Comunicarea financiara a firmei

COMUNICAREA FINANCIARA A FIRMEI

Comunicarea financiara a firmei reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse de companie in scopul informarii actionarilor si a altor categorii de investitori asupra titlurilor pe care le detin sau a plasamentelor oportune, ca si al informarii autoritatilor de reglementare, supraveghere si control al pietei bursiere, a analistilor financiari, a presei si a publicului. Ea priveste, in special, relatia companiei cu actionariatul sau, dar se adreseaza si restului comunitatii economice si financiare.

Comunicarea financiara are rolul de a creste notorietatea si credibilitatea companiei, in primul rand, in scopul atragerii investitorilor. De asemenea, ea raspunde unor obligatii legale care urmaresc garantarea drepturilor actionarilor, transparenta informatiilor si tratamentul nediscriminatoriu al tuturor actionarilor.

In Romania, orice societate emitenta de valori mobiliare are obligatia sa redacteze:

►      raportul anual privind activitatea companiei, in termen de 90 de zile la incheierea exercitiului financiar, distribuit tuturor actionarilor, mai inainte de desfasurarea Adunarii generale ordinare (intalnirea anuala a conducerii companiei cu actionarii). Convocarea de face cu minimum 15 zile in avans, iar anuntarea acesteia (in ziarul local si in „Monitorul oficial”) prevede si modul de distribuire a raportului;

►      raportul semestrial privind activitatea companiei, in termen de 45 de zile de la incheierea primului semestru (un anunt publicat in presa precizeaza modul de distribuire);

►      raportul curent, publicat in presa, ori de cate ori un eveniment important intervine pe piata sau in mediul de afaceri.

Toate aceste rapoarte sunt transmise in mod obligatoriu la CNVM (Comisia Nationala de Valori Mobiliare) si la departamentul de informare a pietei de valori mobiliare pe care se tranzactioneaza actiunile companiei. Rapoartele se transmit in mod obligatoriu si pe suport electronic, Internet, modem sau discheta.

Comunicarea financiara este un demers catre mediul extern companiei, dar organizarea sa este o problema interna a acesteia si presupune respectarea catorva reguli importante, cum ar fi:

centralizarea si specializarea structurilor de personal responsabile si a tehnologiei implicate in comunicarea financiara a intreprinderii;

limitarea numarului de purtatori de cuvant specializati in comunicarea financiara;

difuzarea unui discurs „pe o singura voce”, adica unitar, coerent si consecvent.

In ce priveste purtatorii de cuvant oficiali, cu sarcini exprese in sfera comunicarii financiare, se recomanda desemnarea lor, dincolo de comunicarea realizata prin top-managementul companiei. Ei vor fi interlocutori ai oricaror categorii de public financiar, se vor preocupa de redactarea discursurilor, rapoartelor si oricaror mesaje din sfera comunicarii financiare.

Pentru ca mesajele sale sa ajunga la tinta si sa-si atinga obiectivele, compania trebuie sa identifice categoriile de public carora li se adreseaza, la modul general acestea fiind delimitate in tinte primare si tinte secundare.

Tintele primare se refera la:

◊       investitorii individuali – au nevoie de informatii deja prelucrate si usor accesibile (cum ar fi scrisorile catre actionari sau sinteze ale rapoartelor anuale), actionarii fiind coproprietari ai companiei;

◊       investitorii institutionali, romani sau straini – au nevoie de informatii in timp real, care le pot fi adresate direct, telefonic, prin fax sau prin comunicate de presa in publicatii financiare;

◊       analistii financiari si ziaristii – sunt cei care apreciaza performantele si perspectivele companiilor cotate pe baza unor criterii precum: indicatorii contabili principali (cifra de afaceri, rezultatele activitatii de baza, dividendele, impozitele), indicatori de rentabilitate (a capitalurilor proprii, a capitalurilor investite, randamentul intern al investitiilor, rata profitului etc.);

◊       Societatile de Valori Mobiliare, in calitatea lor de intermediari pe piata valorilor mobiliare;

◊       bancile;

◊       salariatii proprii;

◊       autoritatile de reglementare si control ai pietei (CNVM, in Romania).

Tintele secundare ale comunicarii financiare sunt constituite din: clienti, furnizori, parteneri de cooperare, concurenti, opinia publica, elevii, studentii si viitorii salariati ai companiei.

In general, dupa o anumita perioada de timp, de obicei la inceputul activitatii unei firme, dupa un an se pot elabora urmatoarele documente financiare:

declaratia de profit si pierderi;

declaratia privind generarea fluxului de numerar (bani lichizi) si

bilantul.

Aceste documente, ce se constituie in comunicarea financiara scrisa a firmei, sunt necesare urmatoarelor persoane si institutii:

actionarilor, deoarece ei sunt proprietarii companiei si deci sunt indreptatiti sa cunoasca pozitia financiara a firmei;

autoritatilor fiscale, in asa fel incat sa poata impozita firma in functie de setul de legi si metodologiile de aplicare impuse de guverne;

celor ce au imprumutat firma cu bani care doresc sa evalueze siguranta propriei investitii;

furnizorilor, ce sunt vulnerabili deoarece au livrat bunuri numai in baza promisiunii ca vor fi platiti in viitor;

angajatilor, ce ar putea incerca sa evalueze siguranta slujbelor lor;

concurentilor, care incearca sa descopere date care le-ar putea folosi in derularea propriilor afaceri;

investitorilor in general in incercarea lor continua de a gasi plasamente pentru banii de care dispun.

Cele mai importante suporturi comunicationale de care dispune comunicarea financiara a companiei sunt:

o      adunarile generale ordinare, extraordinare si speciale;

o      raportul anual, semestrial si curent;

o      relatiile cu presa generala, economica si financiara;

o      relatiile cu investitorii si analistii financiari;

o      publicitatea financiara si anunturile legale;

o      relatia cu actionarii individuali;

o      relatia cu actionarii salariati;

o      alte evenimente, actiuni si documente de informare financiara.

Comunicarea financiara produce efecte mai mult sau mai putin favorabile pentru activitatea companiei pe piata de capital, iar nivelul acestora trebuie evaluat periodic pentru a se lua masurile necesare.

Primul efect important al politicii de comunicare financiara se traduce in evolutia cursului actiunilor companiei, chiar daca fluctuatiile acestuia depind de numerosi alti factori straini de companie, precum: aprecierea nationala si internationala a sectorului de activitate in care opereaza compania, mediul economic, juridic si politic sau evolutia mondiala a pietelor bursiere.

Al doilea efect important se concretizeaza in gradul de subscriere la emisiunile de valori mobiliare initiate de companie pe piata de capital.

Astfel, firma trebuie, in primul rand, sa publice un prospect reprezentand documentul de vanzare al actiunilor, document prin care se comunica potentialilor cumparatori:

mediul in care actioneaza firma si conditiile existente in ramura ei de activitate;

date referitoare la directori, echipa manageriala si consilierii firmei;

datele financiare ale perioadei anterioare;

profiturile si dividendele previzionate;

detalii privind structura capitalului;

specificatii privind datoriile contractate, garantiile prezentate si angajamentele asumate.

Masurarea acestor doua categorii de efecte se bazeaza pe criterii specifice pietei bursiere:

cursul actiunilor emise de companie si volumul tranzactiilor acestora constituie indicatorii cei mai relevanti pentru sanatatea financiara a companiei, ca si pentru succesul sau esecul politicii de comunicare financiara;

volatilitatea titlului, adica indicele care exprima evolutia cursului actiunilor companiei in raport cu evolutia pietei bursiere in ansamblul sau, arata in ce masura cursul actiunilor proprii este influentat de factori care nu depind de companie;

lichiditatea titlului, data de numarul de tranzactii zilnice, masoara atractivitatea companiei pe piata de capital. Cu cat lichiditatea este mai mare, cu atat actiunile sunt mai atractive si deci mai usor de vandut;

durata medie de pastrare a titlurilor, adica intervalul mediu de timp scurs intre cumpararea si vanzarea titlului de catre un investitor, masoara increderea si fidelitatea investitorilor fata de companie. Durata medie de pastrare redusa denota caracterul speculativ al investitorilor (pe termen scurt). Cu cat durata de pastrare creste, cu atat creste si ponderea investitorilor stabili si fideli, pe termen lung, care nu mai reactioneaza violent la miscarile pietei.

Al treilea efect relevant al politicii de comunicare financiara priveste stimularea interesului analistilor financiari in alcatuirea si difuzarea de comentarii si prognoze asupra rezultatelor financiare ale companiei, o comunicare financiara eficace sporind interesul analistilor pentru companie.

Al patrulea efect important al politicii de comunicare financiara este reflectat si masurat prin evolutia actionariatului, ca numar si structura.

O alta categorie de efecte masurabile ale comunicarii financiare se refera la aspecte precum: interesul, atitudinea si opinia presei; numarul si continutul apelurilor telefonice si a scrisorilor primite de la actionari, numarul de cereri de angajare prezentate serviciului de resurse umane ale companiei.

REZUMAT:

Comunicarea financiara a firmei reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse de companie in scopul informarii actionarilor si a altor categorii de investitori asupra titlurilor pe care le detin sau a plasamentelor oportune, ca si al informarii autoritatilor de reglementare, supraveghere si control al pietei bursiere, a analistilor financiari, a presei si a publicului.

In Romania, orice societate emitenta de valori imobiliare are obligatia sa redacteze: raportul anual, raportul semestrial si raportul curent, publicat in presa, privind activitatea companiei.

Pentru ca mesajele comunicarii financiare sa ajunga la tinta si sa-si atinga obiectivele, compania trebuie sa identifice categoriile de public carora li se adreseaza, la modul general acestea fiind delimitate in tinte primare si tinte secundare.

In general, dupa o anumita perioada de timp, se pot elabora urmatoarele documente financiare: declaratia de profit si pierderi; declaratia privind generarea fluxului de numerar (bani lichizi) si bilantul. Aceste documente se constituie in comunicarea financiara scrisa a firmei.

Comunicarea financiara produce efecte mai mult sau mai putin favorabile pentru activitatea companiei pe piata de capital, iar nivelul acestora trebuie evaluat periodic pentru a se lua masurile necesare.

CONCLUZII:

Comunicarea financiara are rolul de a creste notorietatea si credibilitatea companiei, in primul rand, in scopul atragerii investitorilor. De asemenea, ea raspunde unor obligatii legale care urmaresc garantarea drepturilor actionarilor, transparenta informatiilor si tratamentul nediscriminatoriu al tuturor actionarilor.

Cele mai importante suporturi comunicationale de care dispune comunicarea financiara a companiei sunt: adunarile generale ordinare, extraordinare si speciale; raportul anual, semestrial si curent; relatiile cu presa generala, economica si financiara; relatiile cu investitorii si analistii financiari; publicitatea financiara si anunturile legale; relatia cu actionarii individuali; relatia cu actionarii salariati; alte evenimente, actiuni si documente de informare financiara.

Primul efect important al politicii de comunicare financiara se traduce in evolutia cursului actiunilor companiei; al doilea se concretizeaza in gradul de subscriere la emisiunile de valori mobiliare initiate de companie pe piata de capital; al treilea priveste stimularea interesului analistilor financiari in alcatuirea si difuzarea de comentarii si prognoze asupra rezultatelor financiare ale companiei; al patrulea este reflectat si masurat prin evolutia actionariatului, ca numar si structura.

TEST DE AUTOEVALUARE:

1. Ce este comunicarea financiara a firmei?

2. Care sunt tintele primare ale comunicarii financiare?

3. Care sunt cele mai importante suporturi comunicationale de care dispune comunicarea financiara?

TEST DE CONTROL:

1. Prezentati rapoartele obligatorii ce trebuie redactate de orice societate emitenta de valori mobiliare.

2. Prezentati in ce consta comunicarea financiara scrisa a firmei si cui este ea destinata.

3. Prezentati efectele politicii de comunicare financiara pentru activitatea firmei pe piata de capital.