Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» PIATA SERVICIILOR


PIATA SERVICIILOR


PIATA SERVICIILOR

1. Definirea pietei. Tipologii ale pietei serviciilor

In esenta, piata este locul in care actorii economici (consu­matorul, firma, statul, sindicatele, etc.) se intalnesc si iau decizii economice importante pentru societate. In afara de procesul propriu-zis al schimbului de marfuri, pe piata se formeaza preturile, salariile si profiturile care, in continuare, joaca un rol esential in alocarea resurselor deficitare si distribuirea venitului national.

Piata poate insemna fie locul geografic in care are loc schimbul de marfuri (produse si servicii), fie multitudinea de circumstante care insotesc acest proces si care este direct legata de acesta. Se vorbeste, in acest ultim sens, de structura pietei, comportamentul pietei si pretul pietei. Desigur ca, firmele si consumatorii pot considera conditiile de pe piata ca factori exteriori lor si aceste conditii afecteaza comportamentul lor. Dar acest comportament, la randul sau, afecteaza conditiile pietei si, desigur, poate determina ceea ce este piata.



Piata, in cel mai general sens, este intregul ansamblu de interdependente dintre consumatori, vanzatori si produsele pe care acestia le schimba.

O definitie a pietei se poate referi la produsele care se schimba, cum ar fi piata cerealelor, piata petrolului etc. In aceasta utilizare, prin piata se intelege o ramura sau subramura economica. O alta modalitate de definire se poate orienta spre ceea ce sunt cumpa­ratorii, ca de exemplu, piata creditelor pentru firmele particulare, sau spre ceea ce sunt vanzatorii, cum ar fi piata fortei de munca sau piata pe care actioneaza companiile petroliere. Definitia pietei poate sa se refere, de asemenea, la reguli dupa care functioneaza piata, ca de exemplu bursa actiunilor, sau dupa la in care bunurile sunt schimbate, cum sunt licitatiile.

Nici una dintre aceste modalitati de definire a pietei nu este fara sens, intr-un anumit moment de timp. De aceea, se poate spune ca piata este un concept multidimensional.

Sistemic, piata poate fi privita ca subspatiu al unui spatiu economic ce contine totalitatea fluxuri!or materiale si informationale dintre doi sau mai multi agenti economici. In cadrul acestui subspatiu se manifesta anumite relatii (raporturi) de interdependenta dintre agentii economici implicati, una din cele mai importante fiind cea de concurenta

Concurenta reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea sau cooperarea dintre agentii economici vanzatori-ofertanti, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de atragere a consumatorilor, in vederea asigurarii unor profituri ridicate si sigure.

In relatiile de piata nu poate fi vorba, practic, de o libertate totala a participantilor (vanzatori si cumparatori), astfel ca notiunea de concurenta perfecta nu exista, decat teoretic, practica fiind confruntata cu diferite variante de concurenta imperfecta.

Apartenenta la un tip sau altul de piata concurentiala este determinata printre altele de urmatoarele ipoteze specifice pietei cu concurenta perfecta:

P      atomicitatea participantilor, semnifica existenta unui numar teoretic nelimitat de participanti cu performante asemanatoare, astfel incat, luati in mod individual, nu pot determina modificari ale raporturilor de schimb stabilite pe piata;

P      omogenitatea produselor, presupune echivalenta insusirilor si calitatilor produselor oferite pe piata;

P      accesibilitatea, exprima posibilitatea de intrare libera pe piata a noilor agenti economici;

P      fluiditatea, exprima continua adaptare a cererii la oferta si invers; fiecare agent economic are, in orice moment, informatii suficiente privind nivelurile cererii si a ofertei;

P      mobilitatea factorilor de productie, presupune accesul liber al firmelor la capital si forta de munca.

Exista, in principal, urmatoarele tipuri fundamentale de piata (tabel 4.1):

piete cu concurenta perfecta;

piete cu concurenta imperfecta;

piete cu concurenta monopolistica.

Piata cu concurenta perfecta se caracterizeaza prin aceea ca exclude orice forma de interventie din exterior asupra sa. Pe aceste piete produsele se vand la preturile de echilibru rezultate in urma confruntarii libere a cererii cu oferta. Echilibrul apare atunci cand, la pretul pietei, cererea este egala cu oferta, iar stabilitatea echilibrului este garantata numai in conditiile in care cererea si oferta raman neschimbate.

Pietele cu concurenta imperfecta se caracterizeaza prin nesatisfacerea uneia sau mai multor premise ale concurentei perfecte. Intre principalele tipuri de piata cu concurenta imperfecta se disting: monopolul, monopson, oligopolul si oligopsonul

Monopolul se caracterizeaza prin faptul ca unul sau cativa producatori isi impun propriile conditii, dictand pretul. Pe acest tip de piata, oferta este controlata si, in consecinta, pretul de vanzare (pretul de monopol) este superior celui format pe piata concurentiala perfecta.

Monopsonul, spre deosebire de monopol, se caracterizeaza printr-un numar extrem de redus al cumparatorilor, in timp ce numarul vanzatorilor este foarte mare, astfel incat, in acest caz, cererea este elementul aflat sub control. Pretul este dictat de cumparator si este inferior celui stabilit pe piata concurentiala perfecta.

Tabelul 1: Structuri de piata dupa numarul de participanti

CERERE

Numar de vanzatori

Unul

Cativa

O multitudine



OFERTA

Produse

diferite

Produse identice

Numar cumparatori

Unul

Monopol/

Monopson

bilateral

Monopson limitat

Monopson

 

Cativa

Monopol limitat

Oligopol/

Oligopson bilateral

Oligopson

 

multitu-dine

Cerere rigida

Monopol

Oligopol

Concurenta

monopolistica

 

Cerere fluida

Concurenta

perfecta

 

Oligopolul este acel tip de piata in care domina un numar relativ mic de firme de dimensiuni comparabile si care vor dicta, in final, pretul pietei. Spre deosebire de monopol, in cazul oligopolului se pastreaza concurenta intre producatori, dar numai intre cei ce au o anumita pondere pe piata respectiva. Pretul de oligopol este inferior pretului de monopol, dar superior pretului pe piata concu­rentiala perfecta.

Oligopsonul, in opozitie cu piata cu concurenta oligopol, se caracterizeaza prin faptul ca atomicitatea este incalcata ca urmare a existentei unui numar redus de cumparatori, in conditiile in care numarul vanzatorilor este mare sau foarte mare. Pretul de oligopson este influentat de cumparatori si, in consecinta, este inferior celui de pe piata concurentiala perfecta, dar superior celui monopson.

Piata cu concurenta monopolistica constituie o varianta a pietei cu concurenta perfecta cu deosebirea ca produsele oferite nu sunt omogene, ceea ce face posibila aparitia unor situatii si/sau pozitii favorabile unora dintre agentii economici ce se confrunta pe piata, in conditiile in care celelalte permise (atomicitatea, accesibilitatea, fluiditatea, transparenta si mobilitatea) raman neschimbate.

Categorii de actori economici si rolurile acestora pe piata serviciilor

Indiferent de complexitatea unui sistem economic, atat indivizii cat si grupurile sau organizatiile implicate pot fi grupate din punct de vedere al comportamentului, la un moment dat, in cateva tipuri fundamentale cu caracteristici si roluri bine conturate.

In abordare clasica, sunt avute in vedere patru tipuri principale de actori. Acestia sunt:

q     consumatorul;



q     producatorul;

q     statul;

q     exteriorul.

Consumatorul reprezinta o gospodarie compusa din unul sau mai multi indivizi care utilizeaza veniturile pe care le au comun, pentru consum. Consumatorul este actorul ce determina cererea de bunuri (produse sau servicii). De asemenea, el poate participa in calitate de ofertant (prin economiile sale) pe piata financiara si este furnizorul (ofertantul) de munca pe piata fortei de munca.

Rolul consumatorului este esential in orice sistem economic, el fiind cel ce dicteaza, prin nevoile sale, ce si cat se produce. Dinamica nevoilor sale constituie una din principalele surse ale dinamicii unei economii. De asemenea, comportamentul sau are inrauriri directe si indirecte asupra comportamentelor celorlalte tipuri de actori (agenti economici) cu care se afla in relatie.

Producatorul poate fi privit ca institutie in care sunt reunite comportamente ale unor tipuri diferite de consumatori (muncitori, manageri, furnizori, clienti), pe piata fiind insa considerat actor individual, rezultat din agregarea diferitelor dorinte si comportamente ale membrilor sai. Firma este ofertant pe piata produselor si serviciilor si consumator, pe pietele factorilor de productie si cea monetara.

Rolul principal al producatorului (firmei) este de a oferi pe piata bunuri economice (produse sau servicii), in scopul satisfacerii cerintelor consumatorului. Spre deosebire de consumator, produ­catorul va incerca sa aiba un asemenea comportament incat sa obtina un profit cat mai mare. Aceasta optiune este, de fapt, izvorul concurentei la care firma, pentru a supravietui, va incerca, pe de o parte, sa desfasoare o activitate cat mai eficienta, iar pe de alta parte, sa isi consolideze pozitia pe piata. De asemenea, in functie de tipul pietei pe care actioneaza, producatorul poate fi supus, intr-o masura mai mare sau mai mica, presiunilor executivului (statului) prin restrictiile impuse de legislatia in vigoare.

Actiunile producatorului (comportamentul sau) sunt influentate de cel putin trei factori externi lui, si anume, de comportamentul consumatorului, de actiunile concurentei, precum si de gradul de implicare a statului in activitatea economica.

Statul include administratiile centrale si locale, organisme de reglementare si control, etc. Ca agent economic, statul se manifesta atat in calitate de consumator, cat si de producator, prin firmele ce-i apartin.

Printre rolurile principale, statul, ca actor economic, asigura cadrul juridico-legislativ de desfasurare a activitatii economice, supervizeaza infaptuirea protectiei sociale, acorda subventii, mediaza conflictele de munca. In indeplinirea misiunilor sale, statul poate interveni, intr-o masura mai mare sau mai mica, in limitele autonomiei sale, in desfasurarea activitatii economice la nivel macro si microeconomic. Interventia statului in economie la nivel macro­economic vizeaza, in special, asigurarea echilibrului economic (prevenirea si/sau inlaturarea dezechilibrelor macroeconomice), a protectiei sociale si dezvoltarea economiei. La nivel microeconomic, interventia statului priveste stabilirea unor preturi si a unor tarife pentru produsele si/sau serviciile furnizate de monopolurile naturale, gestiunea proprietatii publice, nivelurile unor salarii, etc.

Exteriorul, ca agent economic, este reprezentat de consu­matorii si producatorii din afara teritoriului national (care apartin sistemelor economice ale altor state) si care au relatii de inter­dependenta cu ceilalti trei actori (actorii nationali).

3. Particularitati ale modului de manifestare a concurentei pe piata serviciilor

Pentru majoritatea serviciilor, piata pe care sunt oferite este o piata imperfecta din punct de vedere al modului de manifestare a concurentei. Exista totusi anumite servicii pentru care piata are toate caracteristicile concurentei perfecte (atomicitatea participantilor, omogenitatea produselor, accesibilitatea, fluiditatea si mobilitatea factorilor de productie), cum este, de exemplu, cazul serviciilor de multiplicare documente, de developari foto. Ponderea acestora in sectorul serviciilor este insa foarte mica. Intre particularitatile pietei serviciilor rezultate din modul de manifestare a concurentei se numara:

Marea majoritate a serviciilor nu sunt omogene

Neomogenitatea este o consecinta a imaterialitatii si a inseparabilitatii unor servicii de persoana prestatorului si a utilizatorului, astfel incat sunt acestea devin specifice fiecarui producator. Nota personala a prestatorului este esentiala pentru caracterizarea serviciului. De exemplu, in serviciile medicale calitatea actului medical depinde esential de abilitatile medicului (ale personalului medical).

Exista, de asemenea, servicii precum cele de editare sau IT care desi nu presupun prezenta prestatorului in momentul consumului poarta amprenta fiecarui producator.

Este afectata atomicitatea

Aceasta particularitate este determinata, in principal, de netransferabilitatea unor servicii. De exemplu, serviciile hoteliere intr-o zona sau localitate pot fi asigurate numai in masura in care exista unitati hoteliere. Daca numarul acestora este mare, atunci piata prezinta caracteristicile concurentei monopolistice. Daca exista un singur hotel, atunci acesta va detine o pozitie de monopol pe piata respectiva. Atomicitatea este, de asemenea, afectata si in cazul serviciilor de comunicatii, mai precis in cele de telefonie mobila. Aici exista numai a catorva ofertanti in conditiile unei multitudini de consumatori, ceea ce face ca piata acestor servicii sa fie o piata de oligopol.

Exista bariere de intrare pe piata

Pentru unele servicii, intrarea pe piata este ingradita de anumite bariere care pot imbraca atat forme birocratice, cat si/sau economice. De exemplu, in cazul serviciilor de telecomunicatii exista bariera birocratica a licentei de emisie, dar si o bariera economica (capital necesar), in cazul serviciilor de invatamant particular bariera acreditarii, in cazul serviciilor bancare bariera economica (capital minim foarte mare), in cazul unor servicii de turism bariera birocratica a brevetului de turism etc. Barierele birocratice si economice sunt, in acelasi timp, si instrumente (parghii) prin care statul poate interveni pe piata diverselor servicii.

Transparenta este limitata

Accesul dificil la informatii si lipsa transparentei pietei serviciilor sunt determinate, in principal, de imaterialitatea si perisabilitatea serviciilor. Este evident ca, datorita faptului ca multe servicii intra in categoria celor 'invizibile', pe piata acestea sunt de 'neincercat' si, in consecinta, este deosebit de dificil sa se caracterizeze piata la un moment dat. Mai mult, datorita perisabilitatii este afectat si echilibrul cerere - oferta.

Pentru a contracara aceste neajunsuri care, in cazul unor servicii (de exemplu, serviciile turistice) pot fi majore, se pot adopta de catre producatori diverse strategii si politici de piata, precum si metode de gestiune interna a resurselor producatorului. In acest sens, exemple pot fi: metodele de tarifare a serviciilor (tarife diferentiate), modele de gestiune a fortei de munca (modelul de gestiune flexibila resursei umane), problematici ce vor fi abordate in capitolele urmatoare.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate