Adolescenta - periodizare si caracterizare generala a stadiului, secvente ale structurilor psihice, experienta cognitiv-logica

ADOLESCENTA

1. PERIODIZARE SI CARACTERIZARE GENERALA A STADIULUI

Adolescenta este unul din stadiile pe cat de incitante, de atragatoare, pe atat de controversate in literatura de specialitate.

Este suficient sa ne oprim asupra delimitarii cronologice a perioadei, pentru ca sa constatam evidente diferente.

Daca pentru unii autori15 adolescenta incepe dupa10 ani si dureaza pana la 25, iar primii 4 ani din aceasta constituie pubertatea sau preadolescenta, pentru M. Debesse, aceasta perioada este cuprinsa intre 12 si aproximativ 18-20 ani, acceptand urmatoarea delimitare:

adolescenta pubertara, de la 12-16 ani, in care domina transformarile organice si

adolescenta juvenila, de la 16-20 ani, in care trec pe primul plan achizitiile sociale si culturale.

Pentru Ursula Schiopu16 adolescentul trece prin urmatoarele substadii:

a) preadolescenta – este o perioada de stabilizare a maturizarii biologice. Multi autori considera ca pubertatea corespunde preadolescentei, etapa in care se adanceste individualizarea, conturandu-se caracteristicile constiintei si ale constiintei de sine. Este

o faza de o pronuntata dezvoltare psihica incarcatasi de conflicte in plan intern;

b) adolescenta propriu-zisa, sau marea adolescenta 16-18 ani – 20 ani, sustinuta de o intensa dezvoltare a gandirii abstracte, a responsabilitatii dovedite prin depasirea unor obstacole dificile, adevarate confruntari sociale complexe (examene, probe etc.);

c) adolescenta prelungita cuprinde tineretul deja integrat in diferite forme de muncasi tineretul studentesc, de la 18-20 ani la 25 ani. In aceasta etapa independenta este dobandita sau este in curs de cucerire si se apara staruitor drumul pe care s-a inscris tanarul, gustul pentru informatie se amplificasi se dirijeaza spre domeniul profesional, creste curiozitatea pentru faptul social, politic.

14 M. Zlate, “Psihologia copilului”, Editura Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1993, pag.151 15 Ursula Schiopu, Emil Verza, „Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.18 16 Ursula Schiopu, “Psihologia varstelor”, Editura Didacticasi Pedagogica, Bucuresti, 1981, pag.177-178

Unii o considera „varsta ingrata”, altii dimpotriva, „varsta de aur”, pentru unii este „varsta crizelor, anxietatii”, in timp ce pentru altii, „varsta marilor elanuri”, este 2varsta contestatiei, marginalitatii si subculturii” dar si „varsta integrarii sociale”.

Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva din complexitatea acestor etape pentru viata omului, cu multideterminari cat si din pozitia incesta, nesigura a adolescentului in sistemul perioadelor evolutive ale vietii.

Acesta oscileaza din punct de vedere al comportamentului intre copilarie si maturitate, concentrandu-se tot mai mult spre viata de adult. De aceea a si fost considerat ca un fel de Ianus cu doua fete. Dependent material de familie devine mai ponderat in planul aspiratiilor, ideilor.

Principalele caracteristici care definesc aceasta etapa sunt:

au loc schimbari de mare intensitate si cu efecte vizibile in infatisare, comportamente, in cresterea mare a posibilitatilor de integrare in viata sociala. Pe acest teren se constituie „sinele”, (imaginea si perceptia de sine) drept componenta a „identitatii”, care la randul sau, constituie nucleul personalitatii. Devine tot mai puternica influenta de modelare imitativa intre tineri, sustinuta de dezvoltarea intensa a spiritului de generatie. Are de fapt loc un fenomen de interdependenta dintre copii, denumit fenomen de intereducatie care faciliteaza contagiuni, imitatii (stil de conduite verbale, structuri aspirationale etc.).

personalitatea se dezvolta prin rolurile si statutele sociale legate de viata scolara, familiala, de cea de grup si dupa caz de viata profesionala. Se poate vorbi de prezenta autoantrenarii ca modalitate de perfectionare. Adeseori se sesizeaza vocatia si trairea intensa a acestui sentiment trait prin prospectarea idealului profesional, social, de viata, in general;

-o alta caracteristica este data de tendintele de decentrare care se exprima prin interes crescut pentru cartile privind marile descoperiri, explorari pe Pamant, in cosmos, constituirea identitatii sociale, a sinelui social prin dezvoltarea simtului de apartenenta, nu numai la familie ci si la grup, la timp, la tara. Aceasta dimensiune a sinelui contribuie la formarea sinelui cultural, sprijinit de absorbtia a numeroase surse culturale (filozofie, literatura, muzica);

-este perioada in care se constituie pe baze noi, baze date de o mai mare libertate interioara a constiintei de sine, de complicarea momentelor, a situatiilor in care trebuie sa evalueze, sa ia decizii – personalitatea, sentimentele de responsabilitate, de datorie ca expresie a sinelui social. Acestea trec pe primele planuri ale constiintei;

-trecerea de la gimnaziu la liceu nu aduce o schimbare a tipului fundamental de activitate, care ramane acelasi, invatarea, dar acum primeste un nou sens. Pe prim plan trece trebuinta de autoinstruire (alegerea profesiei, examene) modificandu-se si atitudinea fata de invatare, unde atasamentul pueril fata de nota este inlocuit de dorinta de a intelege, de a invata pentru a sti, la altii este inlocuit cu un oarecare dezgust si chiar dezinteres;

intre dezvoltarea biologicasi cea social-biologica, intre diferite categorii de trebuinte, aspiratii si posibilitatile de satisfacere ale lor apar fel de fel de contradictii. De exemplu in timp ce dezvoltarea somato-fiziologica a organismului se inscrie spre stabilizare, spre echilibru si armonie, dezvoltarea psihica prin ritmul sau intens este insotita de conflicte, tensiuni, dizarmonii, unele functii psihice dezvoltandu-se exagerat de mult, altele ramanand mult in urma.

2. SECVENTE DESCRIPTIVE ALE STRUCTURILOR BIOSOMATICE ALE ADOLESCENTILOR

Adolescenta este ultima etapa in care are loc o ultima intensificare a dezvoltarii biologice a organismului, etapa a consolidarii somatice.

Se poate vorbi de doua „revolutii” specifice adolescentei, una fiziologica (de crestere) si de una hormonala care initial o secundeaza discret pe prima si apoi se intensifica, pentru ca spre sfarsitul perioadei, ambele sa se atenueze.

Ritmul cresterii se diminueaza treptat, organismul iesind din faza dezvoltarii sale „caricaturale” specifica perioadei anterioare.

Corpul castiga in inaltime intre 20-30 cm iar greutatea difera de la un sex la altul, ca si de la mediul rural la cel urban. De exemplu, in medie, la 18 ani, fetele, in mediul urban au 46,3 kg, iar in mediul rural 51,7 kg. La aceeasi varsta, baietii in mediul urban au 59,3 kg iar in mediul rural 65,2 kg17.

Are loc o crestere rapida a scheletului, fapt care va influenta starea de sanatate si de rezistenta a organismului, apare pericolul surmenajului fizic.

Spre sfarsitul adolescentei corpul dobandeste proportiile adulte.

Dupa15 ani se dezvolta musculatura membrelor inferioare, a spatelui si concomitent forta musculara. Acest aspect explica optiunile adolescentilor pentru activitatile sportive.

Corpul fetelor dobandeste proeminenta bustului, conformatia specifica a bazinului, silueta specific feminina.

Cresterea staturo-ponderala a adolescentului este legata de maturizarea functiei de reproducere.

De regula tinerii care cresc mai devreme si mai accelerat traiesc si o maturizare sexuala precoce.

Este perioada in care se stabilizeaza expresia fetei, trasaturile figurii se armonizeaza, privirea castiga in expresivitate.

Presiunea sanguina se stabilizeaza iar reglarea nervoasa a aparatului cardiovascular se echilibreaza.

Cu privire la activitatea sistemului nervos are loc perfectionarea functionala a neuronilor, procesele de analizasi sinteza devin mai subtile, se accentueaza functia reglatoare a limbajului intern.

Adolescenta este prima etapa din viata in care apare insomnia la tanarul sanatos. Pofta de mancare este dezordonata, selectiva, reactiile sunt uneori impulsive, alteori nejustificat de apatice.

3. SECVENTE ALE STRUCTURILOR PSIHICE

Ecranul de influente sociale actioneaza puternic, insistent si divers iar conditionarea social-istorica determina un cadru, un context si un anume profil al adolescentului, angajat in contemporaneitate.

In perspectiva timpului istoric exista diferente ale eternei adolescente la cei care reprezinta aceasta varstasi se afla in zone de viata social-ideologica diferite.

17 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.47

Adolescentul zilelor noastre ca adolescentul oricaror timpuri are insa comun faptul ca realizeaza trecerea de la copilarie la stadiile adulte.18

Viata psihica suporta o serie de prefaceri, transformari sinuoase, complicate, in evolutia carora pot apare numeroase bariere, dificultati, ritmuri incetinite sau impetuoase. Spre sfarsitul etepei, toate aceste transformari ajung sa ia forma unor structuri psihice bine inchegate, cristalizate intr-o configuratie reprezentativa pentru adolescenta. 19 Pe fondul dezvoltarii dezarmonice (inegale ca nivel) a diferitelor capacitati, posibilitati si insusiri psihice, in adolescenta are loc o armonizare a personalitatii (J. Piaget, J. Tanner).

Prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atat de nevoile aparute inca in pubertate, care acum sunt convertite in alte forme, cat si de nevoile aparute la acest nivel de dezvoltare.

M. Zlate20, urmarind evolutia trebuintelor, subliniaza ca „nevoia de a sti a scolarului, convertita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luand forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva”.

Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luand la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs sa fie inlocuit cu „reciprocitatea afectiva”, simte nevoia de a i se impartasi sentimentele.

Nevoia de grupare se destramasi e inlocuita cu nevoia prieteniei selective, nevoia unui cerc de prieteni intimi.

Relatiile dintre sexe sunt romantice si cu incarcatura de reverie, fantezie, de proiectare in viitor sau cu descarcari furtunoase, uneori dramatice, ravasitoare.

Nevoia de distractie din pubertate se mentine, dar se intzelectualizeaza; in cadrul acestora aspectele de ordin cultural, estetic au o pondere.

Nevoia de independenta si autodeterminarea puberului se regaseste in nevoia de desavarsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului.

Nevoia de imitatie a scolarului mic, convertita in nevoia de a fi personal a puberului, suporta in adolescenta noi transformari.

Initial ia forma nevoii de singularizare, de izolare, cand adolescentul este aproape in permanenta preocupat de propria persoana pentru ca spre sfarsitul acestei etape sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate in diferite activitati utile, valoroase, recunoscute social.

Adeseori aceasta trebuinta se manifesta prin tendinta catre originalitate, fie prin creatie fie prin excentricitate. Pentru satisfacerea acestor trebuinte, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar.

4. EXPERIENTA SENZORIALA

Simturile de distanta, vazul si auzul, dar si cele apropiate (de contact) tactila, codificasi modifica pragurile absolute (minimal si maximal) si cele diferentiate.

Se stie ca la fiecare om exista o relativa dominare a unuia din organele aflate in perechi (ochi, urechi, maini etc.).

In adolescenta, asimetria senzoriala bilaterala se accentueaza. De asemenea se accentueaza fenomenul de erotizare senzoriala, cu precadere la nivelul tactului, vazului si mirosului.

18 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.22-23 19 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.61 20 M. Zlate, “Psihologia copilului2, Editura Didacticasi Pedagogica, 1993, pag.158

Devine tot mai evidenta intelectualizarea senzorialitatii prin cresterea capacitatii de a verbaliza si de a simboliza impresia vizuala.

Acuitatea in crestere poate fi valorificata, si in plan social prin lucrari practice (ex. microscop) , dar si in profesii care se bazeaza pe operatii fine de disociere si asamblare (microprocesoare, circuite integrate etc.).

Existasi adolescenti cu defecte de vedere, care necesita corectie prin ochelari, tratament oftalmologic.

In ansamblu, acuitatea vizuala inregistreaza o crestere evidenta pana spre 20-22 ani, cand se stabilizeaza un timp, apoi incepe sa involueze.

5. EXPERIENTA COGNITIV-LOGICA

Nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca in adolescenta inteligenta generala se apropie de punctul maximal al dezvoltarii sale.

Se consolideaza structurile gandirii logico-formale, formulele combinatorii ipotetico-deductive complexe.

Gandirea se considera ca este modul de exprimare a inteligentei.

Perioada adolescentei se caracterizeaza printr-o foarte mare dezvoltarea a conceptelor, schemelor, simbolurilor si reprezentarilor si prin capacitatea de a fi folosite acestea in solutionarea unor probleme foarte diferite.

Este stiut faptul ca 3 atribute ale conceptelor se modifica pe masura evolutiei varstelor: validitatea, statutul si accesibilitatea.

validitatea conceptelor21 se refera la gradul in care se accepta ca adevarat si satisfacator nivelul lor de dezvoltare. In perioada 14 – 18-20 ani devin concepte, numeroase cuvinte, iar adolescentul este atras de sesizarea atributelor esentiale ale conceptelor, de sistematizare. Se vorbeste de o tendinta de filozofare care se accentueaza in aceasta perioada. Totodata ale loc o crestere a reversibilitatii de control si intarirea bazei de informatie privind validitatea conceptelor;

accesibilitatea inlesneste aducerea informatiei, gandirii la nivelul propriu de intelegere al tanarului. Dupa14 ani accesibilitatea trece la faze relativ critice si treptat evolueaza, datorita studierii a numeroase discipline, spre operarea cu simboluri (formule, reguli, legi) scheme, stabileste mai usor relatii intre acestea si poate folosi sistemele de concepte deja asimilate. Sistemele de algoritmi si de strategii de subordonare a continutului, specifice fiecarei categorii de discipline studiate in scoala, creeaza o decentrare fundamentala prin care treptat se elaboreaza tot mai  mult gandirea raportata la prezent. Dupa 20 ani accesibilitatea devine incarcata de sensuri potentiale acordate unor concepte precum si relatiilor dintre atributele unui concept si ale altor concepte mai abstracte din a caror categorie face parte conceptul in cauza (ex. conceptul de energie conventionala, neconventionala, fizica, psihica etc.);

statutul se refera la claritatea , exactitatea, modul stabil de folosire a conceptelor in actele gandirii. Statutul se refera la pozitia lui in sistemul domeniului din care face parte, in structura specifica pentru fiecare stiinta, ajunsa la un anumit nivel de dezvoltare.22 Se dezvolta capacitatea de observatie, creste nu numai volumul cunostintelor ci mai ales operativitatea gandirii ce priveste probleme din domeniile greutatii, gravitatiei, bazele electricitatii, electronicii,

21 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.162 22 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.165

chimiei. In domeniile stiintelor naturii se dezvolta conceptele operationale de specii, increngaturi (optica sistematizarii), in clase de animale, plante etc. Important este ca gandirea adolescentului sa fie dirijata nu spre inregistrare ci

spre a ajunge la ceea ce se numeste „intelegerea de mentalitate” a cunostintelor. Un loc deosebit il au conceptele morale.

Formarea lor este direct legata de constituirea conceptiei personale despre lume si viata si se realizeaza in etape.23

Prima etapa apartine copilariei, este dependenta de mediul familial, de modul cum acesta sprijina socializarea primara in care se formeaza, se construiesc primele comportamente incarcate de elemente valorice.

A doua etapa este cea a socializarii secundare (Skinner). Aceasta este legata de diviziunea sociala a muncii si de repartitia sociala a cunostintelor, capacitatilor si aptitudinilor.

Conceptele morale la aceasta varsta se exprima prin atitudini complexe si se organizeaza in mare masura in functie de mediu, educatie, intr-un cuvant, de conduitele de influenta.

Este si argumentul pentru care unii psihologi apreciaza ca in adolescenta (si chiar in preadolescenta) conceptele morale sunt conduite de influenta.

Se impune multa atentie fata de acest aspect din partea educatorilor, incat in structurarea conceptiei despre lume si viata este implicatasi structura operativa a personalitatii care, la randul ei se intersecteaza cu intreaga experienta conceptuala.

Aceeasi evolutie o au si conceptele implicate in ideea de cetatean, munca, evaluari ale acestora.

Valorile si conceptele in care se condenseaza sunt ierarhice, ceea ce inseamna ca unele sunt dominante (cardinale), altele medii, subordonate celor cardinale, altele secundare, iar altele respinse sau neutralizate.

Interrelatiile de concurenta sau congruenta intre universul familial, scolar cu universul mare de care simte adolescentul ca sunt legate toate dependentele , contribuie la construirea conceptiei despre lume si viata, sustinuta de exprimarea dimensiunilor faptice si nu cele deziderative ale acesteia.

Sfarsitul preadolescentei, deja marcheaza inceputul perioadei in care si idealul de sine si idealul de societate se omologheaza, ceea ce creeaza conditia principala a maturizarii psihice.

Antrenarea inteligentei in „rezolvari de probleme” si de coerente in construirea conceptiei despre lume si viata creeazasi conditia maturizarii inteligentei si a structurilor sale operationale.24

6. MEMORIA

Se stie ca este rezervorul stocarii cunostintelor si informatiilor subiectului.

Donald O. Hebb vorbeste de memoria de scurta durata (MSD) si memoria de lunga durata (MLD).

La nivelul ambelor forme au loc functiile de fixare, pastrare, recunoastere si reproducere.

Memoria de scurta durata filtreaza informatia si o triaza pentru memoria de lunga durata.

23 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.167 24 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.168 - 175

In memoria de lunga durata informatia se clarifica in mod codificat.

Memoria este un fel de coloana vertebrala a psihicului, caruia ii sustine ca un suport de vertebre experienta de viata. Astfel se creeaza identitatea culturala, sociala, profesionala, interesele, optiunile.

Intre 14 – 18-20 ani se dezvolta mai mult activitatile de triere, stocare, de organizare a acestora in sisteme complexe care au si functia de control al proceselor de receptie ulterioare cat si de control al deciziilor si reactiilor. Pe acest plan se constituie algoritmii de triere-filtraj ai memoriei (blocul II)25.

De asemenea se dezvolta rezonantele complexe ale experientei stocate in structura identitatii, ale sinelui si idealului de sine ca aspiratiile, interesele, abilitatile, aptitudinile si corpul sau de control (acceptari). Acestea formeaza blocul III.

Memoria de lunga durata se resistematizeaza, devine mai bogata in cunostinte si urmareste utilizarea lor eficienta, mai ales in raport cu viitoarea profesie.

Activitatea mnezica este multilateralasi in stare de permanenta activitate.

Structurile tensionale ale psihicului intensifica pana la un punct memorarea, dupa care, insa, o blocheaza (S. Teodorescu).

Psihologia memoriei a surprins unele dimensiuni deformatoare ale fixarii si pastrarii.

Adolescentii de peste 18 ani relateaza mai amplu probleme si evenimente ce presupun interpretari prin care se impune constiinta si afirmarea de sine, reprezentarea de sine usor dilatata.

Prezinta importanta memoria semantica. Aceasta este parte componenta a memoriei de lunga durata, la organizarea careia participa.

7. LIMBAJUL

Informatiile verbale nu se codifica sub forma textuala in memorie, ci ca mesaje. Acestea se reproduc printr-un proces de prelucrare in care intervine si memoria verbala propriu-zisa.26

Se vorbeste la adolescenta de atitudini verbale, stiluri verbale, niveluri verbale etc.

Domeniul verbal este foarte divers si complex in ceea ce priveste invatarea.

De altfel, verbalizarea are indici si curbe diferite de dezvoltare ontogenetica pentru doferite feluri de relatari.

G.A. Miller, care s-a ocupat de descrierea acestui fenomen a denumit verbalizarea, datorita importantei lui in comunicare, in dezvoltarea psihica, „sangele vietii limbajului”.

Privind felurile verbalizarii, au fost identificate:

- verbalizarea perceptiei si a imaginilor;

- verbalizarea evenimentelor si a situatiilor;
-verbalizarea unor trairi emotionale si de identificari;
-verbalizarea de descriere a momentelor unei activitati, a modului cum actioneaza un aparat, a modului cum se efectueaza o compunere, de descriere a unor momente de creatie; -comportamente verbale in conversatii.

25 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.95 26 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.102

Ursula Schiopu apreciaza ca proiectia in limbaj include fragmente de biografie si experienta, termeni si conflicte, emotii critice, atitudini, dar si planuri mai putin constientizate.27

N. Chomsky considera limbajul ca o structura generativa innascuta, fapt ce explica fenomenul de folosire in zeci si sute de combinatii si flexionari a unui cuvant ce se invata la un moment dat.

De fapt analiza psihologica atesta ca privind dobandirea conduitei verbale se pot distinge 2 mari probleme: prima a invatarii limbajului si alta, a invatarii prin limbaj.

Stim cu totii ca exista vorbire regionala, dialecte, limbajul fiind dependent in mare masura de istoria formarii sale in spatiul de viata concret.

Constatam ca adolescentii vorbesc limbajul asa cum l-au invatat in copilarie, cu accentele, cu elementele regionale asimilate din familie, din mediul imediat de viata.

Pe de alta parte, invatarea scolara, in afara scolii, cu ajutorul limbajelor incarcate de termeni specifici din disciplinele scolare, constituie o alta forma de limbaj. In aceeasi categorie intrasi limbajul literar (expresii, figuri de stil etc.) care este forma cea mai rafinata a limbajului. Acesta se insuseste inca din perioadele anterioare dar in adolescenta este cautat, selectat, devine chiar una din preocupari si afirmari ale eu-lui.

La toate acestea se adauga utilizarea de jargoane scolare, care iau nastere din mixturi ale limbajului, extrase din vocabularul diferitelor discipline, limbajul curent, cuvinte din limbajul pitoresc, acesta fiind preluat din informatii suburbane pline de pretiozitate, de haz si de amuzament a vorbirii necultivate, chiar bulevardice.

Cu timpul, asemenea fenomene sunt abandonate si adolescentul dovedeste preocupari constiente pentru dezvoltarea comunicarii literare si culte, adopta formele complexe pentru exprimarea gandurilor, a starilor launtrice, care contin adeseori si cuvinte de specialitate cu mare incarcatura semantica.

Limbajul se afirma evident ca sistem hipercomplex de autoreglare si autoperfectionare a intregii activitati psihice.

8. IMAGINATIA SI CREATIVITATEA

Adolescentul se instrumenteaza pentru a-si satisface nevoia de cunoastere si de creatie, nu doar in planul gandirii, memoriei, limbajului ci si in cel al imaginatiei si al creativitatii.

Imaginatia si creativitatea au functii cognitive importante privind realitatea, dar sunt diferite fata de cele ale gandirii care opereaza cu codificari si decodificari lineare.

Procesele de imaginatie ca si cele de creativitate consolideaza autenticitatea existentei, o transgreseaza prin fortele lor de a surprinde relatii mai neobisnuite. Acestea, de regula, sunt implicate in diversitatea realitatii.

Desi inspiratia pare a fi momentul exploziei functionale a creativitatii, se pare ca laboratorul acesteia este etapa incubatiei sau a germinatiei (cele 4 etape ale actului creativ sunt preparatia, incubatia, inspiratia si evaluarea).

Ambele, atat imaginatia cat si creativitatea, la adolescent sunt traite intens, dirijate constient si voluntar.

Plasand persoana intr-o stare operationala de exceptie, incubatia este puternic sustinuta de nazuintele, rolurile dorite, de viziunea proprie cu privire la diferitele esente (om, materie, viata etc.) care se intercoreleaza, se transformasi treptat pot ajunge la starea de inspiratie.

27 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.103

De asemenea, trebuie avut in vedere ca structuri miniaturale atat ale imaginatiei cat si ale creativitatii se consuma in vis, in care intervin numeroase insertii ale planului imagistic dorit, fapt ce antreneaza emotii, evenimente ale sinelui, ale identitatii cu coeziunile sau necoeziunile sale.

In imaginatie ca si in creativitate actioneaza  de asemenea personificari, metafore, tipizari, alegorii, comparatii, simboluri.28

In creatiile adolescentilor se considera ca exista 2 aspecte mai semnificative: -o capacitate asociativa bogatasi originala, in care se regasesc cei 3 factori ai

creativitatii mentionati de Guilford: fluenta, fluiditate (spontanasi adaptativa) si

originalitate. Wallach M.A. adauga la acestia alti 3 factori: unicitate, ingeniozitate si

productivitate; - o stare psihologica, cu o angajare destinsasi o structura ludica.

Puberii, ca si adolescentii creativi, sunt descrisi ca fiind activi, sociabili, dornici sa atraga atentia, entuziasti, debordanti in lupta cu rutina si plictiseala, ideile lor produc uneori mirare, agitatie, chiar critici.

Cercetatorii au avut in vedere relatia dintre creativitate si inteligenta si au concluzionat ca:

adolescentii creatori cu inteligenta medie, sunt prudenti, le lipseste siguranta, sunt autocritici in exces, agitatia lor este neentuziasta, mai mult nervoasa, nu sunt prea sociabili;

creatorii cu inteligenta slaba, sunt mai putin nesiguri si ezitanti, au o sociabilitate mai buna decat adolescentii din grupa anterioara;

adolescentii slabi intelectual si cu nivel scazut de creativitate clarifica, relationeaza dar nu reusesc sa faca diferente conceptuale evidente;

adolescentii foarte inteligenti si foarte creativi sunt foarte degajati, liberi, independenti, adeseori nonconformisti fata de conventii, fata de autoritati. Aceste trasaturi au fost considerate de M. Debesse ca fac parte din „criza de originalitate”.

V. Ceausu adauga la acestea simtul dezvoltat al propriului destin, al vocatiei, tendinte evidente de risc.

Creatiile adolescentilor au nu doar semnificatie subiectiva, ca in copilarie, ci una obiectiva, intrucat sunt capabili sa produca produse cu valoare sociala, ceea ce le da posibilitatea sa fie recunoscuti ca personalitati.

Creatia ca si cunoasterea ii leaga afectiv si cognitiv de o serie de idei, conceptii, ii stimuleaza pentru promovarea noului, ceea ce contribuie la elaborarea unor trasaturi de caracter (perseverenta, incredere in fortele proprii) la structurarea personalitatii.29

9. AFECTIVITATEA

Acelasi proces de instrumentalizare al adolescentului are loc si la nivelul celorlalte modalitati psihice.

El este capabil de reciprocitate afectiva intrucat sensibilitatea afectiva se imbogateste foarte mult cu ajutorul emotiilor resimtite la citirea cartilor, la informatiile dobandite privind marile confruntari ale istoriei contemporane, la modificarea profunda a conceptelor.

28 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.182-183 si teste de creativitate 29 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Psihologia varstelor”, Editura Didacticasi pedagogica, 1981, pag.202-206

Disponibilitatea afectiva devine foarte mare si este absorbita energetic de problemele complexe ale instruirii si ale adaptarii. In adolescenta, trairile emotionale din spatiul lectiilor se complica, ajung chiar emotii intelectuale, cand curiozitatea intelectuala este satisfacuta.

La acest plan afectiv-intelectual se adauga altul latent, ce emana din starea de competitie scolara, care provoaca anxietate, teama, frustrari, izolari, invidie, admiratie, ipocrizie, modestie.

Existasi numeroase emotii pozitive reflectate in sentimentul de comunicare afectiva, de implinire dar si de rusine, ingrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte. Il detine dragostea, care poate fi dragoste familiala, fata de sexul opus, fata de un model, fata de valori.

Tensiunile din pubertate in relatiile cu parintii se tempereaza treptat prin scaderea tensiunii de opozitie.

In relatiile cu sexul opus apar emotii, sentimente noi, ca simpatia si sentimentele de dragoste, prietenia.

In adolescenta, dragostea se contureaza ca o traire complexa de atasament, cu forte absorbante, in care se mobilizeaza resurse extrem de mari ale psihicului. Daca la varsta scolara mica prieteniile sunt rare si au drept caracteristici fragilitatea si superficialitatea (certurile si intreruperea relatiilor, schimbarea partenerului nu provoaca suferinte durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori exteriori iar motivatia nu este pe deplin constienta), in preadolescenta se constituie prietenii mai durabile dar predomina inca aspectul formal. Preadolescentii joaca rolul de prieteni mai mult decat il traiesc.

Exista acum tendinta de identificare, dar sub aspect exterior, care se manfesta prin aceleasi gesturi, aceeasi imbracaminte etc.

In adolescenta are loc saltul calitativ la adevarata prietenie, caracterizata prin seriozitate, care se bazeaza pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate sustinuta de impartasirea secretelor, a framantarilor sufletesti. Aceste trairi exprimasi nevoia de a fi inteles („Ma jur pe tatal meu, nu pe mama pentru ca la ea nu tin, ea nu ma intelege”).

Jurnalele intime arata existenta unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de fapte se trece la descrierea de trairi psihice. Apare selectivitatea atat in prietenie cat si in dragoste.

De asemenea, bogatia sufleteasca, trairea sintonica a acelorasi evenimente, maresc intensitatea si complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescenta au mare rol in formarea constiintei morale, prin rezonanta lor afectiva pozitiva sau negativa, ca si rezonanta climatului familial.30

Alte stari sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie intreaga de conflicte: familiale, scolare, erotice, personale.

Jean Rousselet31 descrie 3 mari categorii de conduite ale adolescentului:

conduita revoltei – se manifesta in refuzul tanarului de a se supune, in respingerea in bloc a ceea ce a invatat si i-a fost impus, in acte inutile, in extravagante, forme de indisciplina etc., realizate prin ostentatie, zambet batjocoritor, fuga de acasa, de la scoala, originalitati de limbaj, vestimentatie;

conduita inchiderii in sine – se bazeaza pe un examen de constiinta foarte sever, pe analizarea in detaliu a faptelor, gesturilor, sentimentelor, pe lunga introspectie. Toate aceste manifestari evidentiaza preocuparea adolescentului pentru a se cunoaste, a se descoperi pe sine. Inchiderea in sine se soldeaza cu 2 categorii de efecte:

30 Stela Teodorescu, “Dinamica procesualitatii psihice in adolescenta”, in vol. „Adolescenta si adaptare”, Centrul de cercetari pentru problemele tineretului, Filiala Iasi, 1974, pag.60 31 Jean Rousselet, “Adolescentul – acest necunoscut”

a. asigura o mai completasi autentica autocunoastere, il obisnuieste pe adolescent sa vehiculeze idei complexe, chiar abstracte, il determina sa se preocupe si de problemele altora;

b. fiind prea mult preocupat de situatii care nu sunt ale lor, se indeparteaza prea mult de problemele reale, autentice ale lor, reveria indepartandu-i atat de realitate cat si de actiune.

3. conduita exaltarii si afirmarii – are specific confruntarea deschisa cu altii, cautari neincetate, exacerbarea satisfactiilor intelectuale, fiziologice, sentimentale, tendinte romantioase sau mistice. Se conduce dupa maxima „totul sau nimic” intrucat isi propune sa abordeze cele mai dificile sau mai interesante probleme. Aceasta conduita este rodul maturizarii personalitatii sale si reprezinta de fapt o reactie la visarile sale de pana acum.

Evident ca la acestea se pot adauga inca multe altele ca cele care verifica onoarea si demnitatea, sau cele de revizuire a constiintei morale care traverseaza cand momente de ingaduinta, toleranta, cand severe, critice si inca multe altele.

Imbinate intre ele si practicate, pot duce fie la intrarea precoce in diferite statute si roluri, fie la maturizarea nepermis de tarzie a diferitelor dimensiuni ale personalitatii.

10. STRUCTURA PERSONALITATII

Alaturi de functiile de adaptare la mediu, de depasire a sinelui mentionate de M. Debesse, in adolescenta devine tot mai evidentasi o a treia functie, anume aceea de definire a personalitatii.

Procesul construirii personalitatii incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului, producandu-se nu intotdeauna uniform si continuu ci si cu discontinuitati, cu salturi evidente dar si cu plafonari descurajante.

Este o evolutie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonica, ale carei resurse sunt nu numai valorizate pozitiv ci si cu posibile conduite negative si in unele cazuri chiar deviante.

Desi procesul structurarii personalitatii are loc de-a lungul intregii vieti a omului, exista totusi, unele perioade, unele varste, cand el cunoaste o mai mare accentuare implicand stabilizari partiale. Analizand conceptul de personalitate, V. Pavelcu32 subliniaza ca acesta implica o anumita stabilitate a conduitei, intr-o perioada de timp si in diferite situatii.

Se apreciaza ca daca in prescolaritate exista marea majoritate a premiselor personalitatii, in adolescenta, personalitatea este in linii mari (deci nu total) constituita. Deoarece in adolescenta au loc numeroase schimbari, se apreciaza ca aceasta este un adevarat laborator de plamaduire a personalitatii. Adolescentul se afla intr-o continua cautare de sine, autodescoperire, autoimplicare.

El provoaca dialogul, confruntarea cu altii, pentru a se intelege mai bine pe sine dar si pentru a se verifica, a se autodepasi.

Este perioada in care constiinta de sine, ca formatiune psihica complexa, se cristalizeaza, in sensul ca isi da seama ce reprezinta pentru altii, pentru sine, renunta treptat la mentalitatea de pana acum, cand considera a fi „alfa si omega”.

Nu mai preia automat, necritic, modele, ci isi elaboreaza sisteme de reprezentari, idei, conceptii, care evident ca de pasesc egocentrismul copilariei, dar sunt inca departe de obiectivitatea adultului matur. „Conceptul de structura (…) este uneori identificat cu

32 V. Pavelcu, “Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii”, Editura Didacticasi Pedagogica, 1982, pag.355

De aceea V. Pavelcu pledeaza pentru adaptarea definitiei lui H. Kendler cu privire la personalitate, interpretata ca „o organizare a modelelor de conduita care caracterizeaza o persoana ca individualitate intr-o diversitate de situatii”. 33

De aici, elaborarea si practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea scolara, viata sociala, asumarea unor responsabilitati dar si prezenta unor conduite de negativism, de respingere in bloc a unor reactii ale adultilor.

Cele mai multe conduite reprobabile fata de adult sunt din ignoranta, inocenta, conformitate redusa.

Comportarea lor este mai timidasi stangace si datorita faptului ca adolescentul inca nu cunoaste foarte bine diferentele dintre situatiile protocolare, oficiale si/sau familiale.

In timpul adolescentei creste gradul de complexitate a motivatiei conduitelor, planul subiectivitatii (planul larg al personalitatii neantrenate in conduite curente), distanta dintre conduite si planul dialogurilor constiintei.

Variabilele stabile ale personalitatii sunt centrale si periferice.

Dintre variabilele stabile centrale mentionam:

- „automatisme ale capacitatii de receptionare;
-senzorialitatea cu pragurile ei;
-modul de a comunica;

modul de a memora;

modul de a se adapta la conditii diverse;

deprinderile, abilitatile, obisnuintele, deci standardele adaptarii si vointei, gradul lor de implicatie in conduite si, mai ales, in activitati cu perseverenta si consum de energie psihica, chiar in situatii care nu sunt agreate”.34

un rol important il au mecanismele de aparare, care actioneaza pe distanta dintre caracteristicile de suprafata si cele de profunzime ale personalitatii; Mecanismele de aparare se exprima prin efectele de distantare dintre trasaturile de suprafata si cele de profunzime. Dintre acestea fac parte: efectul de convenienta mai frecvent la puberii si adolescentii care au o precocitate si maturizare avansate. Ursula Schiopu mentioneaza ca acestia dau raspunsurile pe care intuiesc ca sunt asteptate de cei ce ii observa, ii testeaza, sau cei cu care comunica.

efectul de fronda35 se manifesta prin raspunsuri obscure, ambigue, negative voit. Dupa varsta de 18 ani numarul acestor efecte de fronda scade, in schimb cel al efectului de convenienta creste.

efectul de originalitate deliberata domina prin raspunsuri ostentativ originale, insotite de tendinta de afirmare de sine. Pana in jurul varstei de 16 ani acest tip de efect este in crestere si are o evidenta agresivitate, dupa care originalitatea este mai putin urmarita.

mai apar efectele de reputatie, de fatada. Adolescentul, intocmai ca si puberul, doreste sa se prezinte in lumini favorabile, care evidentiaza nu atat o forma de oportunism cat dorinta de a corespunde imaginii idealului de sine sau de a fi acceptat de catre ceilalti.

33 V. Pavelcu, “Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii”, Editura Didacticasi Pedagogica, 1982, pag.355 34 Zörgö B., Strajescu A., “Explorarea si formarea personalitatii sub aspect afectiv motivational” in Zörgö B., Radu “Studii de psihologie scolara”, Bucuresti, 1979 35 Ursula Schiopu, Emil Verza, “Adolescenta – personalitate si limbaj”, Editura Albatros, 1989, pag.277

In structura personalitatii, aptitudinile reprezinta dimensiuni deosebit de importante care genereaza interese, aspiratii, forme de invatare specifice, perspicacitate, perseverenta etc.

In adolescenta se diferentiaza atat aptitudinile specifice cat si cele complexe (tehnice), iar aptitudinile generale se organizeaza in structuri complexe.

In adolescenta prelungita, aptitudinile se incarca de abilitati, dexteritati solicitate de anumite feluri de activitati.

In zilele noastre se contureaza tot mai nuantat nucleul de baza al personalitatii, caracterul structurat mai ales pe parametrii care urmaresc preluarea unor acceptori morali, valorici si prelucrarea lor in raport cu intregul univers conceptual intern si al conditiilor externe.