Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Silvicultura


Index » business » » agricultura » Silvicultura
» Regulamentul activitatii de comandament in operatiile fortelor terestre


Regulamentul activitatii de comandament in operatiile fortelor terestre




R O M A N I A N E S E C R E T

MINISTERUL APARARII NATIONALE Exemplarul nr.

Statul Major al Fortelor Terestre

F.T.-2




REGULAMENTUL ACTIVITATII DE COMANDAMENT IN OPERATIILE FORTELOR TERESTRE

- PROIECT -

CAPITOLUL 1 PROBLEME GENERALE

Art.1 Regulamentul este impus de necesitatea modernizarii conducerii militare. El exprima valorificarea si prelucrarea, la un nivel superior de performanta, a experientei acumulate, in decursul timpului in procesul de conducere al Armatei Romane si a altor armate precum si din activitatile de parteneriat.

Art.2 Comandamentele din Fortele Terestre asigura conducerea tuturor operatiilor desfasurate de catre fortele din compunerea sau subordinea lor printr-o riguroasa activitate de stat major desfasurata in mod unitar si cu participarea intregului comandament. Activitatea de stat major reprezinta un ansamblu de operatii si decizii de previziune, planificare, organizare, comanda, coordonare si control desfasurate succesiv, interconditionate si integrate intr-un proces unitar.

Art.3 Aceste operatii se caracterizeaza prin :

manifestare la nivelul tuturor comandamentelor indiferent de nivelul ierarhic (comandament de: categorie de forta, corp de armata, divizie, brigada, batalion sau Divizion) si dimensiunile acestora;

au continuturi , forme , importanta si ponderi de manifestare diferite in raport cu nivelul comandamentelor;

constituie atribute ale conducerii structurilor militare si se deruleaza succesiv sau prin cumularea a doua sau mai multe atribute in raport de conditiile concrete si uneori in functie de nivelul ierarhic.

Art.4 Procesul de conducere presupune urmatoarea succesiune generala de operatii :

perceperea (insusirea) situatiei;

analiza situatiei;

formularea problemei;

stabilirea directiei de evolutie;

fixarea obiectivelor;

stabilirea prioritatilor;

evaluarea resurselor;

alocarea resurselor;

alegerea metodelor;

luarea deciziei de a actiona;

organizarea sistemului de actiune;

realizarea obiectivelor;

controlul realizarilor si luarea deciziilor de corectie.

Succesiunea activitatilor mentionate si faptul ca ultimele operatii prefigureaza pe primele ale urmatorului proces de conducere, confera acestuia un caracter ciclic.

Art.5 Atributiile unui organ de conducere, compartiment sau persoana desemneaza o serie de activitati, obligatii de a indeplini anumite sarcini sau operatii, care sunt dimensionate in functie de structura sistemului si factorii care il influenteaza.

Art.6 In analiza procesului de conducere trebuie avut in vedere:

- esenta conducerii, care ramane aceeasi indiferent de nivelul de referinta si de

obiectul conducerii;

- continutul conducerii, care variaza in functie de nivelul de referinta si de obiectul conducerii.

Art.7 Procesul de conducere presupune indeplinirea unor operatii specifice, grupate in urmatoarele functii ale acestuia: prevederea (previziunea), planificarea, organizarea, comanda si controlul.

Art.8 Prevederea (previziunea) reprezinta un proces complex si dinamic, o atitudine si un mod specific de a gandi si actiona a celor ce conduc, materializate intr-un ansamblu de operatii metodic efectuate, in scopul determinarii tendintelor de evolutie in viitor a proceselor si activitatii conduse, de a determina si dirija in mod constient actiunea legitatilor obiective in vederea asigurarii unei eficiente maxime a conducerii.

Principalele trasaturi ale prevederii sunt urmatoarele :

precede celelalte functii;

pune in evidenta necesitatea practicarii unei conduceri previzionale;

anticipeaza evolutia conditiilor in care se va afla sistemul condus, precum si starea, comportarea si functionarea acestuia;

identifica tendintele existente;

prefigureaza procesele si fenomenele ce vor avea loc in viitor si resursele necesare, fara a micsora valoarea prevederii pe termen scurt;

realizeaza o punte intre ce este - prezent – si ce va fi, unde se vrea a se ajunge – in viitor -;

este un proces prin care conducerea prefigureaza viitorul si stabileste diferite obiective;

realizeaza legatura inversa dintre previziune si practica, aceasta fiind aceea care genereaza prevederea (previziunea); este strans legata de decizie si control.

Prevederea (previziunea) se materializeaza in prognoze, planuri si programe.

Art.9 Prognoza indeplineste urmatoarele functii :

dezvaluirea tendintelor proceselor care se desfasoara in sistem;

descoperirea principalelor legitati ale dezvoltarii viitoare a sistemului;

determinarea alternativelor posibile;

caracterizarea cantitativa a starilor viitoare, indicand parametrii si datele cand se vor produce anumite evenimente.

Elaborarea prognozei necesita:

efectuarea analizei fenomenelor si proceselor la care se refera prognoza in scopul stabilirii corelatiilor existente in trecut si a factorilor generatori de schimbari ;

formularea unor ipoteze realiste de dezvoltare, care sa reprezinte variante rezultate in procesele pe care s-au constituit ipotezele respective ;

asigurarea echilibrului dinamic permanent intre obiectivele de evolutie avute in vedere si nivelul resurselor materiale si umane implicate in realizarea acestora ;

efectuarea proiectiilor evolutiei viitoare a fenomenelor si procedeelor urmarite in mod global, complex si multilateral, evidentiindu-se implicatiile economice, organizatorice etc., precum si la diferite niveluri de abordare.

Art.10 Planul este destinat coordonarii activitatilor (participantilor) in vederea realizarii viitorului, posibil si dorit, fiind si strategia deciziilor viitoare a proceselor de conducere; este instrumentul des folosit in conducere, el reflectand obiectul, mijloacele, termenele si responsabilitatile. Orizontul de timp pentru un plan este de la o luna la 1-3 ani, detalierea fiind invers proportionala cu orizontul.

Art.11 Programul este un rezultat al activitatii de programare, care constituie o etapa in cadrul procesului de conducere. Programul este o privire de ansamblu orientata spre viitor. El reprezinta prevederi complexe, stiintific fundamentate, privind continutul, sensul si volumul posibilitatilor probabile. Este o forma de prevedere stiintifica a situatiei viitoare, a comportarii sau efectului dezvoltarii fenomenului sau procesului respectiv.

Art.12 In exercitarea functiei de prevedere este necesara adoptarea unei anumite metodologii care sa cuprinda urmatoarele etape distincte de urmat.

-Prima etapa o constituie analiza conditiilor concrete, interne si externe de care depinde evolutia sistemului (activitatii procesului) condus. Aceasta etapa se concretizeaza in aplicarea metodei de cercetare, de descoperire a adevarurilor cuprinse intr-o realitate potentiala, metoda denumita analiza previzionala.

Metoda cuprinde la randul ei, faze distincte concretizate in :

determinarea obiectului analizei;

determinarea factorilor care pot influenta evolutia fenomenului respectiv;

sintetizarea rezultatelor;

stabilirea masurilor corective care ar determina evolutia dorita a fenomenului.

-Cea de-a doua etapa o constituie determinarea variantelor de evolutie a sistemului, care se realizeaza pe baza interconditionarilor si interpretarii datelor si rezultatelor cu care s-a finalizat analiza previzionala. Aceste variante sunt considerate prognoze ale respectivului fenomen.

-A treia etapa o constituie stabilirea variantei cu cel mai mare grad de probabilitate, pe baza unor metode stiintifice de evaluare a alternativelor de evolutie a fenomenelor. Aceste metode eficiente au la baza, ca o caracteristica principala, stabilirea unor criterii dupa care se apreciaza gradul de certitudine al diferitelor variante, precum si a unor indicatori pe baza carora sunt ierarhizate aceste variante. Criteriile si indicatorii pot fi stabiliti, de la caz la caz, in functie de natura fenomenului a carei evolutie este determinata pe baza unor consultari largi a cadrelor cu experienta din comandamente. In cadrul acestei etape trebuie sa se stabileasca varianta de evolutie cea mai probabila si nu cea mai dorita. Atunci cand varianta cea mai probabila de evolutie a operatii militare nu coincide cu cea dorita de factorul decizional, planificarea, organizarea, coordonarea si controlul prin masurile proprii fiecaruia, stabilite si aplicate cu competenta si in conformitate cu realitatile existente, vor determina ca aceasta coincidenta sa se realizeze.

Varianta de evolutie pe care factorul decizional a stabilit-o ca absolut necesara de realizat si pentru care urmeaza sa se stabileasca masurile necesare pentru a-i asigura gradul de certitudine maxim, devine plan cu caracter decizional, obligatoriu pentru intregul efectiv din sistem.

-A patra etapa si ultima, reprezinta stabilirea obiectivelor de realizat de catre sistemul a carei evolutie a fost evaluata. In aceasta etapa, avand cat mai temeinic fundamentata evolutia in perspectiva a sistemului, cunoscand adevaratele potente ale acestuia, precum si masurile suplimentare necesare, se pot stabili obiectivele in concordanta cu realitatile existente.

Art.13 Planificarea, reprezinta un ansamblu de operatii de complexitate variabila intreprinse de organul de conducere in vederea determinarii cat mai clar posibil a tuturor elementelor ce caracterizeaza activitatea (procesul) condus, si anume : obiective, subiect, resurse (umane,

materiale, financiare si informationale), probleme de spatiu, timp, instrumente, metode si procedee utilizate.

Incadrarea secventiala a planificarii in ansamblul functiilor conducerii nu este evidenta, in realitate, are loc o imbinare partiala a acestora si a activitatilor ce le sunt specifice.

Planificarii, ii revine sarcina de a stabili in detaliu toate elementele ce caracterizeaza un anumit proces sau activitate militara : obiectivele, resursele umane, materiale si durata, spatiul, metodele si procedeele utilizate.

Etapele principale ale planificarii sunt :

constientizarea oportunitatii;

definirea obiectivelor (niveluri, operatii, termene);

determinarea locului sistemului (unitatii) fata de obiectivele preconizate, prin evaluarea stadiului curent fata de starea de lucruri dorita in viitor;

crearea de scenarii viitoare, pe baza operatiilor de dezvoltare a premiselor referitoare la conditiile viitoare ;

compararea alternativelor;

identificarea si alegerea de catre decidenti a alternativei de actiune optima care devine plan, ce urmeaza sa fie aplicat;

formularea planurilor de sprijin;

implementarea planului si evaluarea rezultatelor, iar in cazul ca se constata abateri de la obiective, conducatorul este dator sa adopte masuri corective.

Cerintele planificarii :

planificarea sa porneasca de la varf;

planificarea trebuie organizata (responsabilitati, termen etc.);

demersul de planificare trebuie clar definit, riguros respectat si adoptat in functie de realitati;

obiectivele, premisele (deciziile) trebuie comunicate clar, fara ambiguitati ;

comandantii (sefii) trebuie sa participe la operatiile de planificare;

planificarea presupune constientizarea si acceptarea schimbarilor.

Principalele aspecte ale planificarii in conducerea militara sunt : stabilitatea relativa a planurilor si pregatirea din timp a solutiilor de adoptat in cazul aparitiei unor factori perturbatori. Ca instrumente de conducere, se impune ca planurile sa fie riguros respectate dar si adaptate la conditiile nou aparute. Schimbarile repetate in planificare duc la instabilitatea planurilor, diminuarea fondului de timp al comandamentelor si sustragerea lor de la conducerea propriu-zisa.

Art.14 Organizarea, are ca scop folosirea rationala a resurselor, permitand o mai buna comunicare si intelegere in munca, prin construirea sistemului informational, stabilirea regulilor reciproce necesare dintre elementele sistemului, introducerea ordinii in desfasurarea operatiilor.

Organizarea cuprinde o sfera de preocupari care se refera la :

crearea si perfectionarea structurilor militare (unitatilor) prin stabilirea elementelor componente ale structurii organizatorice, caracteristicile specifice care stau la baza functionarii lor si a sistemului in ansamblu, legaturile acestora cu mediu in care isi desfasoara activitatea;

organizarea conducerii prin care se stabilesc parametrii constructivi, dinamici si functionali ai structurii, precum si modalitatile de realizare a proceselor de conducere la pace in situatii de criza si la razboi ;

organizarea operatiei (luptei) cu aspectele ce se refera la activitatea comandamentelor in ansamblu si a compartimentelor in detaliu pentru conducerea nemijlocita a fortelor, indeplinirea deciziilor si a planurilor;

organizarea indeplinirii deciziilor si activitatilor ce asigura repartitia si imbinarea, in timp si spatiu a resurselor umane si materiale si normele de munca stabilite, in vederea obtinerii, la termenele prevazute, a unor rezultate calitative si cantitative in infaptuirea obiectivelor si sarcinilor;

organizarea muncii individuale si colective in stransa legatura cu principiile de conducere, diviziunea muncii, individualizarea functiilor, cooperarea in munca, amenajarea locului de munca, ordinea, disciplina si protectia muncii etc.

Art.15 Comanda reprezinta un ansamblu de operatii prin care organul de conducere isi impune vointa organului de executie. Scopul comenzii il constituie punerea in aplicare a deciziilor luate.

Caracteristicile comenzii : fermitatea, asigurarea permanentei, caracter unitar si operativitatea.

Art.16 Metode de conducere: prin obiective; prin buget; prin proiect; prin exceptie.

Art.17 Conducerea prin obiective are la baza conceptia potrivit careia unitatea condusa trebuie sa aiba un obiectiv principal, clar definit, defalcat pe obiective partiale de realizarea carora raspund cadrele de conducere.

La baza conceperii metodei de conducere prin obiective se afla urmatoarea premisa : eficacitatea unei unitati, mari unitati, comandament depinde de intrepatrunderea obiectivelor sale cu obiectivele subsistemelor componente , ceea ce implica o corelare stransa a trinomului obiective- rezultate- recompense / sanctiuni.

Conducerea prin obiective poate fi definita ca o metoda de conducere, bazata pe determinarea riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor, care participa nemijlocit la stabilirea lor si pe corelarea stransa a recompenselor si respectiv a sanctiunilor cu nivelul realizarilor obiectivelor prestabilite.

Metoda de conducere prin obiective comporta urmatoarele etape principale:

stabilirea obiectivelor fundamentale;

stabilirea obiectivelor derivate, specifice si individuale ;

elaborarea programelor de operatii, a calendarelor de termene si a bugetelor de venituri si cheltuieli;

adaptarea corespunzatoare a subsistemelor; decizional, structural si informational la cerintele realizarii obiectivelor;

urmarirea realizarii obiectivelor;

evaluarea realizarii obiectivelor si recompensarea personalului.

Art.18 Conducerea prin buget reprezinta o metoda specifica de exercitare a functiilor conducerii prin care atat stabilirea obiectivelor fundamentale si derivate, cat si organizarea, comanda, coordonarea, controlul si evaluarea rezultatelor obtinute se fac sub forma financiar contabila.

Conducerea prin buget presupune indeplinirea a doua conditii principale:

existenta unui sistem de programare, evidenta si urmarire operativa a costurilor, atat la nivelul unitatii, cat si la nivelul compartimentelor;

existenta unei structuri organizatorice in deplina concordanta cu obiectivele stabilite prin care sa se prevada atributiile, competentele, responsabilitatile si relatiile de colaborare pentru fiecare compartiment.

Cerinta de baza a metodei consta in a defini activitatea in asa fel incat sa poata fi masurata in etalonul banesc, ducand la dezvoltarea spiritului de gospodarie, a gandirii economice.

Aplicarea metodei de conducere pe baza de buget comporta patru etape : pregatirea si elaborarea, aprobarea, executia si controlul bugetar.

Conducerea prin buget are un rol deosebit prin faptul ca presupune un control permanent al resursei financiare si prin aceasta, asupra tuturor resurselor.

Art.19 Conducerea prin proiect reprezinta un sistem de conducere cu o durata limitata conceput in vederea solutionarii unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter novator care implica aportul unei largi game de specialisti din subsisteme organizatorice integrate temporar intr-un sistem autonom.

Modalitati organizatorice de conducere prin proiect :

cu responsabilitate individuala;

cu stat major;

mixt.

Etapele conducerii prin proiect sunt :

definirea generala a proiectului : obiective, amploarea proiectului subsisteme organizatorice;

definirea organizatorica a proiectului: stabilirea tipului de organizare, lista principalelor sarcini, competente si responsabilitati pentru conducerea proiectului si competenta colectivului de realizare; stabilirea marimii si componentei statului major;

desemnarea conducatorului proiectului; a responsabilitatilor , a responsabilitatii subsistemelor componente si a celorlalte persoane care vor participa la realizarea proiectului;

pregatirea climatului pentru implementarea conducerii prin proiect prin prezentarea noului sistem ;

implementarea conducerii prin proiect prin trecerea la realizarea obiectivelor prevazute si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor;

stabilirea modalitatilor de control;

evaluarea periodica a stadiului realizarii proiectului.

Art.20 Conducerea prin exceptie se bazeaza pe identificarea si comunicarea situatiilor in care este necesara interventia comandamentului aflat la un anumit nivel ierarhic in cadrul sistemului, el ramanand inactiv cand activitatea se desfasoara normal.

Conducerea prin exceptie se caracterizeaza prin :

informatiile destinate cadrelor de conducere sunt selectate potrivit competentelor decizionale;

cu cat abaterile sunt mai mari, cu atat informatiile referitoare la ele ajung la niveluri ierarhice mai inalte;

reclama un sistem de informatii bine pus la punct;

competentele sunt precis delimitate, stabilindu-se intervalul de abateri la care conducatorii sunt imputerniciti sa ia decizii.

Etapele conducerii prin exceptie sunt :

stabilirea obiectivelor, normelor si a altor elemente care asigura desfasurarea riguroasa a activitatii;

stabilirea tolerantei admise pentru abaterile de la valorile prestabilite ale obiectivelor, normelor etc.;

compararea realizarilor cu nivelurile planificate;

luarea deciziilor de corectie.   

Art.21 Coordonarea consta intr-un sistem de identificare a problemelor care semnaleaza conducerii cind este necesar sa intervina, aceasta neactionind cand o asemenea situatie nu se impune Se exercita permanent pe baza cunoasterii felului in care functioneaza structura.

Rolul coordonarii il constituie mentinerea, pastrarea si perfectionarea starii de ordonare a sistemului conducator si a celui condus, precum si a tututor relatiilor dintre ele.

Necesitatea coordonarii decurge din :

dinamismul sistemului militar si a mediului inconjurator;

diversitatea activitatilor din comandamente si unitati;

cerintele integrarii obiectivelor partiale ale subsistemelor in obiectivele de ansamblu ale sistemelor;

stabilitatea dinamica a unui sistem;

reducerea entropiei.

Coordonarea vizeaza urmatoarele activitatii :

realizarea sincronizarii activitatilor in cadrul unei unitati sau intre mai multe unitati; in cadrul aceleasi unitati, coordonarea asigura sincronizarea activitatii si intre compartimentele functionale sau ierarhice ;

indeplinirea unui rol integrator care asigura pastrarea legaturilor intre subsistemele unui sistem, ritmul activitatilor si succesiunea lor in timp (si spatiu, cand este cazul);

efectuarea informarii tuturor unitatilor (marilor unitati) asupra rolului lor in activitatea de ansamblu, mentinerea legaturilor informationale intre sisteme;

- stabilirea proportionalitatilor intre diferitele activitati, constituind un mijloc operativ de grupare a eforturilor in cadrul sistemului, de distributie si redistribuire a sarcinilor in concordanta cu necesitatile practice de a mentine echilibrul intre activitati, sarcini si executanti ;

contribuirea la solutionarea contradictiilor si conflictelor aparute in desfasurarea evenimentelor;

asigurarea posibilitatii efectuarii unor corectii, inlaturand neconcordantele, disproportiile care apar in dinamica unui sistem, si care, daca nu ar fi rezolvate, ar genera grave perturbatii in functionarea intregului sistem.

In determinarea locului si a spatiului de manifestare al coordonarii in procesul de conducere, este necesar sa se porneasca de la constatarea unanim admisa ca toate activitatile trebuie astfel conduse, incat ele sa fie subordonate dinamicii sistemului, concentrarii eforturilor pentru indeplinirea obiectivului acestuia si posibilitatile reale existente.

Scopul coordonarii il constituie asigurarea desfasurarii operatiilor intr-o conceptie unitara, care sa conduca la infaptuirea obiectivelor.

Activitatile specifice coordonarii sunt: armonizarea, sincronizarea, echilibrarea, proportionalitatea, ordonarea, conlucrarea, colaborarea, cooperarea, coeziunea, convergenta, antrenarea, unirea, dirijarea etc.

Principiile coordonarii sunt: prioritatea obiectivelor; unitatii de comanda; exceptiei; concordantei dintre autoritate si responsabilitate.

Art.22 Controlul realizeaza cunoasterea temeinica a realitatii si a modului de aplicare a actelor normative ce reglementeaza activitatea domeniului militar. Exercitarea functiei de control presupune derularea in ordine secventiala a trei etape distincte :

- verificarea sistemului (se verifica rezultatele obtinute in indeplinirea obiectivelor, starea si dinamica sistemului);

analiza concluziilor verificarii;

indrumarea sistemului condus si controlat(efectuarea corectiilor).

Principiile controlului sunt : legalitatea controlului, obiectivitatea controlului, eficacitatea, interventia oportuna, adaptarea controlului, stimularea, principiul cuprinderii etc..

Functiile controlului sunt :perfectiva, preventiva, recuperativa, apreciativ-stimulativa, educativa, informativa si de reglare.

CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA COMANDAMENTULUI

Structura organizatorica de baza a comandamentului

Art.23 Comandamentul operativ (tactic) este elementul de structura al corpului de armata, diviziei, brigazii, regimentului si batalionului (divizionului) din Fortele Terestre, organizat corespunzator exercitarii actului de comanda si investit, prin acte normative, cu atribut de conducere a tuturor activitatilor si operatiilor militare ce se pregatesc si se desfasoara in operatie (lupta) de catre fortele din compunerea si/sau subordinea acestuia. Comandamentul este organizat pe compartimente .

a) Comandantul

Art.24 Comandantul reprezinta unitatea, el detine autoritatea si este raspunzator de operatiile acesteia pe timpul cat exercita comanda.

Autoritatea implica privilegiul si libertatea comandantului de a impune deciziile proprii asupra subordonatilor. A comanda inseamna a conduce cu autoritate.

Responsabilitatea este o obligatie etica si legala pe care si-o asuma comandantul pentru operatiile, realizarile sau insuccesele unitatii.

Art.25 Ordinul comandantului trebuie sa fie in corelatie cu sistemul legislatiei, regulamentele militare, cu prevederile altor acte normative de nivel superior sau de acelasi nivel, emis pe baza unui act de nivel superior, fara a depasi limitele competentei instituite prin acel act sau sa contravina acestuia, sa nu incalce regulile de angajare militara stipulate in normele dreptului international aplicabile conflictelor militare, sa nu afecteze relatia de echilibru intre necesitatea militara si dreptul umanitar.

Art.26 Comandantul trebuie sa cunoasca: situatia inamicului si sa aprecieze just posibilitatile acestuia, in timp si in spatiu; situatia fortelor din subordine, capacitatea lor de lupta si gradul de asigurare materiala, tehnica si medicala a acestora si sa influenteze in mod pozitiv desfasurarea cursului operatiilor de lupta cu fortele si mijloacele pe care le are la dispozitie.

Art.27 Pe timpul pregatirii operatiilor militare comandantul: ia decizia privind cursul optim al operatiilor; stabileste conceptia operatiilor, misiunile marilor unitati (unitatilor si subunitatilor) din subordine si a celor primite ca intarire; organizeaza conducerea si coordoneaza operatiile fortelor; pregateste trupele si celelalte forte participante la operatii; ia masuri de asigurare multilaterala a operatiilor de protectie a fortelor subordonate.

Art.28 Pe timpul ducerii operatiilor militare, comandantul: ordona executarea planului operatiei; conduce fortele ; coordoneaza eforturile acestora pentru indeplinirea misiunilor primite si stimuleaza initiativa subordonatilor; mentine permanent legatura cu esalonul superior, comandantii din subordine, vecinii si cei cu care coopereaza; controleaza indeplinirea misiunilor, stabileste si da indicatii suplimentare fortelor subordonate.

Art.29 Comandantul raspunde de raportarea la esalonul superior si de informarea comandantilor fortelor cu care coopereaza, in masura in care intereseaza, despre primirea misiunii si decizia luata, indeplinirea misiunii, datele importante descoperite la inamic, schimbari bruste ale situatiei si masurile luate.

b) Loctiitorul comandantului

Art.30 Loctiitorul comandantului este autoritatea investita care participa la actul de comanda al unitatii din care face parte. El trebuie sa fie capabil sa ia comanda in orice moment. Relatiile loctiitorului comandantului cu seful de stat major, statul major si comandantii fortelor subordonate sunt stabilite de catre comandant. Loctiitorul comandantului poate sa dea ordin

sefului de stat major in limitele stabilite de catre comandant ; el poate consulta oricand pe acesta in problemele specifice actului de comanda al unitatii.

Art.31 Loctiitorul comandantului nu are stat major. Cand primeste responsabilitati specifice de pregatire si desfasurare a operatiilor militare, i se asigura asistenta din partea statului major.

Art.32 Loctiitorul poate solicita comandantului numirea unor ofiteri din comandament sau din unitatile subordonate, pentru a-l consilia sau poate primi un stat major care sa-i fie la dispozitie.

Art.33 Responsabilitatile specifice pe care le poate primi loctiitorul comandantului se refera la : conducerea unei grupari de forte constituite temporar; coordonarea operatiilor unui element de dispozitiv; conducerea activitatilor de pregatire si executie a unor misiuni speciale; coordonarea activitatilor de cooperare cu trupele din alte structuri; ordinea si disciplina militara ; activitatea de relatii publice etc.

Art.34 Loctiitorul comandantului isi desfasoara activitatea de regula, in punctul de comanda de rezerva a structurii respective. Uneori, in anumite situatii, el isi desfasoara activitatea in alt punct de comanda, stabilit conform planului de operatie.

c) Statul major

Art.35 Statul major este compartimentul de baza al comandamentului prin care comandantul realizeaza conducerea fortelor subordonate.

Art.36 Statul major isi desfasoara activitatea sub conducerea directa a sefului de stat major, avand la baza ordinele esalonului superior, decizia comandantului si precizarile acestuia.

Art.37 Indatoririle principale ale statul major sunt: furnizarea de informatii catre comandant; organizarea activitatilor; repartizarea echitabila a sarcinilor intre ofiteri; coordonarea permanenta a activitatii compartimentelor din compunere; organizarea , instalarea si deplasarea in timp scurt a punctelor de comanda; elaborarea documentelor pentru conducere si pentru informare; transmiterea oportuna a misiunilor; prezentarea riscurilor in conducere; executarea controalelor; mentinerea permanenta a legaturii cu fortele din subordine si cunoasterea situatiei operative (tactice) a acestora.

Art.38 Cerinta principala a activitatii statului major este operativitatea. Aceasta se realizeaza prin: cunoasterea permanenta a situatiei, a ordinelor primite si a masurilor stabilite de comandant; intelegerea clara a misiunii primite; procurarea, centralizarea, analiza si exploatarea oportuna a datelor si informatiilor despre inamic, trupele proprii, teren si alti factori; transmiterea la timp a misiunilor la subordonati si urmarirea indeplinirii lor; selectarea celor mai importante si urgente sarcini asupra carora trebuie sa-si concentreze eforturile; efectuarea in timp scurt a calculelor si intocmirea documentelor de conducere si informare, iar atunci cand timpul nu permite, a celor strict necesare indeplinirii misiunilor primite.

Art.39 Activitatile statului major au ca scop asistarea comandantului.Aceasta se realizeaza in mare parte prin contributia statului major la pregatirea si luarea in timp oportun a deciziei. Comandantul si statul major vor avea permanent in atentie imprejurarile favorabile pentru corectarea procedurilor consumatoare de timp sau dificile.

Art.40 Statul major colecteaza, compara, analizeaza, proceseaza si distribuie informatia intr-un flux continuu in cadrul comandamentului. Acesta prelucreaza rapid si asigura furnizarea elementelor esentiale de informare pentru comandant si alti membrii ai statului major, concretizand cerintele critice de informare.

Art.41 Comandantul si statul major trebuie sa aiba in vedere ca sunt deseori solicitati sa rezolve o multitudine de probleme in acelasi timp. Informatia trebuie sa fie incadrata intr-un sistem corespunzator de referinta si sa fie relevanta pentru prevenirea irosirii timpului ofiterilor de stat major si comandantilor. Informatiile pe care statul major le prevede si pregateste includ:

capabilitatile, limitarile, cerintele, resursele la dispozitie si toate problemele cu care se vor confrunta in zonele lor de interes;

consilierea comandantului referitor la:

- capacitatea de reactie in zona de interes;

-vizualizarea campului de lupta;

-posibilitatile si limitele de angajare a fortelor de sprijin in zona de interes;

Art.42 Statul major pregateste estimari (evaluari) pentru a asista comandantul in luarea deciziei. O evaluare de stat major consta in elemente semnificative, evenimente si concluzii bazate pe situatiile curente sau anticipate, recomandari despre felul cum resursele la dispozitie pot fi folosite si ce resurse suplimentare sunt necesare.

Art.43 Estimarile pot fi prezentate sub forma de evaluari sau studii, scris sau oral si , de regula, includ:

proceduri de sporire a capacitatilor in zona de operatii;

date cu privire la insuficienta mijloacelor alocate sau la resursele ce vor sprijini operatiile militare;

propuneri referitoare la prioritatile pentru pregatirea, desfasurarea si sprijinul operatiilor militare in zona de responsabilitate;

prioritatile, riscurile, relatiile de sprijin si comanda intre comandant si unitati;

dispozitivul;

organizarea pentru operatie, repartizarea unitatilor subordonate, relatiile de sprijin si comanda intre unitatile organice, de intarire si de sprijin;

propuneri privind repartizarea resurselor si sincronizarea angajarii in lupta a tuturor fortelor pentru a sprijinii manevra;

planificarea misiunilor;

dispunerea si manevra unitatilor.

Art.44 Statul major pregateste si distribuie planurile si ordinele pentru executarea (finalizarea) deciziei comandantului, coordonind toate detaliile necesare.

Art.45 Monitorizarea executiei deciziei cuprinde toate operatiile desfasurate de statul major pentru executarea instructiunilor, planurilor si ordinelor in zona de responsabilitate.

Art.46 Statul major va trebui sa identifice continuu problemele ce vor afecta indeplinirea misiunii. Odata ce problema a fost identificata, statul major va trebui sa analizeze ce actiune sau activitate de coordonare va trebui desfasurata pentru rezolvarea ei.

Art.47 Activitatea de coordonarea desfasurata de statul major este necesara pentru:

asigurarea intelegerii intentiei comandantului;

asigurarea coerentei si desfasurarii complete a activitatilor statului major;

asigurarea luarii in calcul a tuturor factorilor;

evitarea punerii in aplicare a planurilor, inainte de aprobarea lor.

Art.48 Structura statului major este urmatoarea : seful de stat major, compartimentul personal(G-1, S-1), compartimentul informatii (G-2, S-2), compartimentul operatii (G-3, S-3), compartimentul logistic (G-4, S-4), compartimentul relatii militari-civili (G-5, S-5) si compartimentul comunicatii si informatica (G-6, S-6).

d) Seful de stat major

Art.49 Seful de stat major este autoritatea investita care coordoneaza activitatea statului major, el ia decizii care privesc intreaga unitate doar in absenta comandantului si a loctiitorului acestuia.

Este principalul asistent al comandantului pentru directionarea, coordonarea, controlul si pregatirea statului major, cu exceptia domeniilor pe care comandantul si le rezerva; elibereaza comandantul de munca de rutina si detaliu si transmite date pertinente, informatii si analize amanuntite de la statul major la comandant si de la comandant la statul major.

Art.50 Seful de stat major trebuie sa fie capabil sa anticipeze evenimentele de pe cimpul de lupta si sa inteleaga in cele mai mici amanunte viziunea comandantului asupra operatiilor militare, evenimentelor si cerintelor. Ofiterii statului major trebuie sa-l informeze pe seful de stat major despre orice propunere sau informatie inaintata direct comandantului sau despre ordinele primite direct de la comandant.

Art.51 Seful de stat major trebuie sa cunoasca : situatia si sa prevada schimbarile probabile ale acesteia; preocuparile si intentiile comandantului pentru folosirea fortelor, stadiul completarii si operatiilor militare; continutul ordinelor pe care le-a dat comandantul. Pe aceasta baza trebuie sa fie in masura sa propuna comandantului cursul optim al operatiilori militare.

Art.52 Seful de stat major raspunde de:

activitatea statului major;

coordonarea activitatii acestuia cu cea a celorlalte compartimente din comandament;

organizarea activitatii de control a statelor majore subordonate.;

integrarea si sincronizarea planurilor de actiune;

managementul informational al statului major;

planificarea mascarii si prevenirea fratricidului in planurile de actiune;

determinarea nevoilor de legaturi, stabilirea acestora pentru schimbul de informatii si primirea echipelor de legatura;

supravegherea directa a activitatii din punctul de comanda, inclusiv dispunerea, protectia, siguranta si comunicatiile;

disciplina, moralul, capacitatea operationala si de reactie ale statului major;

organizarea, planificarea si conducerea pregatirii statului major;

organizarea muncii statului major in conformitate cu misiunea primita si precizarile comandantului;

coordonarea activitatilor pe verticala (cu statele majore ale esaloanelor subordonate) si pe orizontala(cu statele majore ale unitatilor vecine);

informarea comandantului, loctiitorului (atunci cand primeste aceasta misiune de la comandant), sefilor de compartimente si sefilor de state majore ale unitatilor subordonate despre noile misiuni, instructiuni si schimbari de situatie;

directionarea si supravegherea procesului de planificare al statului major;

- precizarea la compartimentul informatii (G.2, S.2) a datelor necesare pentru organizarea cercetarii campului de lupta;

- cunoasterea si verificarea executiei ordinelor si instructiunilor pe care comandantul le transmite statului major si comandantilor unitatilor subordonate;

asigurarea coordonarii de catre statul major a statelor majore subordonate;

Art.53 Seful de stat major este obligat sa asigure ofiterilor directionali, de legatura si/sau grupelor de legatura : pregatirea acestora; mijloacele de transport si de transmisiuni; militari pentru paza si siguranta pe timpul deplasarii; documentele ce trebuie date comandantului (sefului de stat major) la care sunt trimisi; documentele de conducere in secret; parola de identificare pentru unitatea respectiva.

Seful de stat major anunta din timp pe seful de stat major de la esalonul la care urmeaza sa mearga ofiterii directionali, de legatura si/sau grupele de legatura despre ora plecarii acestora, itinerarul si mijlocul de transport.

Seful de stat major comunica ofiterilor directionali, de legatura si/sau a grupelor de legatura inainte de plecarea in misiune urmatoarele :

pentru cit timp si cu ce misiune sunt trimisi, cand trebuie sa soseasca la destinatie si persoana la care se prezinta ;

locul unde se gaseste comandamentul la care se deplaseaza, itinerarul de mars si situatia din zona acestuia, mijloacele de transport si de transmisiuni la dispozitie, militarii destinati pentru paza si siguranta ;

persoana la care se prezinta dupa intoarcerea din misiune pentru a raporta de executarea acesteia si a preda documentele pe care le-a adus;

cum sa procedeze in cazul unui atac al inamicului sau cand comandamentul (persoana) la care este trimis nu este gasit la locul indicat.

Art.54 Seful de stat major, al esalonului la care ofiterii directionali, de legatura, si/sau grupele de legatura, trebuie sa ajunga, este obligat : sa urmareasca ajungerea lor la termenul stabilit, iar in caz de neprezentare sa comunice esalonului care i-a trimis; sa intampine pe ofiterii mai mari in grad sau functie din statul major al esalonului superior.

Art.55 Pentru executarea recunoasterilor privind dispunerea punctului de comanda, seful de stat major indica sefului grupei de recunoastere urmatoarele : raionul de dispunere a acestuia, lucrarile de amenajare genistica ce trebuie executate ;modul de organizare a comunicatiilor, a serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei, a pazei , termenele de executare; fortele si mijloacele ce se pun la dispozitie, cand si unde.

e) Compartimentul personal G.1 (S.1)

Art.56 Compartimentul personal se subordoneaza nemijlocit sefului de stat major si este structura care analizeaza , evalueaza si conduce , potrivit conceptiei operatiei, toate activitatile de asigurare si intrebuintare a resurselor umane.

Art.57 Atributiile compartimentului personal se grupeaza in urmatoarele domenii de activitate: asigurare cu personal, investigatii psiho-morale si politie militara.

Art.58 Seful compartimentului personal conduce, coordoneaza si raspunde de activitatea intregului compartiment. Pregateste estimari si elaboreaza propuneri specifice domeniului sau de responsabilitate pe care, la ordin, le prezinta comandantului.

Art.59 Atributiile structurii (ofiterului) cu asigurarea cu personal :

culege, analizeaza si prezinta sefului compartimentului personal (G-1, S-1) datele si propunerile de intrebuintare a resurselor umane;

culege, analizeaza si prezinta propunerile privind: inlocuirea personalului si completarea pierderilor, in conformitate cu principiile si criteriile stabilite de compartimentele operatii (G-3, S-3) si logistic (G-4, S-4) respectiv nevoile de completare; posibilitatile de pregatire pe specialitati militare; locurile unde sa se realizeze inlocuirea personalului disponibilizat si completarea pierderilor; recalificarea personalului inapt din motive medicale ;

tine evidenta efectivelor, raporteaza pierderile in resurse umane, intocmeste rapoarte privind evaluarea, promovarea, calificarea si recalificarea, modul de repartizare pe functii si structuri militare a personalului , modul de acordare a recompenselor si a inaintarilor in grad, a promovarilor pe functii ;

propune sefului compartimentului personal (G-1) variante de intrebuintare a adaposturilor din zona de responsabilitate a comandamentului ;

planifica concediile de odihna si refacere (recuperare) a personalului ;



intocmeste documentele referitoare la utilizarea eficienta a resurselor umane active si de rezerva ;

rezolva unele situatii ale membrilor familiilor militarilor, intocmeste diferite situatii de efective, ordine, rapoarte si probleme administrative de personal.

Art.60 Atributiile structurii (ofiterului) cu investigatiile psihomorale :

asigura expertiza psihologica a resursei umane primita pentru completarea efectivelor unitatilor;

analizeaza si elaboreaza prognoze privind starea psihomorala a personalului;

participa la planificarea si desfasurarea unor activitati in scopul cresterii capacitatii psihomorale si de lupta a resursei umane;

participa la anchetarea evenimentelor grave produse de militari;

realizeaza diagnoza organizationala a unitatilor pe baza unor instrumente viabile;

analizeaza, pe baza investigatiilor proprii si a informatiilor primite de la comandanti, situatia psihomorala a grupurilor militare si elaboreaza propuneri pentru optimizarea functionarii acestora ;   

monitorizeaza comportamentul personalului pe timpul ducerii actiunilor militare si acorda asistenta de specialitate celor cu probleme psihice.

Art.61 Atributiile structurii (ofiterului) de politie militara :

analizeaza datele primite si prezinta sefului de compartimentului personal (G-1, S-1) propunerile privind intrebuintarea fortelor de politie militara;

coordoneaza impreuna cu compartimentul logistic (G-4, S-4) operatiile politiei militare pentru indrumarea circulatiei si mentinerea ordinei si disciplinei, in zona de responsabilitate a structurii militare respective ;

coordoneaza impreuna cu compartimentul operatii G.3 (S.3) operatiile politiei militare pentru siguranta nemijlocita a P.C. si a personalului pe timpul deplasarilor pentru organizarea recunoasterilor;

primeste, analiza datelor si formuleaza aprecierile privind infroperatiile savarsite ;

sprijina activitatile pentru supravegherea prizonierilor de razboi, a civililor internati in lagare precum si a unor persoane ce apartin altor state ;

colaboreaza cu instantele militare pentru prevenirea evenimentelor , abaterilor grave si intarirea ordinii si disciplinei.

f) Compartimentul informatii G.2 (S.2)

Art.62 Compartimentul informatii se subordoneaza nemijlocit sefului de stat major si este structura specializata pentru rezolvarea problemelor privind informatiile militare.

Art.63 Seful compartimentului informatii conduce nemijlocit structura proprie si coordoneaza intr-o idee unitara, unitatile (subunitatile) de cercetare si razboi electronic subordonate, marile unitati si unitatile de arma si formatiunile de aparare pentru culegerea datelor si informatiilor necesare asistarii comandantului.

Art.64 Compartimentul informatii este compus din urmatoarele structuri:

structura (ofiterul) cu cercetarea;

structura (ofiterul) cu razboiul electronic;

structura (ofiterul) cu protectia si siguranta militara;

structura (ofiterul) cu activitatea de cifru.

Art.65 Atributiile structurii (ofiterului) cu cercetarea:

procura, centralizeaza si interpreteaza datele si informatiile despre inamic si zona de operatii;

participa la analiza masurilor si operatiilor de dezinformare a inamicului;

planifica, organizeaza si conduce operatiile unitatilor (subunitatilor) de cercetare;

coordoneaza activitatea informativa a intregului comandament;

elaboreaza cursul probabil al operatiei inamicului;

intocmeste raportul de informare cu date, concluzii si propuneri;

participa la activitatile de luare a deciziei;

participa, in cadrul statului major, la elaborarea principalelor documente de conducere si informare;

asigura realizarea si mentinerea cooperarii, pregatirea operatiunilor de cercetare si protejarea elementelor de cercetare;

selectioneaza personalul si subunitatile de cercetare corespunzatoare pentru operatiunile de cercetare;

elaboreaza documentele de conducere si informare si le difuzeaza oportun;

intocmeste planul de procurare a informatiilor;

intocmeste (actualizeaza) studii de situatie locala a zonei de responsabilitate a marii unitati (unitatii);

studiaza si generalizeaza experienta pozitiva pe linie de cercetare;

identifica operatiile si capacitatile de procurare a informatiilor de catre inamic;

conduce activitatea operativ-informativa de cercetare teritoriala;

se preocupa de cunoasterea situatiei si posibilitatilor fortelor si mijloacelor de cercetare subordonate, a celor primite ca intarire si cu care coopereaza;

se preocupa de mentinerea (ridicarea) puterii de lupta a unitatilor (subunitatilor) de cercetare subordonate nemijlocit;

interogheaza prizonierii, transfugii si civilii internati in lagare;

verifica, in baza planul de control, unitatile (subunitatile) de cercetare subordonate;

studiaza (actualizeaza) baza de date privind organizarea, inzestrarea si principiile de intrebuintare in operatii a inamicului, documentele si noile tipuri de tehnica militara provenite de la acesta, prezinta concluzii si propuneri ce rezulta pentru trupele proprii.

Art.66 Atributiile structurii (ofiterului) cu razboiul electronic:

centralizeaza si analizeaza datele privind situatia electronica a inamicului si a trupelor proprii, elaboreaza propunerile privind intrebuintarea fortelor si mijloacelor de razboi electronic la dispozitie pe directii, obiective si misiuni ;

mentine unitatile de razboi electronic in permanenta stare de pregatire pentru indeplinirea misiunilor ce le revin;

participa la stabilirea principalelor obiective electronice (vitale) ale inamicului

care necesita a fi nimicite cu focul artileriei, loviturile aviatiei, rachetelor si navelor, precum si prin operatii de lupta ale celorlalte forte nespecializate, inclusiv ale formatiunilor de aparare ;

stabileste principalele masuri ce trebuie luate pentru asigurarea protectiei electronice proprii;

organizeaza conducerea, cooperarea si modul de instiintare a unitatilor de razboi electronic ;

- organizeaza controlul prin mijloace electronice ;

- gestioneaza datele privind situatia electronica si a cele apartinand dezinformarii;

- participa la intocmirea documentelor de conducere si informare

Art.67 Atributiile (structurii) ofiterului cu protectia si siguranta militara:

identificarea operatiilor si capacitatilor de culegere a informatiilor de catre inamic;

evaluarea vulnerabilitatii comandamentului si a unitatii (marii unitati), la penetrarea de catre fortele serviciilor de informatii ale inamicului si alte persoane racolate;

efectuarea unei analize asupra documentelor de conducere, raportare si informare, a modului de transmitere si primire a misiunilor, privind protectia fata de serviciile de informatii ale inamicului;

supravegherea respectarii masurilor de asigurare a securitatii personalului unitatii (marii unitati) impotriva elementelor de spionaj si teroriste inamice;

supravegherea respectarii masurilor de asigurare a securitatii informatiilor;

planificarea si conducerea operatiilor contrainformative pentru sprijinul operatiei;

participarea la activitatile si operatiile de dezinformare a inamicului;

participarea la analiza masurilor si operatiilor de dezinformare efectuate de inamic si contracararea acestora;

conducerea structurii si fortelor de profil din cadrul unitatilor (marilor unitati) subordonate;

cooperarea cu structurile de profil in domeniul sigurantei si protectiei unitatii (marii unitati);

participarea la interogarea prizonierilor, transfugilor si civililor, internati in lagare in scopul descoperirii elementelor informative ale inamicului;

selectionarea personalului corespunzator pentru operatii contrainformative.

Art.68 Atributiile structurii (ofiterului) cu activitatea de cifru :

stabileste conceptia si organizeaza realizarea legaturilor cifrate cu esaloanele subordonate;

asigura legaturile cifrate cu esalonul superior, cu cele subordonate si cele de cooperare;

organizeaza si coordoneaza activitatea de securitate a informatiilor prin protectia si accesul autorizat si ierarhizat la acestea;

asigura pastrarea, evidenta si utilizarea corecta a aparaturii si mijloacelor de cifrare, codificare si a altor materiale specifice;

elaboreaza sau acorda sprijin pentru intocmirea materialelor de codificare si participa la instruirea persoanelor asupra regulilor de lucru cu acestea;

asigura transmiterea oportuna a informatiilor;

controleaza respectarea masurilor de securitate a utilizarii aparaturii de cifrare, secretizare si de calcul;

verifica respectarea securitatii informatiilor procesate ori stocate in aparatura de calcul sau vehiculate prin retelele de calculatoare, telecomunicatie si sistemele de armament;

elaboreaza propuneri privind structura si inzestrarea cu aparatura si materiale de cifru, documentatie si chei;

organizeaza transportul materialelor, mijloacelor si aparaturii de cifru in conditii de securitate;

coopereaza cu organul de transmisiuni in vederea asigurarii canalelor de comunicatie necesare realizarii traficului cifrat;

coordoneaza activitatea compartimentelor de cifru subordonate si urmareste respectarea disciplinei in munca;

coordoneaza si controleaza respectarea regulilor privind elaborarea, multiplicarea, evidenta, manuirea, distrugerea si transportul documentelor militare;

coopereaza cu organele specializate in organizarea si desfasurarea activitatii de mascare, disimulare, contraactiune informationala, etc.;

controleaza activitatea de protectie a informatiilor in activitatea de informare publica.

g) Compartimentul operatii G.3 (S.3)

Art.69 Compartimentul operatii este structura principala, a statului major subordonata nemijlocit sefului de stat major, care il asista pe comandant in organizarea fortelor si pregatirea acestora pentru desfasurarea operatiilor militare; planifica, conduce si exercita controlul general al operatiilor ; coordoneaza actiunea tuturor fortelor din subordine si propune locul de dispunere a punctelor de comanda.

Art.70 Seful compartimentului operatii conduce, coordoneaza si raspunde de activitatea intregului compartiment. Pregateste estimari si elaboreaza propuneri specifice domeniului sau de responsabilitate pe care, la ordin, le prezinta comandantului.

Art.71 Compunerea compartimentului operatii este, de regula, urmatoarea :

structura de planificare si conducere operatii ;

structura de mascare si asigurare topogeodezica ;

structura de sprijin operatii (artilerie si rachete , artilerie si rachete antiaeriene, geniu, aparare nucleara, bacteriologica si chimica) ;

structura de operatii psihologice.

Art.72 Atributiile structurii de planificare si conducere operatii :

elaboreaza, in cooperare cu compartimentul personal (G.1, S.1) si logistic (G.4, S.4) propunerile pentru modificarea/realizarea structurii (gruparii) organizatorice si a dotarii acesteia conform situatiei concrete si a misiunii primite (stabilite) ;

selecteaza, in cooperare cu celelalte compartimente a datele despre trupele proprii si pregateste, pe aceasta baza, estimarile necesare luarii deciziei, indeosebi cele referitoare la dispozitivele operative (de lupta), zonele de responsabilitate ale unitatilor si repartizarea misiunilor ;

desfasoara activitati specifice de planificare a operatiilor militare indeosebi elaborarea conceptiei si a planului de operatie ;

planifica activitati in cadrul comandamentului pentru pregatirea si ducerea operatiilor militare ;

coordoneaza si controleaza activitatile privind elaborarea conceptiei si a planului de operatie la comandamentele si unitatile subordonate ;

analizeaza documentele de conducere intocmite de comandamentele si unitatile subordonate si face propuneri referitoare la aprobarea acestora ;

elaboreaza conceptia privind organizarea, deplasarea, instalarea si functionarea punctelor de comanda si intocmeste planul de paza al acestora;

planifica recunoasterile, inclusiv a raioanelor in care urmeaza a fi regrupate unitatile in vederea refacerii capacitatii operationale si completarii acestora ;

verifica aplicarea in comandament si unitatile subordonate, a continutului documentelor privind conducerea in secret a trupelor la razboi ;

tine evidenta indicativelor, intocmeste si difuzeaza dispozitiile pentru aplicarea

acestora in comandamente si unitatile subordonate;

- elaboreaza estimari privind organizarea conducerii fortelor subordonate potrivit documentelor de conducere intocmite ;

elaboreaza cursurile operatiilor militare (cel putin trei) ;

elaboreaza documentele de conducere si/sau informare pentru comandament si unitatile subordonate;

consemneaza in scris ordinele date verbal de comandant ;

intocmeste raportul de informare ce se transmite esalonului superior si completeaza jurnalul operatiilor militare ;

intocmeste si transmite informari subordonatilor, vecinilor si/sau celor cu care se coopereaza;

gestioneaza documentele operative ;

elaboreaza documentele necesare serviciului in punctele de comanda si organizeaza pregatirea personalului numit in acest serviciu.

Art.73 Atributiile structurii( ofiterului) cu mascarea si asigurarea topogeodezica:

organizeaza si planifica executarea mascarii si asigurarii topogeodezice pentru operatiile militare ;

intocmeste si prezinta propuneri pe linia mascarii si asigurarii topogeodezice sefului compartimentului operatii (G.3, S.3) pentru fundamentarea deciziei, stabilirea conceptiei si elaborarea planului de operatie ;

organizeaza aprovizionarea cu produse, tehnica si materiale topogeodezice;

analizeaza permanent datele si informatiile privind operatiile cercetarii inamicului si face propuneri privind contracararea acestora prin mascare ;

elaboreaza, prezinta propuneri si organizeaza intrebuintarea resurselor umane, tehnicii si materialelor pe linie de mascare si asigurare topogeodezica;

stabileste si propune termenele si urgentele de realizare a masurilor si misiunilor de mascare si asigurare topogeodezica;

elaboreaza, actualizeaza permanent, si la nevoie modifica sau adapteaza documentele de conducere si/sau informare pe linia mascarii si asigurarii topogeodezice;

mentine permanent legatura cu toate compartimentele statului major pentru realizarea mascarii si asigurarii topogeodezice si organizeaza colaborarea cu acestea.

Art.74 Atributiile structurii (ofiterului) de artilerie si rachete :

sa cunoasca permanent situatia si misiunile marii unitati operative (tactice) si/sau unitatii de arme intrunite si decizia comandantului pentru ducerea operatiei ;

sa cunoasca compunerea, puterea de lupta, posibilitatile de foc si situatia artileriei si rachetelor terestre, gradul lor de asigurare materiala, tehnica si medicala si sa propuna masurile ce se impun ;

analizeaza temeinic situatia si pregateste raportul cu estimarile pe care le prezinta sefului compartimentului operatii( G.3, S.3) ;

planifica si organizeaza operatiile artileriei si rachetelor terestre ;

planifica si organizeaza pregatirea conducerii focului;

participa la executarea recunoasterilor si la organizarea cooperarii ;

planifica si organizeaza cercetarea de artilerie, centralizeaza informatiile obtinute;

participa la intocmirea documentelor de conducere si informare.

Art.75 Atributiile structurii (ofiterului ) de geniu :

elaboreaza si prezinta sefului compartimentului operatii (G.3, S.3) estimarile pe linia armei pentru stabilirea variantelor cursului operatiilor militare, luarea deciziilor, stabilirea conceptiei si elaborarea planului de actiune ;

organizeaza si planifica executarea protectiei genistice a operatiilor militare ;

analizeaza si actualizeaza permanent datele si informatiile privind situatia genistica a trupelor proprii, inamicului si caracteristicile geoclimatice ale zonei de desfasurare a operatiilor militare ;

elaboreaza si prezinta propuneri privind nevoile de achizitii pe plan local (temporare sau definitiv) precum si folosirea unor capacitati de productie sau resurse materiale pentru suplimentarea logisticii de geniu;

elaboreaza si prezinta propuneri privind intrebuintarea fortelor de geniu din subordine pentru limitarea si inlaturarea urmarilor atacului cu mijloace de distrugere in masa;

stabileste (si propune), nevoile de resurse specifice;

propune misiunile si coordoneaza operatiile de lupta ale structurilor de geniu constituite in detasamente cu destinatie speciala (detasamente mobile/aeromobile de baraje, de distrugeri, de asigurare a deplasarii) ;

elaboreaza, actualizeaza permanent si - la nevoie – modifica sau adapteaza documentele de conducere si informarile pe linia armei;

consiliaza, pe linia armei geniu, toate compartimentele statului major, din proprie initiativa sau la solicitarea acestora ;

participa la intocmirea documentelor de conducere si informare.

Art.76 Atributiile structurii (ofiterului) de aparare antiaeriana :

sa cunoasca in permanenta situatia si deciziile comandantului pe linia apararii antiaeriene;

sa cunoasca situatia marilor unitati, unitatilor si subunitatilor de apa din subordine : unde se gasesc, ce misiuni indeplinesc, capacitatea lor de lupta, posibilitatile acestora pentru indeplinirea misiunilor, gradul de asigurare logistica;

sa cunoasca situatia unitatilor si subunitatilor din compunerea Fortelor Aeriene care actioneaza in fasia marii unitati operative (tactice) ;

sa organizeze si sa conduca cercetarea spatiului aerian in zona de responsabilitate si sa asigure primirea, prelucrarea si exploatarea datelor despre situatia aeriana ;

sa raporteze sefului compartimentului operatii (G.3, S.3) estimarile pentru intrebuintarea marilor unitati, unitatilor (subunitatilor) de aparare antiaeriana organice si primite ca intarire ;

sa pregateasca si sa planifice lupta cu inamicul aerian ;

sa coordoneze operatiile marilor unitati, unitatilor (subunitatilor) de aparare antiaeriana , cu cele ale Fortelor Aeriene, cu alte forte si mijloace de aparare antiaeriana care actioneaza in fasia marii unitati (unitatilor);

sa analizeze situatia aeriana din zona de responsabilitate a marii unitati, unitatii (subunitatii) de aparare antiaeriana din subordine, sa conduca neintrerupt operatiile militare ale acestora si sa controleze modul de indeplinire a misiunilor de lupta ;

sa raporteze ierarhic despre indeplinirea misiunilor de lupta, situatia marii unitati si unitatii si modul lor de intrebuintare in operatie ;

sa ia masuri pentru executarea manevrei, realizarea legaturilor necesare conducerii, coordonarii si instiintarii marilor unitati, unitatilor si subunitatilor subordonate;

sa participe la intocmirea documentelor de conducere si informare.

Art.77 Atributiile structurii ( ofiterului) cu apararea nucleara, bacteriologica si chimica :

recomanda cursuri de actiune pentru a reduce vulnerabilitatea trupelor proprii fata de un atac cu armele de distrugere in masa nuclearo-bacteriologice si chimice (ADMNBC ) si/sau EADA;

asigura asistenta tehnica si recomanda nivelul de purtare a mijloacelor de protectie individuala, ghidul de expunere operational la anumite debite ale dozei de radiatie, masurile de control nuclear, bacteriologic si chimic (NBC), operatiunile de fumizare, masurile de aparare impotriva unui atac biologic si tehnicile de reducere a efectelor intrebuintarii armelor de distrugere in masa nuclearo-bacteriologice si chimice (ADMNBC);

planifica si initiaza procedurile pentru determinarea si raportarea primei intrebuintari a armelor de distrugere in masa nuclearo-bacteriologice si chimice (ADMNBC) de catre inamic;

evalueaza pierderile probabile si impactul acestora asupra desfasurarii operatiilor;

colaboreaza cu statul major pentru evaluarea impactului atacurilor nucleare, bacteriologice si chimice (NBC) inamice si a EADA asupra operatiilor in desfasurare si a celor viitoare;

colaboreaza cu medicul in ceea ce priveste sprijinul medical pentru operatiile desfasurate in conditii/medii nucleare, bacteriologice si chimice (NBC);

executa analiza vulnerabilitatii nucleare, bacteriologice si chimice (NBC) in cadrul procesului de pregatire a informatiilor nucleare, bacteriologice si chimice despre campul de lupta (PICLNBC); intocmeste concluzii finale al acesteia - schema obiectivelor prognozate a fi lovite, matricea situatiei de amenintare nucleara, bacteriologica si chimica (NBC) si furnizeaza informatiile necesare pentru compartimentul informatii (G-2, S-2);

planifica si coordoneaza operatiunile de decontaminare (exceptand decontaminarea bolnavilor);

colaboreaza la elaborarea programului de actiune in cazul producerii EADA;

evalueaza conditiile meteorologice si de relief si modul cum acestea pot influenta folosirea armelor de distrugere in masa nuclearo-bacteriologice si chimice (ADMNBC) de catre inamic;

prognozeaza riscul contaminarii chimice si radioactive si efectele probabile asupra operatiilor militare;

planifica , coordoneaza si conduce operatiile de control si observare a contaminarii radioactive;

compara, evalueaza si distribuie datele despre atacurile NBC si despre contaminare;

pregateste si distribuie rapoartele nucleare, bacteriologice si chimice (NBC);

planifica si coordoneaza masurile de control nuclear, bacteriologic si chimic (NBC), conduce activitatea Sistemului de Avertizare si Raportare nucleara, bacteriologica si chimica (SARNBC);

colaboreaza cu G-4 (S-4) pe probleme logistice pentru echipamentele si materialele de aparare nucleara, bacteriologica si chimica (NBC), intretinerea si transportul acestora;

avizeaza constructia adaposturilor nucleare, bacteriologice si chimice (NBC);

planifica si recomanda folosirea fumului de mascare in operatiile militare;

planifica si recomanda folosirea sistemelor incendiare;

consiliaza comandantul impreuna cu medicul, asupra riscurilor posibile si efectelor cauzate de expunerea DMDA si SCTI;

consiliaza comandantul asupra masurilor de aparare pasiva ce trebuie luate pentru avertizarea si protejarea trupelor impotriva atacului cu armele de distrugere in masa nucleare, bacteriologice si chimice (ADMNBC);

pregateste estimarea nucleara, bacteriologica si chimica (NBC) si prezinta sefului compartimentului operatii (G-3, S-3) si la ordin, comandantului raportul de documentare pentru aparare nucleara, bacteriologica si chimica (NBC);

pregateste si transmite esalonului superior raportul de informare pentru aparare nucleara, bacteriologica si chimica (NBC).

Art.78 Atributiile structurii (ofiterul ) cu operatiile psihologice :

participa la realizarea si mentinerea unei stari psihomorale corespunzatoare a trupelor ;

elaboreaza si prezinta sefului compartimentului operatii (G.3, S.3) estimarile pentru organizarea si desfasurarea operatiilor psihologice;

coordoneaza desfasurarea operatiilor psihologice stabilite ;

centralizeaza si analizeaza informatiile primite si stabileste modul de valorificare a acestora ;

colaboreaza cu diferite organe militare si locale in scopul identificarii operatiilor de influentare psihologica ostila si pentru contracararea lor ;

stabileste modalitatile de evaluare a eficientei operatiilor psihologice ;

elaboreaza documentele de conducere a operatiilor psihologice ;

a cunoaste permanent conceptia de ducere a operatiilor psihologice de catre inamic si posibilitatile reale ale acestuia ;

identifica si determina presiunile psihologice care se exercita asupra personalului si propune modalitatile de contracarare a acestora ;

cunoaste structura socio-culturala, starea psihomorala si problemele cu care se confrunta inamicul si organizeaza influentarea psihologica a acestuia;

participa la elaborarea documentelor de conducere si informare;

propune repartitia si modul de folosire a mijloacelor tehnice si a materialelor proprii destinate operatiilor psihologice, primite ca intarire si a celor de pe plan local.

h) Compartimentul logistic G.4 (S.4)

Art.79 Compartimentul logistic (G.4, S.4) este subordonat nemijlocit sefului de stat major si este principala structura a statului major care raspunde de: conducerea si coordonarea logistica; aprovizionarea cu materiale; mentenanta (asigurarea tehnica); transporturile militare si alte servicii necesare fortelor pentru pregatirea si ducerea operatiilor militare.

Art.80 Seful compartimentului logistic conduce, coordoneaza si raspunde de activitatea intregului compartiment. Pregateste estimari si elaboreaza propuneri specifice domeniului sau de responsabilitate pe care, la ordin, le prezinta comandantului.

Art.81 Compartimentul logistic are, de regula, urmatoarea compunere: structura (ofiterul) de conducere logistica; structura (ofiterul) cu aprovizionarea tehnico-materiala, intendenta si carburanti-lubrifianti; structura (ofiterul) cu transporturile militare; structura (ofiterul) cu mentenanta (asigurarea tehnica); structura (ofiterul) de asigurare cu armament, munitii si explozivi ; medicul sef si structura (ofiterul) cu cartiruirea si cazarea trupelor.

Art.82 Atributiile structurii (ofiterului) de conducere logistica:

analizeaza impreuna cu compartimentul informatii (G.2, S.2) si compartimentul operatii (G.3, S.3), operatiile militare ce urmeaza a se desfasura in zona de responsabilitate si stabileste masurile necesare asigurarii suportului logistic al acestora ;

planifica si organizeaza activitatile de logistica ;

elaboreaza documentele de conducere si informare logistica catre marile unitati (unitatile) subordonate ;

coordoneaza si controleaza activitatile necesare asigurarii suportului logistic al fortelor pe timpul pregatirii si ducerii operatiilor militare ;

propune impreuna cu compartimentul personal (G.1, S.1), compartimentul operatii (G.3, S.3) si compartimentul comunicatii si informatica (G.6, S.6) locul de dispunere a marilor unitati (unitatilor, subunitatilor) si formatiunilor de logistica si locul de amplasare a punctelor de comanda ale acestora;

stabileste si asigura la solicitarea compartimentul personal (G.1, S.1) si compartimentul operatii (G.3, S.3) facilitatile necesare completarii si inlocuirii trupelor ;

coordoneaza impreuna cu compartimentul personal (G.1, S.1) si compartimentul operatii (G.3, S.3), operatiile politiei militare pentru comenduirea si indrumarea circulatiei, siguranta punctului de comanda, precum si pentru mentinerea ordinii si disciplinei militare in marile unitati (unitatile, subunitatile) si formatiunile de logistica;

informeaza compartimentul operatii (G.3, S.3) cu privire la situatia logistica si asigurarea conducerii marilor unitati (unitatilor, subunitatilor) si formatiunilor de logistica din subordine ;

pregateste si prezinta sefului compartimentul logistic (G.4, S.4) estimarile necesare conducerii logistice;

organizeaza impreuna cu compartimentul operatii (G.3, S.3), cooperarea cu organele administratiei publice din zona, in scopul realizarii suportului logistic necesar trupelor in operatiile militare ;

asigura informatiile referitoare la starea resurselor, precum si a nivelului stocurilor de materiale;

participa la elaborarea documentelor de conducere si informare.

Art.83 Atributiile structurii (ofiterului) cu aprovizionarea tehnico-materiala :

planifica, organizeaza, conduce si controleaza activitatea de asigurare cu materiale tehnice;

stabileste necesarul de materiale pentru lupta si activitatile administrative; coordoneaza si controleaza distribuirea acestora la marile unitati si unitatile. subordonate;

solicita fondurile banesti necesare si organizeaza achizitionarea de materiale din sursele puse la dispozitie;

tine evidenta operativa si statistica a bunurilor aprovizionate;

organizeaza depozitarea, conservarea, intretinerea si distributia bunurilor materiale specifice;

organizeaza, conduce si coordoneaza activitatea de achizitii si rechizitii pentru bunurile specifice de la agenti economici, persoane fizice sau juridice;

organizeaza si conduce activitatea de preluare a produselor si materialelor specifice capturate de la inamic, stabileste destinatia si modul de folosire a acestora;

face estimari si prezinta propuneri sefului compartimentul logistic (G.4, S.4) pentru materialele si tehnica necesare pentru operatie/lupta;

intocmeste cererile de transport pentru tehnica si materiale;

intocmeste planurile proprii de asigurare cu produse si materiale.

Art.84 Atributiile structurii (ofiterului) cu aprovizionarea materialelor de intendenta si carburanti-lubrifianti:

planifica , conduce si controleaza activitatea de asigurare cu alimente, furaje, carburanti-lubrifianti si materiale specifice intendentei si carburantilor-lubrifiantilor;

organizeaza, indruma si controleaza activitatea de hranire si echipare a efectivelor;

stabileste necesarul de alimente, furaje, materiale specifice hranei, articole de echipament si cazarmament, materiale de stat major, carburanti-lubrifianti si mijloace tehnice specifice pentru operatiile militare;

solicita fondurile banesti necesare, organizeaza achizitionarea din sursele puse la dispozitie si tinerea evidentei operative si statistice a bunurilor aprovizionate;

organizeaza depozitarea, conservarea, intretinerea si distributia bunurilor specifice intendentei;

organizeaza, conduce si controleaza activitatea de aprovizionare, depozitare, intretinere, distributie si alimentare cu carburanti-lubrifianti;

organizeaza, conduce si coordoneaza activitatea de achizitii si rechizitii pentru bunurile specifice de la agenti economici, persoane fizice sau juridice;

organizeaza si conduce activitatea de preluare a produselor si materialelor specifice capturate de la inamic, stabileste destinatia si modul de folosire a acestora;

organizeaza si conduce activitatea de hranire si echipare a ranitilor, bolnavilor si prizonierilor de razboi;

face estimari si prezinta propuneri pentru produsele si materialele necesare pentru operatiile militare;

intocmeste cererile de transport pentru bunurile specifice;

intocmeste planurile proprii de asigurare cu produse si materiale;

participa la elaborarea documentelor de conducere si informare.

Art.85 Atributiile structurii (ofiterului) cu transporturile militare:

planifica, organizeaza si coordoneaza transporturile de efective, tehnica si materiale;

face estimari si prezinta propuneri privind executarea transporturilor militare;

asigura manevra fortelor si mijloacelor si alege directiile (itinerariile) de transport;



organizeaza, coordoneaza si controleaza asigurarea cailor de comunicatie;

urmareste folosirea judicioasa a resurselor financiare alocate pentru executarea transporturilor militare;

intocmeste documentele de conducere si informare privind transporturile militare.

Art.86 Atributiile structurii (ofiterului) cu mentenanta (cu asigurarea tehnica) :

planifica, organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatile pe linia mentenantei;

organizeaza, coordoneaza si controleaza evacuarea tehnicii deteriorate sau imobilizate in vederea repararii sau predarii acesteia;

face estimari si estimari si prezinta propuneri pentru reparatii si intretineri, resursele tehnice existente, evacuarea tehnicii deteriorate;

coopereaza cu structurile de profil din economie privind reparatiile care depasesc posibilitatile proprii;

participa la elaborarea documentelor de conducere si informare.

Art.87 Atributiile structurii (ofiterului) de asigurare cu armament, munitii si explozivi :

planifica asigurarea cu armament, munitii si explozivi si verifica aprovizionarea acestora;

stabileste necesarul de armament, munitii si explozivi pentru lupta, coordoneaza si controleaza distribuirea acestora;

coordoneaza depozitarea si distribuirea rezervelor de armament, munitii si explozivi si organizeaza tinerea evidentei acestora;

estimeaza si face propuneri privind cantitatile de armament, munitii si explozivi necesare pentru operatiile militare;

stabileste masurile pentru preluarea armamentului, munitiilor si explozivilor capturate de la inamic;

intocmeste documentele de conducere si informare privind asigurarea cu armament, munitii si explozivi.

Art.88 Atributiile medicului sef :

planifica, organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatile pe linia asigurarii medicale ;

face estimari si prezinta propuneri privind asigurarea medicala ;

intocmeste documentele de conducere si informare privind asigurarea medicala.

Art.89 Atributiile structurii (ofiterului) cu cartiruirea si cazarea trupelor :

face estimari si prezinta propuneri privind cartiruirea si cazarea trupelor;

planifica , organizeaza , coordoneaza si verifica activitatile pentru cartiruirea efectivelor si adapostirea animalelor;

organizeaza prevenirea incendiilor;

intocmeste si prezinta sefului structurii logistice posibilitatile de asigurare si modul de utilizare a apei pentru trupele cartiruite;

intocmeste documentele de conducere si informare privind cartiruirea trupelor.

i) Compartimentul relatii militari-civili (G.5, S.5)

Art.90 Compartimentul relatii militari-civili se subordoneaza sefului de stat major si este structura care coordoneaza activitatile de cooperare ale comandamentului propriu cu autoritatile civile si populatia locala, organizatiile guvernamentale, neguvernamentale si internationale in vederea mentinerii legalitatii si legitimitatii operatiilor militare si sprijinirea indeplinirii misiunii.

Art.91 Competente:

asigura interfata intre comandanti si autoritatile locale;

armonizeaza relatiile cu organizatiile guvernamentale, neguvernamentale si internationale.

Art.92 Atributiile structurii relatii militari-civili :

asista comandantul in aprecierea impactului populatiei civile asupra operatiilor militare;

asista comandantul in ceea ce priveste obligatiile morale si legale referitoare la impactul operatiilor militare asupra populatiei (economic, de mediu, sanatate) pe termen lung si scurt;

minimalizeaza interferenta civililor in operatiile militare ce vor include restrictii de deplasare si dislocare ale populatiei civile;

stabileste si mentine o legatura continua cu comandantii militari, autoritatile locale si militare, precum si cu organizatiile guvernamentale, neguvernamentale si internationale, private si de voluntari din zona de operatii;

planifica si conduce operatii de intarire a relatiilor cu comunitatea pentru a castiga intelegerea publica, bunavointa si sprijinul operatiilor militare;

coopereaza cu juristul si asista comandantul in probleme de reguli de angajare in lucrul cu civilii in zona de operatii;

asigura si recomanda nevoile de informare pentru compartimentul informatii (G-2, S.2) pe linia sa de activitate;

furnizeaza compartimentului informatii (G-2, S.2) informatii operationale dobandite de la civilii din zona de operatii;

colaboreaza cu compartimentul personal (G-1, S-1) in problema folosirii resurselor de munca pe plan local;

coopereaza cu medicul in probleme de folosire a facilitatilor medicale, materialelor si proviziilor;

furnizeaza instructiuni la unitati si oficiali (ai trupelor proprii, ai natiunii gazda si adversarului) si la populatie in identificarea, planificarea si implementarea programelor de sprijin a populatiei civile;

asista si identifica cu compartimentul comunicatii si informatica (G-6, S.6) utilizarea sistemelor de comunicatii civile in domeniul militar;

asigura compartimentului operatii (G-3, S-3) cu informatii operative si coopereaza pe linie de artilerie in stabilirea protectiei unor tinte;

coopereaza cu compartimentul relatii publice in probleme legate de opinia publica;

coopereaza cu compartimentul personal (G-1, S-1; politia militara) in probleme de trafic in zona operatiilor militare;

identifica si asista compartimentul logistic (G-4, S-4) in domeniul folosirii facilitatilor, amplasamentelor sau a altor materiale de la populatia din zona, in sprijinul operatiilor militare.

j) Compartimentul comunicatii si informatica G.6 (S.6)

Art.93 Compartimentul comunicatii si informatica se subordoneaza nemijlocit sefului de stat major si este structura care planifica , organizeaza si conduce realizarea si exploatarea sistemul de comunicatii si informatic necesar conducerii operatiilor militare, coordonarii si instiintarii precum si cea care stabileste modul de intrebuintare a tehnicii specifice la toate esaloanele din subordine .

Art.94 Seful compartimentului comunicatii si informatica conduce, coordoneaza si raspunde de activitatea intregului compartiment. Pregateste estimari si elaboreaza estimari specifice domeniului sau de responsabilitate pe care, la ordin, le prezinta comandantului.

Art.95 Compartimentul comunicatii si informatica are, de regula, urmatoarea compunere : structura (ofiterul) cu comunicatiile militare si structura (ofiterul cu automatizarea conducerii trupelor) de informatica.

Art.96 Atributiile structurii (ofiterului) cu comunicatiile militare :

organizeaza sistemul de comunicatii si informatica ;

repartizeaza fortele si mijloacele pentru realizarea sistemului de comunicatii si informatica ;

gestioneaza spectrul de frecvente repartizat si il planifica pe categorii de utilizatori;

asigura managementul sistemelor de comunicatii si informatice ;

organizeaza si asigura functionarea retelelor de comunicatii ;

planifica si asigura primirea si expedierea documentelor;

propune raioanele favorabile pentru instalarea centrelor de comunicatii ale punctelor de comanda ;

organizeaza si conduce activitatile pe linia postei militare;

analizeaza problemele de comunicatii privind dispunerea punctelor de comanda, a mijloacelor specifice, utilizarea activitatii de comunicatii pentru dezinformare ;

asigura compatibilitatea electromagnetica ;

monitorizeaza utilizarea frecventelor radio pentru a reduce interferentele si perturbatiile reciproce ;

coordoneaza aplicarea masurilor de protectie a comunicatiilor (inclusiv repartitia, distributia si utilizarea echipamentelor specifice) ;

pregateste, intocmeste si prezinta estimari si estimari privind comunicatiile si informatica ;

intocmeste documentele de conducere si informare privind comunicatiile si informatica ;

colaboreaza cu compartimentul operatii (G.3, S.3) pentru actualizarea si acoperirea oportuna a nevoilor de legatura;

monitorizeaza si coordoneaza toate aspectele de comunicatii privind comanda, controlul, comunicatiile si calculatoarele (c.4) in intreg sistemul de comanda.

Art.97 Atributiile structurii (ofiterului cu automatizarea conducerii trupelor) de informatica:

propune solutii pentru toate problemele privind prelucrarea automata a datelor care influenteaza procesul de conducere ;

pregateste, intocmeste si prezinta sefului compartimentului comunicatii si informatica (G.6, S.6) estimari privind automatizarea conducerii;

coordoneaza activitatea compartimentelor de prelucrare automata a datelor ;

intocmeste documentele de conducere si informare privind prelucrarea automata a datelor ;

coordoneaza prelucrarea automata a datelor precum si schimbul automatizat de informatii ;

participa la intocmirea documentelor necesare compartimentului comunicatii si informatica, pentru problemele structurii de informatica.

k) Compartimentul juridic

Art.98 Compartimentul Juridic se subordoneaza nemijlocit comandantului si acorda acestuia asistenta de specialitate pentru a asigura cadrul legal adecvat tuturor activitatilor desfasurate,

ordinelor si dispozitiunilor date, precum si pentru cunoasterea si aplicarea normelor de drept international si a restrictiilor impuse de aceste norme in procesul de elaborare a deciziilor.

Art.99 Activitatea compartimentului juridic in procesul luarii deciziei nu limiteaza dreptul comandantului de a adopta, pe propria raspundere, solutii care i se par oportune pentru indeplinirea misiunilor primite.

Art.100 Atributiile compartimentului juridic :

asigura comandantului, la cererea acestuia, informatii oportune privind reglementarile interne si internationale in domeniul de activitate care face obiectul deciziei;

furnizeaza informatii utile in plan juridic pe linia instruirii personalului combatant;

pregateste si prezinta comandantului estimari cu privire la implicatiile juridice asupra operatiilor militare;

consiliaza din punct de vedere juridic comandantul in procesul de luare a deciziei;

acorda asistenta juridica comandantului pentru cunoasterea si aplicarea normelor, conventiilor internationale de drept umanitar;

asigura asistenta juridica comandantilor pentru introducerea si aplicarea normelor conventiilor internationale de drept umanitar;

asigura informarea pe linia cunoasterii si aplicarii riguroase a actelor normative in intreaga activitate;

apara interesele patrimoniale ale unitatii;

reprezinta interesele unitatii in fata instantelor de judecata.

l) Compartimentul financiar-contabil

Art.101 Compartimentul financiar-contabil este subordonat nemijlocit comandantului si este organul de specialitate al ordonatorului de credite (comandantul unitatii) pe probleme economico-financiare.

Art.102 Atributiile compartimentului financiar :

asigura si raspunde de organizarea si desfasurarea activitatii financiare in conformitate cu prevederile legale;

asigura dimensionarea cheltuielilor proprii si intocmirea lucrarilor de planificare financiara, urmarind inaintarea la termenele legale a proiectului de buget si a celorlalte documente;

propune ordonatorului de credite repartizarea pe structurile din finantare sau asigurare financiara, a indicatorilor aprobati prin buget si asigura comunicarea plafoanelor aprobate, urmarind incadrarea cheltuielilor in aceste plafoane;

organizeaza si conduce evidenta contabila de gestiune a bunurilor aflate in administrarea proprie si a structurilor repartizate in asigurare financiara, conform prevederilor legale, in scopul reflectarii cantitativ si valoric a tuturor miscarilor de bunuri si furnizarii informatiilor necesare evaluarii patrimoniului;

asigura efectuarea decontarilor rezultate din obligatiile contractuale prin conturile bancare, evidenta si virarea la destinatie a creantelor bugetare, urmarirea si lichidarea debitorilor si creditorilor;

asigura intocmirea darilor de seama contabile, a executiilor conturilor bancare si a altor situatii periodice, pe baza informatiilor pe care le contin;

asigura efectuarea tuturor operatiilor de plati si incasari, intocmirea statelor de plata a soldelor si salariilor, analiza si centralizarea situatiilor privind salarizarea personalului propriu si din structurile aflate in finantare sau repartizate in asigurare financiara, pe categorii de drepturi si structuri;

asigura executarea controlului ierarhic si a controlului financiar preventiv asupra tuturor operatiilor si documentelor ce se supun controlului;

asigura elaborarea si inaintarea la termenele legale, ordonatorului de credite ierarhic superior, a bugetului si a altor situatii financiare pentru mobilizare sau razboi;

asigura elaborarea si transmiterea metodologiilor si dispozitiilor privind activitatea financiara;

asigura aplicarea normelor legislative in domeniu, precum si a ordinelor, instructiunilor si dispozitiilor pentru aplicarea legislatiei in vigoare;

pregateste si prezinta estimarea financiara.

1.6.Compartimentul relatii publice (ofiterul cu relatii publice)

Art.103 Compartimentul relatii publice se subordoneaza nemijlocit comandantului si isi desfasoara activitatea in urmatoarele domenii : informarea personalului militar, informarea personalului civil, informarea in mediul international, gestionarea mediatica a crizelor si a conflictelor de mica si mare intensitate, gestionarea imaginii marii unitati (unitatii), relatiile structurii militare cu societatea civila si cu institutiile statului de drept.

Art.104 Ofiterul pentru relatii publice indeplineste rolul de purtator de cuvant al comandantului esalonului la care functioneaza.

Art.105 Atributiile compartimentului relatii publice (ofiterului cu relatii publice) :

analizeaza imaginea marii unitati (unitatii) in mass-media locala si centrala si stabileste masurile necesare pentru imbunatatirea (mentinerea) acesteia;

informeaza comandantul despre impactul operatiilor militare prognozate asupra mass-media ;

evalueaza necesitatile informationale ale personalului unitatii si a mediului public in raport cu operatiile militare desfasurate ;

evalueaza eficacitatea activitatii de relatii publice, a planurilor intocmite si ia masurile ce se impun ;

informeaza mass-media clar si la timp cu operatiile militare desfasurate ;

face legatura cu reprezentantii mass-mediei pentru a furniza acreditarea, incartiruirea, masa, transportul si escorta celor autorizati ;

pregateste si educa personalul unitatii referitor la procedurile de protejare impotriva scurgerii de informatii referitoare la operatiile militare planificate sau in curs de desfasurare prin mijloacele mass-media ;

pregateste si prezinta comandantului estimari privind impactul operatiilor militare in mass-media ;

elaboreaza documentele de informare specifice compartimentului relatii publice.

m) Compartimentul asistenta religioasa (preotul militar)

Art.106 Preotul militar se subordoneaza direct comandantului si se conformeaza regulilor si indatoririlor stipulate in legile tarii, ordinele si dispozitiunile care reglementeaza activitatea de asistenta religioasa in armata.

Art.107 Atributiile compartimentului asistenta religioasa (preotului militar) :

desfasoara activitati de educatie moral-religioasa, etica si civica a personalului prin predici, cateheze, conferinte etc. ;

se preocupa alaturi de comandant, de starea morala si disciplinara a militarilor ;

acorda asistenta religioasa in spitalele militare si in arestul unitatii, acolo unde exista;

consiliaza comandantul in domeniul specific in vederea luarii deciziei;

participa prin activitati specifice, la recuperarea psihica si morala a militarilor afectati sau cu o conduita devianta, scop in care colaboreaza cu structurile de specialitate de asistenta psihologica si juridica ;

oficiaza servicii religioase pentru militarii decedati si se preocupa de respectarea traditiilor nationale si militare adecvate situatiei.

Compunerea si atributiile structurii organizatorice temporare a comandamentului

Art.108 Structuri organizatorice temporare, functioneaza pe baza deciziei comandantului in scopul cresterii eficientei planificarii si desfasurarii operatiilor militare, in locurile si in timpul stabilit. Acestea nu exonereaza atributiile statului major si nu stabilesc, impun alte principii, reguli de functionare a activitatilor comandamentului.

Art.109 Pe timpul planificarii si desfasurarii operatiei pentru cresterea eficientei operatiilor comandamentul se structureaza temporar in urmatoarele grupe (structuri): grupa de coordonare ; grupa speciala ; grupa comandantului. La nivelul comandamentului se stabilesc (numesc), in functie de situatia concreta si cerintele operationale reprezentanti, ofiteri de legatura si ofiteri directionali.

Art.110 Numarul grupelor (structurilor), a personalului si specialitatilor difera in functie de esalon si genul de arma. Grupele (structurile) se vor stabili pe baza hotararii comandantului in functie de : importanta misiunii; volumul de munca ce revine comandamentului, atat pentru planificarea operatiei cat si pentru conducerea fortelor subordonate pe timpul ducerii operatiilor militare proiectate; nivelul pregatirii profesionale a ofiterilor din comandament ; conditiile impuse de amplasarea punctelor de comanda si organizarea acestora; obligativitatea organizarii si desfasurarii activitatilor in termenele stabilite de catre esaloanele superioare;

necesitatea planificarii operatiilor militare concomitent, la mai multe esaloane, in scopul reducerii timpului de pregatire a acestora.

a) Grupa de coordonare

Art.111 Grupa de coordonare este structura temporara principala a comandamentului in cadrul careia se obtin, centralizeaza si analizeaza informatiile referitoare la campul de lupta cu scopul determinarii implicatiilor acestora asupra actului de comanda si constituie compartimentul cu ajutorul caruia comandantul (seful de stat major) stabileste si realizeaza intreaga sa sfera de atributii. Are in compunere de regula pe sefii de compartimente din cadrul statului major.

Art.112 Grupa de coordonare elaboreaza problemele principale ale planificarii operatiei militare. Aceasta activitate se desfasoara pe baza conceptiei esalonului superior si a precizarilor comandantului rezultate din insusirea misiunii. Sefii compartimentelor statului major determina limitele operatiei, necesitatile de informatii si stabilesc datele referitoare la coordonarea planificarii.

Art.113 Grupa de coordonare dupa orientarea personalului implicat in planificarea operatiei, elaboreaza conceptia acesteia.

Art.114 Grupa coordoneaza lucrul in cadrul statului major pe parcursul a doua etape : elaborarea si dezvoltarea (pe baza unei analize amanuntite) a cursurilor operatiilor militare (cel putin trei) ; stabilirea conceptiei operatiei militare (activitate finalizata prin precizarea, de catre comandant, a deciziei sale asupra cursului optim).

b) Grupa speciala

Art.115 Grupa speciala, participa la redactarea cursurilor operatilor militare si la analiza acestora. Esenta fiecarui curs al operatiilor va fi reprezentata de scheme de manevra - scenariul sintetic al modalitatilor de actiune in timpul desfasurarii operatiei.

Art.116 Componenta grupei speciale este stabilita de comandant (seful de stat major) si aceasta variaza in functie de esalon si misiunea primita.

Art.117 Grupa speciala impreuna cu grupa de coordonare participa la analiza prin comparare analitica a cursurilor operatiei in vederea stabilirii celui mai eficient.

Art.118 La baza analizei cursurilor sta simularea operatiei militare. Prin simulare se evalueaza capacitatea de reactie a inamicului si ulterior, se determina gradul de contrareactie a fortelor proprii determinate de riposta anterioara a inamicului.

c) Grupa comandantului

Art.119 Ofiterii din grupa comandantului lucreaza direct cu acesta, dar pot fi, in acelasi timp, membrii grupei de coordonare si ai celei speciale. Grupa comandantului acorda asistenta acestuia pe linia specialitatii fiecarui ofiter sau a compartimentului pe care il reprezinta.

Art.120 Grupa comandantului este obligata sa acorde aceeasi asistenta de specialitate si sefilor de compartimente din cadrul grupei de coordonare sau comandantilor de mari unitati (unitati si subunitati) din compunerea grupei speciale.

d) Reprezentantii

Art.121 Reprezentantii sunt ofiterii din compunerea structurilor cu care se coopereaza (Fortele Aeriene , Fortele Navale, protectie civila, ministerul de interne, alte formatiuni ) care isi desfasoara activitatea in statul major al unitatii unde au fost detasati pe timpul pregatirii si ducerii operatiilor militare.

Art.122 In functie de situatie, pe langa statul major isi desfasoara activitatea punctul de conducere al aviatiei in lupta (la comandamentele de corp de armata, divizie si brigada) si punctul de dirijare si indicare a obiectivelor la nivel batalion (similar).

Art.123 Reprezentantii fortelor cu care se coopereaza si punctul de conducere al aviatiei in lupta (punctul de dirijare si indicare a obiectivelor) se subordoneaza direct comandantului structurii militare pe langa care sunt destinati sa actioneze, iar pe linie de specialitate comandantilor (sefilor) care i-au trimis.

Art.124 Pe timpul pregatirii si ducerii operatiei reprezentantii organizeaza si conduc, pe baza conceptiei operatiei si a deciziei comandantului, fortele pe care le reprezinta, mentin legatura cu acestea si rezolva problemele logistice ale acestora.

e) Ofiterii de legatura

Art.125 Pentru transmiterea de catre comandant a unor informatii, ordine importante care nu fac obiectul anumitor nivele ale statelor majore si comandamentelor se destina din cadrul statului major ofiterii de legatura. De asemenea ofiterii de legatura pot fi destinati pentru transmiterea documentelor de conducere si/sau informare.

Art.126 Ofiterul de legatura trebuie sa aiba gradul si experienta corespunzatoare si increderea deplina a comandantului pentru executarea misiunii. El este reprezentantul special al comandantului si are acces la acesta in conformitate cu indatoririle sale. Pentru probleme de rutina ofiterul de legatura primeste indicatii de la seful de stat major.

Art.127 Unitatea organica a ofiterului de legatura este unitatea care il trimite. Unitatea la care este atasat este unitatea receptoare. Ofiterul de legatura isi desfasoara in mod normal, activitatea la comandamentul receptor pana cand este chemat de unitatea care la trimis. Ofiterul de legatura, reprezinta comandantul, el trebuie sa fie capabil sa inteleaga modul in care gandeste comandantul, sa interpreteze corect mesajele comandantului, sa transmita conceptia operatiei (luptei) si misiunea.

Art.128 Pentru realizarea legaturii se aplica urmatoarele principii :

esalonul superior stabileste legaturi cu esalonul inferior;

unitatile din stanga stabilesc legatura cu unitatile din dreapta ;

unitatile sustinatoare stabilesc legatura cu unitatile pe care le sustin ;

unitatile din adancime stabilesc legatura cu cele din fata ;

unitatile care nu se afla in contact cu inamicul stabilesc legatura cu unitatile care sunt in contact cu inamicul ;

unitatea aflata in deplasare stabileste legatura cu unitatea care se afla in stationare ;

unitatea sosita stabileste legatura cu unitatea care pleaca (in timpul unei pauze operative a trupelor aflate in lupta).

Art.129 In situatii deosebite, cu aprobarea comandantului , din statul major se pot trimite la punctele de comanda ale marilor unitati vecine sau la cele cu care coopereaza, grupe de legatura.

Art.130 Atributiile grupei de legatura sunt stabilite de comandant sau seful de stat major respectiv si ele privesc rezolvarea unor probleme referitoare la : informarea reciproca asupra situatiei si misiunilor si coordonarea eforturilor fortelor participante la operatie (lupta) in vederea indeplinirii misiunilor primite.

f) Ofiterii directionali

Art.131 Marea unitate operativa destina, din cadrul compartimentului operatii (G.3, S.3)), ofiteri directionali pentru fiecare mare unitate tactica ce actioneaza pe o directie independenta, sau care impreuna cu alte forte, formeaza o grupare operativa (tactica).

Art.132 Ofiterii directionali se numesc de comandant – la propunerea sefului de stat major – si au urmatoarele atributii : cunoasterea situatiei operative (tactice) si a stadiului indeplinirii misiunii de catre marea unitate la care au fost numiti; participarea la elaborarea documentelor de conducere si transmiterea oportuna a misiunilor la subordonati ; mentinerea unei legaturi

permanente cu statul major al marii unitati tactice, cunoasterea nevoilor de sprijin si logistic; raportarea situatiei, a estimarilor si propunerilor privind masurile ce trebuie luate.

Art.133 Dupa sosirea la destinatie ofiterul directional ( seful grupei ) este obligat: sa se prezinte imediat persoanei la care a fost trimis si sa-i raporteze scopul venirii ; sa-i inmaneze documentele pe care le-a adus; sa primeasca la plecare documentele sau informatiile ce trebuie raportate comandantului care l-a trimis. Ofiterul directional ( seful grupei) preda destinatarului documentele sigilate.

CAPITOLUL 3 PUNCTELE DE COMANDA SI LUCRUL IN CADRUL ACESTORA

Tipuri de puncte de comanda

Art.134 Sistemul de conducere constituie o componenta principala a dispozitivului Fortelor Terestre si reprezinta ansamblul fortelor, mijloacelor, capacitatilor si relatiilor dintre acestea, utilizate pentru planificarea, pregatirea si ducerea operatiilor militare in scopul indeplinirii misiunii. Sistemul de conducere se compune din subsistemele : decizional, operational, logistic, de securitate precum si din relatiile organizatorice ce se stabilesc prin acte normative intre acestea.

Art.135 Punctele de comanda sunt componente de baza ale sistemului de conducere si sunt constituite din personalul si mijloacele la dispozitia comandantului, dispuse intr-un singur loc, sub o comanda unica, din care se exercita actul de comanda asupra marii unitati (unitatii, gruparii). Pentru pregatirea si conducerea fortelor, numarul punctelor de comanda care se organizeaza depinde de nivelul esalonului si forma operatiilor militare desfasurate.

Art.136 Comandamentele din Fortele Terestre constituie de regula puncte de comanda : de baza, de rezerva, inaintat si ajutator. Conducerea din aceste puncte se realizeaza succesiv/alternativ/simultan in functie de nevoile marilor unitati, unitatilor (subunitatilor) subordonate, specificul misiunii, compunerea comandamentelor si mijloacele existente.

Art.137 Unitatile de tip batalion (divizion) constituie de regula punct de comanda de baza si punct de observare. Comandantul de batalion (divizion) poate conduce unele momente ale operatiei dintr-un punct de observare. Acesta se organizeaza , atunci cand terenul permite, pe un mijloc blindat (tanc, transportor amfibiu blindat, masina de lupta a infanteriei, autospeciala) si are in compunere de regula 1-2 ofiteri (mijloace de legatura) si militari pentru paza apropiata. Pe timpul luptei de aparare in functie de conditii, mijloace si timpul la dispozitie aceste unitati pot organiza si punct de comanda de rezerva.

Art.138 Marile unitati tactice constituie de regula punct de comanda de baza, de rezerva si inaintat. In momentele hotaratoare ale operatiei in scopul unei conduceri oportune a fortelor, comandantul se poate deplasa, insotit de un numar restrans de ofiteri, in raionul de lupta, unde este absolut necesara prezenta sa. Aceasta grupa cu mijloacele de transmisiuni si de automatizarea conducerii, precum si subunitatile de paza si transport strict necesare constituie punctul de comanda inaintat care functioneaza temporar, pana la rezolvarea situatiei.

Art.139 Marile unitati operative constituie de regula punct de comanda de baza, de rezerva si inaintat. In unele situatii cand pe anumite directii, grupari de forte (mari unitati), desfasoara operatii militare cu un grad de relativa independenta, se organizeaza pentru conducerea acestora punct de comanda ajutator.

Art.140 Punctele de comanda se dispun, in localitati , zone impadurite sau alte raioane care asigura conditii; pe directii si la distante diferite in functie de esalon, genul de arma, caracteristicile geo-climatice ale zonei, forma operatiilor militare si operatiile probabile ale inamicului; de regula inapoia fortelor de angajare imediata, la o distanta care sa permita conducerea tuturor elementelor de dispozitiv.

Art.141 Locul de dispunere, timpul cat functioneaza in acesta, directia si modul de deplasare a punctului de comanda se propune de comandant si se aproba de esalonul superior. Pe timpul

pregatirii unor operatii militare locul punctului de comanda, directia deplasarii si data instalarii pot fi stabilite de esalonul superior.

Art.142 Locurile in care urmeaza sa se dispuna punctele de comanda trebuie cunoscute de un numar strict limitat de persoane carora le este necesar acest lucru pentru a-si putea indeplini atributiunile de serviciu.

Structurarea (organizarea) punctelor de comanda

Art.143 In punctul de comanda, compartimentele (personalul) si mijloacele tehnice aferente, vor fi dispuse grupat in centrul de operatii, centrul de resurse, centrul de comunicatii, elemente ale subsistemului de securitate si elemente ale subsistemului logistic.

Centrul de operatii se compune din compartimentele operatii (G.3, S.3 ) si informatii (G.2, S.2 ). Seful centrului de operatii este seful compartimentului operatii (G.3, S.3 ).

In centrul de resurse isi desfasoara activitatea compartimentele personal (G.1, S.1 ) si logistica (G.4, S.4 ). Seful centrului de resurse este seful compartimentului logistic (G.4, S.4 ).

Centrul de comunicatii are in compunere compartimentul comunicatii si informatica (G.6, S.6), inclusiv centrul de comunicatii si de calcul si reprezinta ansamblul fortelor si mijloacelor de comunicatii intrunite din punct de vedere organizatoric , functional si tehnic sub comanda unica. Seful centrului de comunicatii este seful compartimentului comunicatii si informatica (G.6, S.6).

Subsistemul de securitate al punctului de comanda cuprinde elementele, masurile si operatiile prin care se asigura protectia si siguranta acestuia; este subordonat direct sefului de stat major prin compartimentul operatii.

Subsistemul logistic al punctului de comanda este format din elementele de sprijin logistic care asigura conditii materiale si prestarile de servicii necesare pentru desfasurarea actului de comanda; este subordonat direct sefului de stat major prin compartimentul logistic.

Art.144 Raioanele de dispunere a punctelor de comanda trebuie sa asigure urmatoarele conditii :

conducerea operatiilor militare;

realizarea unor comunicatii sigure cu toate elementele (esalonul superior, vecini, subordonati), inclusiv accesul la sistemele de comunicatii si informatice civile ;

mascarea si protectia elementelor componente (inclusiv nucleara, biologica si chimica), securitatea fizica si electronica a mijloacelor de comunicatii si informatice;

asigurarea unor cai de acces si evacuare suficiente si corespunzator amenajate ;

realizarea conditiilor de lucru si viata necesare (adaposturi, linii de comunicatii interioare, conditii de hranire, odihna si iluminare, posibilitatea de deplasare individuala sau in grupuri la subordonati etc.);

sa permita dispunerea dispersata a centrelor si elementelor componente.

Art.145 Pentru dispunerea in teren a punctelor de comanda, se trimit din timp grupe de recunoastere, constituite din ofiteri din statul major. Sefului grupei de recunoastere i se pun la dispozitie elemente de cercetare, de geniu, de transmisiuni, de paza si politie militara.

Art.146 Cand este scos din functiune punctul de comanda de baza, conducerea se exercita din punctul de comanda de rezerva (inaintat sau ajutator), iar cand sunt scoase din functiune toate punctele de comanda, conducerea se preia din unul , stabilit prin ordinul de actiune si confirmat de esalonul superior .

Art.147 Manevra punctului de comanda de baza se executa cu aprobarea esalonului superior, iar a celorlalte puncte de comanda la ordinul comandantului respectiv.

Operatiile prin surprindere ale inamicului pot determina scoaterea din functiune a unuia din punctele de comanda. In aceasta situatie schimbarea raionului de dispunere se executa pe baza deciziei comandantului (sefului punctului de comanda) respectiv, raportandu-se ulterior esalonului care trebuia sa aprobe acest lucru.

Pe timpul ducerii operatiei , punctele de comanda se deplaseaza, de regula, prin salturi, inapoia dispozitivului fortelor de angajare imediata, la o distanta care sa asigure conducerea permanenta a fortelor din subordine.

Schimbarea punctelor de comanda in cadrul aceleasi marii unitati (unitati) se face de regula succesiv si numai dupa ce in noul loc de dispunere s-au asigurat minimul de legaturi cu esalonul superior, subordonatii, fortele cu care se coopereaza si vecinii.

Manevra punctelor de comanda se executa in timpul cel mai scurt posibil, in secret, in mod organizat, asigurandu-se conditiile de mascare si inducere in eroare necesare. Executarea manevrei nu trebuie sa coincida, in timp, cu momentele hotaratoare din desfasurarea operatiei militare.

Art.148 In situatia cand comandantul (loctiitorul comandantului) se deplaseaza in afara punctului de comanda, acesta stabileste unde merge si cu cine, cat timp isi planifica sa lipseasca, cine il inlocuieste in aceasta perioada, cine si cu ce ii asigura paza si care sunt mijloacele de comunicatie prin care mentine legatura cu comandamentul propriu . In functie de posibilitati, legatura se asigura cu esalonul superior precum si cu marile unitati (unitatile) subordonate.

Organizarea activitatilor in punctele de comanda

Art.149 Lucrul in punctele de comanda se organizeaza si se desfasoara, la toate esaloanele, fara intrerupere. In acest scop, personalul comandamentului, trebuie repartizat in mod judicios intre punctele de comanda.

La toate esaloanele, seful de stat major (seful punctului de comanda) raspunde direct pentru organizarea si desfasurarea lucrului in punctele de comanda.

Art.150 Timpul de lucru si de odihna al personalului punctului de comanda se stabileste de seful de stat major (seful punctului de comanda), iar ofiterii merg la odihna dupa obtinerea aprobarii sefului nemijlocit. Inainte de aceasta ei sunt obligati sa informeze, in detaliu, pe cei care ii inlocuiesc asupra situatiei si sarcinilor care le revin.

Art.151 In punctul de comanda se stabilesc urmatoarele tipuri de relatii organizatorice: ierarhice; functionale; de stat major; de cooperare si de control.

Art.152 Paza punctului de comanda se organizeaza de seful de stat major (seful punctului de comanda) prin seful compartimentului operatii.

Art.153 In punctele de comanda se organizeaza serviciul de zi si serviciul operativ. Personalul isi desfasoara activitatea potrivit atributiunilor elaborate de compartimentul operatii (G.3, S.3) si aprobate de seful de stat major.

Personalul pentru serviciul operativ este compus din : ofiter de serviciu operativ principal pe punctul de comanda si ajutori ai acestuia (la punctul de comanda de baza al comandamentului Fortelor Terestre si al marilor unitati operative); ofiter de serviciu operativ pe punctul de comanda (la punctul de comanda de rezerva al comandamentului Fortelor Terestre , al marilor unitati operative si la punctul de comanda de baza al marilor unitati tactice).

In punctul de comanda de rezerva al marii unitati tactice se organizeaza servicul de zi

Art.154 Ofiterul de serviciu operativ principal se numeste din randul ofiterilor superiori. El este subordonat sefului de stat major, are in subordine un ajutor si isi desfasoara activitatea in centrul de operatii.

Ofiterul de serviciu operativ principal (ofiterul de serviciu operativ) pe punctul de comanda trebuie sa cunoasca si sa actualizeze permanent situatia din fasia marii unitati operative (tactice), la vecini si la marile unitati cu care se coopereaza; sa execute controlul asupra expedierii si primirii la timp a documentelor operative; sa raporteze sefului de stat major despre schimbarile produse in situatia operativa, iar in cazul primirii unor ordine si date deosebit de importante sa le raporteze imediat comandantului sau (sefului de stat major).

Art.155 Documentele care trebuie sa se gaseasca la ofiterul de serviciu operativ (principal) pe punctul de comanda sunt: atributiile ofiterului de serviciu; harta de lucru a ofiterului de serviciu operativ (principal) pe punctul de comanda, pe care trebuie sa se gaseasca situatia fortelor; tabele de semnale, cu indicative si convorbiri; graficul cu randul la serviciu; registru pentru inscrierea ordinelor si rapoartelor primite si transmise; registru de predare-primire a serviciului operativ; opisul cu documentele ce se gasesc la ofiterul de serviciu.

Art.156 Ajutorul ofiterului de serviciu operativ principal se numeste de seful de stat major, de regula, din randul ofiterilor inferiori. El se subordoneza ofiterului de seviciu operativ principal si isi desfasoara activitarea in centrul de operatii.

Art.157 Ofiterul de serviciu operativ pe punctul de comanda se numeste din randul ofiterilor statului major, se subordoneaza sefului de stat major si isi desfasoara activitatea in centrul de operatii.

Art.158 Unitatile de tip batalion (divizion) organizeaza doar serviciul de zi. Acesta are ca scop asigurarea pazei punctului de comanda, mentinerea ordinii interioare si desfasurarea activitatilor pentru odihna si hranirea personalului.

Personalul pentru serviciu de zi, de regula este urmatorul : ofiter de serviciu pe punctul de comanda si un ajutor al acestuia; subofiter (militar angajat pe baza de contract.) de serviciu pe centrul de comunicatii; subofiter (sergent) de serviciu pe punctul de control; subofiter de serviciu pe parcul auto , o garda si o subunitate de interventie (constituita din personalul care desfasoara activitatea in punctul de comanda).

Art.159 Ofiterul de serviciu pe punctul de comanda este obligat sa cunoasca : locul de dispunere a fiecarui centru (element) in cadrul punctului de comanda; terenul de aterizare pentru elicoptere (avioanele) de legatura; semnalele de alarmare si de instiintare a personalului; modul de organizare a pazei punctului de comanda si a serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei in cadrul acestuia; legaturile cu esalonul superior, marile unitati (unitatile) subordonate, cu cele cu care se coopereaza, cu vecinii si cu celelalte puncte de comanda ale marii unitati (unitatii) respective; sa transmita ordinele comandantului sau ale sefului de stat major (seful punctului de comanda).

Art.160 Ofiterul de serviciu pe punctul de comanda trebuie sa aiba asupra lui urmatoarele documente: atributiile ofiterului de serviciu; harta de lucru cu situatia fortelor (la batalion, divizion); tabele de semnale, cu indicative si convorbiri ; planul de paza al punctului de comanda; graficul cu rindul la serviciu; registru pentru inscrierea convorbirilor, ordinelor si rapoartelor; registru de predare-primire a serviciului de zi; opisul cu documentele ce se gasesc la ofiterul de serviciu.

Art.161 Personalul de serviciu operativ si de zi inainte de intrarea in serviciu studiaza situatia, ordinile transmise trupelor, se informeaza despre sarcinile in curs de executare si despre cele ce urmeaza a fi indeplinite, primeste, dupa opis, documentele de la vechiul ofiter de serviciu, dupa care, impreuna cu acesta, se prezinta la seful de stat major, respectiv la seful punctului de comanda, pentru a raporta despre predarea si primirea serviciului.

CAPITOLUL 4 ACTIVITATILE COMANDAMENTULUI PENTRU CONDUCEREA ACTIUNILOR MILITARE

Activitatile comandamentului pentru cunoasterea situatiei

Art.162 Elaborarea deciziei este un proces ce consta intr-o inlantuire de activitati logice, prin care comandamentul analizeaza toti factorii ce influenteaza situatia militara si alege varianta optima pentru a indeplini misiunea primita.

Art.163 Prin situatie se intelege starea in care se afla fortele beligerante la un moment dat

intr-un spatiu determinat. Cunoasterea situatiei reprezinta o obligatie permanenta a comandantului, a statului major si a fiecarui ofiter din structura comandamentului.

Nivelul de cunoastere a situatiei trebuie sa fie cat mai ridicat pentru a se diminua riscul in luarea deciziei.

Art.164 Comandamentul oricarei structuri utilizeaza date si informatii. Acestea sunt structurate pe urmatoarele domenii :

informatii despre inamic;

informatii despre trupele proprii;

informatii despre zona de operatii.

Art.165 Informatiile despre inamic trebuie sa cuprinda :

compunerea fortelor (identitate, tehnica militara, organizare);

dispunerea fortelor;

gruparea fortelor si mijloacelor;

conceptia probabila de intrebuintare a fortelor (directiile de actiune sau interzis; procedee de actiune folosite; aliniamente sau obiective ce sunt vizate a fi cucerite sau aparate; valoarea intaririlor; valoarea fortelor de sprijin, gradul de amenajare genistica etc.);

capacitatile speciale;

operatiile recente desfasurate sau in curs de desfasurare;

puterea de lupta si evolutia ei;

particularitati (puncte tari sau slabe ale inamicului) care vor influenta eficienta in lupta;

suportul logistic.

Art.166 Informatiile despre trupele proprii trebuie sa prevada :

compunerea fortelor (identitatea, tehnica militara, organizare);

dispunerea fortelor proprii, inclusiv a elementelor de sprijin;



gruparea fortelor si mijloacelor;

capacitatea operationala;

suportul logistic;

capacitatile speciale;

activitati importante recente sau prezente;

alte date (moralul militarilor, gradul de instruire, probleme civice, etc.).

Art.167 Informatiile despre zona de operatii se refera la :

elementele topografice ale terenului (relieful si detaliile de planimetrie);

clima (precipitatii atmosferice, temperatura, umiditatea relativa, miscari ale aerului, vizibilitate);

alte date suplimentare care caracterizeaza zona (politice, sociologice, demografice, religioase, psihologice, economice, sanitar-veterinare etc.).

Art.168 Activitatea de cunoastere a situatiei are o dinamica neuniforma, in functie de forma de actiune adoptata si contextul dat.Fiecare situatie in parte determina stabilirea gradului de urgenta, natura si ponderea informatiilor pe domenii de activitate.

Pentru cunoasterea situatiei, comandamentul desfasoara urmatoarele activitati :

procurarea informatiilor;

procesarea informatiilor;

difuzarea informatiilor.

a) Procurarea informatiilor

Art.169 Sursele de la care se pot procura informatii sunt :

unitatile si subunitatile de cercetare de arme intrunite si de arma subordonate, inclusiv cele primite ca intarire precum si alte forte nespecializate, dar care indeplinesc misiuni de cercetare;

comandantii si statele majore subordonate;

statul major al esalonului superior;

statele majore vecine sau cele cu care se coopereaza pe linie informativa;

elementele de cercetare sau formatiuni de lupta care actioneaza in folosul unitatii (marii unitati) si apartin esalonului superior, altor genuri de arma sau altor categorii de forte ale armatei;

organe ale administratiei publice centrale si locale;

forte ale Ministerului de Interne, serviciilor de informatii ale statului si alte formatiuni de aparare organizate potrivit legii;

populatia locala din zona de actiune;

prizonieri si transfugi;

documentele, armamentul si tehnica de lupta provenita de la inamic;

materiale documentare proprii, intocmite anterior, scheme, harti, filme, dischete, suporti magnetici, casete audio si video, etc.

Art.170 Procurarea informatiilor se realizeaza, de regula, prin :

rapoarte de informare;

informari;

procedee de cercetare specifice structurilor specializate.

Procurarea informatiilor trebuie sa se desfasoare in cadrul unui sistem unitar si planificat, (conform Planului de procurare a informatiilor), atat la nivelul comandamentului cat si la nivelul compartimentelor pe baza necesitatilor proprii.

Compartimentul informatii are responsabilitati pentru initierea, coordonarea, completarea si difuzarea informatiilor din zona de interes.

Responsabilitati pentru procurarea informatiilor revin si celorlalte compartimente ale comandamentului prin fortele si mijloacele subordonate dar numai in domeniul specific. Informatiile procurate de celelalte compartimente trebuie sa ajunga in timp oportun la compartimentul informatii.

Procurarea informatiilor constituie o activitate permanenta pe timpul pregatirii si ducerii operatiilor militare.

b) Prelucrarea informatiilor

Art.171 Prelucrarea informatiilor presupune urmatoarele activitati : centralizarea, analiza si evidenta acestora.

Art.172 Centralizarea si prelucrarea informatiilor se executa la compartimentul informatii, indiferent de sursa de informatii care a intrat in posesia acestora. Informatiile despre trupele proprii precum si concluziile din analiza inamicului si a zonei de responsabilitate se centralizeaza la compartimentul operatii (G.3, S.3).

Art.173 Prelucrarea informatiilor consta in procesarea primara (decodarea, traducerea, evaluarea etc.) si gruparea acestora pe domenii.

Art.174 Centralizarea informatiilor consta in : primirea (receptionarea); trecerea pe harta (suport magnetic); gruparea pe categorii de forte si mijloace; pe obiective si inscrierea lor in registru de evidenta. Acest proces se desfasoara continuu, atat pe timpul pregatirii operatiilor militare cat si pe timpul desfasurarii acestora.

Informatiile primite de la surse trebuie sa ajunga in timp scurt, pentru a-si mentine incarcatura informationala nealterata.

Informatiile vor fi centralizate, in functie de importanta. Acestea se vor raporta si esalonului superior iar acestuia ii revine misiunea de a le inregistra si include in circuitul decizional.

Art.175 Analiza informatiilor este un proces complex ce presupune studierea, compararea, efectuarea de calcule, interpretarea si sintetizarea acestora, in scopul de a stabili gradul de autenticitate si semnificatia reala a acestora, precum si concluziile ce rezulta pentru comandant (statul major) in vederea luarii deciziei.

Art.176 Gradul de autenticitate al datelor si informatiilor poate fi diferit iar determinarea acestuia se face in raport de :

calitatea sursei de informatii si conditiile in care au fost procurate;

confirmarea sau infirmarea prin alte surse;

masura in care informatiile sunt verosimile, tinand seama de operatiile militare desfasurate, situatia operativa (tactica), norme si principiile de operatii ale inamicului;

rezultatele obtinute prin cercetarea obiectivului.

Art.177 Dupa gradul de autenticitate datele si informatiile pot fi sigure, probabile, indoielnice sau false.

Art.178 Informatiile sigure sunt cele care au fost procurate, verificate, confirmate prin cel putin doua surse sau care provin din studierea directa a documentelor, fotografiilor, etc.

Art.179 Informatiile probabile sunt cele care corespund partial situatiei create si datelor cunoscute anterior, insa au fost primite de la surse de informatii care s-au dovedit mai putin sigure.

Art.180 Informatiile indoielnice sunt cele care se incadreaza in ansamblul situatiei create, sunt verosimile, dar contravin datelor sigure obtinute prin alte surse de informatii.

Art.181 Informatiile false nu corespund situatiei operative (tactice), sunt neverosimile, eronate si contradictorii. Uneori, acestea pot apare ca verosimile, in concordanta cu situatia operativa ) ca urmare a masurilor de dezinformare luate de inamic. Acestea trebuie luate in evidenta si studiate cu atentie, pentru a se descifra metodele de dezinformare si mascare folosite de inamic.

Art.182 Procesul de analiza a informatiilor trebuie sa aiba in vedere situatiile in care, datorita unor imprejurari, informatiile considerate la prima vedere false, se confirma prin alte surse ca fiind sigure, unele avand chiar o mare valoare informativa.

Art.183 Informatiile probabile si indoielnice si cele incomplete sau confuze, se confrunta cu alte date obtinute si se analizeaza in contextul general al situatiei, urmarind ca ele sa fie verificate sipe alte cai, inclusiv prin elementele de cercetare aflate in apropierea raioanelor respective sau prin transmiterea de noi misiuni de cercetare.

In documentele intocmite, langa informatiile indoielnice (nesigure) se va trece semnul intrebarii.

Art.184 Prin centralizarea informatiilor se realizeaza vizualizarea situatiei pe harti, scheme etc., ce pot fi usor si repede intelese, apoi se trece la etapa urmatoare cea de analiza.

Art.185 Evidenta informatiilor se va tine pe harti, suporti magnetici, tabele centralizatoare, registre de evidenta, fisa sau alti suporti in functie de esalon si mijloacele la dispozitie.

c) Difuzarea informatiilor.

Art.186 Difuzarea informatiilor are ca scop punerea la dispozitia persoanelor sau comandamentelor a rezultatele activitatii informative.

Art.187 Informatiile trebuie sa respecte urmatoarele cerinte :

sa fie difuzate la timp pentru a putea fi utilizate oportun de cel care le primeste;

sa fie scurte, clare si precise;

sa fie transmise periodic;

sa fie protejate fata de elementele informative ale inamicului.

Pe timpul desfasurarii operatiilor militare se va asigura cunoasterea permanenta a informatiilor primite (culese) de catre toti ofiterii din comandament, in domeniul specific de competenta.

Art.188 Difuzarea informatiilor se face prin urmatoarele procedee : rapoarte de informare, informari sau alte proceduri de stat major ordonate de comandant si avute la dispozitie.

Art.189 Rapoartele de informare se prezinta comandantilor si esaloanelor superioare iar informarile se fac de catre esaloanele superioare, comandanti, sefi, catre esaloanele subordonate, intre esaloane vecine si intre cele cu care isi coordoneaza operatiile pentru indeplinirea unei misiuni, precum si intre compartimentele unei structuri.

Art.190 Comandantul si intregul comandament pot fi informati verbal, in scris, prin prezentarea de harti, scheme si prin reteaua radio. Aceasta informare poate varia de la prezentarea disparata a principalelor informatii si concluzii, la o analiza scurta si rapida sau detaliata in conformitate cu relatiile organizatorice existente. Pentru cunoasterea permanenta a situatiei, se impune ca periodic sefii compartimentelor (obligatoriu compartimentul informatii) sa faca informari in care sa prezinte situatia la data si ora respectiva si o prefigurare a evolutiei in urmatoarele ore.

Art.191 Informatiile (situatia) se vor transmite esalonului superior prin rapoarte de informare, care se vor inainta la termenele ordonate (stabilite) sau ori de cate ori situatia impune acest lucru.

Art.192 Informarea comandamentelor subordonate, a celor cu care isi coordoneaza operatiile si a celor vecine se realizeaza ori de cate ori este nevoie, prin procedurile stabilite (scris, prin mijloace de legatura etc.).Pentru a se realiza o informare eficienta, li se vor trimite direct copii (extrase) ale rapoartelor primite de la sursele de informare. In cazul aparitiei unor indicii a existentei factorilor de risc nucleari, biologici si chimici (N.B.C.) ca si a pericolului intrebuintarii mijloacelor incendiare, forte si mijloace nedescoperite initial, tehnica militara necunoscuta, schimbari radicale in situatia inamicului si a fortelor proprii, aceste informatii vor fi raportate (transmise) imediat esaloanelor superioare, subordonatilor, vecinilor si comandamentelor cu care se coopereaza.

Pentru a se gestiona corect activitatea de difuzare a informatiilor, in documentele de evidenta a acestora (registre, harti etc.) se va consemna daca a fost transmisa, cui si cand.

Art.193 Informatiile sunt folosite de catre comandamente pentru analiza situatiei si elaborarea estimarilor de stat major. Din analiza situatiei trebuie sa rezulte concluzii necesare stabilirii cursurilor operatiilor militare, luarii deciziei, elaborarii planului si a ordinului de actiune, precum si masurile urgente ce se impun, in special, pe timpul desfasurarii operatiilor militare.

d) Studierea si valorificarea experientei de lupta

Art.194 Conducerea activitatilor de studiere si valorificare a experientei in pregatirea si desfasurarea operatiilor militare revine sefului de stat major. Acesta impreuna cu sefii de compartimente din cadrul comandamentului numesc ofiteri care sa se ocupe de : centralizarea, studierea si interpretarea informatiilor; analiza critica a operatiilor trupelor; activitatea statelor majore (compartimentelor) din comandament; continutul documentelor si caracteristicilor tehnicii militare proprii si a celei provenite de la inamic precum si a problemelor rezultate din discutiile purtate cu unii militari; stabilirea masurilor pentru valorificarea experientei de lupta.

Art.195 O atentie deosebita se acorda analizei noilor mijloace si procedee de actiune folosite de inamic, metodelor de conducere, cauzelor unor insuccese, precum si stabilirii masurilor ce trebuie luate.

Invatamintele rezultate se raporteaza esalonului superior si sunt aduse la cunostinta subordonatilor prin : informari si precizari facute de comandant (loctiitor) sau seful de stat major; instructiuni, ordine, dispozitii si buletine informative; popularizarea faptelor de arme in presa militara; prezentarea tehnicii militare provenite de la inamic (a punctelor sale vulnerabile).

Activitatile comandamentului pentru pregatirea opersatiilor militare

Art.196 Pregatirea unei operatii militare de catre comandament presupune urmatoarele activitati: planificarea operatiei militare; organizarea si coordonarea fortelor subordonate pe timpul desfasurarii operatiilor militare, executarea controlului indeplinirii operatiei militare de catre comandamentele subordonate.

a) Planificarea operatiilor militare

Art.197 Planificarea operatiilor militare, indiferent de tipul acestora, reprezinta un proces coordonat al comandamentului pentru stabilirea modului optim de indeplinire a misiunii. Aceasta poate fi :

“planificare deliberata”, care are la baza misiunile deduse de comandament ca urmare a analizei situatiei si anticiparii locului si rolului pe care unitatea il va avea in actiunea viitoare;

“planificare de executare”, care se executa pe baza ordinului esalonului superior.

Art.198 Planificarea deliberata este specifica esaloanelor strategice dar, poate fi folosita si de catre comandamentele operationale si tactice.

Art.199 Planificarea operatiilor reprezinta un proces complex de analiza si evaluare a situatiei inamicului, trupelor proprii, vecinilor, conditiilor de teren, anotimp si stare a vremii, precum si a misiunii primite de a determina, pe aceasta baza, modalitatile de realizare a scopurilor (obiectivelor). Complexitatea acestui proces depinde de gradul de detaliere a misiunii stabilita de esalonul superior si de limitele formulate de acesta prin ordin, precum si de timpul la dispozitie pentru planificarea operatiii.

Art.200 Procesul de planificare are ca scop acordarea operatiilor cu obiectivele si are ca rezultanta planul de operatii si ordinul de operatii, documente care sunt destinate sa genereze o actiune militara prin care se urmareste indeplinirea misiunii.

Planurile si ordinele sunt mijloace prin care comandantul transmite subordonatilor situatia de pe campul de lupta, intentiile si deciziile, viziunea sa in ceea ce priveste operatiile militare viitoare. Acestea furnizeaza masuri si activitati pentru ducerea operatiilor militare asigurand, totodata, sincronizarea activitatilor statului major cu deciziile comandantului.

Art.201 Planul si ordinul de operatii trebuie sa asigure : concentrarea operatiii fortelor proprii asupra centrului de greutate al fortei inamicului; definirea clara a conditiilor care asigura succesul in aplicarea puterii de lupta si realizarea unitatii efortului participante. Acestea trebuie sa constituie baza pentru planurile unitatilor subordonate dar trebuie sa asigure pastrarea libertatii de decizie si actiune pentru acestea.

Art.202 In planificarea operatiilor militare se pot folosi metode diferite, in functie de natura si scopul misiunii, precum si de timpul avut la dispozitie, astfel : planificare succesiva pe esaloane ierarhice (corp de armata, brigada, batalion) sau planificare simultana, la doua sau mai multe esaloane.

Detaliile pe care le furnizeaza comandantul prin intermediul planurilor si ordinelor depinde de experienta si competenta subordonatilor sai, de coeziunea si experienta

in pregatirea si desfasurarea operatiilor militare a unitatilor din subordine, de complexitatea misiunilor.

Art.203 Pentru a fi clare si simple, planurile si ordinele includ anexe numai atunci cand este necesar si numai cand acestea sunt legate de intreaga operatie militara.

Anexa la planul si/sau ordinul de operatie reprezinta sprijinul aditional si sincronizarea care este necesara a se realiza pe timpul ducerii operatiilor militare pentru indeplinirea misiunilor.

Art.204 Toate planurile si ordinele de actiune trebuie sa respecte urmatoarele cerinte :

sa cuprinda cinci paragrafe (detaliate in cap.VI);

sa furnizeze organizarea pe misiuni (obiective) si forma de manevra;

sa cuprinda misiunea concreta bazata pe ordinul esalonului superior incluzand durata in timp si/sau spatiu si data inceperii acesteia;

sa transmita conceptia desfasurarii operatiilor militare.

a).I Initierea planificarii

Art.205 Initierea planificarii are la baza directiva (ordinul) primit de la esalonul superior sau misiunea dedusa de comandant. In cazul planificarii deliberate comandantul va informa esalonul superior despre procedura initiata, ii transmite principalele coordonate ale planului de operatii iar dupa obtinerea aprobarii acestuia trece la executia propriu-zisa a misiunii (in situatii exceptionale trecerea la indeplinirea misiunii se face la ordinul comandantului).

Art.206 Pentru declansarea procesului de planificare a operatiii, comandantul executa insusirea misiunii primite sau aprofundarea celei deduse si stabileste problemele principale ale planificarii.

Insusindu-si misiunea, comandantul trebuie sa inteleaga intentia si conceptia de actiune ale esalonului superior, sa identifice locul si rolul marii unitati (unitatii), in cadrul esalonului superior, misiunea si scopul operatiei. Concluziile vor reprezenta modul de actiune recomandat statului major in vederea elaborarii “Conceptiei “.

La insusirea misiunii, in afara comandantului, pot participa loctiitorul comandantului, seful de stat major si 1-2 ofiteri din compartimentele informatii, operatii si logistic precum si alte persoane stabilite de comandant.

Atunci cand timpul pentru pregatirea operatiii este scurt, la aceasta activitate (etapa) pot lua parte toti sefii de compartimente. In acest caz, nemaifiind necesara parcurgerea etapei urmatoare, orientarea personalului implicat in planificare, aceasta activitate va fi facuta de catre sefii de compartimente cu personalul din subordine, cu problemele specifice domeniului respectiv de activitate.

Art.207 Elaborarea elementelor de baza ale planificarii reprezinta activitatea prin care comandantul identifica limitele operatiii, stabileste necesitatile de informatii si datele privind coordonarea activitatii compartimentelor pentru executarea planificarii.

Art.208 Comandantul va identifica limitele operatiii in sensul obligatiilor si restrictiilor impuse (ce trebuie sa execute in timp si spatiu si respectiv ce nu are voie sa execute inainte, in timpul si dupa terminarea operatiii).

Art.209 Stabilind datele privind coordonarea activitatilor, comandantul trebuie sa tina cont (identifice cand nu sunt precizate) de : centrul de greutate, punctele decisive, directiile de efort (directia principala de efort sau directia loviturii principale), punctele critice si starea la sfarsitul operatiii. Aceste date ii vor permite sa identifice in faza initiala: cine va (vor) participa la actiune; ce trebuie sa faca; unde va avea loc actiunea, cand si de ce se executa.

Pe baza unei analize sumare a inamicului si operatiilor viitoare se vor determina necesitatile de informatii si zona asupra careia sa se extinda cercetarea precum si prioritatile si urgenta acestora.

a).II Orientarea personalului implicat in planificarea operatiei

Art.210 Aceasta activitate este in responsabilitatea comandantului si, in situatii deosebite, pe baza indicatiilor acestuia, se poate desfasura de catre loctiitor sau seful de stat major.

Din ordinul de operatii primit se prezinta: situatia de ansamblu si evaluarea acesteia in raport cu” unitatea “ proprie; intentia si elementele de baza ale conceptiei esalonului care a emis ordinul.

Art.211 Precizarea problemelor principale ale planificarii stabilite de comandant sunt hotaratoare pentru activitatea statului major in vederea pregatirii operatiei si cuprinde : activitatile principale de planificare si termenele de executare ; rapoartele de documentare (estimarile), cine prezinta, gradul de detaliere si modul de prezentare; masurile urgente care

trebuie luate pentru asigurarea operatiilor, protectia si logistica fortelor . Continutul si forma acestora fac obiectul unui capitol separat.

Aceasta activitate permite personalului implicat in planificare sa solicite precizarile necesare pentru declansarea activitatilor urmatoare. Lamuririle trebuie facute clar si fara echivoc, concis si sa aiba caracter decis.

La esaloanele de executie (batalion, divizion) aceasta activitate se executa sub forma unui instructaj informational.

a).III Elaborarea conceptiei operatiei.

Art.212 Aceasta activitate reprezinta etapa decisiva in procesul de planificare si se materializeaza in urma deciziei comandantului. Elaborarea conceptiei operatii se desfasoara pe baza indrumarii comandantului pentru planificare si cuprinde urmatoarele activitati: elaborarea cursurilor operatiii; alegerea cursului optim de actiune; precizarea deciziei comandantului.

Art.213 Elaborarea cursurilor operatiii cuprinde atat activitati desfasurate simultan cat si succesiv, astfel: analiza situatiei si elaborarea estimarilor specifice structurilor comandamentului se desfasoara simultan, iar in final se elaboreaza variantele probabile de curs ale operatiii militare.

Art.214 Pentru analiza situatiei, compartimentele comandamentului studiaza datele si informatiile despre inamic, fortele proprii, teren (zona in care se va desfasura actiunea), misiunile vecinilor si conditiile de timp si starea vremii.

Art.215 La analiza inamicului se vor determina : valoarea si gruparea fortelor; conceptia probabila de actiune a acestuia in timp si spatiu (posibile cursuri ale operatiii acestora); posibilitatea intrebuintarii de catre acesta a unor mijloace de inalta precizie de lovire, sisteme de arme noi etc.; parti tari si slabe ale dispozitivului acestuia; starea psiho-morala a trupelor inamicului si operatiile de razboi psihologic desfasurate, in curs de desfasurare si cele probabile. Gradul de detaliere a situatiei si operatiilor inamicului se stabileste, de regula, astfel: in ofensiva, cu doua esaloane mai sus fata de esalonul propriu, inclusiv rezervele care pot fi folosite, iar in aparare, cu doua esaloane mai jos fata de esalonul propriu, inclusiv rezervele esaloanelor superioare ce pot interveni in fasia marii unitati (unitatii).

Art.216 La analiza trupelor proprii se va folosi ca instrument de lucru prioritar “situatia de stare” la data respectiva plus alte date care in final vor furniza aprecieri privind : situatia, compunerea si dispunerea fortelor si mijloacelor; nivelul capacitatii combative a trupelor; gradul de completare cu resurse umane si starea psiho-morala a personalului si populatiei din zona operatiilor; repartitia fortelor si mijloacelor; forme de manevra; masuri si operatii de asigurare si protectie a trupelor; logistica trupelor; situatia celorlalte forte din sistemul national de aparare din zona (raionul) de dispunere (responsabilitate al marii unitati sau unitatii).

Analiza trupelor proprii si a inamicului se face in stransa legatura cu situatia, misiunile si operatiile vecinilor, determinand modul cum acestea influenteaza operatiile proprii, precum si posibilitatile de cooperare cu acestia.

Art.217 Terenul, conditiile de timp, anotimp si stare a vremii se analizeaza concomitent cu inamicul, trupele proprii si vecinii pe toata aria de desfasurare a operatiii, pe intreaga durata de executare a acesteia, stabilindu-se modul cum avantajeaza sau dezavantajeaza actiunea, realizarea dispozitivului de actiune si manevra. La analiza terenului trebuie sa se identifice : sursele si resursele din zona: numarul si caracteristicile localitatilor si obiectivelor industriale; lucrarile de hidroamelioratii si hidrotehnice, caracteristicile cailor de comunicatie, feroviare, aeriene si navale; gradul de accesibilitate al terenului pentru diferite categorii de tehnica; acoperirile existente si gradul de protectie pe care il ofera; existenta cursurilor de apa si caracteristicile acestora.

Art.218 Concluziile rezultate in urma analizei situatiei constituie baza estimarilor compartimentelor si/sau ofiterilor de specialitate si se prezinta sefului de stat major si la ordin comandantului.

Compartimentul operatii centralizeaza estimarile celorlalte compartimente si elaboreaza variante posibile si probabile de curs ale operatiii militare si propune comandantului cursul optim al operatiii militare.

Art.219 Alegerea cursului optim de actiune se face de catre comandant pe baza cunoasterii si evaluarii personale a situatiei precum si a estimarilor statului major.

Atunci cand situatia si timpul la dispozitie permit se executa recunoasteri in teren, cu scopul de a verifica datele cunoscute despre zona (raionul) operatiii, influenta caracteristicilor acesteia asupra operatiii fortelor, precum si de a stabili gradul de fezabilitate al cursului operatiii.

Recunoasterile se executa de comandant impreuna cu sefii de compartimente sau ofiteri desemnati de acestia, precum si comandanti ai unitatilor din subordine. In unele situatii, recunoasterile sunt executate in numele comandantului, de persoanele stabilite de acesta.

Pentru alegerea cursului optim de actiune, seful de stat major impreuna cu seful compartimentului operatii prezinta comandantului fiecare curs al operatiii, cu avantajele si dezavantajele identificate, precum si recomandarea statului major privind cursul optim.

In urma compararii variantelor de actiune analizate, comandantul decide varianta optima care poate fi cea propusa de statul major, una imbunatatita sau o varianta noua formulata de comandant.

Art.220 Precizarea deciziei comandantului este o declaratie clara asupra cursului optim al operatiii, pe care il aproba si care se materializeaza in “Conceptia operatiii”. Aceasta se intocmeste grafic pe harta (text) si se pastreaza la compartimentul de operatii. Reprezinta actul juridic pe baza caruia se elaboreaza “Planul de actiune”si “Ordinul de actiune”.

”Conceptia operatiii”va fi supusa esalonului superior spre aprobare.

a).IV Elaborarea planului de actiune

Art.221 Aceasta activitate presupune detalierea “ Conceptiei operatiii”si consta in desfasurarea urmatoarelor activitati: planificarea operatiei militare; planificarea logisticii trupelor; planificarea pentru asigurarea operatiei si protectiei trupelor.

Art.222 Planificarea operatiei militare consta in :

repartitia unitatilor (subunitatilor) din subordine si a celor primite ca intarire pe diferite elemente ale dispozitivului sau grupari de forte si precizarea misiunilor acestora :

planificarea modului de realizare a dispozitivului ;

planificarea manevrei pe timpul desfasurarii operatiei;

planificarea modului de actiune a fortelor in timp si spatiu.

Art.223 Planificarea logisticii trupelor necesita abordarea si solutionarea urmatoarelor probleme :

planificarea aprovizionarii trupelor si a transporturilor logistice pana la inceperea operatiii si pe timpul desfasurarii acesteia, tinand seama de consumurile zilnice ;

planificarea intretinerilor tehnice, tinand seama de disfunctiunile care pot aparea datorita rulajului si de pierderile prognozate pe timpul ducerii operatiilor de lupta.

stabilirea locului in dispozitiv al unitatilor de evacuare si al celor de reparatii si raioanele de adunare a tehnicii deteriorate, de asemenea, se vor stabili nevoile de asigurare cu piese de schimb, subansamble si posibilitati existente pe plan local ;

planificarea asistentei medicale: modul de evacuare a ranitilor la spitalele teritoriale sau de campanie ale esalonului superior; locul de dispunere a formatiunilor medicale; situatia epidemiologica in zona de actiune etc.;

planificarea asistentei sanitar-veterinara: modul de transport/deplasare al animalelor; locul punctelor sanitar-veterinare, situatia epizootica in zona de actiune;

planificarea resurselor financiare: calculul necesarului de fonduri pentru plata materialelor care se aprovizioneaza din alte surse decat cele militare; modul de plata al prestarilor de servicii, fondurile necesare pentru plata drepturilor banesti ale personalului; locurile de dispunere ale unitatilor bancare in fasia de actiune;

asigurarea cailor de comunicatie : alegerea, recunoasterea si pregatirea drumurilor, cailor feroviare, aeriene si navale (daca e cazul); repararea, restabilirea, intretinerea si mentinerea in stare de viabilitate a drumurilor, lucrarilor de arta, aerodromurilor si instalatiilor portuare (daca e cazul); paza si apararea lucrarilor de arta; organizarea si executarea serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei in raioanele formatiunilor logistice si pe drumurile de aprovizionare si evacuare ;

planificarea cazarii trupelor si adapostirii animalelor in raioanele de stationare.

Art.224 Planificarea asigurarii operatiilor si protectia fortelor consta in stabilirea masurilor si operatiilor specifice cu caracter general, precum si a misiunilor fortelor destinate pentru : cercetare; siguranta; protectie electronica ; actiune psihologica; asistenta religioasa; mascare ; protectie genistica; protectie antiaeriana; aparare N.B.C.; protectie a informatiilor; protectia

medicala si sanitar-veterinara; asigurare topogeodezica; asigurare hidrometeorologica; asigurare cu personal; evitarea fratricidului; asistenta juridica; asistenta religioasa si protectia mediului.   

Aceste activitati se desfasoara de catre compartimentele de specialitate conform competentelor si, cand situatia o cere, de catre comandantii unitatilor (subunitatilor) de sprijin si se materializeaza in planuri anexa la planul de actiune.

Art.225 Planificarea operatiii se materializeaza in “Planul de operatii “care se elaboreaza sub forma grafica si text la care se anexeaza planurile compartimentelor, armelor si specialitatilor (prevazute la cap.VI).

Art.226 “Planul de operatii“ si anexele constituie “baza documentara pentru elaborarea “Ordinului de actiune “care se intocmeste de catre compartimentul operatii.

a).V Revederea planului de operatii

Art.227 Revederea planului de operatii consta in analiza efectuata de sefii de compartimente, sub conducerea sefului de stat major in scopul actualizarii acestuia, periodic, in functie de evolutia situatiei si datele obtinute de statul major de la sursele proprii, organele militare teritoriale si cele ale administratiei publice locale, precum si de la esalonul superior si vecini.

Periodicitatea revederii planului de operatii este determinata de marimea esalonului care executa planificarea si de frecventa schimbarilor in situatia strategica, operativa si tactica.

b) Organizarea si coordonarea fortelor subordonate pe timpul desfasurarii operatiilor militare

Art.228 Organizarea si coordonarea fortelor subordonate, pe timpul desfasurarii operatiilor militare se realizeaza prin transmiterea misiunilor la subordonati si indeplinirea masurilor prevazute in “Planul de operatii”. Modalitatile de transmitere a misiunilor si tipurile de ordine sunt cele doua domenii caracteristice ale acestei activitati.

b).I Transmiterea misiunilor la subordonati

Art.229 In functie de timpul la dispozitie, caracteristicile situatiei si mijloacele de legatura, ordinele se pot transmite pe cale orala si/sau in scris.

Cand ordinele se transmit verbal de catre comandant, loctiitor sau seful de stat major acestea se consemneaza in scris si se transmit, ulterior la subordonati. La esalonul unitate (subunitate) acestea se consemneaza in scris in carnetul de campanie, iar subordonatii semneaza de luare la cunostinta.

Cand timpul de pregatire a operatiii este suficient, ordinele pentru actiune se vor transmite de regula, in scris, prin mijloace mobile, sau prin convocarea comandantilor din subordine, la punctul de comanda al esalonului care planifica actiunea.

In situatia in care timpul de pregatire a operatiii este scurt se va adopta procedeul de transmitere succesiva a misiunilor, pe masura elaborarii planului si stabilirii elementelor de baza ale acestuia.

Indiferent de procedeul si mijlocul folosit pentru transmiterea ordinelor , in final acestea trebuie sa ajunga in forma scrisa la subordonat (de la esalonul batalion, divizion in sus).

Tipuri de ordine

Art.230 Pentru transmiterea misiunilor se vor folosi, in principiu, urmatoarele tipuri de ordine: ordin de operatii; ordin de misiune; ordin preliminar (de atentie). Continutul, forma si specificul fiecarui tip de ordin se prezinta detaliat in capitolul VI punctul 1 si 2.

c) Coordonarea fortelor

Art.231 Se executa de catre comandant si presupune corelarea efortului, armonizarea diferentelor si informarea reciproca a elementelor componente ale dispozitivului fortelor implicate in realizarea (indeplinirea) unui/unei obiectiv/misiuni comun(e).

Coordonarea fortelor implicate in realizarea planului de operatii se realizeaza(executa), pe secvente ale operatiii, pe directii, pe misiuni sau pe obiective. In functie de situatie, coordonarea se face in teren, pe macheta terenului, cu ajutorul calculatorului sau pe harta.

Art.232 Comandantul impreuna cu sefii de compartimente din statul major si cu comandantii elementelor de dispozitiv implicati in indeplinirea unei misiuni comune stabilesc : fortele si

mijloacele participante; misiunile in timp si spatiu ale fiecarui element participant; mijloacele de legatura ; modalitatile de informare reciproca; semnale de recunoastere, instiintare, conducere si cooperare. Fortele care indeplinesc o misiune comuna, pe baza coordonarii stabilite de comandant, executa si cooperarea sub conducerea acestuia.

d)Controlul

Art.233 Controlul se executa pe baza planului intocmit de statul major si vizeaza verificarea punerii in practica a prevederilor din planul de actiune de catre comandamentele (esaloanele) subordonate. Se executa in scopul verificarii intelegerii corecte a ordinelor esalonului emitent.

Atunci cand ordinele esalonului superior nu au fost intelese corect cel care executa controlul trebuie sa semnaleze acest fapt comandantului, statului major al marii unitati (unitati) controlate si sa ofere informatii care sa permita acestora intelegerea corecta a ordinelor.

Art.234 Precizarile celui care executa controlul sunt obligatorii pentru structurile comandamentului controlat. Reprezentantul esalonului superior este obligat sa raporteze despre situatia creata comandantului care l-a trimis in control. Activitatea de control nu trebuie sa afecteze actul de comanda al subordonatilor si nici sa impuna masuri pentru pregatirea operatiilor acestora.

Art.235 Controlul se executa atat pe timpul pregatirii operatiei cat si pe timpul desfasurarii acesteia, in acest ultim caz vizand si verificarea aplicarii masurilor transmise ulterior ca urmare a modificarilor intervenite in planul de operatii al esalonului superior.

Activitatile comandamentului pe timpul desfasurarii operatiilor militare

Art.236 Indiferent de nivelul si structura comandamentelor, genul de arma si nivelul esalonului pe care il conduc, desfasoara, urmatoarele activitati : urmarirea desfasurarii planului de operatii; semnalizarea situatiei ce se creaza in evolutia operatiei; estimari asupra factorilor care vor influenta desfasurarea ulterioara a acesteia; revizuirea planului de operatii in punctele critice care impun acest fapt sau dupa caz, reevaluarea estimarilor si intocmirea unui alt plan de operatii care sa corespunda situatiei create; coordonarea eforturilor fortelor proprii pentru indeplinirea misiunilor; asigurarea operatiilor, protectia si logistica fortelor; mentinerea sau reorganizarea coordonarii; controlul si indrumarea fortelor in executarea misiunilor.

a)Activitatile comandamentului pe timpul desfasurarii operatiei ofensive

Art.237 Pe timpul apropierii de fasia de asigurare, organizata de inamic, statul major desfasoara activitati pentru : intensificarea cercetarii pentru obtinerea de noi informatii privind conceptia luptei in fasia de asigurare; mentinerea legaturii cu fortele de cercetare, detasamentele inaintate, fortele care executa siguranta marsului si cu fortele principale; transmiterea oportuna a ordinelor de operatii; mentinerea coordonarii; asigurarea viabilitatii cailor de comunicatii; crearea culoarelor prin barajele genistice; realizarea apararii antiaeriene si a masurilor de asigurare a operatiilor si protectiei fortelor; asigurarea tehnica, materiala si medicala.

Art.238 Pe timpul luptei cu detasamentele inaintate si elementele de siguranta din fasia de asigurare statul major actioneaza pentru : completarea si prelucrarea informatiilor referitoare la operatiile inamicului, traseul limitei dinainte a apararii, dispozitivul de lupta, sistemul de lovire si de baraje; coordonarea operatiilor detasamentelor inaintate, si a elementelor de siguranta; elaborarea estimarilor pentru continuarea planului de operatii stabilit sau de modificare a acestuia daca situatia impune; coordonarea operatiilor pentru ruperea din miscare a limitei dinainte a apararii inamicului; luarea masurilor de razboi electronic; conducerea operatiilor de inlaturare a barajelor de pe directiile de actiune a fortelor principale; coordonarea operatiilor fortelor principale si asigurarea introducerii lor in operatie conform planului sau corectivelor facute.

Art.239 Pe timpul operatiilor duse pentru ruperea apararii inamicului cand trecerea la ofensiva se executa din miscare statul major executa urmatoarele :

organizeaza recunoasterea, coordonarea, serviciul de comenduire si indrumare a circulatiei, acoperirea prin masuri radioelectronice de bruiaj a itinerarelor de mars, stabileste portiunile de comunicatii impracticabile si modul de varientare a acestora;

asigura iesirea si desfasurarea la timp a fortelor pe aliniamentele stabilite si transmiterea ordinului pentru inceperea pregatirii de foc;

reorganizeaza, la nevoie, deplasarea fortelor, propunand comandantului modificarea planului de operatii, care sa asigure indeplinirea misiunii;

ia masuri pentru mentinerea si restabilirea conducerii si coordonare precum si pentru lichidarea urmarilor loviturilor executate de inamic.

Art.240 Cand se trece la ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul statul major executa, de regula, aceleasi activitati precedate de operatiile ce se impun pentru ocuparea bazei de plecare la ofensiva.

Art.241 Pe timpul ducerii operatiei ofensive, statul major desfasoara activitati pentru:

organizarea neintrerupta a cercetarii inamicului si terenului;

reevaluarea permanenta a estimarilor si propunerilor despre situatia inamicului;

transmiterea oportuna a misiunilor la subordonati;

evaluarea loviturilor proprii si estimarea celor viitoare;

mentinerea permanenta a contactului cu inamicul, esaloanele subordonate si vecinii;

executarea la timp a manevrei de foc, forte si mijloace proprii si sprijinirea trupelor care actioneaza in fortele de angajare imediata;

intrebuintarea oportuna a fortelor de angajare ulterioara, fortelor de sprijin si rezervei;

coordonarea deplasarii fortelor de angajare ulterioar, fortelor de sprijin si rezervei;

asigurarea flancurilor;

coordonarea permanenta a transporturilor si a serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei;

realizarea misiunilor de asigurare operativa;

- estimarea efectelor contraloviturilor (contraatacurilor) si prezentarea de estimari privind intrebuintarea desantului aerian;

pregatirea trupelor pentru trecerea la urmarire;

realizarea jonctiunii si scoaterea din incercuire a fortelor proprii;

instiintarea oportuna a trupelor proprii despre pericolul intrebuintarii de catre inamic a armelor de distrugere in masa;

lichidarea urmarilor intrebuintarii a armelor de distrugere in masa, refacerea capacitatii si restabilirea cooperarii si conducerii.

Art.242 Pentru respingerea contraloviturii (contraatacului), prin masurile luate, statul major asigura :

estimarea compunerii gruparii de contralovitura (contraatac), a aliniamentului, timpului si a directiei (directiilor) probabile de executare a acesteia;

executarea barajelor pe directiile de contralovitura (contraatac) ale inamicului;

consolidarea aliniamentelor cucerite;

stabilirea masurilor necesare pentru respingerea contraloviturilor (contraatacurilor);

transmiterea oportuna a ordinelor la subordonati;

asigurarea flancurilor;

coordonarea fortelor pentru indeplinirea misiunii in ritm rapid;

dezvoltarea ofensivei in adancime.

Art.243 In vederea intrebuintarii (introducerii) in operatie a fortelor de angajare ulterioara (rezervei), statul major desfasoara urmatoarele activitati:

comunica permanent date si informatii despre inamic, teren si schimbarile intervenite in planul de operatii;

transmite fortelor de sprijin misiunile pentru asigurarea si sprijinul introducerii in operatie a fortelor de angajare ulterioara (rezervei);

asigura coordonarea fortelor daca situatia impune;

reanalizeaza masurile de coordonare cu fortele care, eventual, se gasesc incercuite sau cu cele din zonele libere.

Pentru toate celelalte procedee de ducere a ofensivei, statul major procedeaza, de regula, asa cum s-a aratat pana acum , la adaptarea continutului activitatilor la specificul particularitatilor impuse de fiecare procedeu de ofensiva in parte.

b)Activitatile comandamentului pe timpul desfasurarii operatiei de aparare

Art.244 Pe timpul apropierii inamicului

In fasia de asigurare (cand se organizeaza) statul major care organizeaza operatia conduce detasamentele inaintate, precum si fortele de sprijin pe timpul executarii operatiilor de hartuire, pe aliniamente intermediare pana la aliniamentul pozitiei inaintate.

Pe timpul apropierii fortelor principale ale inamicului de limita dinainte a apararii, statul major prezinta comandantului estimari referitoare la:

- gruparea fortelor inamicului (altele decat cele cunoscute), gruparile ce se pot constitui, directia loviturii principale, posibilitati de folosire a armelor de distrugere in masa;

- schimbarile ce se impun in dispozitiv;

- masuri pentru mentinerea puterii de lupta;

- momentul cand inamicul poate incepe pregatirea de foc a ofensivei si    cand se va executa contrapregatirea (cand este cazul);

- masuri pentru scoaterea trupelor proprii de sub efectele pregatirii de foc (altele decat cele prevazute in planul de actiune).

Art.245 Pe timpul operatiilor in fata limitei dinainte a apararii:

In situatia in care se executa contrapregatirea statul major elaboreaza estimari privind : obiectivele si gruparea de forte ale inamicului care sa fie lovite; repartitia acestora pe unitati, si mijloacele de lovire; consum de munitii; structura si durata contrapregatirii; manevra de forte si mijloace care participa la contrapregatire; observarea si evaluarea rezultatelor loviturilor, si asigurarea legaturilor trupelor proprii.

In situatia in care se executa atacuri in fata limitei dinainte a apararii, statul major stabileste masuri pentru : transmiterea misiunilor la subordonati; crearea culoarelor prin barajele (obstacolele) inamicului; eliberarea itinerarelor si marcarea lor cu indicatoare vizibile pe timp de noapte; instalarea posturilor de comenduire si indrumare a circulatiei; asigurarea consolidarii aliniamentelor (obiectivelor) regruparea sau retragerea fortelor proprii in fasia de aparare; coordonarea operatiilor fortelor participante.

Pe timpul pregatirii de foc a inamicului, statul major : raporteaza imediat comandantului si epalonului superior despre inceperea pregatirii de foc si informeaza vecinii; determina raioanele lovite cu arme de distrugere in masa, evalueaza si ia masuri pentru lichidarea urmarilor, restabilirea conducerii si coordonarii; precizeaza locul gruparii principale de forte a inamicului si directia loviturii principale; ia masuri pentru inchiderea breselor si refacerea sistemului de foc si de baraje; ordona intensificarea cercetarii pentru descoperirea la timp a trecerii inamicului la ofensiva si verifica daca fortele proprii sunt gata pentru respingerea acestuia; cunoasterea situatiei vecinilor; stabileste si propune comandantului eventualele manevre de foc, forte si mijloace.

Dupa trecerea inamicului la atacul limitei dinainte a apararii, statul major raporteaza imediat comandantului esalonului superior si informeaza vecinii despre inceperea ofensivei. Identifica sectoarele de aparare, neatacate, (atacate) cu forte putine si atacate in forta si in functie de situatie replanifica manevra de forte si mijloace; intarirea lor; asigura cooperarea fortelor pentru oprirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii; procura permanent informatii si propune comandantului masurile ce se impun pentru nimicirea inamicului patruns in dispozitivul de aparare; ia masuri pentru identificarea si lovirea mijloacelor de cercetare, fortelor de de angajare ulterioara si rezervelor inamicului nou descoperite; coordoneaza operatiile pentru nimicirea desantului aerian, trupelor aeromobile si grupurilor de cercetare-diversiune si ia masuri pentru introducerea la timp in lupta a fortelor de angajare ulterioara sau rezervei; asigura functionarea neintrerupta a sistemului de conducere.

Art.246 Pe timpul operatiilor in adancimea dispozitivului de aparare:

pentru oprirea ofensivei inamicului, statul major transmite subordonatilor ordinele (ordinele de operatii) comandantului si asigura conducerea fortelor pentru : limitarea patrunderilor inamicului; punctele decisive din fasia de aparare ce trebuie mentinute cu prioritate; inlocuirea unitatilor ce si-au pierdut temporar capacitatea de lupta ; organizarea unor noi aliniamente si raioane de aparare; nominalizarea unitatilor ce vor duce lupta in conditii de izolare; executarea dupa plan (sau la ordinul esalonului superior) a distrugerilor; coordonarea operatiilor de hartuire a inamicului;

pentru executarea ripostei ofensive a apararii (contralovitura, contraatac) statul major asigura : conducerea fortelor care limiteaza patrunderea inamicului si a celor destinate executarii contraloviturii (contraatacului); stabilirea obiectivelor care vor fi lovite de aviatie, rachete si/sau focul artileriei; asigurarea serviciului de comenduire si indrumare a circulatiei; coordonarea marsului si desfasurarii fortelor pe aliniamentul contraloviturii (contraatacului); executarea pregatirii de foc a contraloviturii (contraatacului) si sprijinul fortelor pentru indeplinirea misiunilor;

dupa executarea contraloviturii (contraatacului) si recucerirea aliniamentului (obiectivului) stabilit in functie de starea trupelor la sfarsitul operatiii statul major executa urmatoarele : raporteaza esalonului superior despre indeplinirea misiunii, si starea fortelor; stabileste masurile necesare pentru continuarea operatiilor militare; stabileste si asigura conducerea activitatilor pentru restabilirea apararii si reconstituirea fortelor de angajare ulterioara, fortelor de sprijin sau rezervei; estimeaza situatia inamicului; restabileste conducerera si cooperarea fortelor proprii; stabileste si urmareste executarea masurilor pentru evacuarea ranitilor, tehnicii si reaprovizionarea trupelor, regruparea si inlocuirea unitatilor care si-au pierdut capacitatea operationala;

pe timpul ducerii operatiei de aparare in scopul nimicirii desantului aerian si trupelor aeromobile, statul major desfasoara activitati pentru: actualizarea estimarilor si a prevederilor de plan referitoare la operatiile trupelor de desant si aeromobile ale inamicului; conducerea operatiilor de lovire a desantului inainte, pe timpul si dupa desantare.

In toate celelalte procedee specifice apararii (apararea pe pozitii, apararea, retragerea, apararea in incercuire) sau in toate cazurile de particularitati (pe aliniamente intermediare, pe cursuri de apa si in zone cu lucrari de hidroamelioratii, pe litoral si in delta, in teren muntos-impadurit, pe timp de noapte, pe timp de iarna, pe aliniamente si in raioanele fortificate) statul major in functie de desfasurarea operatiilor, prezinta comandantului noile informatii obtinute, estimarile si propunerile de modificare a planului de operatii prin corectarea cursului optim.

Particularitati ale activitatilor comandamentului in operatiile militare altele decat razboiul

a) Operatii militare de mentinerea pacii.

Art.247 Acest tip de operatii, sunt specifice operatiilor multinationale autorizate de Natiunile Unite, sau Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa. Structura, competentele si numarul de persoane din comandamentul destinat conducerii acestor operatii se stabilesc prin acordurile de constituire a fortei intrebuintate. Procedurile standard pentru conducere, raportare si informare intre comandament si unitatile nationale din compunerea fortei sunt in principiu, specifice Organizatia Natiunilor Unite sau Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord.

Art.248 Pentru planificarea operatiilor militare de acest tip in afara activitatilor prevazute pentru operatii clasice, se mai executa : stabilirea si difuzarea regulilor de angajare; identificarea si planificarea masurilor specifice de protectie a fortei; stabilirea zonelor de responsabilitate in functie de ponderea si gruparea fortelor participante, pe nationalitati, si categorii de forte; stabilirea cadrului relational cu partile beligerante in limitele mandatului si obiectivelor de indeplinit; stabilirea normelor relationale intre fortele nationale participante in comandament in functie de pondere si acordurile de constituire; organizarea coordonarii cu functionarii Organizatiei Natiunilor Unite, organizatiile internationale si oficialitatile locale.

b) Operatii militare de prevenire a conflictului

Art.249 Comandamentele unitatilor militare implicate in operatii interne sau externe de prevenire a conflictelor vor organiza si desfasura activitati standard si specifice pentru pregatirea si ducerea operatiilor militare. In functie de nivelul esalonului angajat si/sau arma si specialitatea, in zona de responsabilitate si interes, comandamentele vor desfasura activitati pentru : organizarea instiintarii oportune a structurilor subordonate, superioare si vecine despre , existenta si actiunea unor forte ostile si prefigurarea unor pericole iminente; planificarea si conducerea activitatilor, pentru supravegherea fortelor ostile; pregatirea documentelor si activitatilor pentru dislocarea preventiva a unor forte in scopul descurajarii desfasurarii unor operatii ostile; planificarea si punerea in aplicare a unor masuri de stabilizare in conformitate cu mandatul sau ordinul de operatii primit.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate