Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor



Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Management


Index » business » Management
» Sistemul decizional al managementului public


Sistemul decizional al managementului public




Sistemul decizional al managementului public

1. Decizia administrativa. Definire, continut, categorii

In managementul public, deciziile sunt adoptate de catre organele administratiei de stat, reprezentate printr-o persoana sau un grup de persoane.

Decizia administrativa poate fi definita ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, in vederea realizarii unui obiectiv al administratiei publice si care influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ in ansamblul lui sau a societatii, in general.




Decizia administrativa poate fi definita si ca o manifestare de vointa a unui organ al administratiei de stat, constand intr-o optiune, in vederea realizarii unui scop.

Figura nr. 1. Particularitati ale deciziei administrative


Subliniem faptul ca decizia administrativa trebuie sa fie orientata totdeauna spre realizarea unuia sau mai multor scopuri, prin derularea de actiuni, in majoritatea cazurilor.

Pe baza analizei rationale a situatiilor de fapt si a variantelor prezentate, organul competent isi exprima vointa prin adoptarea deciziei.

Eficienta si valoarea unei decizii administrative depinde de:

Modul cum este inteleasa problema care trebuie rezolvata;

Realismul solutiei adoptate;

Oportunitatea acesteia;

Indeplinirea la timp a actiunii, care trebuie intreprinsa pentru realizare solutiei la care s-a ajuns.

Orice decizie administrativa trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: (vezi figura nr. 5.2. Cerinte ale deciziei administrative).

Figura nr. 2. Cerinte ale deciziei administrative


Sa fie fundamentata stiintific

In procesul decizional din cadrul institutiei publice, pentru a asigura integrarea eficienta a activitatilor, este necesara luarea in considerare a intereselor cetatenilor si influenta celorlalte categorii de factori, pe baza studierii modalitatilor concrete de manifestare in perioada actuala si in viitor.

Pentru a putea realiza acest deziderat major este necesar ca persoanele cu competenta decizionala din sistemul administratiei publice sa posede atat cunostinte, respectiv metode, tehnici si deprinderi manageriale, cat mai ales capacitatea de intelegere a mecanismelor specifice vietii sociale.

Sa aiba un caracter realist

Acesta presupune rezolvarea unei situatii prin fundamentarea unei decizii administrative care implica in prealabil o evaluare cat mai completa a situatiei de fapt, respectiv a contextului national si/sau a particularitatilor inregistrate in unitatea administrativ-teritoriala unde urmeaza a fi aplicata. In acest sens, se recomanda luarea in considerare a problemelor specifice zonei si prin urmare a intereselor sociale generale locale.

In ceea ce priveste actele normative care au valabilitate pe intreg teritoriul tarii, acesta trebuie sa reuneasca in continutul lor atat situatiile generale, cat si pe cele specifice, prin urmare sa ia in considerare obiectivele generale ale societatii in ansamblul ei, dar si pe cele derivate ti specifice.

Sa intervina in timp util

Pentru ca deciziile sa poata fi adoptate in perioada optima de timp, este necesara o previzionare a schimbarilor sociale, a mutatiilor care pot interveni in timp in sistemul nevoilor sociale.

  1. Sa fie integrata in ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior

Presupune luarea in considerare de catre decidenti a continutului deciziilor deja adoptate pentru nu a interveni suprapuneri sau, dimpotriva, contradictii.

Deciziile administrative pot fi orientate asupra problemelor interne ale organelor administratiei de stat, respectiv organizarea interioara a acestora, repartizarea de atributii si sarcini de serviciu pe compartimente, pe functionari public etc.

  1. Sa fie oportuna

Prin urmare, pentru ca o decizie administrativa sa contribuie pe deplin la realizarea scopului pentru care a fost emisa este necesar ca organul emitent sa cunoasca situatia, respectiv conjunctura care a declansat procesul decizional.

Aceasta conditie de baza a oportunitatii deciziei administrative ridica o problema de cea mai mare insemnatate, anume cine este cel mai competent sa sesizeze momentul potrivit pentru adoptarea deciziei administrative.

Aceasta abordare se bazeaza pe faptul ca organele si institutiile de la nivel local cunosc cel mai bine nevoile sociale, problemele care privesc colectivitatile respective, de aceea este bine ca numai aceste organe sa adopte deciziile privind problema in cauza. Pe de alta parte, functionarii publici din administratia centrala, respectiv din institutii si autoritati, trebuie sa aiba o viziune sistematica, holistica asupra realitatilor din sistemul administrativ si o capacitate ridicata de analiza si sinteza a informatiilor provenite de la administratia locala si/sau de la cetateni.

Datorita ierarhizarii din sistemul administrativ, deciziile organelor de pe nivelurile superioare sunt obligatorii pentru organele de pe nivelurile inferioare, care trebuie sa le execute. Frecvent, acestea au un grad apreciabil de generalitate, ceea ce atrage o prelungire a termenelor de aplicare a lor.

Pentru a se evita aparitia unor rezolvari neadecvate ale problemelor care prezinta interes pentru colectivitatile locale, organele superioare nu ar trebui sa intervina decat in masura in care deciziile organelor inferioare ar veni in contradictie cu dispozitiile exprese ale deciziilor organelor superioare.

Exista o tipologie a deciziilor, determinata de specificul acestui domeniu distinct pe care il reprezinta managementul public din administratie (vezi figura nr. 5.3. Tipologia deciziilor administrative).

1. Dupa situatia concreta la cere se refera:

a)    Decizii normative, care se fundamenteaza in situatiile cu caracter de generalitate si se regasesc in continutul diferitelor acte  normative integrate in cadrul general al managementului public; de obicei, aceste decizii sunt rezultatul efortului comun al mai multor functionari publici si apar sub forma actelor normative;

b)   Decizii individuale, care se fundamenteaza in situatii concrete, particulare de catre functionari publici care au competente decizionale in acest sens.

2. Dupa nivelul ierarhic pe care se afla decidentul:

a)    Decizii de nivel superior, fundamentate de catre presedinte, parlament, guvern;

b)   Decizii de nivel mediu, fundamentate de regula de institutiile administrative situate pe nivelul mediu la managementului;

c)    Decizii de nivel inferior, fundamentate in institutiile publice de functionari publici ai institutiilor si autoritatilor administratiei locale situate pe nivelurile inferioare ale structurilor organizatorice din administratia centrala si locala.





Figura nr. 3. Tipologia deciziilor administrative


3. Dupa orizontul de timp la care se refera:

a)   Decizii administrative pe termen nelimitat si in aceasta categorie sunt incluse, in mod expres, deciziile fundamentale la nivel de parlament si guvern care imbraca forma decretelor, legilor, ordonantelor de urgenta etc.

b)   Decizii administrative pe termen lung fundamentate la nivelul administratiei centrale si locale.

c)   Decizii administrative pe termen mediu fundamentate la nivel de guvern, dar si la nivelul administratiei locale.

d)  Decizii curente, fundamentate la toate nivelurile sistemului administrativ si care vizeaza orizonturi scurte de timp.

4. Dupa frecventa adoptarii:

a)   Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de timp, regulate, de catre organele administratiei de stat.

b)   Decizii aleatorii, care se adopta la intervale neregulate de timp, sunt determinate de o serie de variabile putin cunoscute sau necunoscute, foarte dificil de anticipat la nivelul administratiei de stat.

c)   Decizii unice, care au un caracter exceptional, nerespectandu-se intr-un viitor previzibil. Reprezentantii administratiei fundamenteaza astfel de decizii atunci cand in domeniul condus sau unitatea administrativ-teritoriala pe care o administreaza se inregistreaza situatii neobisnuite, determinate de realitati obiective, dificil de previzionat si/sau de evitat.

5. Dupa amploarea sferei decizionale a decidentului:

a)   Decizii integrale, care se adopta din initiativa decidentului, un posibil reprezentant al administratiei locale, fara a fi necesar avizul unor functionari publici de pe nivelul ierarhic superior, respectiv administratia centrala.

b)   Decizii avizate, a caror aprobare si aplicare sunt conditionate de avizarea de catre functionarii publici de pe nivelul ierarhic superior. Se adopta in mod expres la nivelul administratiei locale, dar si la nivelurile medii ale structurii sistemului administrativ.

Dupa numarul persoanelor la procesul de fundamentare:

a)   Decizii de grup, care se fundamenteaza atat la nivelul central, cat si local al administratiei, la elaborarea acestora participa mai multe persoane reunite in birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern, parlament.

b)   Decizii individuale sunt fundamentate cu precadere la nivelul administratiei locale. Acestea sunt elaborate de un functionar public cu scopul de a rezolva problemele curente ale unui compartiment si/sau ale institutiei publice in ansamblul ei.

7. Din punct de vedere al continutului si al modificarilor pe care le aduc in ordinea juridica se disting:

a)   Decizii generale, acestea cuprind diferite reglementari, care se raporteaza la o situatie generala si contribuie la crearea unui cadru juridic corespunzator desfasurarii proceselor de management si de executie din institutiile publice.

b)   Decizii specifice, care statueaza o persoana, un functionar public nominal desemnat pentru a se implica in procesul de realizare a obiectivelor compartimentului si/sau institutiei publice in ansamblu.

c)   Decizii determinate de cererea de servicii publice. Acestea creeaza, in beneficiul particularilor, drepturi si facilitati, de exemplu decizi de eliberare a autorizatiilor administrative. Prin aceste decizii se impun diferite obligatii fie de a da – de exemplu rechizitii de bunuri – fie de a face – precum rechizitiile de servicii – fie de a nu face – precuninterdictiile.

d)  Decizii determinate de schimbarile in structura unei institutii publice si care confera functionarilor publici un statut in care coexista drepturi si obligatii. De exemplu, numirea functionarilor publici.

8. Din punct de vedere al competentei decidentului:

a)        Decizii executorii, care au un accentuat caracter practic si sunt fundamentate numai de autoritatile administrative. Competenta autoritatii administrative pentru a lua decizii executorii este inteleasa intr-un sens larg. Ea nu se limiteaza la autoritatile investite cu atributii generale de decizii. Primul ministru, ministrii de stat, prefectul si primarii, dar si sefii de pe diferite niveluri pot lua decizii executorii. Frecvent, aceste decizii vizeaza prin continutul lor modul de desfasurare a activitatilor in institutiile publice implicate cu precadere in procesul de participare efectiva la realizarea unui serviciu public.

b)        Decizii de administrare, care au un accentuat caracter teoretic deoarece vizeaza, prin continutul lor, in general procesul de management, respectiv desfasurarea unor activitati de planificare, organizare, coordonare, gestionare, control si modul de aplicare a continutului deciziilor in procesul de realizare a obiectivelor managementului public.

Orice decizie administrativa trebuie sa fie legala, adica sa respecte cadrul legal in vigoare pentru ca sa aiba valabilitate.



Acest fapt impune din partea functionarilor care adopta decizii administrative dupa o cunoastere temeinica si la zi a legislatiei.

Fundamentarea juridica a deciziilor administrative constituie o conditie hotaratoare pentru aplicarea lor.

Faptul mentionat evidentiaza rolul important al juristilor din toate institutiile sistemului administrativ. Nici o decizie administrativa nu poate sa fie adoptata fara consultarea acestora, intrucat ei au competenta sa exprime un punct de vedere cu privire la fundamentarea juridica a unei decizii administrative.

2. Fundamentarea deciziei administrative

Procesul de fundamentare a deciziei administrative este complex, si presupune derularea opt etape succesive in care sunt implicate mai multe persoane.

Prezentam in continuare aceste etape, in succesiunea lor (vezi figura nr. 5.4. Etapele procesului decizional).

Initierea deciziei administrative

Aceasta etapa consta in crearea unui cadru care sa determine formularea unei decizii. Cadrul este constituit din initiativele decizionale.

Initiativa decizionala poate sa apartina organului care o va emite, dar la fel de bine poate sa apartina si altor factori, exteriori organului emitent.

Astfel, o decizie administrativa poate fi initiata de reprezentantii unui alt organ al administratiei de stat, fie superior, fie inferior celui care o va adopta.

In alte situatii, initiativa adoptarii deciziei administrative intervine daca se constata existenta unei nevoi sociale sesizata chiar, pentru a carei satisfacere este necesara o decizie administrativa.

Figura nr. 4. Etapele procesului decizional


2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuia

Mai intai este necesar sa se stabileasca in mod precis nevoia sociala care trebuie satisfacuta, modalitatile si mijloacele necesare pentru satisfacerea acesteia. Prin urmare, este evidenta determinarea obiectivului de infaptuit, a scopului, a modalitatilor si mijloacelor corespunzatoare.

Pe parcursul procesului se va avea in vedere gradul de prioritate, adica urgenta satisfacerii unei anumite nevoi sociale.

Tinand seama de acestea, indiferent de stadiul la care s-a ajuns ]n procesul elaborarii unei decizii administrative, daca i acest timp apare o cerinta sociala prioritara, se suspenda temporar sau se deleaga sarcina, competenta si responsabilitatea pentru elaborarea deciziei aflate in lucru, acordandu-se prioritate deciziei determinate de cerinta urgenta care a intervenit.

3. Documentarea in vederea formularii deciziei administrative

Adoptarea unei decizii administrative presupune un proces complex de culegere   a unui volum mare de informatii realiste. Cu cat acest proces este mai riguros si mai detaliat cu atat va creste si calitatea deciziei.

Fundamentarea deciziei administrative trebuie sa se bazeze pe o ampla si aprofundata documentare.

In cadrul documentarii se urmareste obtinerea informatiilor care se refera la realizarile in domeniu sau in domeniile conexe. Ele trebuie avute in vedere pentru alegerea celor mai eficiente mijloace de concretizarea obiectivului stabilit.

O atentie deosebita in cadrul documentarii se va acorda cunoasterii exacte a conditiilor obiective in care se va aplica decizia administrativa.

Documentarea se realizeaza prin cercetarea unor lucrari stiintifice, statistici, rapoarte, procese-verbale, dari de seama, anchete, documentatie straina pe problematica abordata.

Operatiile de documentare pot fi mult simplificate daca in cadrul institutiilor administrative exista un sistem informational bine pus la punct si o banca de date la care sa aiba acces persoanele imputernicite sa realizeze documentarea.

4. Selectarea si analiza informatiilor culese

Dupa ce s-a incheiat procesul de culegere a informatiilor urmeaza doua activitati la fel de importante: selectarea doar a informatiilor strict corelate cu obiectivul decizional si analiza acestora.

Acestea sunt necesare, deoarece nu toate informatiile obtinute prezinta aceeasi insemnate si legatura cu tema descrisa de decizia administrativa care urmeaza a fi adoptata.

In aceasta faza se folosesc metode si tehnici complexe de prelucrare a datelor, de elaborare a variantelor decizionale si se recurge frecvent la simulari pe calculator, acolo unde exista suficiente dat, o baza materiala corespunzatoare si personal calificat, bine pregatit in domeniul informaticii si managementul public.

5. Conturarea si analiza alternativelor decizionale

In aceasta etapa sunt implicati, alaturi de decidenti si consultanti, specialisti in domeniul in care se incadreaza decizia administrativa.

De asemenea, in functie de caracterul deciziei se utilizeaza si diverse metode si tehnici pentru formularea ideilor si ulterior a variantelor decizionale.

Esentiala in aceasta etapa este conturarea unor solutii, variante clare bine fundamentate pentru problema analizata.

De asemenea, se precizeaza resursele umane, materiale, financiare, informationale atrase in aplicarea fiecarei alternative decizionale, daca decizia implica elemente de cost.

Adoptarea deciziei

Cunoscut fiind obiectivul decizional, in continuare se trece la alegerea variantei care corespunde cel mai bine acestuia.

Procesul este deosebit de complex si presupune transmiterea propunerilor formulate-alternativelor decizionale-in timp util membrilor organului de decizie, pentru ca acestia sa le pata analiza si sa formuleze, fie alte variante, fie puncte de vedere pentru completarea materialelor rezultate in urma sedintelor de dezbatere atunci cand acestea sunt discutate.

In cadrul deliberarii, membrii organului de decizie isi vor exprima opinia an legatura cu propunerile prezentate.

Este bine sa se incurajeze exprimarea libera a opiniilor, in caz contrar se poate ajunge la adoptarea unor decizii administrative necorespunzatoare, neadaptate la realitatea obiectiva si deci greu de aplicat.

Pe baza confruntarii diferitelor opinii este identificata o varianta decizionala considerata optima.

Optimul decizional se realizeaza prin retinerea solutiilor argumentate si conforme cu realitatile sociale.

In final, este aleasa si avizata o varianta care ulterior dobandeste caracter obligatoriu pentru a fi implementata.

Pentru ca decizia sa aiba eficienta dorita, este necesar ca la adoptarea ei sa se ia in considerare un numar cat mai mare de variabile implicate in situatia-problema care trebuie rezolvata.

7. Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei administrative

Aceasta se face de catre persoane specializate sau de reprezentantii institutiilor publice, care exercita functia de control in cadrul sistemului administratiei de stat la nivel central si local.

Un element important in procesul de executare a deciziei si de urmarire a executarii este oportunitatea acesteia. Intarzierea in executare poate avea consecinte deosebit de grave, conducand chiar la imposibilitatea executarii.

Pentru a fi realizat, obiectivul decizional trebuie sa fie fundamentat, respectiv aplicat la momentul oportun, adica nici prea tarziu, cand decizia devine inutila, dar nici prea devreme, cand inca nu sunt intrunite toate conditiile pentru cea mai buna executare.

Este necesar un control riguros si permanent asupra modului de executare a deciziei administrative spre a se evita eventualele abateri, intarzieri, chiar erori.

Controlul este necesar si pentru a de verifica in ce masura decizia corespunde situatiei-problema. Astfel, se poate interveni in timp util cu unele corecturi asupra continutului deciziei respective.

8. Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei administrative

In procesul executarii deciziilor administrative, este posibil sa se constate ca o decizie nu reuseste sa ofere cea mai buna rezolvare problemelor care au generat-o.

Exista mai multe cauze generatoare: scopul si/sau obiectivele nu au fost realist stabilite, ori nu corespundeau unei cerinte sociale reale, modul de realizare a obiectivelor, mijloacele locale considerate sau modul in care s-a derulat executarea au prezentat deficiente, ceea ce a avut urmari negative asupra satisfacerii nevoilor sociale.

In aceasta etapa sunt formulate si concluzii care privesc procedura folosita pentru aplicarea deciziei administrative, cheltuielile implicate cu documentarea, cu pregatirea si motivarea personalului.

Procesul de fundamentare a deciziilor administrative este deosebit de complex si de durata, necesitand o permanenta legatura cu realitatea sociala, cu obiectivele economice, sociala, cu obiectivele economice, sociale si politice ale societatii in perioade distincte de timp.



3. Abordari privind procesul de fundamentare a deciziilor administrative in institutiile publice

A. Abordarea manageriala a procesului decizional

Abordarea manageriala a procesului decizional din administratia publica accentueaza necesitatea permanentei rationalizari a acestuia si ofera posibilitatea managerilor publici de a fundamenta decizii rationale luand in considerare aspectele de eficienta si eficacitate.

Abordarea manageriala presupune, in esenta, proiectarea unui sistem care sa ofere administratorilor publici posibilitatea de a alege cele mai bune alternative decizionale.

In acest sens, este permisa:

reducerea numarului de alternative luate in considerare;

reducerea numarului de variabile care trebuie luate in considerare in procesul de fundamentare a uneia sau alteia dintre acestea;

asigurarea ca functionarii cunosc criteriile pentru o alegere rationala a variantei decizionale;

informarea corespunzatoare a functionarilor pentru a avea competenta sa selecteze o alternativa din mai multe posibile.

Abordarea manageriala se manifesta cu precadere in organizatiile de tip birocratic.

In sistemul administratiei publice americane exista asa-numitele agentii publice care desfasoara activitati specifice, fiind specializate intr-un anumit domeniu al managementului public.

Specializarea limiteaza uneori posibilitatea managerilor din institutiile publice de a alege o alternativa sau alta si, de asemenea, limiteaza cunoasterea variabilelor, pe care un manager public trebuie sa le ia in considerare, pentru promovarea interesului social.

Prin urmare, managerii publici din aceste institutii nu au totdeauna libertatea sa aleaga o alternativa decizionala.

De aceea, frecvent ei isi pun o serie de intrebari: Care este cadrul oficial de manifestare al propriei autoritati? Cum s-ar putea actiona intre aceste limite?

Un alt punct d vedre luat in considerare de specialisti pentru a prezenta abordarea manageriala este ierarhia, pozitia in ierarhie determinand limitele de competenta ale functionarilor publici.

Se considera ca atat specializarea institutiilor publice, cat si ierarhia acestora limiteaza autoritatea.

Ierarhia ofera posibilitatea autoritatii ierarhice sa defineasca si sa limiteze sarcinile subordonatilor.

Un alt aspect care permite explicarea abordarii manageriale este formalizarea.

Formalizarea prezinta importanta in procesul de fundamentare a deciziilor administrative, intrucat reduce numarul alternativelor decizionale prin precizarea variabilelor, care trebuie luate in considerare in alegerea optiunii.

Un alt aspect deosebit de important pentru intelegerea abordarii manageriale este abilitatea decidentului sau a decidentilor din administratia publica, care trebuie sa aleaga cele mai rationale alternative decizionale.

Functionarii publici competenti sunt cei mai in masura sa inteleaga obiectivele sistemului si sarcinile lor, sa identifice informatiile de care au nevoie si sa perceapa corect conceptele de specializare si ierarhie. Se asteapta, de asemenea, sa fie persoane care exercita eficient functiile managementului public.

Actiunile acestor functionari sunt influentate de pozitia in ierarhia institutiei, de regulile si sistemele de valori, ca de altfel si de respectarea legilor.

Abordarea manageriala este de multe ori limitata de asa-numita cultura a institutiei publice, care se formeaza de regula in cadrul organizatiilor administrative.

Asa cum scria Harold Seidman, fiecare institutie publica are propria ei cultura si un sistem intern de valori acre orienteaza actiunile intreprinse, influenteaza politica acesteia si a sistemului din care face parte.

B. Modelul rational-comprehensiv de fundamentare a deciziilor administrative

In stransa legatura cu cele prezentate mai sus despre abordarea manageriala, in literatura de specialitate americana a fost conceput un model de fundamentare a deciziilor care sa permita obtinerea unor decizii eficiente si implicit a unei rationalitati maxime intr-o institutie publica.

Acest model este cunoscut sub denumirea de modelul rational-comprehensiv si cuprinde mai multe etape:

- Prima etapa este de determinare a obiectivelor

Aceste obiective sunt precizate intr-o forma operationala, pentru a putea fi cunoscute si masurate. Este foarte important sa subliniem ca administratorul sau functionarul public nu are libertate in stabilirea acestor obiective.

- A doua etapa presupune formularea alternativelor decizionale tinand seama de modurile diferite de realizare a obiectivelor stabilite.

Conform modelului rational comprehensiv, functionarul public trebuie sa anticipeze consecintele pentru fiecare din alternativele luate in considerare si sa le analizeze. Prin urmare, se realizeaza analize factoriale si se intocmesc simulari, scenarii decizionale pornind de la contextul existent.

Etapa se incheie cu identificarea si definirea doar a modalitatilor prin care obiectivele pot fi implementate.

- A treia etapa consta in intelegerea celei mai bune alternative dintre variantele decizionale posibile de aplicat.

In concordanta cu abordarea manageriala, in alegerea unei alternative decizionale se are in vedere maximizarea eficientei si eficacitatii.

Principalele avantaje ale modelului rational-comprehensiv sunt urmatoarele:

a)        Este cuprinzator;

b)        Ofera posibilitatea identificarii modalitatilor potentiale de realizare a obiectivelor;

c)        Determina functionarul public sa gandeasca asupra unei situatii problema si sa foloseasca experienta sa;

d)       Faciliteaza procesul de identificare a variantei decizionale optime.

Modelul rational-comprehensiv prezinta si o serie de limite:

a)        Presupune consum de timp mare pentru identificarea celor mai potrivite modalitati de realizare a obiectivelor tinand seama de criteriile: eficienta, rationalitate si eficacitate;

b)        Atrage costuri ridicate;

c)        Presupune specializarea functionarilor publici, care devine in cele din urma o obligatie pentru personalul institutiilor publice.

Deseori, functionarii afirma ca ei cunosc foarte bine ce se intampla intr-o anumita parte a institutiei publice in care lucreaza, dar nu stiu aproape nimic despre ceea ce se intampla in cealalta parte sau sfera de activitate a acesteia.

De asemenea, specializarea pe care o presupune modelul rational-comprehensiv face dificila determinarea costului total al diferitelor activitati desfasurate in diferitele institutii administrative, intrucat aplicarea unei decizii influenteaza activitatea si implicit costurile altei organizatii, complicand astfel procesul de identificare a costului unei decizii administrative.

C. Abordarea legala a procesului decizional

Abordarea legala a procesului de fundamentare a deciziilor administrative presupune o procedura distincta de adjudecare.

Adjudecarea este o forma de decizie costand in elaborarea unor reguli si proceduri formalizate pentru a identifica: factorii situationali, pentru a servi interesul public.

Abordarea legala privind fundamentarea deciziilor administrative presupune luarea in considerare a interesului public pe termen lung si urmareste crearea unui pachet de legi care sa permita cunoasterea si satisfacerea interesului public.

Principalele limite ale acestei abordari:

a)      Presupune consum mare de timp;

b)      Limiteaza participarea in procesul decizional a altor persoane din afara sistemului;







Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate