Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Silvicultura


Index » business » » agricultura » Silvicultura
» Starea de sanatate a padurilor - Principalele specii existente


Starea de sanatate a padurilor - Principalele specii existente




Starea de sanatate a padurilor la nivel national

Potrivit prevederilor Codului Silvic, starea de sanatate a padurilor se asigura de Regia Nationala a Padurilor, indiferent de forma de proprietate a fondului forestier. Acest lucru este important, dat fiind ca proprietatea privata este redusa si dispersata, proprietarii respectivi fiindu-le paractic imposibil sa se organizeze in mod adecvat pentru supravegherea starii de sanatate si pentru combaterea bolilor si daunatorilor de toate felurile. Regia Nationala a Padurilor, prin sisteme de supraveghere specifice, trebuie sa intocmeasca anual statistica si prognoza daunatorilor vegetatiei forestiere pentru intregul fond forestier national si sa ia masuri pentru prevenirea si combaterea acestora. In scopul protectiei faunei si florei, prin lege si prin Strategie se extinderea aplicarii metodelor decombatere biologice si integrate.

Pentru persoanele fizice si juridice care desfasoara acivitati ce pot aduce prejudicii fondului forestier national si vegetatiei forestiere din afara acestui fond este prevazuta obligatia sa ia toate masurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei si solului.




In cadrul Codului sau prin legi speciale, sunt stabilite masuri coercitive de aplicat, precum si nivelul pagubelor pentru prejudiciile produse. Prognozele in domeniul sanatatii si vitalitatii padurilor nu pot fi decat relative. Este insa important sa fie prevazute masuri clare de ameliorare, masuri care sa vizeze promovarea speciilor autohtone valoroase si rezistente la diverse adversitati, cresterea ponderii regenerarilor naturale, reconstructia padurilor necorespunzatoare sub aspect ecologic, reducerea poluarii industriale, imbunatatitrea monitorizarii starii de sanatate a padurilor.

Acest capitol costituie o informare sintetica privind starea de sanatate a padurilor din tara noastra la nivelul anului 2000. In teritoriu, fondul forestier este gestionat de 42 de Ocoluri Silvice a caror raza de actiune variaza de la 6,9% din suprafata totala de paduri ( O.S. Suceava) si 0,25% ( O.S. Silvodelta).

Distributia pe diferite altitudini, a fondului forestier este neuniforma. Astfel, 58,5% din fondul fotrestier se regaseste in zona montana, 34,8% in regiunile de deal, iar 6,7% la campie. Se constata ca zona de campie prezinta cel mai mare deficit de suprafete impadurite ( comparativ cu 15-20 in tarile europene dezvoltate). In acest sens, cele mai deficitare regiuni sunt Campia Baraganului( 3,5% paduri), Campia Olteniei (5,3%), Campia de Vest (3,2%), Campia Trnsilvaniei (6,8%), Campia Moldovei (4,1%).

Distributia fondului forestier pe etaje bioclimatice arata ca ponderea cea mai insemnata o detin etajul de dealcu paduri de gorun si fag (26%) si etajul montan cu paduri de brad si se molid (25%). O pondere insemnata o detin si padurile montane de fag (14%) si de molid (25%) dar si cele de fag si cvericinee din zonele de deal (11%).

Principalele specii existente in padurile din Romania sunt fagul (31%), molidul ( 22%), stejarul (18%), foiasele de esenta tare(15,4%), foiasele de esenta moale (5,1%).

Balanta de varsta a fondului forestier arata unm surplus pentru categoriile de varsta pana la 60 de ani, si un deficit pentru celelalte categorii, in special pentru cele exploatabile.

Padurile vor trbui sa indeplineasca functia economica, dar si pe cele ecologica si sociala, toate indispensabile satisfacerii nevoilor umane.

Rezultatele unui studiu privind starea de sanatate a padurilor pe zone altitudinale, scoate in relief faptul ca proportia arborilor vatamati scade pe masura ce altitudinea creste, pana la pragul de 1.500 m, unde conditiile de vegetatie devin extreme si ponderea arborilor vatamati inregistreaza crestere[1].

Padurile situate in partea de sud a tarii prezinta un grad avansat de vatamare datorita deficitului hidric si excesului termic, proprii conditiilor de stepa si silvostepa. In aceasta regiune se inregistreaza o extindere a procesului de aridizare si o inaintare a silvostepei spre zona de campie forestiera. Asa se explica faptul ca arboretele de stejar, care ocupa preponderent zona forestiera de campie, sunt cele mai afectate, indeosebi in conditiile create de secetele prelungite.

Pe plan international, procentul arborilor vatamati in anul 2000 este de 14,3%[2], ceea ce situeaza Romania, in continuare, in randul tarilor cu paduri moderat afectate.

Din anul 2000 si pana in prezent, ponderea padurilor cu functii speciale de protectie a crescut de aproape patru ori. Dintre aceste functii, in Romania, cele mai importante sunt cele de protectie a solului si apelor. Se constata, de asemenea, faptul ca o parte din ce in ce mai mica a fondului forestier national este alocata exploatarii si prelucrarii ulterioare.

Un alt factor important de retinut este acela ca multe paduri care fac parte din categoriile functionale de maxima intensitate ( circa 600 mii hectare ) sunt excluse de la procesul de prelucrare, taierile nefiind permise.

1.1. Metode si parametri prevalati

In cursul anului 2000, in intervalul 15 iulie – 15 septembrie, echipele constituite in fiecare ocol silvic au efectuat evaluarea starii arborilor din lotul ales de proba ( in 1997) din fiecare sondaj. S-a evaluat nivelul de vatamare fizica ( mecanica) pentru fiecare arbore din acest lot.

Un sondaj este alcatuit din doua suprafete de proba permanente de forma circularacirculara, amplasate la 30 m de o parte si de alta fata de centrul acestuia. O alta suprafata cuprinde doua cercuri concentrice: cercul mare cu raza de 12,62 m (500 m2) unde se inventariaza arborii cu diametrul intre 8 si 28 cm.

Caracteristicile pentru evaluarea starii de sanatate: ziua, luna, anul evaluarii; numarul curent; specia arorelui; vatamari fizice; vant si animale mari; insecte; ciuperci; factori aboitici, factori antropici, alte vatamari; defolierea; decolorarea.

Evaluarea starii de sanatate se realizeaza anual numai pentru lotul arborilor de proba in numar de 15 in fiecare suprafata permanenta. Acestia s-au ales in 1997 si s-au reinnoit in 2000 dintre cei ce se incadreaza in clasele 1,2,3 Kraft soi care nu prezinta vatamari fizice de gradul 2 si

Pentru estimarea starii de sanatate a padurilor la fiecare arbore din lotul de proba se evalueaza:

Vatamari fiziologice reprezentate de defolierea si decolorarea frunzisului aflat in partea superioara si mijlocie a coroanei arborelui de proba. Estimarea se face in procente, conform metodologiei si si clasificatiei IPC Forests, UN/CEE ( Tabelul nr.2)

Tabelul nr.2

Clasa

Defolierea

% de

Pierdere de frunzis

Clasa

Decolorarea

% de

Decolorare a frunzelor

Defoliere nula   

Decolorare nula

Defoliere usoara

Decolorare usoara

Defoliere moderata

Decolorare moderata

Defoliere forte

Decolorare forte

Arbore mort

Arbore mort

Indicatorul cel mai reprezentativ pentru starea de sanatate a arborilor si a padurilor este defolierea. De regula, acesta se exprima in practica prin proportia arborilor din clasele de defoliere 0, 1-4, 2-4 si 3-4.

Proportia arborilor incadrati in clasa 0 (deci cu defoliere intre 0 si 10%) raportati la numarul total al arborilor evaluati semnifica nivelul de sanatate al padurilor supravegheate.

- proportia arborilor incadrati in clasele 1-4 (cu defoliere intre 11 si 100%) reprezinta amploarea vatamarii, care poate fi slaba 1-25%; moderata 26-50%; puternica 51-75%; foarte puternica 76-100%.

- proportia arborilor din clasele 2-4 (cu defoliere intre26-100%) exprima intensitatea vatamarii care poate sa fie: slaba 1-100%; moderata 11-20%; puternica 21-30%; foarte puternica peste 30%.

- proportia arborilor din clasele 3-4 ( cu defoliere intre 61 si 100%) reprezinta intensitatea uscarii, de regula cu consecinte grave, ireversibile. Acest procent ofera indicatii reale asupra cantitatii arborilor de extras ca urmare a procesului de uscare.

1.2. Starea de sanatate a padurilor in raport cu defolierea frunzisului din coroana arborilor

La toate speciile, din numarul total de arbori inventariati( 4088) 88,7% sunt sanatosi (clasele 0-1) si 11,35 vatamati (clasele 2-4) – Tabelul nr. Intensitatea vatamarii este moderata ca si la nivelul national, dar mai redusa ca aceasta (11,3% fata de 15,7%).

Tabelul nr. 3 – Defolierea la toate speciile

Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de defoliere pe clase

Suceava

Cluj

Dolj

Hunedoara

Buzau

TOTAL

La rasinoase, din cei 425 arbori evaluati, 87,3% sunt sanatoasi (clasele 0-1 de defoliere), iar 12,7% vatamari (clasele 2-4). Intensitatea vatamarii este moderata, valoarea inregistrata fiind mai mare decat cea la nivel national (9,7%) -tabelul nr. 4

Tabelul nr. 4 – Defolierea la rasinoase

Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de defoliere pe clase

Suceava

Cluj

Dolj

Hunedoara

TOTAL

La foioase, din 3663 arbori evaluati, 89% se incadreaza in clasele 0-1 de defoliere si 10,3% in clasele 2-4 de defoliere, deci intensitatea intensitatea vatamarii este slaba. (tabelul nr. 5). Procentul arborilor vatamati la nivel national a fost in 2000 de 16,6% (intensitatea vatamarii slaba).

Tabelul nr. 5 – Defolierea la foioase

Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de defoliere pe clase



Suceava

Cluj

Dolj

Hunedoara

Buzau

TOTAL

Defolierea pe clase de varsta (tabelul nr.6) evidentiaza unele fluctuatii aleatorii dela o clasa de varsta la alta a proportiilor arborilor defoliati fara a se constata o o tendinta de legitate clara.

Tabelul nr. 6 – Defolierea speciilor pe clase de varsta

Clasa de varsta

Procente de defoliere pe clase

21 – 40 ani

41 - 60 ani

61 – 80 ani

81 –100ani

120 ani

TOTAL

1. Starea de sanatate a padurilor in raport cu decolorarea frunzisului din coroana arborilor

La toate speciile proportia arborilor evaluati in 2000 se repartizeaza pe clase de decolorare astfel: 93,0% in clasele 0-1; 7,0% in clasele 2-4% ( tabelul nr.7)

Tabelul nr. 7 – Decolorarea la toate speciile

Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de decolorare pe clase

Suceava

Cluj

Dolj

2,o

Hunedoara

Buzau

TOTAL

La rasinoase, decolorarea a fost de intensitate slaba (7% clasele 2-4) – tabelul nr.8). Singurul Ocol silvic in care s-a inregistrat o intensitate a decolorarii moderata este OS Dolj cu 17,0% din arborii incadrati in clasele 2-4.

Tabelul nr. 8 –Decolorarea la rasinoase



Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de decolorare pe clase

Suceava

Cluj

Dolj

Hunedoara

TOTAL

La foioase, decolorarea este mai redusa decat cea inregistrata pentru rasinoase si decat cea pentru toate speciile (4,4 % clasele 2-4) (tabelul nr. 9). Se remarca arboretele din OS Hunedoara care prezinta o intensitate a decolorarii foarte puternica (24,0% in clasele 2-4)

Tabelul nr. 9 – Decolorarea la foioase

Ocolul

silvic

Nr. arborilor inventariati

Procente de decolorare pe clase

Suceava

Cluj

Dolj

Hunedoara

Buzau

TOTAL

2. Regenerarea si ingrijirea padurilor prin reconstructie ecologica

Culegerea datelor privind principalele aspecte referitoare la regenerarea si ingrijirea padurilor s-a facut prin metode diferite (documentare, observatii – in suprafete permanente si pe itinerar, vizual – statistica, analize, experimentala,etc.), adesea adoptind combinatii intre ele, pentru sporirea criteriilor de aprofundare.
a) Cadrul geografic, formatiile geologice si unitatile geomorfologice s-au stabilit dupa datele din literatura de specialitate si dupa amenajamentele ocoalelor silvice.
b) Elementele climatice – s-au luat de la statiile meteorologice si de la punctele pluviometrice, completate cu elementele din literatura de specialitate. Pentru stabilirea unor elemente in suprafetele de cercetare si in locurile de inventariere, s-au facut masuratori ale intensitatii luminoase, folosindu-ne de un luxmetru cu interval de la 0 la 100000 luxi si de temperaturi locale cu ajutorul termometrelor de maxima siminima.
c) Pentru determinarea factorilor edafici, s-au executat un numar de 55 profiluri principale de sol, in suprafetele de cercetare permanente si in unele releveuri, pentru stabilirea tipurilor de padure. In restul releveurilor si in pietele de proba s-au executat profiluri secundare, precum si numeroase profiluri de control sau sondaje de dimensiuni reduse. Au mai fost analizate si interpretate 72 profiluri principale executate cu ocazia lucrarilor de cartari stationale din anul 1961, in vederea intocmirii studiilor de impaduriri si 65 profiluri executate, s-au notat toate elementele indicate pentru stabilirea tipului si insusirilor solului.
d) Descrierea vegetatiei identificarea tipurilor de padure s-au facut pe baza observatiilor si notarilor inregistrate in toata perioada cercetarilor. S-au folosit, de asemenea, date din amenajamentele ocoalelor silvice.

In afara suprafetelor de cercetare permanente , materializate pe teren, in scopul sudierii regenerarilor naturale, din care s-au recoltat si date referitoare la vegetatie, pentru identificarea exclusiva a tipurilor de padure s-a lucrat pe suprafete speciale (releveuri), fara a fi materializate pe teren, variind intre 2500-5000 mp.
e) Pentru stabilirea de statiuni, elementele necesare au fost culese de pe teren in cadrul studiului factorilor fizico-geografici, a celor edafici, a tipurilor de padure si a regenerarii arboretelor. S-au folosit, de asemenea, date de la cartarile stationale executate in 1961, precum si de la lucrarile de reamenajare a ocoalelor silvice.
f) Fructificatia arboretelor. Stabilirea virstei cind arborii incep sa fructifice s-a facut prin suprafete de proba in marime de 1 – 4 mp si benzi de inventariere late de 1 m si de lungimi diferite, amplasate in arborete neparcurse cu taieri de regenerare, incepind de la virsta medie de 45 ani, in care s-au numarat semintele diseminate in anii fructificatiei, conurile cazute la sol si s-au evaluat semintisurile existente. Cu ocazia ampalsarii acestora, s-au facut observatii si in restul suprafetelor parcurse, asupra virstei si densitatii semintisurilor instalate pina la acea data, cu scopul de a stabili primele cantitati de seminte, din care au rezultat puietii viabili.
Periodicitatea fructificatiei s-a stabilit prin observatii pe teren pentru perioada 1952-1983 si din datele inscrise in registrele comemorative ale ocoalelor Fondului bisericesc, pentru perioada 1928-1947.
Stabilirea capacitatii de fructificatiei a arboretelor s-a facut prin evaluari vizuale ale gradului de fructificatie si prin piete si locuri de inventariere, amplasate in arborete exploatabile neparcurse si parcurse cu taieri de regenerare, in care s-a lucrat ca mai sus.
Stabilirea dinamicii diseminarii semintelor de fag s-a facut prin suprafete de cercetare de cit 100 mp amplasate in diferite conditii stationale si de arboret. Recolatarea jirului s-a facut din 10 in 10 zile, incepind de la 1 octombrie, pina la terminarea diseminarii. Pentru brad si molid, dinamica disemninarii s-a stabilit prin benzi de inventariere si observatii.
g) Instalarea si dezvoltarea semintisurilor naturale s-au studiat in: suprafete de cercetare permanente, piete de proba si benzi de inventariere.
Gradarea regenerarii s-a facut dupa o scara proprie, plecind de la modelul recomandat de V.G. Nesterov, 1954. Adoptarea unei noi scari ni se pare justificata, dat fiind numarul insuficient de puieti propus de scara lui Nesterov pentru diferitele grade ale regenerari. Observatiile si rezultatele inventarierilor de pe teren dovedesc ca, se obtin cantitati mult mai mari la hectar decit gradul A propus de Nesterov ( 10 mii puieti la virsta de 1-5 ani, 5 mii la virsta de 6-10 ani si 3 mii la virsta de 11-15 ani).
O buna regenerare trebuie sa aiba in primii ani, 2-3 puieti la mp (numar considerat minim). Vanselov. K.,1949 arata, de asemenea, ca pentru o buna regenerare, sunt necesari cel putin 3 puieti la mp.
Suprafetele de cercetare permanente s-au amplasat in cele mai reprezentative tipuri de padure, in conditiile medii sub aspectul regenerarii. Acestea aveau forma patrata, cu latura de 50 m, deci cu suprafata de 2500 mp, bornate la cele 4 colturi, fiecare borne purtind acelasi numar roman, de ordine. In cadrul fiecarei suprafete de cercetare au fost amplasate, la distante egale, 9 sau 16 locuri de inventariere, tot de forma patrata, cu suprafata de 16 sau 25 mp fiecare, pichetate la colturi cu tarusi, numerotati cu acelasi numar, arab, care reprezinta numarul de ordine al locului in cadrul suprafetei de cercetare.

In anul 2003 activitatea de regenerare a padurilor desfasurata de Regia Nationala a Padurilor se concretizeaza in urmatoarele:
- regenerarea padurilor in fondul forestier de stat, administrat de Regia Nationala a Padurilor pe 18.184 ha, din care regenerari naturale 7.518 ha si prin impaduriri 10.666 ha;

- impadurirea a 2.662 ha terenuri degradate preluate;
- executarea completarilor curente pe 4.312 ha si refacerea plantatiilor calamitate in cursul anului 2002 pe suprafata de 1.279 ha;
- efectuarea demersurilor necesare in vederea preluarii de noi suprafete de terenuri degradate inapte pentru folosinte agricole, de la Agentia Domeniilor Statului si de la alti detinatori, precum si preluarea efectiva a suprafetelor restante, transferate Regiei Nationale a Padurilor in baza Hotararii de Guvern nr. 357/2002, concomitent cu intocmirea documentatiilor necesare executarii lucrarilor (intabulari, studii de fezabilitate, proiecte de executie).
- gospodarirea rationala a bazelor de producere a materialelor forestiere de reproducere (58.000 ha rezervatii de seminte, 700 ha plantaje, si 45 ha culturi de plante-mama);
- evaluarea fructificatiei in toamna 2003, in vederea stabilirii programului de recoltare seminte necesare instalarii noilor culturi in pepiniere, in toamna anului 2003 si primavara anului 2004;
- gospodarirea corespunzatoare a celor 2.500 ha pepiniere silvice, in care annual se produc peste 80 milioane puieti forestieri;
- intretinerea celor 59.705 ha plantatii tinere, in vederea realizarii starii de masiv la termenele planificate;
- efectuarea controlului anual al regenerarilor in toamna 2003, prin implementarea noilor indrumari tehnice (instruirea personalului tehnic si pregatirea programului de prelucrarea datelor);
- realizarea unei expozitii in Bucuresti, in luna octombrie, cu arbori si arbusti ornamentali produsi de directiile silvice;
- continuarea lucrarilor de plantare cu puieti de talie mare la Palatul Parlamentului incepute in toamna anului 2001.
Prin HG 357/2002 s-a preluat efectiv 6645,8 ha, terenuri degradate, din care apte pentru impaduriri 6213 ha:

- 4624 ha sunt in sudul tarii;

- in anul 2002 s-au impadurit 1782 ha;

- conform programului anual in 2003 s-au plantat peste 3000 ha numai in sudul tarii;

- se vor infiinta peste 100 ha de perdele forestiere de protectie a campurilor;
- pentru producerea puietilor necesari in primavara anului 2003 s-au semanat 150 ha cu seminte forestiere de diverse specii apte a fi plantate in sudul tarii;
Regia Nationala a Padurilor va sponsoriza in continuare cu puieti forestieri proprietarii particulari care vor sa execute lucrari de impadurire.

2.1. Conservarea biodiversitatii si a peisajului forestier

Codul Silvic prevede ca mentinerea biodiversitatii si a peisajului forestier se asigura, in principal, prin constituirea de parcuri nationale si alte arii protejate in fondul forestier si in vegetatia forestiera din afara acestuia. Cu alte cuvinte ariile protejate si monomentele naturii sunt acele zone de terenuri sau de ape precum si alte obiective naturale, distincte, care se impun a fi conservate si transmise generatiilor viitoare datorita datorita importantei lor stiintifice, estetice sau raritatii.

Terenurile supuse ocrotirii pot fi impartite, conform clasificarii adoptate de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, in urnatoarele categorii:

- parcuri nationale, care cuprind suprafete de teren si de ape ce pastreaza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa, destinate cercetarii stiintifice, recreatiei si turismului;

- parcuri naturale, care cuprind suprafete de teren in care se urmareste mentinerea peisajului natural existent si a folosintei actuale, cu posibilitati de restrangere a acestei activitati in viitor;

- rezervatii naturale, ce cuprind suprafete de teren sau de ape destinate conservarii unor medii de viata caracteristice si care pot fi de interes zoologic, botanic, forestier, paleontologic, geologic, speologic, limnologoc, marin sau mixt;

- rezervatii stiintifice, care includ suprafetele de teren si de ape, de intinderi variate, destinate cercetarilor stiintifice de specialitate si conservarii fondului genetic autohton;

- rezervatii peisagistice, in care sunt cuprinse terenurile pe care se gasesc asociatii de vegetatie sau forme de relief de mare valoare estetica, prin a caror conservare se urmareste integritatea frumusetilor naturale;

- monumente ale naturii, reprezentand specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic.

Propunerile pentru infiintarea de noi rezervatii naturale, parcuri nationale si monumente ale naturii se fac de catre Ministerul Mediului cu consultarea Academiei Romane (Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii) si a Comisiei Nationale UNESCO. Autoritatea centrala pentru protectia mediului, impreuna cu Academia Romana editeaza „ Catalogul ariilor protejate si a monumentelor naturii” precum si „ Cartea rosie a speciilor de plante si animale” autohtone rare, pe cale de disparitie sau recent disparute.

Urmeaza a fi revazuta si definitivata intreaga retea de arii protejate din fondul forestier, care cuprinde 14 parcuri nationale si naturale, cu o suprafata de peste 400 mii ha, peste 50 rezervatii cu caracter forestier, precum si alte arii protejate cu caracter mixt, amplasate in cuprinsul padurilor. Urmarindu-se ca parcurile nationale si naturale ca si celelalte categorii de arii protejate din fondul forestier sa cuprinda cele mai importante peisaje si ecosisteme din lantul Carpatic si din celelalte zone forestiere de interes deosebit. Strategia dezvoltarii silviculturii prevedea ca reteaua acestora sa fie largita cu inca 10 parcuri nationale, precum si cu un numar important de rezervatii cu caracter silvic. Prevederea constituirii, in special in cazul parcurilor nationale si naturale, se va realiza treptat, cu ocazia amenajarii acestora, inclusiv in cadrul unor programe UNESCO – MAB, PHARE. Este de deosebita importanta ca la aceasta prevedere, sa se ia in considerare si problema terenurilor din afara fondului forestier din zona parcurilor respective. In afara celor de mai sus, Codul Silvic si Strategia dezvoltarii silviculturii cuprind si alte masuri de importanta deosebita pentru conservarea diversitatii biologice. Este vorba de extinderea regenerarii naturale (care trebuie sa creasca pana la 60% din suprafata supusa regenerarii), de conservarea rezervatiilor pentru resurse genetice ( care ocupa cca. 70 mii ha), de formarea structurilor complexe de padure, inclusiv prin extinderea unor tratamente intensive.

Conditiile sociale si imprejurarile social - economice deosebite au facut ca in Romania sa se pastreze importante suprafete de paduri virgine. Din pacate aceste suprafete se restrang vertiginos si in prezent ocupa 400 mii ha, adica jumatatec din suprafata de acum 20 ani. In general, zonele cu paduri virgine ar putea fi conservate printr-o retea de 25 de parcuri nationale forestiere. Pana in prezent doar 13 sunt reconoscute prin acte normative ( 1 prin lege si 12 prin ordin ministerial). Majoritatea dintre acestea nu au administratie proprie si nu sunt delimitate si amenajate potrivit functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca. Un proiect GEF, finantat de Banca Mondiala se ocupa doar de doua din aceste parcuri, dar sunt si altele care au nevoie de asistenta tehnica/financiara.Daca nu, padurile virgine (si cvasivirgine) ar putea disparea rapid, ceea ce ar reprezenta o pierdere inestimabila, nu numai pentru Romania, ci si pentru intregul continent. Tocmai de aceea este necesara sensibilizarea si constientizarea publicului in general, si a forurilor de decizie in particular, in legatura cu necesitatea conservarii ultimelor suprafete de paduri virgine din tara noastra.

Problemele de importanta care ar trebui rezolvate: necesitatea de a clarifica/ intari statutul oficial al unor parcuri si desemnarea unui compartiment in cadrul autoritatii centale de mediu care sa fie responsabila de proiect. Pot crea probleme si situatiile in care unele terenuri impadurite care urmeaza a fi retrocedate sunt localizate in interiorul unor parcuri nationale.

2.2. Paza fondului forestier impotriva taierilor ilegale de arbori

Asigurarea integritatii si dezvoltarii fondului forestier natural reprezinta o preocupare fundamentala de interes national, idee pe care o regasim si in Ordonanta de urgenta nr.195/ 2005 privind protectia mediului.

In acest context se cosacra dreptul de preemtiune al statului la toate vanzarile, la pret si in conditii egale pentru enclavele din fondul forestier proprietate publica si terenurile limitrofe acesteia si pentru cele acoperite cu vegetatie forestiera. Tocmai in ideea protejarii padurilor acest drept este un drept civil, legal, patrimonial, inaccesibil si recunoscut statului ca persoana juridica, in temeiul caruia poate dobandi proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate vpublica sau sunt limitrofe acestui fond precum si terenurile acoperite cu vegetatie forestiera, in cazul vanzarilor. Reducerea fondului forestier proprietate publica este interzisa, ocuparea definitiva a unor terenuri se face de3 regula prin schimb.

Revenind la paza fondului forestier impotriva taierilor ilegale de arbori, a furturilor, distrugerilor, degradarii, a pasunatului, braconajului si a altor fapte pagubitoare, precum si la masurile de prevenire si stingere a incendiilor, aceasta se asigura de Regia Nationala a padurilor.

Un punct important in ceea ce priveste reconstructia ecologica, regenerarea si ingrijirea padurilor, il reprezinta exploatarea masei lemnoase. Aceasta se face in conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si a instructiunilor privind termenele, modalitatile de recoltare si transport al produselor lemnoase.

Fondul de conservare si regenerare a padurilor este instituit de Legea 26/1996, constituit de Regia Nationala a Padurilor si format din urmatoarele resurse: contravaloarea pierderilor de crestere si despagubiri pentru    daune produse fondului forestier, tarifele pentru efectele favorabile functiilor de protectie a padurilor, 20 – 25% din incasarile rezultate din valorificarea masei lemnoase in conditiile legii, alocatii de la bugetul de stat. Destinatia sumelor detinute vizeaza impadurirea unor terenuri goale, regenerarea si gospodarirea padurilor, acoperirea efectelor calamitatilor.

Prin hotarare de Guvern anual se stabileste volumul maxim de masa lemnoasa ce se poate recolta, pe baza amenajamentelor silvice. Lemnul se recolteaza pe baza autorizatiilor de exploatare si a caietului de sarcini eliberat de unitatile silvice. O situatie similara intalnim si in ceea ce priveste vanatul si pestele din apele de munte. Numai arborii marcati pot fi recoltati , iar ciocanele silvice de marcat trebuie inregistrate. Exploatarea nu trebuie sa fie distructiva, iar detinatorul autorizatiei este responsabil pentru orice pagube produse pe parcelele respective.

In ceea ce priveste transportul lemnului, acesta se realizeaza intotdeuna impreuna cu un document care sa ateste provenienta lemnului.    

2. Reabilitarea unor zone neimpadurite. Reimpaduririle

In ultimul secol si jumatate, suprafata padurilor a cunoscut reduceri importante, ponderea ei in teritoriul tarii scazand de la 55% la 27%, cat este in prezent. Aceste reduceri s-au inregistrat in special ca urmare a reformei agrare din 1864 si a Legii privind infiintarea izlazurilor comunale din 1920. Numai in baza acesteia din urma, peste un milion de hectare de padure au fost scoase din fondul forestier, mare parte din ele fiind defrisate si transformate in pasuni. In plus, eroziunea solului, determinata de conditiile naturale de relief, precum si de interventii necorespunzatoare ale omului in natura, a agravat situatia in numeroase zone ale tarii, cu precadere in regiunile de munte si de dealuri inalte, afectand grav sistemele de lucrari pentru gospodarirea apelor si de interes hidroenergetic, caile de comunicatii, diverse localitati, instalatii industriale, terenuri agricole si forestiere, precum si alte obiective economice si sociale. Inundatii catastrofale au fost inregistrate in 1970, 1975, 1996, 1999, 2001, 2005 si cele mai recente de anul acesta, insotite de numeroase alunecari de teren care afecteaza grav aceste obiective si duc chiar la pierderi de vieti omenesti. In regiunile de campie , defrisarile succesive au dus la paritia secetei, care in ultimle decenii au devenit din ce in ce mai frecvente si mai prelungite. Se estimeaza ca terenurile agricole afectate de eroziune se ridica la aproximativ 5 milioane ha. Din acestea cel putin 400 mii ha nu ar putea fi ameliorate decat prin impadurire ca urmare a lipsei capacitatilor institutionale si financiare, investitiile in domeniu au fost reduse sau practic neglijabile. Principalele beneficii in urma impaduririlor sunt beneficii de mediu, adica evitarea sau cel putin incetinirea eroziunii solului cu tote consecintele sale socio- economice asupra infrastrucurii si a populatiei.

Prin impaduriri se vor putea readuce in circuitul economic circa 10 mii ha de terenuri, ceea ce va permite realizarea in viitor a unui spor de masa lemnoasa in zonele respective. Lucrarile vor contribui si la atenuarea impactului negativ al secetei care este din ce in ce mai frecventa. Consolidarea unor albii torentiale, va avea ca rezultat stoparea sau ce putin reducerea transporturilor masive de aluminiu si evitarea unor alunecari de teren, eliminand astfel sau cel putin minimizand pagubele, uneori dezastroase din aval. Instalarea unor perdele de protectie va putea controla degradarea continua a terenurilor agricole protejate si implicit va genera o productie agricola    suplimentara in zonele respective. Importanta actiunii de stopare a degradarii terenurilor rezulta si din faptul ca, dupa estimarile ICAS, costurile de inlocuire prin mijloace mecanice, a stratului de sol fertil pierdut prin eroziune se ridica la 315 $ /ha. Costorile totale pentr 10 mii ha ar putea fi de aproximativ 3 milioane $. In privinta torentilor, dupa aceleasi surse se estimeaza ca, prin consolizarea unui kilometru de albie torentiala, se evita pe durata a 10 ani, pagube de circa 260 milioane $. Alte dezastre posibile sunt greu de cuantificat.

Perdelele de protectie ocupa o anumita suprafata (circa 5% din suprafata terenurilor agricole protejate) pe care proprietarii ar trebui sa le sacrifice pentru a avea beneficii pe termen mediu sub forma unei recolte mai mari. Lucrarile de reabilitare care se executa anual in zonele neimpadurite (inclusiv pe linia amenajarii de bazine hidrografice torentiale) nu tin nici pe departe pasul cu degradarea progresiva a zonelor respective.

Programele de reimpadurire sunt probabil cele mai populare si bine „vandute” solutii globale de protectie a mediului, deoarece ele „contracareaza efectul de sera fie servind ca absorbanti ai CO2, fie prin diminuarea presiunii asupra padurilor originare, ajutand la pastrarea acestora ca depozite de carbon”. Ramane insa o solutie esentiala prin care emisiile de carbon sa fie diminate. Asa dupa cum remarca unele studii[3], reimpaduririle, in loc sa diminueze presiunile asupra padurilor naturale, contribuie cosiderabil la procesul de despadurire deoarece mari suprafete de padure sunt defrisate pentru a face loc plantatiilor mono – cultura de arbori. Peste tot in lume, defrisarile sunt urmate de plantari. Adesea fondurile necesare pentru efectuarea unor plantatii industriale de arbori rezulta din taierea padurii naturale. Investitorii nu divulga faptul ca aceste plantatii asigura numai o fractiune din potentialul de retentie a carbonului detinut de padurile naturale. Mai mult, aceste plantatii au cicluri de rotatie scurte, iar lemnul este transformat in produse cu durata scurta de viata, precum hartia, avand numai un rol temporar in procesul de absorbtie a CO2.



Carrere si Lohman definesc cu claritate plantatia cu destinatie comerciala. In timp ce padurea este un sistem complex, auto-regenerator, care cuprinde solul, apa, microclimatul, energia si o mare varietate de plante si animale care se afla in interdependenta, plantatia cu destinatie comerciala este o zona cultivata ale carei specii si structura sunt enorm simplificate pentru a putea produce numai cateva bunuri, fie cherestea, combustibil, cauciuc, ulei sau fructe. Arborii unei plantatii, spre deosebire de cei ai unei paduri, prezinta o gama redusa de specii si varste, si necesita o interventie umana continua si intensiva.

Siguranta drepturile de proprietate asupra pamantului este baza conservarii padurii si a bunastarii oamenilor care depind de aceasta. Aceasta presupune atat recunoasterea titlurilor de proprietate, cat si o mai intensa colaborare intre guvern si localnici, carora ar trebui sa li se incredinteze managementul terenurilo publice, cu conditia utilizarii durabile a acestora. In acelasi timp, trebuie elaborate prevederi legale pentru a realiza o adevarata reforma, ca alternativa la prectica mult mai convenabila din punct de vedere politic de a aloca terenurile publice impadurite in scopuri agricole.

Este necesar ca reforma legislatiei sa puna in centrul atentiei protejarea padurii, tinand seama de obiceiurile si drepturile localnicilor. Legiuitorii ar trebui sa-si asume responsabilitatea stabilirii unei traditii ca legea protectiei mediului sa fie una a interesului public. Este esential sa se acorde mai multa atentie si sprijin initiativelor care exploreaza si propaga reglementarile legale existente privind silvicultura comunitara, recunoasterea si restaurarea drepturilor ancestrale.

In loc de concluzii

Cresterea permaneta a populatiie, dezvoltarea rapida a stiintei, tehnicii si civilizatiei popoarelor, care au favorizat noi si superioare utilizari ale lemnului, au determinat, in ultimele decenii, pe plan mondial, un consum sporit de masa lemnoasa. Dupa prognozele F.A.O., acest consum este in continua crestere, depasind din ce in ce mai mult capacitatile de productie ale padurilor din multe tari ale globului.

Pe de alta parte, ansamblul actiunilor exercitate timp indelungat in legatura cu padurea, pentru recoltarea lemnului si celorlalte produse ce le ofera, precum si diverse alte solicitari, au fost executate, de cele mai multe ori, fara grija pentru integritatea si structura fondului forestier. Acest fapt s-a soldat cu o accentuata instabilitate ecologica si implicit, cu diminuarea capacitatii de protectie pe care padurea o exercita asupra mediului inconjurator.

In acest context, in etapa actuala si in perspectiva, silvicultura are de rezolvat problema fundamentala a ridicarii productivitatii padurilor, concomitent cu asigurarea unui echilibru ecologic optim menit sa confere stabilitate si eficacitate functionala sporita ecosistemelor forestiere.
Tinindu-se cont de aceasta necesitate in “programul national pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier in perioada 1976-2010”, sunt stabilite principalele masuri silvotehnice ce trebuie intreprinse in viitor, pentru crearea de arboreta sanatoase, viabile, cu o compozitie si densitate care sa satisfaca, in cel mai inalt grad, necesarul cantitatilor sporite de lemn din speciile si sortimentele utile dezvoltarii economiei nationale viitoare si sa asigure o influienta polivalenta in mentinerea unui mediu ambient cit mai propice vietii si activitatii oamenilor.
Masurile ce trebuiesc luate la intemeierea arboretelor se refera la asigurarea unei compozitii de regenerare optime, aplicarea adecvata de tratamente, pentru a obtine o regenerare naturala in proportie cit mai mare, executarea lucrarilor de ajutorare si protejarea semintisurilor instalate.
Obtinerea unor regenerari naturale pe suprafete cit mai mari si cu o compozitie optima de calitate superioara a semintisului este conditionata de alegerea si aplicarea corecta a tratamentului. Alegerea tratamentului se va face pe baza unei analize a particularitatilor naturalistice ale arboretului respectiv, precum si a functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca padurea.
Realizarea unor arborete valoroase, de mare productivitate, cu un echilibru ecologic optim si cu valente sporite in ameliorarea si protejarea mediului inconjurator, este una din principalele sarcini impuse silviculturii pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier.
Prima dintre masurile menite sa duca la realizarea acestui deziderat consta in asigurarea unei regenerari optime, sub aspectul compozitiei viitoarelor arborete, a densitatii si a viabilitatii acestora. Astfel privit, procesul regenerarii reflecta doar aspectul perpetuarii generatiei de arbori, evident un proces ce se cere de o calitate din ce in ce mai superioara. Noi considerente de ordin genetic, ecologic si evident, economico-social impun notiunii de regenerare o sfera largita, in sensul reproducerii atit a populatiei de arbori cit si a conditiilor ecologice, precum si a insusirilor ereditare superioare ale arboretelor acumulate de-a lungul timpului.Conditiile unei astfel de reproduceri nu se pot realiza optim decit prin regenerarea naturala a arboretelor.

Aceste considerente, adaugate la avantajele deja cunoscute, impun pe o scara mult mai mare a regenerarii naturale in padurile tarii. Daca plaiurile Romaniei sunt populate astazi de paduri atit de productive si valoroase, aceasta se datoreste si faptului ca ele provin, in cea mai mare parte, din regenerari naturale.

Transformarile sociale, economice, culturale si politice radicale din tara noastra dupa 1989 au dus la o noua definire a relatiei omului cu natura.

Vietuitoarele de pe pamant se afla in interactiune permanenta unele cu altele, iar acestea impreuna cu lumea neinsufletita in care se afla si care le inconjoara. Aceasta convetuire s-a desfasurat mult timp intr-un echilibru perfect, intr-o ordine fireasca dictata delegile naturii. Echilibrul ecologic este deci capabil de autodistrugere atat in lumea vie cat si in lumea neinsufletita. Poluarea acele actiuni naturale sau umane care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau sa dauneze vietii, sanatatii, linistii si starii de confort al oamenilor ori sa provoace pagube economice tarii prin modificarea factorilor naturali sau celor creati prin activitatile umane. Conceptul “reconcilierii omului cu natura” si cu sine insusi are in vedere nevoile multiple ale omului, dar si cu respectul fata de legile naturii, respect pentru viata in general si diversitatea ei, respect pentru echilibrul ecologic, pentru sanatatea Terrei si progresul societatii umane.

Omul apare in cadrul naturii ca un factor poluant si poluat. Ca factor poluant, el contribuie la poluarea mediului prin eliminari de gaze din industrie direct in apa, sol, aer.

Raportul om-natura de la inceputul existentei sale:

● In faza se culegator, interventia umana in ecosisteme naturale este neglijabila;

● Ca vanator si pescar, omul a inceput o inraurire mai evidenta asupra ecosistemelor, nu pe suprafate extinse, ci pe un anumit teritoriu;

● Ca pastor, in deplasarea sa pe mari intinderi pentru asigurarea hranei necesare turmelor, a fost nevoit sa defriseze pzduri, asa incat actiunile sale au avut repercursiuni asupra solului, vegetatiei, climei;

● Ca agricultor, omul transforma ecosistemele naturale in cele antiopogene;

● Etapa inustrializarii si a ubanizarii a costituit cel mai puternic proces de diminuare a ecosistemelor naturale pe vaste suprafete ale scoartei terestre, ajungand pana la distrugerea de plante si animale.

Pentru toate beneficiile pe care natura i le ofera omului, acesta incearca, desi fara prea mare succes, atat prin activitatile individuale cat si prin intermediul diferitelor organizatii pentru potectia mediului sa reinvie respectul pentru mediu in general si pentru paduri in particular, deoarece actiunile noastre de acum vor inflenta negativ sau pozitiv mediul de care vor beneficia generatiile viitoare.

Omenirea a ajuns la un asemenea punct al ofensivei impotriva distrugerii naturii, incat unele dintre problemele protectiei si consernarii mediului au devenit universale.

Diminuarea stratului de ozon, amplificarea efectului de sera, inaintarea desertului, saracia biodiversitatii si nu in ultimul rand distrugerea padurilor, intereseaza deopotriva toate popoarele si statele lumii, punand in discutie viitorul civilizatiei umane. Mai mult ca oricand, asemenea probleme universala reclama solutii globale.

Pentru a contribui la promovarea acestora, dreptul a trebuit sa cunoasca la randul sau o serie de evolutii semnificative. Este vorba, mai intai de inlocuirea vechilor conceptii potrivit carora sistemele juridice concepute de si pentru oameni, protejeaza elementele mediului numai in masura in care acestea intereseaza omul, iar biosfera constituie mai ales o resursa.

In consecinta, este necesar sa subliniez importanta protejarii mediului, cu toate elementele sale componente, deoarece ne priveste atat pe noi cat si generatiile viitoare care au dreptul de a trai intr-un mediu sanatos.In sustinerea acestei afirmatii, inchei cu urmatoarea fraza:

“ Noua ordine mondiala va fi ecologica sau nu va fi deloc”

Anexa nr.1

Obiectiv strategic: Conservarea biodiversitatii si utilizarea durabila a componentelor sale in conditiile mentinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic

Nr. crt.

Obiective

Actiuni si masuri

Termene de realizare

Responsabili

Administrarea fondului cinegetic

A. Fondurile de vanatoare vor avea urmatoarele suprafete:
- a. la campie 5.000-10.000 ha
- b. la deal 7.000-12.000 ha
- c. la munte 10.000-16.000 ha
Marimea suprafetelor fondurilor de vanatoare se va preciza in Proiectul de modificare a Legii nr. 103/1996.

B. Realizarea monitoringului speciilor de interes cinegetic

C. Administrarea parcurilor naturale, parcurilor nationale, ariilor protejate si rezervatiilor de genofond conform planurilor de management aprobate. In cadrul Legii nr. 103/1996, republicata ce urmeaza a fi modificata in anul 2005 se va prevedea posibilitatea desfasurarii actiunilor de vanatoare pe cuprinsul acestora cu exceptia zonelor cu protectie totala.

Permanent

Permanent

MAPDR

MAPDR
MMGA
ICAS
MAPDR
MMGA
Administratorul padurilor statului (RNP) si altii concesionari ai fondurilor de vanatoare

D. Delimitarea si declararea rezervatiilor cinegetice pentru conservarea unor specii cinegetice de interes comunitar. Se vor identifica zone cu potential cinegetic deosebit pentru speciile de: urs, lup, ras si pisica salbatica, unde, in acord cu proprietarii terenurilor se vor realiza rezervatii cinegetice.

MAPDR
MMGA
ICAS
- Asociatiile de proprietari de terenuri particulare - si - Administratorul padurilor statului (RNP)

Armonizarea cadrului legislativ actual in domeniul cinegetic cu prevederile Uniunii Europene

A. Modificarea si completarea Legii fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr.103/1996, republicata.
Consultarea societatii civile si analizarea propunerilor din partea reprezentantilor acesteia pana la data de 10.02005.
Elaborarea Proiectului de modificare a Legii nr. 103/1996, republicata.
Eliminarea diferentelor existente intre vanatorii romani si vanatorii straini pentru realizarea activitatii de vanatoare.

MAPDR

B. Respectarea prevederilor conventiilor internationale la care Romania a aderat (Conventia de la Berna, Conventia de la Washington) privind speciile strict protejate. (ursul, lupul, pisica salbatica, vidra, nurca, hamsterul).

MAPDR
MMGA

Refacerea habitatelor naturale, degradate si conservarea lor pentru speciile de interes cinegetic in vederea cresterii potentialului productiv cinegetic

A. Refacerea cadrului natural initial acolo unde prin activitatea omului sau datorita actiunii distructive a factorilor naturali s-au produs modificari ce afecteaza populatiile de vanat.
- Identificarea suprafetelor ce au constituit biotopuri pentru avifauna salbatica de-a lungul cursurilor indiguite ale raurilor si cursului Dunarii, suprafete care si-au pierdut potentialul agricol si care vor fi inundate in mod artificial pentru atragerea pasarilor si animalelor salbatice.

B. Constituirea de perdele de protectie de-a lungul cailor de comunicatii si pe terenurile agricole expuse secetei si vanturilor, care se constituie loc de refugiu si de inmultire pentru speciile de interes cinegetic.

Permanent



Permanent

MAPDR


MAPDR
MMGA
Asociatiile de proprietari de terenuri particulare
Administratorul padurilor statului (RNP)

Pastrarea echilibrului agro-silvo-cinegetic

A. Studierea capacitatii de suport a habitatelor speciilor de vanat. Acest studiu se va realiza pe o perioada de 10 ani pentru fiecare fond de vanatoare.

ICAS

B. Evaluarea efectivelor speciilor de vanat. Pentru speciile admise la vanatoare, evaluarea efectivelor si stabilirea cotelor de recolta se va realiza sub coordonarea structurilor MAPDR iar pentru speciile strict protejate evaluarea efectivelor si stabilirea numarului exemplarelor de extras se va realiza sub coordonarea MMGA.

Anual

MAPDR
MMGA
ICAS
Concesionarii fondurilor de vanatoare

Obiective ecologice si de protectie a vanatului

5.1 Conservarea biodiversitatii faunei salbatice de interes vanatoresc.

Evaluarea efectivelor si stabilirea unor cote de recolta, in limite normala, care sa nu puna in pericol existenta speciilor de fauna salbatica.

Anual

MAPDR
MMGA
ICAS
Concesionarii fondurilor de vanatoare

5.2Mentinerea vigurozitatii vanatului si cresterea valorii trofeelor de vanat

Aplicarea metodelor selective de practicare a vanatorii, conform O.M. nr. 71/2005.

Permanent

Concesionarii fondurilor de vanatoare

Imbunatatirea managementului cinegetic

A. Conducerea populatiilor speciilor de fauna cinegetica spre niveluri populationale optime.

B. Controlul numeric al populatiilor de pradatori naturali

Permanent


Permanent

MAPDR
MMGA
ICAS
Concesionarii fondurilor de vanatoare

MAPDR
MMGA
ICAS
Concesionarii fondurilor de vanatoare ICAS

C. Imbunatatirea metodelor de evaluare a efectivelor de vanat.

D. Introducerea prevederilor legale de protectie integrata a ecosistemelor forestiere in ansamblu, inclusiv a celor destinate asigurarii linistei si hranei vanatului.

E. Armonizarea intereselor concesionarilor fondurilor de vanatoare cu cele ale proprietarilor de terenuri cu destinatie silvica sau agricola.

Revizuirea amenajamentelolor silvice

Modificarea Legii nr. 103/1996, republicata pana la data de 31.02005

MAPDR
ICAS


MAPDR
ICAS

MAPDR

Dezvoltarea cercetarii stiintifice si a invatamantului in domeniul cinegetic

Continuarea si intensificarea activitatilor de cercetare stiintifica in domeniu

Permanent

MMGA
ICAS,
Unitati de invatamant superior cu profil cinegetic

Constientizarea societatii civile cu privire la rolul si importanta faunei salbatice

Organizarea de actiuni de educare si constientizare publica privind activitatea cinegetica in cadrul comunitailor locale si a scolilor

Permanent

MAPDR
MMGA
Concesionari ai fondurilor de vanatoare

Optimizarea structurilor administrative si intarirea capacitatii institutionale a statului in domeniul cinegetic

Eficientizarea structurilor specializate in activitatea de reglementare, implementare si control a activitatii cinegetice.

Permanent

MAPDR

BIBLIOGRAFIE

a) Cursuri, carti si publicatii:

Mircea Dutu   

< „ Dreptul Mediului ”, Editura Economica, Bucuresti, 1998

Marinela Uliescu

< „ Dreptul mediului inconjurator ”, Editura Economica, Bucuresti, 1999

Bishop J.T.

< “ The Economics of Non-timber Forest Benefits, IIED, 2002

Raducanu Viorica, Muscalu S., Badileanu Marina

< “Evaluarea capitalului natural”, Institutul de Economie a Industriei, sectorul economia resurselor naturale.Politici energetice, Bucuresti, 2003

European Environment Agency

< ” Europe’s Environement: The Second Assessment” , Office for Official Publication af the European Communities Elsevier Science Ltd, 2003

Wolvekamp P.

< “ Forests for the future- local strategies for forest protection, economic welfare and social justice, Zed Books, London & New York, 2004

Regia Nationala a Padurilor

< ” Cartea Padurarului” –, Bucuresti, 1999

Dixon J., Scura L.

< “Economic Analysis of Environmental Impacts: An Economic Valuation Guide”, Earthcan Publications Ltd, London, 2001

Bellu L.G., Cistulli V.

< “ Valuation Tehniques for non – marketed environmental assets and other exercises in environmental economics, First draft for the Economic Development Institute, Washington D.C. , 1998

Revista ” Dreptul”

< “ Perspective, revista dezvoltarii durabile”, anVI, nr. 32, septembrie – octombrie 2000

Agenda 21

< programul de actiune pentru dezvoltarea durabila, adoptat in cadrul Conferintei de la Rio de Janeiro, 1992

Conserving Europe’s Natural Heritage Towards a European Ecological Network

< din luarile de cuvant din timpul Conferintei Internationale de la Maastricht, 9-12 noiembrie 1993 – Graham & Trotman, Londra, 1994

b) Legislatie:

< Ordonanta de urgenta nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului inconjurator, publicata in Monitorul Oficial nr. 1196 din 30 decembrie 2005

< Codul silvic – Legea nr. 26 din 24 aprilie 1996, publicata in monitorul Oficial nr.

< Legea nr. 103 din 23 septembrie 1996 privind fondul cinegetic si protectia vanatului ( s-au modificat anexele 1 si 2 si articolul 47)

< Ordonanta de urgenta nr. 65/1998 privind modificarea articolului 47 din Legea nr. 103/1996

< Legea 12 din 1974 privind pescuitul si piscicultura ( s-au abrogate articolele: 8, 24, 25 si 35



“ Cartea Padurarului” – Regia Nationala a Padurilor, Bucuresti, 1999

Wolvekamp P., “ Forests for the future- local strategies for forest protection, economic welfare and social justice, Zed Books, London & New York, 2004

“Forests codition in Europe, 2000 Executive Report, Federal Research Centre for Forestry and Forest Products, Germany,2000

Bellu L.G., Cistulli V. “ Valuation Tehniques for non – marketed environmental assets and other exercises in environmental economics, First draft for the Economic Development Institute, Washington D.C. , 1998








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate