 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Evolutia continua a teoriei si practicii gospodaririi durabile a padurilor au impus regimele si tratamentele ca un mijloc indispensabil de asigurare a continuitatii padurii.
Regimul in sens silvicultural se refera la modul general in care se realizeaza regenerarea unei paduri. Regenerarea padurii cultivate se poate produce generativ (din samanta), vegetativ (lastari, drajoni, butasi) si combinat. Ca urmare s-au fundamentat doua regime de baza, codru si crang.
Regimul codrului este caracteristic si se adopta padurilor regenerate din samanta si care prin structura lor isi pastreaza capacitatea de a se regenera tot din samanta, natural, artificial sau mixt. Padurea de codru indeplineste doua atribute principale si anume:
este condusa la varste suficient de mari cand se poate regenerare tot din samanta;
produce lemn de mari dimensiuni, cu utilizarii industriale multiple;
Regimul codrului s-a adoptat si se aplica in prezent in toate padurile de rasinoase pure si amestecate, in amestecuri de rasinoase cu fag si in paduri de foioase pure sau amestecate. Prin aplicarea regimului codru rezulta paduri de mare diversitate structurala. Pe aceasta baza s-a ajuns la diferentierea padurilor de codru regulat, constituite din arborete echiene si relativ echiene si a padurilor de codru gradinarit, cu structura pluriena.
Regimul crangului este caracteristic si se adopta in padurile bazate pe regenerarea vegetativa si capabile sa produca lemn de mici dimensiuni. Padurile de crang se exploateaza la varste mici pentru a-si mentine potentialul de regenerare vegetativa si ca urmare arborii din padurea de crang au dimensiuni mici si se utilizeaza mai ales in scopuri energetice si mai putin in cele industriale. Regimul crangului nu se poate aplica decat in padurile constituite din specii cu potential viguros de regenerare vegetativa (salcii, plopi, anin, salcam, etc.).
Ciclul de productie este mult mai mic si anume de 1 - 2 ani la rachitarii, de 25 - 35 ani la salcete si cele mai multe cranguri si 40 - 50 de ani la anini. Padurile de crang sunt simplificate structural fiind constituite aproape exclusiv din specii de foioase (la noi in tara dintre rasinoase numai tisa lastareste).
Regenerarea vegetativa este mult mai sigura si mult mai putin costisitoare ceea ce a constituit un important avantaj in adoptarea crangului. S-a constata insa ca dupa 2-3 generatii de lastari vigoarea de lastarire slabeste sensibil si de aceea se recomanda inlocuirea cioatelor degradate si instalarea unei noi generatii arborescente pe cale generativa. Arboretul nou intemeiat va fi condus tot in regimul crangului el urmand a fi regenerat pe cale vegetativa.
Tratamentul defineste in cadrul fiecarui regim, sistemul detaliat prin care este indrumat fiecare arboret si ansamblul de arboret in vederea realizarii obiectivelor de gospodarire.
In sens restrans tratamentul se refera la modul special cum se face exploatarea si se asigura regenerarea unei noi paduri in cadrul aceluiasi regim, in vederea realizarii atingerii telurilor fixate.
In sens larg tratamentul include intregul complex de masuri silvotehnice prin care padurea este indrumata de la intemeiere pana la exploatare si regenerare, in conformitate cu structura si telurile fixate. Tratamentele urmaresc in principal:
punerea eficienta si cu continuitate in valoare a posibilitatii de produse principale;
asigurarea prin regenerare a continuitatii padurii si a functiilor atribuite;
indrumarea padurii spre acele stari structurale care confera padurii maxima stabilitate;
diminuarea degradarii solului, arborilor si semintisului;
esalonarea in spatiu si timp a exploatarii de produse principale.
Masa lemnoasa pusa anual in valoare se incadreaza in posibilitatea anuala de produse principale iar taierile prin care se recolteaza aceste produse poarta numele de taieri de produse principale. Taierile de produse principale se deosebesc esential de celelalte si se impun ca interventiile cele mai active chiar radicale asupra padurii si mediului intern specific prin care se lichideaza o generatie creandu-se conditiile favorabile pentru instalarea unei noi.
Tratamentele din aceasta grupa se caracterizeaza prin faptul ca arboretul exploatabil se recolteaza printr-o singura taiere unica (rasa). Actul regenerarii urmeaza celui de exploatare care constituie modul cel mei radical de interventie in viata padurii. Odata cu exploatarea integrala a arboretului dispare si mediul intern al padurii iar semintisul instalat nu beneficiaza de protectia masivului parental.
Dupa mecanismul de conducere a taierilor si de producere a regenerarilor s-au diferentiat doua tratamente de baza:
tratamentul taierilor rase cu regenerare artificiala;
tratamentul taierilor rase cu regenerare naturala.
Consta in taierea anuala a cate unui parchet ajuns la termenul exploatarii, iar regenerarea suprafetei ramase complet descoperita se asigura ulterior, pe cale artificiala, prin reimpaduriri, urmand ca in ansamblul padurii sa se realizeze o structura echilibrata de arborete echiene, cu varste si dimensiuni gradate. De remarcat ca in practica notiunea de parchet este utilizata pentru oricare arborete supuse exploatarii de produse lemnoase (principale, secundare, etc.).
Prin taieri anuale pe suprafete mari de 60 - 80 de hectare cum se practicau in trecut s-a ajuns adesea la declansarea unor procese erozionale si schimbari in evolutia compozitiei arboretelor. Experienta acumulata a condus la impunerea unor reguli privind amplasarea, marimea, forma si ritmul de revenire cu taierile in parchetele alaturate. S-a aplicat cel mai mult in molidisurile naturale si artificiale si in cazul unor lucrari de refacere sau substituire in aproape toate formatiile forestiere.
Caracteristicile tratamentului prin care difera de celelalte sunt urmatoarele:
unitatea de productie se imparte si trebuie sa cuprinda un numar de parchete egal cu marimea ciclului de productie adoptat;
la amplasarea parchetului se tine cont de actiunea factorilor locali periculosi;
taierea unui parchet alaturat are loc numai dupa ce semintisul a pus temeinic stapanire pe sol si regenerarea este asigurata;
regenerarea parchetelor exploatate se produce prin reimpaduriri, cu specii rezistente la mediul pe teren descoperit.
Tehnica tratamentului. Desi este cel mai simplu, mai usor de aplicat, sunt necesare o serie de masuri privind marimea, forma si amplasarea parchetelor.
Marimea parchetului anual este data, teoretic, de raportul dintre marimea unitatii de productie si a ciclului de productie. Aceste caracteristici se stabilesc prin lucrarile de amenajare. In aplicare, normele tehnice prevad ca ori de cate ori marimea parchetului depaseste 3 hectare (in unele cazuri 5 hectare), sa se deschida mai multe guri de exploatare pe suprafete care sa nu depaseasca aceste limite dar care impreuna sa fie echivalente suprafetei parchetului.
Forma parchetului se adapteaza de regula configuratiei reliefului. In regiunile montane unde apare pericolul doboraturilor de vant, al eroziunii sau al alunecarilor este de asemenea recomandabil sa se amplaseze parchete alungite, iar prin succesiunea de taieri sa se ajunga la o mai buna protectie a padurii.
Amplasarea parchetelor trebuie programata astfel incat sa favorizeze cresterea rezistentei arboretelor nou intemeiate si sa faciliteze colectarea integrala a masei lemnoase prin parchetul respectiv. Realizarea acestor sarcini implica respectarea unor reguli si anume:
taierile vor incepe din partea adapostita si vor inainta in sens invers directiei de actiune a factorului care actioneaza in zona;
in regiunile montane esalonarea taierilor trebuie sa inceapa de jos si sa inainteze spre amonte in fiecare bazin hidrografic;
parchetele de exploatat se aseaza unele langa altele tinand seama de varsta si urgentele de exploatare;
daca in parchetele scadente exista semintis preexistent utilizabil acesta va fi protejat in timpul exploatarii;
in parchetele exploatate, lucrarile de regenerare se vor executa numai dupa curatirea parchetului de resturile de exploatare;
Punerea in valoare este neselectiva, deoarece intregul arboret se extrage printr-o singura taiere. Regenerarea se realizeaza pe cale artificiala prin reimpaduriri cu puieti din speciile propuse ceea ce duce la costuri de regenerare destul de mari.
Acest tratament s-a fundamentat inca de la inceputul anilor 1800 din dorinta de simplitate si de obtinere a unor venituri cat mai mari la exploatare. A condus insa la rezultate slabe privind starea fondului forestier. La noi aplicarea s-a a fost mult restransa dar la scara mondiala este tratamentul cu cea mai larga aplicare.
In dorinta de a inlatura, cel putin in parte dezavantajele taierilor rase pe parchete si urmarind si producerea regenerarii naturale pe terenul ramas descoperit s-au fundamentat mai multe variante. Prin modul cum sunt conduse taierile in benzi se urmareste atat valorificarea potentialului de regenerare naturala a arboretelor devenite exploatabile, cat si dezvoltarea cat mai sigura a semintisului instalat ca urmare a protectiei laterale.
S-au diferentiat mai multe variante:
a. Taierile rase in benzi alaturate. Constau din taieri rase in succesiuni de benzi inguste, asezate una langa alta si inaintand impotriva vantului dominant sau a altui factor vatamator periculos, regenerarea benzilor urmand a se realiza din samanta si beneficiind de protectia laterala oferita de padurea alaturata.
La nevoie si in forme adaptate se pot aplica si in scopul refacerii (substituirii) unor arborete necorespunzatoare situate pe versanti cu panta pana la 350. Principial taierile rase se localizeaza pe benzi inguste, 1-2 inaltimi medii ale arboretului (H), tinand seama de capacitatea de diseminare a semintelor si de distanta pana la care se manifesta efectul de protectie laterala a arboretului ramas neexploatat.
b. Taierile rase in benzi alterne (culise) se deosebeste de prima varianta prin faptul ca benzile taiate alterneaza ca alte benzi netaiate. Nu se aplica la noi deoarece regenerarea naturala decurge satisfacator doar pentru prima serie de benzi.
c. Taierile rase in benzi la margine de masiv sunt asemanatoare cu taierile rase in benzi alaturate dar se deosebesc prin aceea ca benzile incep in fiecare insiruire numai de la o margine a masivului, au forma impusa de marginea respectiva si inainteaza in interiorul acestuia si impotriva factorului vatamator care actioneaza in zona.
Timpul de revenire cu taierea in banda urmatoare este corelat cu mersul fructificatiei si ritmul de producere a regenerarii naturale a benzilor anterior exploatate. Daca obiectivul regenerarii naturale este prioritar, taierile in benzi se vor executa numai in anii de fructificatie si dupa ce, in banda anterior exploatata, semintisul instalat a pus temeinic stapanire pe sol.
Tratamentele cu taieri repetate si regenerare sub masiv au fost fundamentate din dorinta unei cat mai bune regenerari naturale sub adapost care a reprezentat modul normal de regenerare a padurilor virgine. Ele urmaresc, in esenta, ca pe masura raririi si lichidarii progresive a arboretelor exploatabile sa asigure concomitent regenerarea si intemeierea unor noi arborete tinere, din samanta si sub protectia eficienta a masivului. Spre deosebire de tratamentul cu taieri unice, in care actul regenerarii urmeaza indeaproape pe cel al exploatarii, in acest caz exploatarea si regenerarea au loc concomitent si se conditioneaza reciproc. Arboretele care iau nastere prezinta o structura mai mult sau mai putin echiena, care cu timpul se uniformizeaza. Tratamentele cu taieri repetate si regenerare sub masiv sunt mai intensive decat cele bazate pe taieri rase iar regenerarea devine o consecinta directa a modului cum se face exploatarea.
Spre deosebire de taierile rase in care starea de masiv si mediul intern al padurii se intrerup brusc, in cazul taierilor repetate cu regenerare sub masiv, vechea padure se rareste treptat pana la lichidare, dar prin regenerare se intemeiaza o noua padure tanara.
In aceasta grupa se diferentiaza doua tratamente de baza: tratamentul taierilor succesive si tratamentul taierilor progresive. Ele urmaresc urmatoarele obiective mai importante:
inlaturarea anticipata de la reproducere a speciilor de valoare redusa;
mentinerea si stimularea fructificarii arborilor;
rarirea progresiva a arboretului parental pana la lichidarea lui, in stransa corelatie cu ritmul de instalare a semintisului;
mentinerea in arboret, pana la ultima taiere a arborilor valorosi, capabili de cresteri active in continuare.
Tratamentul taierilor succesive costa in rarirea treptata si uniforma a arboretelor devenite exploatabile, urmarindu-se prin aceasta punerea in valoare a arboretului parental si intemeierea altuia nou, din samanta, sub masiv, asigurandu-se astfel regenerarea padurilor si a functiilor ce-i sunt atribuite.
Caracteristicile tratamentului sunt urmatoarele:
arboretul parental se rareste treptat, pe cat posibil uniform, dar si selectiv, prin doua sau mai multe reprize de taieri pana se extrage integral intr-o perioada de timp care sa favorizeze semintisului si constituirea noului masiv arborescent;
in desfasurarea succesiunii de taieri, aceasta se diferentiaza ca scop, intensitate si mod de aplicare;
regenerarea se produce din samanta, sub masiv, si are un caracter relativ uniform;
arboretele care iau nastere sunt uniforme, monoetajate, pure sau aproape pure, din specii mai rezistenta la umbrire;
posibilitatea se stabileste numai pe volum, prin amenajament, iar localizarea taierilor prin care se recolteaza posibilitatea s fixeaza doar pe teren.
Tehnica tratamentului. Pentru realizarea obiectivelor se recurge de regula la doua sau mai multe taieri: preparatorie, de insamantare, de punere in lumina si definitiva.
Taierea preparatorie are ca scop pregatirea arboretului pentru fructificatie si a solului pentru favorizarea regenerarii si se executa numai daca aceasta sarcina nu a fost solutionata prin ultima raritura. Se va urmari ca prin aplicarea acestei taieri sa nu se reduca consistenta arboretului sub 0,7.
Taierea de insamantare s executa cu scopul de a crea conditii prielnice instalarii semintisului si dezvoltarii sale ulterioare pana la executarea unei noi taieri. Taierea de insamantare se va executa intr-un an de fructificatie prin care se va realiza intreruperea si rarirea cat mai uniforma dar si selectiva a arboretului parental. Daca din anumite considerente taierea de insamantare nu este corelata cu anii de fructificatie regenerarea naturala nu se va produce si devine obligatorie regenerarea artificiala acceptand costuri de productie suplimentare.
Intensitatea taierii de insamantare poate variate intre 20 - 50% din volumul arboretului principal. Ea depinde de starea si desimea arboretului, de numarul taierilor preconizat, de durata regenerarii, etc. La taierea de insamantare este recomandabil ca indicele de consistenta sa nu scada sub 0,6 pe versanti umbriti si sub 0,7 pe versantii insoriti sau cu conditii de regenerare mai dificile. La alegerea si marcarea arborilor de extras se va acorda preferinta in ordinea urgentei:
raririi cat mai uniforme posibil a arboretului;
extragerii arborilor din speciile invadante;
extragerii arborilor foarte grosi, cu coroane foarte dezvoltate, care ulterior ar putea produce mari prejudicii semintisului instalat;
extragerea arborilor uscati, lancezi sau cu defecte mari de forma, etc.
daca in padure exista subarboret sau semintis neutilizabil care ar afecta instalarea si dezvoltarea semintisului utilizabil, este de preferat sa fie exrase odata cu executarea taierii de insamantare.
Taierea de punere in lumina are ca scop rarirea mai accentuata a arboretului parental ramas si ameliorarea conditiilor de crestere a semintisului utilizabil existent. Daca se apreciaza ca o singura taiere de punere in lumina nu este suficienta pentru a favoriza cresterea sustinuta a semintisului, evitand riscurile de coplesire a acestuia se poate recurge si la doua taieri de ounere in lumina.
Intensitatea taierii de dezvoltare poate varia intre 20 - 40% din volumul initial, evitandu-se reducerea indicelui de consistenta sub 0,2 - 0, Se vor rari mai intens arboretele cu conditii de regenerare bune si foarte bune. De regula, unde se constat ca cresterea in inaltime a semintisului poate sa se diminueze devine oportuna executarea taierii de punere in lumina. Taierea de punere in lumina nu trebuie corelata cu anii de fructificatie. In portiunile neregenerate se vor lua masuri privind favorizarea instalarii semintisului si nu se va rari si mai puternic arboretul.
La punerea in valoare a masei lemnoase se vor extrage cu precadere arborii prea grosi si cu coroanele labartate care n-au fost extrasi anterior, cei grav vatamati prin exploatarea anterioara, cei care impiedica dezvoltarea semintisului viabil, etc. Exploatarea masei lemnoase devine si ea mai pretentioasa si adeseori chiar mai costisitoare, iar grija pentru protejarea semintisului utilizabil trebuie sa fie maxima.
Taierea definitiva are ca scop recoltarea integrala a arboretului ramas lasand libera dezvoltarea noului arboret intemeiat, care va prelua functiile padurii. Taierea definitiva devine obligatorie din momentul in care semintisul ajunge la independenta biologica si este capabil sa constituie o noua stare de masiv respectiv cand semintisul ocupa minim 0,7 - 0,8 din suprafata realizeaza o desime minima de 1 - 2 puieti sanatosi pe m2 iar inaltimea puietilor nu depaseste, de regula, 30 -50 cm la rasinoase sau 40 - 80 cm la foioase.
Prin taierea definitiva prejudiciile aduse semintisului nu pot fi integral evitate dar trebuie urmarit ca acestea sa fie cat mai reduse. Dupa incheierea exploatarii se vor executa lucrarile necesare privind completarea regenerarii, receparea puietilor vatamati, etc.
Rezulta deci ca in tratamentul taierilor succesive se revine pe aceeasi suprafata cu mai multe taieri de regenerare iar ritmul taierilor obligatoriu se coreleaza cu mersul fructificatiei si dinamica cresterii si dezvoltarii semintisului utilizabil instalat.
Exploatarea in cazul acestui tratament se desfasoara pe suprafete mult mai mari decat in cazul taierilor rase si se revine de mai multe ori. Ca urmare, atat recoltarea cat si colectarea masei lemnoase ridica mai multe dificultati si conduce la cresterea costurilor de productie.
Regenerarea este in mare masura o consecinta directa a aplicarii corecte a tehnicii tratamentului. De aceea, este necesar sa se coreleze taierea de insamantare cu anii de fructificatie iar celelalte taieri cu ritmul de crestere si dezvoltare a semintisului instalat. In cazuri deosebite, cand regenerarea naturala nu mai este posibila, se poate proceda la rarirea treptata si instalarea semintisului pe cale artificiala.
Proportionarea amestecului nu constituie un atribut important in cazul taierilor succesive, care aplica mai ales in arborete pure si amestecuri din specii cu exigente asemanatoare. Prin rarirea cat mai uniforma si treptata a arboretului exploatabil este avantajata regenerarea unei specii si constituirea de arborete pure si echiene. Prin completari, se pot introduce si alte specii valoroase.
La noi, acest tratament a fost aplicat diametru anul 1890 iar in prezent este recomandat la pinete si laricete fagete si bradete echiene si chiar si in cerete. Important este sa se adapteze la starea arboretelor exploatabile si la dinamica regenerarii. Nu dispune de posibilitati prea mari de intemeiere a unor arborete amestecate, fapt ce face ca aplicarea lui in amestecuri sa nu fie indicata. In molidisuri este contraindicat deoarece arboretele devin treptat rarite si vulnerabile la doboraturi de vant.
Tratamentul taierilor progresive consta din rarirea treptata (progresiva) si neuniforma a arboretului, prin taieri concentrate in ochiuri si imprastiate neregulat in cuprinsul arboretelor exploatabile urmarindu-se concomitent instalarea si dezvoltarea semintisului sub protectia masivului parental si sa preia integral functiile exercitate de vechiul arboret.
Caracteristicile tratamentului :
taierile sunt repetate intr-o anumita perioada de timp (max. 30 de ani) rarind treptat si neuniform arboretul parental pana la completa sa lichidare si regenerare;
de fiecare data taierile se concentreaza in ochiuri favorabile desfasurarii regenerarii si intemeierii de noi arborete tinere si valoroase asigurand perenitatea padurii si continuitatea functiilor sale;
taierile in ochiuri se coreleaza obligatoriu cu mersul fructificatiei si cu ritmul de crestere si dezvoltare a semintisurilor utilizabile preexistente sau instalate pe parcurs in fiecare din ochiurile deschise;
ochiurile deschise trebuie neintarziat regenerate iar asupra lor se revine treptat ori de cate ori este nevoie pentru desfasurarea sustinuta a regenerarii in fiecare ochi si in arboretul intreg;
in aplicarea tratamentului se disting mai multe etape: de pregatire pentru regenerare (taieri preparatorii) daca sunt necesare precum si de deschidere, de largire si luminare, precum si de racordare;
regenerarea se produce in ochiuri din samanta in mod natural (dar si artificial daca este nevoie) valorificand in mod optim anii de fructificatie din perioada de exploatare regenerare si efectul protector al arboretului parental conform cu cerintele ecologice ale semintisului speciilor ce vor constitui noul arboret;
instalarea semintisului in suprafata periodica in rand decurge treptat ca si taierile care il sustin si se desfasoara independent in fiecare din ochiurile deschise;
prin modul cum sunt conduse taierile si ritmul de intemeiere a arboretelor lucrarile de ingrijire pot incepe chiar inainte de exploatarea regenerarea completa a arboretelor din suprafata periodica in rand si se concentreaza in arboretele tinere si preexploatabile.
Agentul silvic are libertatea si obligatia ca prin modul in care conduce amplasarea si punerea in valoare a masei lemnoase sa recolteze posibilitatea fixata dar sa realizeze concomitent toate celelalte obiective de gospodarire.
Tehnica tratamentului a evoluat continuu urmarind realizarea unei structuri de echilibru a arboretelor valorificarea semintisurilor preexistente utilizabile provocarea regenerarii in ochiurile deschise si largite, conservarea si valorificarea eficienta a fondului genetic valoros al speciilor locale, introducerea prin completari de noi specii valoroase mentinerea si ameliorarea functiilor bioproductive si ecoprotective ale padurii si a stabilitatii acesteia.
Aplicarea taierii preparatorii (pregatitoare) este oportuna numai in arboretele exploatabile excesiv de dese sau cu conditii stationale neprielnice pentru instalarea semintisului.
Taierile de deschidere a ochiurilor au drept scop rarirea arboretului in ochiuri de marimi forme si orientari diferite spre a favoriza instalarea si dezvoltarea semintisului speciilor principale tinand seama de cerintele lor ecologice, pentru aceasta taierea de deschidere se efectueaza in anii de fructificatie a speciei de baza si in punctele cele mai prielnice instalarii semintisului din samanta ajunsa pe suprafata ochiului. Se mai pot deschide unele ochiuri si in scopul punerii in valoare a plantulelor sau semintisurilor viabile si utilizabile existente in suprafata periodica in rand de exploatare. Daca in anumite ochiuri exista atat semintis utilizabil cat si neutilizabil acesta trebuie extras cu ocazia taierii de deschidere si va fi promovat doar cel utilizabil sau cel instalat dupa taiere.
Amplasarea ochiurilor doar in suprafata periodica in rand si in portiunile de arboret care confera sanse din cele mai bune de instalare a semintisului valoros si de protectie a acestuia pana la taierile ulterioare. Amplasarea trebuie sa inceapa in arborete mai varstnice cu punerea in valoare a semintisurilor utilizabile aflate in suferinta, sa fie cat mai concentrata dar se va avea in vedere ca in fiecare ochi regenerarea sa nu fie la inceput influentata de ochiurile vecine. Ochiurile se deschid de preferinta din partea superioara a versantilor iar intre ochiurile deschise arboretul ramas sa aiba o latime de min 1,5 - 2 inaltimi medii ale arboretului. Este de dorit ca la amplasarea ochiurilor sa se tina seama de prezenta arborilor seminceri si de modul de diseminare a semintelor.
Marimea ochiurilor tine seama de exigentele ecologice ale semintisului speciei ce urmeaza a se instala in ochiul respectiv. Ca regula generala marimea ochiurilor poate varia de la suprafata proiectiei orizontale a 2-3 arbori in cazul unor specii de umbra pana la ochiuri cu diametre de 1-2 H fara a depasi 0.5 ha in cazul unor specii de lumina cu semintisuri mai robuste. Astfel normele noastre tehnice recomanda deschiderea de ochiuri cu d = 0.5-0.7 ha in cazul bradetelor si a fagetelor si indepartarea completa a arborilor de fag, cu d = 1-1.5 H in arborete de gorun garnita si cer si cu d = 1.5-2 H in cazul stejarului pedunculat.
Forma si orientarea ochiurilor poate fi circulara cand conditiile de regenerare sunt optime dar poate lua forme eliptice sau ovale cand devine importanta si fixarea orientarii, poate varia chiar in cuprinsul aceluiasi arboret in functie de configuratia terenului si cerintele semintisului speciilor de regenerat.
Intensitatea taierilor din ochiuri este o decizie care se ia doar pe teren la punerea in valoare a masei lemnoase. La cvercinee se poate ca la deschiderea ochiului sa se recolteze integral arboretul mizandu-se pe faptul ca instalarea semintisului este asigurata iar acesta nu mai este prejudiciat prin alte extrageri de arbori din ochiul deschis.
Numarul ochiurilor nu se fixeaza cu anticipatie dar rezulta din punerea in valoare a masei lemnoase si estimarea prealabila in ochiurile deschise; operatia de deschidere se va incheia cand se apreciaza ca sa marcat un volum cat mai apropiat de marimea posibilitatii fixate.
Taierile de largire si luminare a ochiurilor au scop punerea in lumina a semintisului utilizabil dar si largirea ochiurilor si insamantarea benzilor largite daca regenerarea lor nu s-a produs anterior precum si provocarea insamantarii in alte ochiuri care se deschid in continuare in arborete exploatabile. Daca in interiorul ochiului regenerat arboretul nu a fost integral extras si incepe sa franeze dezvoltarea activa a semintisului acesta va fi rarit si mai puternic sau se va extrage integral dupa caz. Daca insa exista ochiuri deschise si neregenerate se vor aplica mai intai lucrari de favorizare a semintisului si numai dupa instalarea sa se va trece la rarirea sau lichidarea arboretului ramas. Taierea de largire si luminare se va corela cu mersul regenerarii sau cu mersul fructificatiei speciei de baza mai valoroase. Cand ochiurile deschise largite si luminate sunt bine regenerate si se apropie intre ele si in spatiul dintre ele exista deja instalat semintis (sau suprafata neregenerata nu depaseste 0.2 S) se poate trece la taierea de racordare.
Taierea de racordare consta din recoltarea printr-o ultima si unica taiere a arborilor ramasi in si intre ochiurile regenerate. Ar fi de preferat ca taierea de racordare sa se execute dupa insamantarea spatiului intre ochiuri dar daca in ochiurile regenerate semintisul a ajuns deja sa constituie un nou masiv, aceasta devine necesara urmand a se efectua completari in portiunile neregenerate.
Timpul de la prima taiere de deschidere a fiecarui ochi si pana la racordarea sa cu ochiul vecin se numeste perioada speciala de regenerare si variaza in raport cu cerintele ecologice ale fiecarei specii. Astfel perioada speciala de regenerare nu va depasi 6-10 (15) ani la fag si brad, 5-8 ani la molid, 3-5 ani la gorun, garnita si cer, 2-4 ani la stejar pedunculat si 2-6 ani la pin si larice. Este recomandabil ca in anii cu fructificatie abundenta sa se execute numai lucrari de deschidere a ochiurilor provocand instalarea semintisului natural.
Exploatarea masei lemnoase este mai complexa decat in cazul celorlalte tratamente intrucat arborii de extras sunt imprastiati neregulat pe o suprafata mai mare.
Regenerarea beneficiaza de conditii ecologice optime si se pot realiza viitoare arborete amestecate conform compozitiei la regenerare fixate. Cand semintisul a inchis starea de masiv in anumite ochiuri si nu mai are nevoie de protectia arboretului parental acesta din urma va fi integral extras iar in noul arboret intemeiat devine necesara aplicarea primei lucrari de ingrijire, fara a se astepta incheierea procesului de exploatare - regenerare la nivelul intregului arboret.
Lucrarile de ingrijire si conducere a arboretelor incep in suprafata periodica in rand de exploatare-regenerare pe masura intemeierii starii de masiv. Este de dorit ca in arboretele care se apropie de exploatabilitate prin ultima raritura sa fie urmarit si pregatirea arboretului pentru regenerare, inlaturarea de la reproducere a speciilor si exemplarelor necorespunzatoare ca si pregatirea solului in vederea instalarii semintisului. In acest sens plafonul superior arboretul va fi rarit astfel incat sa sporeasca intensitatea fructificatiei arborilor valorosi, dar solul va ramane suficient de bine protejat pentru a nu fi invadat de buruieni semintis neutilizabil, arbusti.
In concluzie tratamentul taierilor progresive dispune de mari aptitudini de asigurare a regenerarii si intemeierii de arborete amestecate si de conservare a biodiversitatii mai ales in padurile cu functii de productie si protectie si in statiuni in care panta versantilor nu depaseste 25-30
Tratamentul codrului gradinarit consta in rarirea continua si selectiva a arboretului, prin recoltarea din anumite puncte a cate unui arbore sau grupe mice de arbori deveniti exploatabili sau a caror mentinere nu mai este necesara, regenerarea golurilor ramase realizandu-se tot in mod continuu, din samanta, sub masiv, in cadrul unor arborete a caror structura trebuie permanent indrumata spre cea pluriena de tip gradinarit.
Codrul gradinarit, numit si tratamentul taierilor gradinarite conduce la constituirea de paduri numite si ele gradinarite, iar structura lor se apropie de aceea pluriena naturala. El este supus unui sistem continuu de interventii vizand recoltarea arborilor deveniti exploatabili, instalarea continua a semintisului si aplicarea tot continua a lucrarilor de ingrijire si conducere a arborilor de varste si dimensiuni diferite dar intim amestecate. Prin aceasta, padurea de codru realizata prin gradinarit se deosebeste esential de cea de codru regulat.
Caracteristicile tratamentului sunt urmatoarele:
exploatarea nu se mai refera la arborete intregi ci la arbori considerati individual dar se imprastie pe suprafata intregii paduri sau numai o parte din aceasta numita cupon;
alegerea arborilor de extras are un rol decisiv in realizarea obiectivelor fixate;
punctele deschise prin recoltarea arborilor devin nuclee de regenerare, iar din semintisul instalat se asigura alimentarea continua cu arbori in prima categorie de diametre si mentinerea structurii gradinarite;
punctele deschise si regenerate nu se mai largesc in continuare prin noi interventii ci se vor deschide la o noua interventie noi puncte care vor fi si ele ulterior parasite;
regenerarea punctelor deschise se realizeaza in mod natural, din samanta, sub masiv fiind favorizata instalarea preponderenta a speciilor mai rezistente la umbrire fara a fi necesara corelarea taierilor cu anii de fructificatie;
taierile si regenerarea au caracter continuu;
exploatabilitatea se fixeaza pe diametru nu pe varsta si se refera la arbori individuali si nu la arborete. Diametrul arborilor exploatabili poarta numele de diametru tel sau diametru limita;
solul se mentine permanent acoperit cu vegetatie forestiera iar functiile padurii sunt exercitate constant.
Tehnica tratamentului. Se poate realiza in doua variante:
Gradinaritul cultural tipic, in care se preconizeaza recoltarea posibilitatii an de an din intreaga padure. Prezinta dezavantajul ca imprastie exagerat recoltarea arborilor ingreunand exploatarea.
Gradinaritul cultural concentrat, care consta in separarea in padurea gradinarita a 5 - 10 cupoane. Posibilitatea fixata pentru intreaga padure gradinarita se recolteaza in fiecare an dintr-un singur cupon. Prezinta avantajul ca exploatarea masei lemnoase se concentreaza pe o suprafata mai mica.
Cuponul se constituie dintr-o portiune a padurii de pe care se recolteaza posibilitatea anuala pe volum. O suprafata a cuponului prea mare este in defavoarea exploatari dar una prea mica poate afecta continuitatea regenerarii. Rotatia se refera la numarul de ani dintre doua interventii succesive in acelasi cupon. In practica noastra silvica s-a impus varianta gradinaritului concentrat cu 10 cupoane, in care rotatia este de 10 ani.
Aplicarea gradinaritului cultural se bazeaza pe metoda controlului fundamentata de Biolley (1920). Aceasta consta in controlul permanent al marimii si structurii fondului de productie si a cresterilor. Arborii din arboret se impart in 3 clase de grosime si anume:
clasa arborilor subtiri, cu diametrul ≤ cu 1/3 din diametrul tel;
clasa arborilor mijlocii, cu diametrul cuprins intre 1/3 si 2/3 din diametrul tel;
clasa arborilor grosi, cu diametrul ≥ 2/3 din diametrul tel;
In amenajamentul romanesc, arborii se impart in 4 clase de grosime si anume:
clasa arborilor subtiri, cu diametrul ≤ cu 24 cm;
clasa arborilor mijlocii, cu diametrul cuprins intre 28 si 36;
clasa arborilor grosi, cu diametrul cuprins intre 40 si 48;
clasa arborilor foarte grosi, cu diametrul ≥ 52 cm;
Structura gradinarita se considera realizata cand marimea cresterilor devine optima si relativ constanta in timp.
Determinarea marimii si structurii reale a fondului de productie se realizeaza prin inventarieri integrale sau partiale ale arboretelor. Inventarierea se face diferentiat pe specii si pe categorii de diametre. Concomitent se determina inaltimea totala pentru fiecare specie si categorie de diametre ceea ce permite estimarea volumului pentru fiecare arboret din cuprinsul cuponului. Prin inventarieri succesive se poate estima marimea si structura cresterii curente ca efect al structurii reale a arboretului si a volumelor recoltate anterior. Efectuand inventarieri in aceleasi arborete sau suprafete de proba permanenta se va considera ca padurea a ajuns la starea optima atunci cand principalii parametri se mentin in limite constante.
Determinarea diametrului tel are o mare insemnatate in sistemul de amenajare in codru gradinarit si este precizata in normele tehnice in functie de incadrarea functionala si clasa de productie a arboretelor. Diametrul tel in arboretele gradinarite are aceeasi semnificatie cu varsta exploatabilitatii in padurile de codru regulat.
Determinarea marimii si structurii optime a fondului de productie se determina experimental, pentru arboret component. Marimea si componenta cupoanelor ar trebui sa aiba o pronuntata stabilitate in timp, deoarece la fiecare noua interventie, dupa trecerea unei rotatii, se recolteaza de regula o masa lemnoasa echivalenta cresterii curente acumulate de la taierea anterioara si se dirijeaza arboretul spre structura tel fixata.
La punerea in valoare intensitatea nu trebuie sa se depaseasca 12 - 15% pentru a se preveni destramarea starii de masiv. Exploatarea masei lemnoase pusa in valoare este mai dificila si mai costisitoare, intrucat taierile se imprastie e o suprafata mai mare iar volumul mediu la hectar este mai mic decat in cazul taierilor de produse principale de codru regulat. Regenerarea se produce in conditii favorabile folosind la maximum capacitatea de regenerare a arborilor maturi si capacitatea de instalare si dezvoltare sub masiv a semintisului. Sunt favorizate in regenerare speciile de umbra si semiumbra, fapt ce limiteaza aplicarea tratamentului impreuna cu considerente de natura economica.
In padurea gradinarita realizata ponderea lemnului gros si foarte gros in structura masei lemnoase pusa in valoare este semnificativ mai mare (circa 2/3 din volumul pus in valoare) decat in arboretele de codru regulat sistematic parcurse cu lucrari de ingrijire (circa 1/3 din volumul pus in valoare).
Codrul regulat este recomandat si poate fi aplicat in arboretele pluriene si relativ pluriene din molidisuri, bradete, fagete si amestecuri de rasinoase cu fag si goruneto-fagete.
In concluzie, codrul gradinarit cultural este cel mai intensiv tratament din regimul codrului, preocupandu-se de cultura intensiva a arborilor si arboretelor si valorificand optim si continuu potentialul productiv si protector al padurii.
Tratamentele din regimul crangului de pot aplica numai in paduri constituite din specii care dispun de capacitatea de regenerare vegetativa din generatie in generatie (anin, salcam, tei, carpen, etc.). Pentru a mentine activa capacitatea de regenerare vegetativa, crangurile se exploateaza la varste mici, fapt ce face sa se obtina masa lemnoasa de mici dimensiuni. Doua mari avantaje au incurajat extinderea s-a.
Un prim avantaj este legat de usurinta, simplitatea, siguranta si costurile mai reduse de regenerare. In plus, lastarii (drajonii) cresc de la inceput mai activ decat puietii din aceeasi specie si ca urmare inchid mai repede starea de masiv, beneficiaza de un sistem radicelar mai bogat si pot suporta mai usor secetele din primii ani, reclama mai putine taieri de ingrijire si deci costurile de productie la regenerare sunt evident mai mici. Acesta a fost un avantaj deloc neglijabil mai ales pentru micii proprietari de paduri. Al doilea avantaj este ca prin exploatarea la varste mici se obtine masa lemnoasa de produse principale in termen scurt, fapt ce convine mai mult proprietarilor privati.
Tot practica silvica a aplicarii crangului a pus in evidenta insa faptul ca desi arboretele de crang se dezvolta mai activ in primii 10 - 15 ani, sunt in ansamblu mai putin productive si produc o masa lemnoasa de calitate inferioara.
Dupa mecanismul de conducere a taierilor se diferentiaza doua grupe de tratamente: tratamente cu taieri de jos, bazate pe taierea tulpinilor cat mai aproape de sol sau chiar cu extragerea unei parti din radacinile groase; tratamente cu taieri de sus, bazate pe taierea tulpinilor la o distanta apreciabila deasupra solului (1 - 2 m).
Crangul simplu se bazeaza pe taierea rasa, an de an, a unei anumite suprafete dintr-o padure tanara, capabila de a se regenera apoi pe cale vegetativa. Este tratamentul de crang cel mai vechi, mai larg raspandit si mai cunoscut, inca de pe vremea grecilor si romanilor. Actualmente are inca o larga aplicabilitate in Italia (40%), Franta (25%), Spania (22%), etc. La noi se mai aplica doar pe 5-6% din suprafata fondului forestier dar mutatiile produse in structura proprietatii asupra padurii ar putea genera o noua extindere a tratamentului.
Caracteristicile tratamentului prin care se diferentiaza de celelalte sunt urmatoarele: exploatarea are loc prin taierea unica a unei suprafete echivalente posibilitatii fixate care poate lua forma unor parchete sau chiar benzi; in parchetul exploatat regenerarea se produce prin lastari (butasi) dati din cioatele ramase sau din radacinile acestora; ciclul de productie este scurt, pentru a nu se pierde capacitatea de regenerare vegetativa; materialul lemnos este de mai mici dimensiuni si de calitate mai slaba; arboretul rezultat este echien, regulat.
Tehnica tratamentului este simpla (de unde si denumirea tratamentului), usor de aplicat si reclama costuri reduse de productie. Ciclul de productie este scurt si variaza intre 1 an la rachitarii si 40 de ani la aninisuri. Ca si la codrul cu taieri rase, daca din calcul rezulta o marime a parchetelor mai mare de 3 ha in culturile de salcam sau de 5 ha in zavoaie, se vor ataca mai multe guri de exploatare, independente intre ele.
Sezonul de executare a taierii pe parchete are o mare importanta asupra formarii si cresterii in primul an a lastarilor. Cel mai bine este ca taierea sa aiba loc in ultimele saptamani ale repausului vegetativ, iar exploatarea si curatirea parchetelor sa fie incheiate inainte de intrarea in vegetatie si producerea lastarilor sau drajonilor. Taierea de toamna expune cioatele la degradare dar o taiere intarziata limiteaza cresterea lastarilor in primul an.
Prin exceptie, daca taierile au drept scop producerea liberului de tei sau a cojii pentru producerea de tananti taierile se vor face de la inceputul sezonului de vegetatie cand coaja se desprinde usor de pe fusul arborilor.
Modul de executare a taierii in cazul crangului influenteaza semnificativ lastarirea si calitatea viitoarelor tulpini. Rezultatele cele mai bune se obtin daca taierea se executa cat mai jos, cat mai neted si inclinata spre exterior, evitandu-se vatamarea scoartei pe cioata ramasa. Prin aceasta apa din precipitatii nu stagneaza si putrezirea cioatei intarzie mai mult.
Dupa executarea lucrarii este obligatoriu ca masa lemnoasa rezultata sa fie integral colectata si curatirea parchetului de resturile de exploatare sa se incheie inainte de aparitia lastarilor. Exploatarea unui pachet alaturat se va face numai dupa 2 -3 ani, cand cel anterior exploatat este integral regenerat si s-a constituit un nou arboret tanar.
Regenerarea parchetelor exploatate este mai sigura si are loc pe cale naturala din lastari (drajoni). De remarcat insa ca, dupa 2 - 3 generatii de lastari, cioatele se degradeaza, iar calitatea lastaririi slabeste. Pentru a prevenii diminuarea capacitatii productive se recomanda extragerea cioatelor, regenerarea artificiala prin reimpaduriri cu puieti din samanta iar arboretul nou creat si mai valoros va fi condus in continuare tot in regimul crangului.
Productia si productivitatea padurilor de crang este inferioara celor de codru avand aceeasi compozitie si ocupand statiuni asemanatoare. In plus, tulpinilor este inferioara, ca urmare a putregaiului propagat de la cioata. Masa lemnoasa rezultata este utilizata precumpanitor pentru foc. Crangul simplu este actualmente recomandat in cazul rachitariilor, al culturilor de salcam, al zavoaielor de plopi indigeni si de salcie si al aninisurilor.
Este o varianta a crangului simplu, de care se deosebeste prin aceea ca la taierea rasa a parchetului scadent se procedeaza la extragerea arborilor din pamant, cu o parte din radacinile groase. Se practica in cazul unor culturi de salcam situate pe soluri usoare si cu capacitate viguroasa de drajonare.
Tehnica tratamentului. Dupa extragerea arborilor si a cioatelor, pe teren raman gropile de forma unor cazane, de unde si denumirea tratamentului. In urma nivelarii si mobilizarii solului se produce si o usoara vatamare superficiala a radacinilor, ceea e contribuie la stimularea drajonarii. Taierea se executa primavara timpuriu, inainte de intrarea in vegetatie.
Consta din aplicarea taierilor de crang in parchetele scadente dar, cu ocazia exploatarii fiecarui parchet anual, se lasa in teren inca un ciclu de productie 50 - 100 exemplare la hectar netaiate, denumite rezerve. Prin aceasta s-a dorit sa se obtina si o anumita cantitate de lemn de dimensiuni mijlocii. Rezervele sunt alese din specii mai valoroase din arboret, cu precadere din specii de lumina. La noi a avut o larga aplicare si a fost considerat drept tratamentul prin care s-au pus bazele silvotehnicii in Principatele Romane.
Se bazeaza tot pe regenerarea din lastari, ca si la crangul simplu, dar taierea tulpinii se face de regula la o inaltime de 2 3 metri deasupra solului, iar lastarii dati la acest nivel formeaza o noua coroana. Lastarii care se formeaza pe tulpina la nivelul taieturii poarta denumirea de sulinari si constituie o noua coroana din care se va realiza productia de masa lemnoasa. La revenirea cu taieri in acelasi parchet, dupa trecerea unui ciclu de productie, se taie toti sulinarii, iar din tulpina ramasa vor apare noi sulinari. Tulpina se ingroasa cu timpul la nivelul sectiunii si ia o forma asemanatoare unui scaun de unde si denumirea tratamentului. Cu timpul tulpina se degradeaza, apar scorburi la suprafata si prezinta o vigoare de lastarire tot mai redusa. De aceea, dupa 3-4 generatii de sulinari se recomanda taierea si extragerea scaunelor si plantarea de noi generatii (butasi) de talie mare numiti sade, care vor fi apoi tot cu taieri in scaun.
Alegerea inaltimii locului de taiere se face in functie de agentii vatamatori periculosi. Astfel, in zavoaiele de salcie din Lunca si Delta Dunarii sau a altor ape interioare, expuse la inundatii, inaltimea scaunelor trebuie sa fie cu ceva mai mare decat nivelul maxim al apelor de inundatie, pentru a preveni asfixierea mugurilor proventivi din care se formeaza sulinari.
Daca taierile se fac corect, iar periodic se procedeaza la inlocuirea scaunelor, salcetele astfel tratate realizeaza un potential de productie ridicat, comparabil cu al culturilor de plopi euramericani care nu sunt insa asa de rezistente la apele de inundatii de lunga durata. Cu toate ca aplicarea a fost restransa prin inlocuirea unor zavoaie naturale cu alte culturi, el ramane in continuare o solutie viabila pentru gospodarirea salcetelor.
De remarcat ca la ingrijirea unor alei, aliniamentele sau arborii izolati din vegetatia intravilana sau de protectie a unor obiective economice se recurge la astfel de taieri de formare a coroanei asemanatoare celor in scaun, dar taierile se vor face avand in vedere si aspectul estetic.
Nu este un tratament in sine ci doar o practica veche si degradanta, care consta in taierea ramurilor de pe trunchi si lasarea ramurilor doar in varful tulpinii, arborii rezultati purtand denumirea de ciolpani. Astfel de taieri au fost motivate fie din nevoia de frunzare fie pentru a provoca uscarea unor arbori inalti din zone intravilane, care umbresc locuintele.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Silvicultura | ||||
analytics
|
||||
|
| ||||
|
| ||||
|
||||
|
|
||||
