Cercetari experimentale privind dinamica neuronala a acidului

CERCETARI EXPERIMENTALE PRIVIND DINAMICA NEURONALA A ACIDULUI γ-AMINOBUTIRIC LA TIPURILE PSIHONEUROENDOCRINE A SI O

Studiul metabolismului neuromediatorilor chimici a dobandit, in ultimii ani, o amploare deosebit de mare, determinata, in principal, de descoperirea si utilizarea unor metodologii si tehnici de investigare mai complexe si mai exacte. Specificul fiziopatologic al sistemului nervos reclama prezenta unui numar mare de compusi aminati, iar mare parte dintre acestia intervin in procesul transmisiei sinaptice.

Din aceste motive ne-am propus un model experimental de investigare a posibilelor corelatii existente intre tipul psihoneuroendocrin, comportamental, si acidul γ-aminobutiric (GABA), principalul neuromediator inhibitor al sistemului nervos central. Pornind de la ideea ca transmisia GABA-ergica poseda numeroase heterosinapse cu alte mediatii cerebrale (adrenergica, serotoninergica, dopaminergica, glutamatergica, etc.), am presupus faptul ca evaluarea cantitativa a concentratiei neuronale de GABA poate oferi informatii importante si utile privind metabolismul neuronal al tipurilor psihoneuroendocrine, comportamentale, adrenergic(A) si opioid (O).

In acest sens, ne-am propus un model experimental cu urmatoarele obiective:

evaluarea concentratiei neuronale endogene (in stare bazala) a acidului γ-aminobutiric (GABA), tipurile psihoneuroendocrine A si O;

evaluarea dinamicii concentratiei neuronale a acidului γ-aminobutiric (GABA), tipurile psihoneuroendocrine A si O, in stresul acut;

cuantificarea concentratiei neuronale a acidului γ-aminobutiric (GABA), tipurile psihoneuroendocrine A si O, dupa administrare de propranolol (5mg/kgc, ip).

1. Evaluarea concentratiei neuronale endogene a acidului γ-amino butiric (GABA) la tipurile psihoneuroendocrine A si O

1.1 Materiale si metode

Experimentele au fost efectuate in Laboratorul de Farmacologie si Laboratorul de Biochimie din cadrul Facultatii de Farmacie, Bucuresti. Modelul experimental utilizat a fost soarecele alb, mascul, in greutate de 18-25 g, susa Balb/c (cosangvini). Pentru studiul experimental s-a utilizat o colectivitate de 100 de animale (n=100). Acestea au fost transportate din Biobaza Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, in spatiul aferent Facultatii de Farmacie si au fost lasate in repaus timp de 24h pentru a se obisnui cu noul habitat si cu regimul de hrana.

Hranirea animalelor s-a efectuat la ora 8.00 a.m. si la ora 17.00 p.m., iar apa au primit din biberoane, ad libitum. Au fost gazduite in borcane de sticla cu diametrul de 16cm si inaltimea de 16 cm, 20 animale/borcan.

1.1.1. Metoda de selectie a tipurilor adrenergic si opioid

Metoda de determinare a sensibilitatii dureroase a constat in testul placii fierbinti (hot-plate test), incalzita la 60°C.

Observatie: temperatura placii fierbinti a fost crescuta de la 56°C (temperatura prevazuta in literatura de specialitate) la 60°C, pentru o deosebire mai neta a reactiei la durere intre soarecii dintr-o colectivitate.

Animalele au fost expuse pe placa fierbinte la 60°C si s-au cronometrat timpii de latenta pentru salt (Ts), care reprezinta pragul reactiei la durere. Timpul maxim de latenta pentru salt a fost fixat la 60 de secunde, iar cronometrarea timpului de salt (Ts) s-a efectuat din momentul introducerii animalului pe placa fierbinte si pana la primul salt (reactia la durere). Selectia tipurilor A si O, in functie de reactia la durere, s-a realizat intre orele 11.30-130, tinand seama de faptul ca, la animale, analgezia urmeaza un bioritm circadian cu picul maxim la orele 13.00.

1.1.2. Curba frecventa-distributie de selectie

In urma cercetarii reactivitatii individuale la durere a intregii colectivitati de soareci (n=100), folosind testul descris anterior, s-a determinat frecventa de raspuns pentru fiecare tip psihoneuroendocrin. Rezultatele reactiei individuale la durere, exprimate prin timpii de salt, sunt redate in tabelul nr.1.

Tabel nr.1. Valorile timpilor de salt care exprima variabilitatea sensibilitatii dureroase

In figura 1 este prezentata curba frecventa-distributie, curba lui Gauss, in testul sensibilitatii dureroase (fig.1).

Fig. 1 Curba lui Gauss pentru colectivitatea de animale testata prin hot-plate

Analizand datele obtinute, se poate observa ca, la colectivitatea de animale testata pentru reactia la durere, valorile individuale ale timpilor de salt au fost cuprinse intre 3 si 60 de secunde, timpul de salt mediu (Ts mediu) a fost de 26,91 sec, iar deviatia standard (SD) a avut valoarea 18,25 sec.

1.1.3. Repartizarea pe loturi

In functie de reactivitatea individuala la durere, tipurile comportamentale au fost delimitate astfel:

tipul adrenergic (A), hipersensibil – animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mici decat M-SD (Ts ≤ M-SD): Ts=3-9 sec;

tipul normal, echilibrat (N), normosensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost cuprinse in intervalul M±˝SD: Ts=18-36 sec;

tipul opioid (O), hiposensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mari decat M+SD (Ts ≥ M+SD): Ts=46-60 sec.

Distributia animalelor din colectivitatea cercetata, in functie de sensibilitatea dureroasa este redata in figura 2:

Fig.2 Distributia animalelor (n=100) in functie de sensibilitatea dureroasa

Valorile medii, pe loturi, ale timpilor de salt, au fost urmatoarele:

tipul A: Ts=6,21

tipul N: Ts=24,41

tipul O: Ts=56,85

1.1. Metodologia experimentala de determinare cantitativa a acidului γ-amino butiric (GABA) din omogenatul de creier

Principiul metodei

Determinarea concentratiei neuronale endogene de acid aminobutiric din tesutul cerebral, se bazeaza pe proprietatea acestuia de a forma cu ninhidrina, la pH alcalin si in prezenta glutamatului un compus fluorescent. Metoda utilizata este spectrofluorimetria. In urma activarii la lungimea de unda de 370 nm, emisia solutiilor de analizat prezinta un maxim de intensitate la = 453 nm.

Principiul fizic al spectrofluorimetriei

Majoritatea moleculelor se gasesc in solutie si la temperatura camerei, la cel mai de jos nivel de vibratii al starii fundamentale.

O radiatie luminoasa, de o anumita lungime de unda poate fi absorbita putand sa provoace o schimbare a nivelului energetic (A). Aceasta radiatie este situata adesea in UV, caci saltul intre primele nivele cuantice necesita o energie mare. Ridicata astfel, la diverse neveluri de vibratie ale unei stari excitate, molecula in solutie pierde repede excesul de energie prin transfer (T) la moleculele solventului. Molecula se regaseste la cel mai de jos nivel de vibratie al starii excitate.

Plecand de la acest nivel, molecula poate reveni la starea fundamentala prin emisia unei radiatii. Acest proces de emisie constituie fluorescenta (F).

In cazul unor solutii diluate, fluorescenta este direct proportionala cu concentratia, fapt ce ne permite ca prin extrapolare pe curba etalon sa aflam concentratia (μmoli/mg de tesut umed) de acid γ-aminobutiric din tesutul cerebral, corespunzatoare unei intensitati de fluorescenta (exprimata in unitati relative de intensitate = u.r.i.) citita cu ajutorul spectrometrului de luminiscenta tip LS 50 B, provenit de la firma Perkin-Elmer.

In concluzie, principiul general in spectrofotometria de fluorescenta este utilizarea radiatiei excitante la lungimea de unda a maximului de absorbtie si masurarea sau compararea intensitatii luminoase fluorescente, cu aceea a unui etalon.

Figura nr. X – Legea lui Stokes

Fotonul emis (F) va fi intotdeauna la un nivel energetic mai mic decat fotonul care a provocat excitatia (A) ; lungimea de unda a fotonului emis este superioara lungimii de unda a fotonului absorbit.

Reactivi utilizati

1. solutie acid clorhidric 0,01 N
2. solutie acid tricloracetic 10% (reactiv de precipitare al proteinelor)
3. tampon fosfat 0,2 M (pH = 6,4)

a).solutie de NaH₂PO₄ • H₂O 27,6 ‰ – se cantaresc 27,6 g de NaH₂PO₄ • H₂O si se dizolva la balon cotat de 1000 mL apa distilata (solutia A)

b). solutie de NaH₂PO₄ • 12H₂O 71,5 ‰ – se cantaresc 71,5 g de NaH₂PO₄ • 12H₂O si se dizolva la balon cotat de 1000 mL apa distilata (solutia B)

in momentul utilizarii se amesteca 7mL solutie NaH₂PO₄ • H₂O 27,6 ‰ (solutia A) cu 7 mL solutie NaH₂PO₄ • 12H₂O 71,5 ‰ (solutia B) si se verifica pH (pH=6,4).

4. tampon carbonat (pH = 10)

a)      solutie NaHCO₃ 0,12 M : se cantaresc 10,08 g NaHCO₃ si se dizolva la balon cotat de 1000 mL in apa distilata (solutia A).

b)      solutie Na₂CO₃ 0,08 M : se cantaresc 8,479 g Na₂CO₃ si se dizolva la balon cotat de 1000 mL in apa distilata (solutia B)

in momentul utilizarii se amesteca 5 mL solutie NaHCO₃ 0,12 M (solutie A) cu 6 mL Na₂CO₃ 0,08 M (solutia B) si se verifica pH-ul (pH = 10).

5. solutie acid glutamic 0,05 M in tampon fosfat (pH = 6,4) : se cantaresc 0,753 g acid glutamic si se dizolva in 100 mL tampon fosfat.

Mentiune – solutia se pastreaza la frigider, nu mai mult de o saptamana.

6. solutie ninhidrina 14 mM in tampon carbonat (pH=10) – se cantaresc 0,25 g ninhidrina si se dizolva in 100 mL tampon carbonat.

Mentiune – solutia se prepara extemporae, in fiecare zi a experimentului.

7. reactiv tartrat cupric : 1,6 g Na₂CO₃, 329 mg acid tartaric, 300 mg CuSO₄ • 5H₂O se dizolva in 1000 mL apa distilata la balon cotat.
8. solutie GABA standard intern

a). solutie GABA standard intern 1 (Si₁) : 0,01 g GABA dizolvat in 100 mL ATA 10%

b). solutie GABA standard intern 2 (Si₂) : 0,02 g GABA dizolvat in 100 mL ATA 10%

Tehnica de lucru

Presupune mai multe etape :

1. sacrificarea animalelor prin decapitare si exsangvinare. Tesutul cerebral se izoleaza rapid pe baie de gheata si se spala de sange cu o solutie de NaCl 9‰.
2. obtinerea omogenatului de creier dupa izolare si cantarire, pe baia de gheata. Omogenizarea se realizeaza in solutie HCl 0,01 N, raportul masa tesut / volum solutie HCl fiind de 1:10. Tesutul se omogenizeaza intr-un omogenizator de tip Potter. Acesta este format dintr-o eprubeta de sticla cu peretele interior slefuit. In aceasta eprubeta se introduce un piston de sticla care, in partea inferioara este slefuit pe exterior si prezinta asperitati. Prin miscari in plan vertical (sus-jos) fragmentele de tesut sunt fortate sa treaca odata cu lichidul (solutia de HCl 0,01 N) prin spatiul dintre piston si peretele eprubetei, unde, datorita fortei de frecare, se realizeaza o fragmentare mai eficienta a tesutului.

Determinarea concentratiei cerebrale a acidului γ-aminobutiric

In 3 eprubete de centrifuga se introduc urmatorii reactivi, conform tabelului de mai jos :

P = proba de analizat

Si₁ = solutie GABA standard intern 1

Si₂ = solutie GABA standard intern 2

Se citesc intensitatile de fluorescenta ale probei si ale celor doua standarde utilizand λ de excitatie de 370 nm.

1.1.5 Rezultate si discutii

Variatiile intensitatilor de fluorescenta (INT), in functie de tipul psihoneuroendocrin studiat, sunt prezentate in figura 3.

Fig.3. Intensitatile de fluorescenta corespunzatoare tipului A ( ___ ), tipului N ( ___ ) si tipului O ( ___ )

Valorile individuale ale concentratiei neuronale endogene de GABA, pentru fiecare din cele trei loturi de soareci sunt prezentate in tabelele 2-

Tabel nr.2. Valorile individuale ale concentratiei neuronale endogene de GABA pentru tipul A

Tabel nr.3. Valorile individuale ale concentratiei neuronale endogene de GABA pentru tipul N

Tabel nr. Valorile individuale ale concentratiei neuronale endogene de GABA pentru tipul O

Variatia concentratiei neuronale endogene de GABA pentru cele trei loturi de animale (corespunzatoare tipurilor A, N si O) a fost analizata statistic prin doua metode:

testul ANOVA, care permite evaluarea semnificatiei statistice prin compararea, concomitenta, globala a celor trei loturi de animale;

testul t Student, care permite evaluarea semnificatiei statistice prin compararea grupurilor de date doua cate doua.

Interpretarea grafica a dinamicii neuronale endogene de GABA, la tipurile psihoneuroendocrine A si O este prezentata in figura

Rezultatele experimentale obtinute si prezentate in tabelele 2-4 si in figura 4, releva o dinamica interesanta a concentratiei neuronale endogene de GABA. Astfel se observa ca tipul psihoneuroendocrin adrenergic poseda concentratii mult mai mari de GABA, semnificative statistic (1,14±0,50 µmoli GABA/mg tesut umed), comparativ atat cu tipul opioid (0,54±0,18 µmoli GABA/mg tesut umed), cat si cu tipul intermediar, echilibrat (0,70±0,33 µmoli GABA/mg tesut umed). Analiza datelor experimentale obtinute evidentiaza faptul ca transmisia GABA-ergica moduleaza, echilibreaza (in stare bazala) tipul comportamental „de alerta”, tipul adrenergic.

2. Evaluarea concentratiei neuronale a acidului γ-aminobutiric (GABA) la tipurile psihoneuroendocrine A si O, dupa inducerea stresului acut

2.1 Materiale si metode

Experimentele au fost efectuate in Laboratorul de Farmacologie si Laboratorul de Biochimie din cadrul Facultatii de Farmacie, Bucuresti. Modelul experimental utilizat a fost soarecele alb, mascul, in greutate de 18-25 g, susa Balb/c (cosangvini). Pentru studiul experimental s-a utilizat o colectivitate de 100 de animale (n=100). Acestea au fost transportate din Biobaza Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, in spatiul aferent Facultatii de Farmacie si au fost lasate in repaus timp de 24h pentru a se obisnui cu noul habitat si cu regimul de hrana.

Hranirea animalelor s-a efectuat la ora 8.00 a.m. si la ora 17.00 p.m., iar apa au primit din biberoane, ad libitum. Au fost gazduite in borcane de sticla cu diametrul de 16cm si inaltimea de 16 cm, 20 animale/borcan.

2.1.1. Metoda de selectie a tipurilor adrenergic si opioid

Determinarea sensibilitatii dureroase a constat in testul placii fierbinti (hot-plate test), incalzita la 60°C, conform metodei descrise la punctual 2.1.1.

1.1.2. Curba frecventa-distributie de selectie

In urma cercetarii reactivitatii individuale la durere a intregii colectivitati de soareci (n=100), folosind testul descris anterior, s-a determinat frecventa de raspuns pentru fiecare tip psihoneuroendocrin. Rezultatele reactiei individuale la durere, exprimate prin timpii de salt, sunt redate in tabelul nr.2.

Tabel nr.1. Valorile timpilor de salt care exprima variabilitatea sensibilitatii dureroase

In figura 1 este prezentata curba frecventa-distributie, curba lui Gauss, in testul sensibilitatii dureroase (fig.1).

Fig. 1 Curba lui Gauss pentru colectivitatea de animale testata prin hot-plate

Analizand datele obtinute, se poate observa ca, la colectivitatea de animale testata pentru reactia la durere, valorile individuale ale timpilor de salt au fost cuprinse intre 3 si 60 de secunde, timpul de salt mediu (Ts mediu) a fost de 42.28 sec, iar deviatia standard (SD) a avut valoarea 17.09 sec.

1.1.3. Repartizarea pe loturi

In functie de reactivitatea individuala la durere, tipurile comportamentale au fost delimitate astfel:

tipul adrenergic (A), hipersensibil – animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mici decat M-SD (Ts ≤ M-SD): Ts=3-25 sec;

tipul normal, echilibrat (N), normosensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost cuprinse in intervalul M±˝SD: Ts=35-50sec;

tipul opioid (O), hiposensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mari decat M+SD (Ts ≥ M+SD): Ts=59-60 sec.

Distributia animalelor din colectivitatea cercetata, in functie de sensibilitatea dureroasa este redata in figura 2:

Fig.2 Distributia animalelor (n=100) in functie de sensibilitatea dureroasa

Valorile medii, pe loturi, ale timpilor de salt, au fost urmatoarele:

tipul A: Ts=13,63±7,48 sec

tipul N: Ts=42,76±4,44 sec

tipul O: Ts=59,66±0,48 sec

2.1. Inducerea stresului acut

Pentru inducerea stresului acut la cele trei grupuri de animale testate, s-a utilizat testul clasic al innotului fortat, modificat conform literaturii (:::). Animalele au fost fortate sa innoate intzr-un cilindru cu apa, temperature ape fiind cuprinsa intre 21-23sC. Conform datelor din literature de specialitate, cilindrul trebuie sa aiba inaltimea de 25cm si diametrul de 30cm. Testul dureaza 6 minute. Fiecare soarece este introdus in apa, iar primele doua minute constituie timpul de acomodare al animalului cu noul mediu. In urmatoarele 4 minute se urmareste timpul de imobilizare al animalului, valoarea acestuia fiind o masura a stresului acut indus prin innot fortat (Fig.3).

Fig. 3 Imagine a unui soarece supus testului disperarii

2.1.5. Metodologia experimentala de determinare cantitativa a acidului γ-amino butiric (GABA) din omogenatul de creier

Evaluarea concentratiei neuronale de GABA s-a efectuat conform tehnicii de lucru descrisa la punctul 1.1.

1.1.6 Rezultate si discutii

Variatiile intensitatilor de fluorescenta (INT), in functie de tipul psihoneuroendocrin studiat, sunt prezentate in figura 3.

Fig.3. Intensitatile de fluorescenta corespunzatoare tipului A ( ___ ), tipului N ( ___ ) si tipului O ( ___ )

Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA, dupa inducerea stresului acut, pentru fiecare din cele trei loturi de soareci sunt prezentate in tabelele 2-

Tabel nr.2. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul A, dupa inducerea stresului acut

Tabel nr.3. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul N, dupa inducerea stresului acut

Tabel nr. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul O, dupa inducerea stresului acut

Variatia concentratiei neuronale endogene de GABA pentru cele trei loturi de animale (corespunzatoare tipurilor A, N si O) a fost analizata statistic si s-au obtinut urmatoarele rezultate:

testul ANOVA,

testul t Student,

Interpretarea grafica a dinamicii neuronale de GABA, dupa inducerea stresului acut, la tipurile psihoneuroendocrine A si O este prezentata in figura

Rezultatele experimentale obtinute si prezentate in tabelele 2-4 si in figura 4, releva o dinamica interesanta a concentratiei neuronale endogene de GABA. Astfel se observa ca tipul psihoneuroendocrin opioid poseda concentratii mult mai mari de GABA, semnificative statistic (3,15±0,68µmoli GABA/mg tesut umed), comparativ atat cu tipul adrenergic (1,55±0,77µmoli GABA/mg tesut umed), cat si cu tipul intermediar, echilibrat (1,52±0,55µmoli GABA/mg tesut umed). Analiza datelor experimentale obtinute evidentiaza faptul ca expunerea tipului „A” la stres (cu consecintele metabolice si cardio-vasculare) ar putea fi si o consecinta a reducerii concentratie de GABA. De asemenea, protectia tipului „O” in stres este potentata si de concentratiile neuronale mari de acid γ-aminobutiric.

3. Evaluarea concentratiei neuronale a acidului -aminobutiric (GABA) la tipurile psihoneuroendocrine A si O, dupa administrare de propranolol

3.1 Materiale si metode

Experimentele au fost efectuate in Laboratorul de Farmacologie si Laboratorul de Biochimie din cadrul Facultatii de Farmacie, Bucuresti. Modelul experimental utilizat a fost soarecele alb, mascul, in greutate de 18-25 g, susa Balb/c (cosangvini). Pentru studiul experimental s-a utilizat o colectivitate de 100 de animale (n=100). Acestea au fost transportate din Biobaza Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti, in spatiul aferent Facultatii de Farmacie si au fost lasate in repaus timp de 24h pentru a se obisnui cu noul habitat si cu regimul de hrana.

Hranirea animalelor s-a efectuat la ora 8.00 a.m. si la ora 17.00 p.m., iar apa au primit din biberoane, ad libitum. Au fost gazduite in borcane de sticla cu diametrul de 16cm si inaltimea de 16 cm, 20 animale/borcan.

3.1.1. Metoda de selectie a tipurilor adrenergic si opioid

Determinarea sensibilitatii dureroase a constat in testul placii fierbinti (hot-plate test), incalzita la 60°C, conform metodei descrise la punctul 2.1.1.

3.1.2. Curba frecventa-distributie de selectie

In urma cercetarii reactivitatii individuale la durere a intregii colectivitati de soareci (n=100), folosind testul descris anterior, s-a determinat frecventa de raspuns pentru fiecare tip psihoneuroendocrin. Rezultatele reactiei individuale la durere, exprimate prin timpii de salt, sunt redate in tabelul nr.1.

Tabel nr.1. Valorile timpilor de salt care exprima variabilitatea sensibilitatii dureroase

In figura 1 este prezentata curba frecventa-distributie, curba lui Gauss, in testul sensibilitatii dureroase (fig.1).

Fig. 1 Curba lui Gauss pentru colectivitatea de animale testata prin hot-plate

Analizand datele obtinute, se poate observa ca, la colectivitatea de animale testata pentru reactia la durere, valorile individuale ale timpilor de salt au fost cuprinse intre 3 si 60 de secunde, timpul de salt mediu (Ts mediu) a fost de 30.92 sec, iar deviatia standard (SD) a avut valoarea 12.73 sec.

3.1.3. Repartizarea pe loturi si tratamentul

In functie de reactivitatea individuala la durere, tipurile comportamentale au fost delimitate astfel:

tipul adrenergic (A), hipersensibil – animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mici decat M-SD (Ts ≤ M-SD): Ts=3-12 sec;

tipul normal, echilibrat (N), normosensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost cuprinse in intervalul M±˝SD: Ts=22-40sec;

tipul opioid (O), hiposensibil: animalele pentru care valorile timpilor de salt au fost mai mari decat M+SD (Ts ≥ M+SD): Ts=51-60 sec.

Distributia animalelor din colectivitatea cercetata, in functie de sensibilitatea dureroasa este redata in figura 2:

Fig.2 Distributia animalelor (n=100) in functie de sensibilitatea dureroasa

Valorile medii, pe loturi, ale timpilor de salt, au fost urmatoarele:

tipul A: Ts=7,1±2,40 sec

tipul N: Ts=31,07±6,17sec

tipul O: Ts=57,25±3,12sec

Animalele din cele trei loturi, corespunzatoare tipurilor comportamentale “A”, “N” si “O” au primit o doza unica de propranolol, intraperitoneal, 5mg/kgc. Propranololul este un blocant clasic al receptorilor adrenergici de tip beta, atat la nivel central, cat si in periferie.

3.1. Metodologia experimentala de determinare cantitativa a acidului γ-amino butiric (GABA) din omogenatul de creier

Evaluarea concentratiei neuronale de GABA s-a efectuat conform tehnicii de lucru descrisa la punctul 1.1.

3.1.5 Rezultate si discutii

Variatiile intensitatilor de fluorescenta (INT), in functie de tipul psihoneuroendocrin studiat, sunt prezentate in figura 3.

Fig.3. Intensitatile de fluorescenta corespunzatoare tipului A ( ___ ), tipului N ( ___ ) si tipului O ( ___ )

Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA dupa administrare de propranolol in doza unica de 5mg/kgc ip, pentru fiecare din cele trei loturi de soareci sunt prezentate in tabelele 2-

Tabel nr.2. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul A, dupa propranolol (5mg/kgc, ip)

Tabel nr.3. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul N, dupa propranolol (5mg/kgc, ip)

Tabel nr. Valorile individuale ale concentratiei neuronale de GABA pentru tipul O, dupa propranolol (5mg/kgc, ip)

Variatia concentratiei neuronale endogene de GABA pentru cele trei loturi de animale (corespunzatoare tipurilor A, N si O) a fost analizata statistic si s-au obtinut urmatoarele rezultate:

testul ANOVA,

testul t Student,

Interpretarea grafica a dinamicii neuronale de GABA, dupa administrarea beta-blocantului propranolol, la tipurile psihoneuroendocrine A si O este prezentata in figura

Din analiza datelor experimentale obtinute se observa faptul ca, dupa administrarea dozei unice de propranolol (5mg/kgc, ip), tipul psihoneuroendocrin “A” poseda concentratii neuronale mari de GABA (7,75±2,22 µmoli GABA/mg tesut umed), comparativ atat cu tipul intermediar “N”, cat si cu tipul opioid (4,15±1,43 µmoli GABA/mg tesut umed si, respectiv, 3,55±1,30 µmoli GABA/mg tesut umed). Cresterea marcata a concentratiei neuronale de GABA la tipul “A” tratat cu beta-blocant se poate explica prin protectia fata de stress oferita de propranolol, prin blocarea receptorilor β1 cerebrali.

Figura 7 ilustreaza, comparativ, dinamica neuronala a acidului γ-amino butiric, in cele trei situatii experimentale studiate: bazal, dupa stres acut si dupa administrarea unui beta-blocant (propranolol, 5mg/kgc ip).

CONCLUZII