Stabilirea solutiilor tehnice de instalare a culturilor forestiere

STABILIREA SOLUTIILOR TEHNICE DE INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE

1. Stabilirea interventiilor artificiale pe categorii (natura) de lucrari de impaduriri

Interventiile artificiale pe categorii (natura) de lucrari de impaduriri au fost stabilite in functie de categoria de teren de impadurit.

Astfel, au fost stabilite interventii in urmatoarele categorii:

- suprafete lipsite de paduri aflate in fond forestier (poieni);

- suprafete ocupate cu arborete derivate;

- suprafete ocupate de arborete parcurse cu lucrari de impaduriri in ultimii 2-3 ani insa cu reusite nesatisfacatoare.

2. Alegerea speciilor pentru impadurire si justificarea lor silvo-economica

Arboretele din unitatea de productie I Buiasca, in raport cu obiectivele social-economice si ecologice (protectia apelor si malurilor, protectia contra factorilor climatici daunatori etc.) au un rol multifunctional, cu functii speciale de protectie si productie. Sintetic pot fi enumerate cateva din functiile atribuite:

- protectia apelor si malurilor;

- producerea de masa lemnoasa pentru nevoile economiei.

In acest scop s-au promovat speciile autohtone valoroase ce prezinta importanta deosebita din punct de vedere a productiei de masa lemnoasa cu calitati tehnologice superioare ale lemnului (stejar, frasin), a stabilitatii ecologice a arboretelor si a necesitatii de protectie a medilui ambiant.

Pentru suprafetele de impadurit mentionate in capitolul 2, au fost promovate in compozitiile - tel a stejarul pedunculat (Quercus robur), care va detine 70% din compozitia de impadurire, restul pina la 100% revenind speciilor principale autohtone de amestec - frasin (Fraxinus excelsior

De asemenea, la alegerea speciilor s-a luat in considerare prezenta factorilor limitativi (excesul de umiditate, compactitatea solului, saraturare etc.).

Speciile folosite la infiintarea culturilor sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Stejarul (Quercus robur

- specie principala de baza;

- valorifica la nivel superior potentialul stational;

- exercita functii bioprotective in cadrul biocenozei (litiera amelioreza proprietatile solului, prezenta fitoncidelor);

- tipul de inradacinare ii permite o ampla valorificare a resurselor edafice;

- in starea de masiv participa la ameliorarea facori climatici (precipitatii, temperatura, miscarea aerului);

- lemnul prezinta calitati remarcabile (tare, elastic, durabil in apa si aer), care il recomanda pentru multiple utilizari industriale;

- furnizeaza lemn de lucru de dimensiuni mari;

- fructele reprezinta o resursa de hrana esentiala pentru fauna cinegetica;

- impresioneaza prin valoare estetica deosebita (profunzime apreciabila a coroanei si prin vitalitatea pe care o inspira).

Frasinul (Fraxinus excelsior

- specie principala de amestec;

- innobileza arboretele;

- productivitate destul de ridicata la varste relativ mici (10 m³/an/ha);

- amplitudine ecologica destul de larga, pretentios insa fata de umiditatea si troficitatea solului;

- lemn de calitate superioara, foarte rezistent, elastic si durabil;

- amelioreza solul prin litiera destul de usor alterabila.

Plopul alb (Populus alba

- formeaza arborete pure;

- specie repede crescatoare;

- amplitudine ecologica mare (de la soluri fertile, profunde reavan-jilave pana pe soluri sarace si soluri grele);

- in ecosistemele forestiere caracteristice luncilor raurilor de la campie si dealuri un rol important atat in plan sivoproductiv (productii mari la varste mici), cat si silvoprotectiv (fixarea malurilor, drenaj intern);

- lemnul se prelucraeza destul de usor, pentru diferite sortimente in industria lemnului;

- specie cu valoare estetica prin coloratia frunzisului (alb cretaceu pe dos) si caracteristicile coroanelor (coroane largi, forma piramidala).

Arbustii:

- specii pentru protectia si ameliorarea solului;

- protejeaza solul impotriva uscaciunii si inierbarii;

- prin litiera pe care o produc amelioreaza solul;

- impiedica evaporarea apei din sol;

- rol farmacologic si alimentar;

- resursa de hrana pentru fauna de interes cinegetic;

mentinerea biodiversitatatii ecosistemului forestier.

Alcatuirea compozitiilor de regenerare si stabilirea compozitiilor de impadurire

La alegerea speciilor pentru impadurire este deosebit de important faptul ca, pe linga luarea in considerare a functiilor pe care trebuie sa la indeplinesca culturile respective (protectia apelor si malurilor, producerea de masa lemnoasa pentru nevoile economiei), sa se asigure si o corespondenta stransa intre cerintele speciilor si specificul conditiilor naturale.

Intrucat ansamblul conditiilor fizico-geografice si vegtatia forestiera reprezinta un indicator pretios al conditiilor ecologice, la elaborarea compozitiilor de regenerare s-a tinut seama de unitatea de relief, zona naturala de vegetatie, grupa ecologica.

Astfel, grupa ecologica se identifica pe baza determinarilor etajului de vegetatie, precum si prin determinarea tipului de statiune si a tipului natural fundamental de padure.

In continuare, dupa stabilirea grupei ecologice si a facorilor limitativi, s-a trecut la stabilirea compozitiei-tel si a compozitiei de regenerare.

Aceste aspecte sunt redate in tabelul 20.   

Compozitii de regenerare si de impadurire stabilite in raport cu natura lucrarilor adoptate pe u.c.f.-uri

si rolul atribuit speciilor propuse

Tabelul 20

4. Metode si procedee de impadurire

Tehnologiile de impadurire sunt sistematizate si codificate. Acestea au fost elaborate pe baza tehnologiilor utilizate in productie.

Instalarea culturilor forestiere in u.c.f.-urile identificate si care urmeaza a fi impadurite s-a relizat prin plantare - metoda de impadurire ce presupune folosirea puietilor.

Plantarea s-a realizat cu puieti ai speciilor Quercus robur, Fraxinus excelsior, Populus alba, puieti ai caror criterii pentru stabilirea dimensiunilor si calitatii au fost cele prevazute in STAS-urile in vigoare.

Au fost alese urmatoarele procedee de impadurire:

- plantare in gropi normale (cod 2.1.1);

- plantare in gropi normale cu puieti cu radacina nuda (cod 2.1.1.1).

5. Scheme de impadurire

Schemele de impadurire indica dispozitivul de amplasare pe teren a speciilor din compozitia de impadurit, precum si numarul de puieti pe unitatea de suprafata.

Factorii care influenteaza alegerea unei scheme de impadurit pot fi de natura silvobiologica, ecologica, tehnico-economica.

La stabilirea numarului de puieti la unitatea de suprafata s-a luat in considerare caracteristicile speciei principale (stejarul), bonitatea statiunii, tipul de cultura si categoria de teren.

Pentru speciile repede crescatoare (plop alb), s-a utilizat un numar mai mic de puieti la hectar si implicit o schema de impdurire mai larga, in timp ce la speciile cu crestere mai inceata in tinerete (stejarul) s-a utilizat un numaar mai mare de puieti la unitatea de suprafata.

Astfel, pentru grabirea realizarii starii de masiv s-a folosit la crearea plantatiilor un numar mai mare de puieti la hectar in cazul impaduririlor pe baza de cvercinee (6700 puieti/ha) si un numar mai redus in cazul speciilor repede crescatoare (plop alb - 2500 puieti/ha).

Datele referitoare la dispozitive si desimi de plantare sunt prezentate in tabelul 21.

La adoptarea schemelor de impadurire s-a urmarit ca distantele dintre randurile de puieti sa fie mai mari decat distantele dintre puieti pe rand.

Specia principala de baza (stejarul) a fost introdusa in benzi de cate 4 randuri grupate; aceste randuri au fost incadrate de cate un rand constituit din specii de arbusti; specia principala de amestec (frasin) a fost introdusa in randuri pure incadrata de randurile de specii arbustive (figura 1).

Nu s-a procedat prin realizarea unui amestec intim intre specia principala de baza (stejarul) si specia principala de amestec (frasinul), deoarece frasinul fiind o specie cu cresterea rapida in tinerete, poate coplesi stejarul.

Plopul alb a fost instalat in cultura pura (figura 2).

Distantele de plantare in cadrul cvrcineelor au fost de 1,5 x 1,0 m, iar la cultura pura de plop alb au fost de 2,0 x 2,0 m (figurile 1 si 2).

Completarile au fost realizate cu puieti ale speciilor existente, respectandu-se schema de impadurire.

Dispozitive si desimi (la ha) adoptate pe u.c.f.-uri in functie de tehnologiile de impadurire

si modalitatea de asociere a speciilor

Tabelul 21

6. Pregatirea terenului si a solului

Pregatirea terenului are o importanta deosebita pentru culturile forestiere deoarece, in toate cazurile, aceasta fiind menita sa asigure culturilor forestiere, de la inceput, conditii de vegetatie cat mai bune.

Pregatirea terenului este neaparat necesara in situatia unei impaduriri pe terenuri goale, cum este cazul impaduririi din u.c.f 111h, acolo unde statiunile prezinta soluri intelenite, invadate de vegetatie nedorita, dar si in unitatile in care au loc refaceri sau completari pentru indepartarea resturilor de exploatare, vegetatiei necorespunzatoare (81b, 78b).

Ca si in cazul tehnologiilor de impadurire, tehnologiile de pregatire a terenului si a solului sunt sistematizate si codificate.

S-au folosit urmatoarele tehnologii de pregatire a terenului si a solului:

- indepartarea rugilor, zmeurisului si a ierburilor inalte de pe locurile de plantare in benzi, coridoare sau ochiuri;

- indepartarea rugilor, zmeurisului si a ierburilor inalte de pe locurile de plantare;

- scoaterea, transportul si depozitarea cioatelor, inclusiv nivelarea terenului partiala in benzi, coridoare sau ochiuri;

- pregatirea mecanizata a solului pe toata suprafata (scarificari, desfundari, araturi, discuiri);

- pregatirea partiala a solului in vetre de 40/60 cm;

- pregatirea partiala a solului in tablii de 2/2 m.

Lucrarea pe toata suprafata    solului este necesara pentru a marii capacitatea de infiltrare si inmagazinare a apei, asigurarea unei bune aeratii in adancime, intensificarea activitatii microorganismelor.

De asemenea, se vor avea in vedere si lucrarile de intretinere si modalitatile de executie pentru culturi dupa perioada de instalare a puietilor. Aceste operatii constau in:

- receparea puietilor;

- revizuirea manuala pe rand;

- completari preliminate (12%);

- mobilizarea mecanizata intre randuri;

- mobilizarea manuala pe rand;

- mobilizarea manuala in jurul puietilor.

Toate aceste tehnologii (de pregatire a terenului si solului si de intretinere a culturii) sunt prezentate sistematizat in tabelul 22.

Stabilirea lucrarilor de ingrijire a culturilor pe u.c.f.-uri si volumul acestora la unitatea de suprafata (ha)

Tabelul 22

7. Materialul de impadurire

Materialul de impadurire consta in puietii speciilor din compozitia de impadurit. In tabelul 23 este redata atat cantitatea necesara de puieti la unitatea de suprafata (ha), cat si cantitatea necesara de puieti la suprafata fiecarei unitati de cultura forestiera.

Materialul de impadurire necesar pentru impadurirea suprafetelor

incluse in planul de regenerare

Tabelul 23

8. Epoca de instalare a culturilor si tehnica de executie

Un aspect deosebit de important la infiintarea unei culturi forestiere il reprezinta epoca de instalare, precum si tehnica de executie.

Intrucat plantarea s-a realizat cu puieti cu radacini neprotejate, epoca optima de plantare a fost in afara sezonului de vegetatie (primavara - pana la desfacerea mugurilor).

Epoca de plantare din primavara prezinta avantajul unui surplus de umiditate din    sol si totodata faciliteaza contactul strans intre radacini si sol.

Tehnica de executie s-a aplicat atat mecanizat cat si manual.