmul de expediere

-instructiuni de expediere si transport in conditii de livrare franco-frontiera

-data expedierii marfii

-termenul de avizare a expedierii marfii (48 ore de la trecerea frontierei)

-anexe la documentul de transport

-penalizarea cumparatorului in caz de neexpediere a adreselor de livrare inainte de expirarea termenului de livrare

-tipul de container si termenul maxim de descarcare si returnare

-penalizari pentru depasirea timpului de descarcare si blocarea mijlocului de transport

10) Asigurarea marfurilor contractate[31]

Cele mai intalnite tipuri de polite de asigurare sunt:

“valued” sau “unvalued”.Primele specifica valoarea marfurilor asigurate si aceasta reprezinta valoarea despagubirii. In cazul unvalued- daca au avut loc riscurile acoperite prin polita inainte de plata despagubirii se evalueaza dauna.

“floating” sau “open cover”. Folosite cand nu se doreste incheierea unei asigurari individuale pentru fiecare tranzactie

“voyage”. Acopera riscurile ce ar putea apare intr-un voiaj specificat iar “time” acopera riscurile pentru o perioada de timp.

Clauzele comune contractelor de asigurare pot fi sintetizate astfel:

FPA(free from particular average-liber de avarie particulara) –acopera numai riscul pierderilor ca urmare a unor avarii generale provocate de furtuna, naufragiu etc.conform acestei clauze daca un balot s-a deteriorat sau pierdut societatea despagubeste integral pe asigurat, dar daca toate baloturile sunt avariate partial nu se acorda nici o despagubire.

WA(with average-cu avarie) acopera daunele provocate de avarii generale si particulare .



AR(all risks-toate riscurile)- acopera majoritatea riscurilor de pierdere sau deteriorare cu exceptia sosirii cu intarziere a marfii la destinatie, sau riscuri care au la baza sabotajul.

A, B, C(adoptate de institutia londoneza de profil). A-acopera riscul in maniera clauzei AR. C- acopera daune provocate de avarii generale, incendii, scufundare, esuare a vasului, cutremure, coleziuni. B-acopera daune provocate de patrunderea apei in hambare, pierdere totala a marfii in timpul incarcarii si descarcarii.

SRCC-acopera daune provocate de pierderea fizica sau deteriorarea marfurilor cauzate de greve, rascoale, tulburari civile dar nu acopera daune provocate de razboaie civile sau revolutii.

Alte clauze: “warehouse to warehouse”-asigurare de la parasirea magaziei pana ajunge in magazia de destinatie; clauza “important”- obliga asiguratul sa ia masuri rezonabile pentru minimizarea pierderilor si daunelor; clauza “constructiv total loss”-considera drept pierdere sau dauna totala a marfii daca costurile de salvare si transport pana la destinatie sunt mai mari decat valoarea marfii la destinatie; clauza”free from”- liber de greva, rascoale, tulburari civile,indica lipsa de acoperire in polita de asigurare a riscului mentionat.

11) Garantiile asupra marfurilor contractate.

In timp ce la conditia de plata se pune problema unor garantii din partea cumparatorului in cazul de fata garantiile le da vanzatorul:

Garantia contra evictiunii, respectiv a eventualelor pretentii pe care le-ar ridica persoane terte daca li s-ar leza dreptul de inventator sau dreptul de proprietate asupra marcii de comert sau de fabrica.

Garantie contra viciilor de calitate ascunse

Prin contract se precizeaza perioada de garantie. La randul sau si cumparatorul trebuie sa garanteze ca nu va copia , multiplica si exporta produsul ce face obiectul contractului daca el este protejat de brevete, know-how, marci de fabrica si comert.

12) Receptia marfurilor contractate[33]

Receptia cantitativa este considerata ca fiind efectuata pe baza mentiunilor din documentul de transport care insoteste marfa( conosament sau scrisoare de trasura).

Receptia calitativa la locul determinat prin intelegerile din contract. In cazul in care receptia se face la locul de productie cumparatorul nu mai poate formula ulterior reclamatii decat pentru vicii ascunse.

Elementele pe care partile trebuie sa le prevada in contract cu privire la receptia marfii se refera la:

-specificarea documentatiei tehnice folosite de organele de control si receptie

-modul in care se face controlul si receptia

-mentionarea dorintei importatorului de a face receptia prin reprezentantii sai sau o organizatie specializata

-obligativitatea prezentei la receptie a reprezentantilor exportatorului

-modul de suportare a cheltuielilor de receptie

-locul unde se face receptia si data efectuarii

-necesitatea efectuarii unei duble receptii la destinatie in cazuri justificate

-efectuarea controlului calitativ de catre importator asupra marfii aflata in procesul de fabricare

-modul de atestare a calitatii marfii

-specificarea documentelor referitoare la conditiile tehnice si de calitate care trebuie sa insoteasca marfa.

13) Reclamatiile la contract.

Acestea se pot referi la lipsuri cantitative, devieri de la conditiile de calitate, deficiente de ambalare, marcare, etichetare.

Prin contract trebuie negociate si modalitatile de prezentare si rezolvare a reclamatiilor::

-transmiterea in forma scrisa a reclamatiei

-mentionarea documentelor justificative anexate

-prelevarea si transmiterea de esantioane de marfa reclamata

-stabilitea termenului de transmitere a reclamatiei

-stabilirea termenului de rezolvare a reclamatiei.

14)Raspunderea juridica

Intervine cand una din parti prin derularea contractului incalca prevederile legale dintr-un stat sau altul pe teritoriul caruia se executa contractul.

Raspunderea poate fi civila, penala, fiscala, vamala, administrativa, contraventionala.

15) Penalitati

Se stabilesc prin contract , procentual pentru:

abateri ale exportatorului

abateri ale importatorului

neindeplinirea la termen a obligatiilor asumate de beneficiarii de instalatii complexe

16) Exonerarea de raspundere; forta majora si cazul fortuit, perscriptia contractului

Forta majora este un eveniment imprevizibil si de neinlaturat care exonereaza de raspundere partea care o invoca.

Cazul fortuit este determinat de conflicte armate , acte de guvernamant accidente care nu pot fi controlate de partenerii unui contract.

Nulitatea, rezolutiunea, rezilierea contractului

Nulitatea intervine cand au fost incalcate conditii de fond, legale, eroare, dol, inselaciune, si a celor de forma. Nulitatea produce efect retroactiv, adica prestatiile efectuate se restituie.

Rezolutiunea este actiunea la care este supus contractul in cazuri de forta majora,fortuit, interventiei unui tert . Si aceasta este retroactiva.

Rezilierea intervine ca si rezolutiunea dar se aplica numai pe viitor.

Arbitrajul

In contract se va mentiona ca orice litigiu intre parti se pot solutiona pe cale amiabila sau vor fi supuse spre solutionare instantei de arbitraj convenita intre parti.

Dispozitii finale in textul contractului

Aici se inscriu documente care nu au putut fi inserate in clauzele anterioare:

Intrarea in vigoare a contractului

Completari si modificari aduse contractului

Limbile folosite

Cesiunea contractului

Numarul de exemplare

Adresele partilor

Semnaturile, data si locul contractului.



A. Puiu – Management in afacerile economice internationale, Ed. Independenta Economica, 1992

A. Puiu – Op. cit.

P. Mourier – Euromarketing, Editions d’organisation, 1989

A. Puiu – Managementul afacerilor economice internationale, Ed. Independenta Economica, Craiova, 1992

A. Barelier, coord. – Exporter, 11e Edition., Foucher, Paris, 1995

A. Barelier, coord. – Exporter, Foucher, Paris, 1995

A. Barelier, coord. – Op. cit.

A. Barelier, coord. – Op. cit.

A. Puiu – Op. cit.

Toma Georgescu, Ghe. Caraiani, Management si tehnici de comert exterior, vol I, Bucuresti, Edit. LuminaLex, 2000

Toma Georgescu, Op.cit.

Aurel Burciu, Politici si Tehnici de comert exterior, Edit. Univ. Suceava, 1999

Ion Sandulescu, Reguli si practici in comertul international, Edit. AllBeck, Bucuresti, 1998

Ion Sandulescu, Op.cit.

Toma Georgescu, Ghe. Caraiani, Management si tehnici de comert exterior, vol I, Bucuresti, Edit. LuminaLex, 2000

Toma Georgescu, Op.cit.

Standard roman ISO 10011 ,IRS, Bucuresti, 1993

Curs audito intern calitate, Q Academia, Bucuresti, 2001

Toma Georgescu, Ghe. Caraiani, Management si tehnici de comert exterior, vol I, Bucuresti, Edit. LuminaLex, 2000

Toma Georgescu, Ghe. Caraiani, Management si tehnici de comert exterior, vol I, Bucuresti, Edit. LuminaLex, 2000

Ion Sandulescu, Reguli si practici in comertul international, Edit. AllBeck, Bucuresti, 1998

Ioan Popa, Tranzactii internationale,Edit.Recif, Buc. 1992

Aurel Burciu, Politici si Tehnici de comert exterior, Edit. Univ. Suceava, 1999

Ioan Popa, Tranzactii internationale,Edit.Recif, Buc. 1992

Union de Banques Suisses, Manual de operatiuni documentare in comertul exterior, Edir. Logos, Chisinau, 1993.

Op. cit.

Op. cit. .

Gheorghe Ciobanu, Metode si tehnici de comert exterior, Edit. Universitatea, Cluj, 1996

Ion Sandulescu, Reguli si practici in comertul international, Edit. AllBeck, Bucuresti, 1998

Ion Sandulescu, Op.cit.

Ion Stoian, Ctin Fota, Ghe.Ilinca, A.Berea,Tehnica tranzactiilor de comert exterior, Edit. Scrisul romanesc, Craiova, 1987.

Ion Sandulescu, Reguli si practici in comertul international, Edit. AllBeck, Bucuresti, 1998

Ion Stoian, Ctin Fota, Ghe.Ilinca, A.Berea,Tehnica tranzactiilor de comert exterior, Edit. Scrisul romanesc, Craiova, 1987.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate