Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Pomicultura


Index » business » » agricultura » Pomicultura
» Posilbilitati genetice si tehnologice de reducere a taliei piersicului


Posilbilitati genetice si tehnologice de reducere a taliei piersicului




Posilbilitati genetice si tehnologice de reducere a taliei piersicului

Fondul genetic existent in Romania utilizabil pentru inducerea piticirii

In Romania exista un fond genetic bogat, favorabil utilizarii in scopul piticirii.Din cercetarile efectuate de cercetatori avizati, rezulta ca posibilii genitori existenti in cultura sunt cei apartinand soiurilor : Compact redhaven, Compact Elberta, Bonanza, Silver prolific, Garden Beauty, garden Gold, garden Deliciosus, Dwarf Nectarin, Nectarina, s.a.

In cultura moderna a piersicului si nectarinului alegerea portaltoiului se face dupa urmatoarele criterii : compatibilitatea genetica cu soiul asciat, rezistenta la boli si daunatori si o mare plasticitate ecologica.




Compatibilitatea genetica se apreciaza, la altoire, dupa procentul de prindere(al altoiului) si longevitatea pomilor in plantatie. Sunt mentionate cazuri cand compatibilitatea la altoire este relativ buna, dar dupa 5-6 ani de livada pomii incep sa se usuce, semn ca intre cei doi parteneri(soi/portaltoi), nu exista o compatibilitate totala.

Practica a dovedit ca piersicul e compatibil cu migdalul, prunul corcodusul si multe alte specii drupacee ( Prunus bessey, Prunus davidiana, Prunus tomentosa,etc.),fapt confirmat de existenta a numerosi hibrizi interspecifici (T.M.Gradziel-2001).

Asocierea soiurilor de piersic cu portaltoiul franc, asigura o longevitate economica de cel mult 12-14 ani. Altoit pe migdal si mirobolanul M29C, durata de exploatare eficienta a plantatiei de piersic se poate prelungi pana 20-30 ani.

Epuizarea mai rapida a soiurilor altoite pe portaltoiul franc, s-ar putea explica pe baza unei sensibilitati mai mari a sistemului radicular al portaltoiului, fata de ger, exces de umiditate, boli si daunatori.

La alegerea portaltoiului, sistemul de cultura si tipul de livada, sunt factori determinanti.

Pentru livezile clasice sunt indicati portaltoi vigurosi, iar pentru cele moderne (intensive si superintensive) portaltoii de vigoare medie si mica.

In gradinile familiale portaltoii se aleg in functie de spatiul de cultura si preferinta consumatorului.

In toate cazurile se recomanda ca portaltoiul sa manifeste rezistenta sporita sau toleranta la boli si daunatori si sa induca soiurilor altoite insusiri superioare (precocitate, productivitate,etc.)

Toate aceste insusiri genetice ale portaltoilor sunt dobandite prin lucrari de ameliorare, efectuate in cadrul unor programme de cercetare cu obiective foarte precise, pe termen mediu si lung.Dar de cele mai multe ori, aceste programme sunt si stimulate in desfasurarea lor de accidente climatice(ger,excesde umiditate), atacuri masive de boli si daunatori specifici.

Pentru controlul cresterii si fructificarii piersicului plantat in densitati mari s-a acreditat ideea necesitatii obtinerii unor portaltoi de vigoare mica care sa induca piticirea, precocitatea si productivitatea soiurilor altoite.

Portaltoii piersicului si nectarinului implicati in piticire

Pentru diminuarea vigorii pomilor se folosesc in cultura portaltoii : Prunus davidiana, Prunus maritima, Prunus pumilla, Prunus bessey, Prunus tomentosa, Prunus hortulana, Prunus americana, Prunussubcordata, Prunus glandulosa, Prunus sinensis si Prunus prostata.

Pe terenurile sarace se planteaza portaltoi vigurosi si hibrizi interspecifici rezultati din combinatiile : Prunus persica X Prunus amygdalus si Prunus persica X Prunus kansuensis. Acestea induc soiurilor altoite un potential mare de crestere.

Portaltoii proveniti din Prunus persica sunt : franc, GF305, P.S.A.6, P.S.A.5, P.S.B.2, Rubira, Higama, Montclar, Rutgers, Red Leaf, Siberian C, Harrow Blood, Stribling 37 si 60, Rancho rezistent, Nemaguard, Nemared si Okinawa.

Piersicul franc se obtine din populatii si biotipuri locale si soiuri de piersic cultivate : In S.U.A., portaltoii franc sunt proveniti din samburii soiurilor : Lovell, Halford, Suncling, Elberta , Shalil, Veteran, Yunnan, Bailey si New ; in Franta si Iugoslavia din Persica sylvestris, iar in tara noastra din populatii locale (Tarzie de Copaceni) sau soiuri cu maturare tarzie a fructelor (Elberta).

Samburii soiurilor Halford si Lovell au o germinatie buna si produc plante uniforme,dar sunt lipsiti de toleranta la temperaturi joase si nematozi. In ultimile decenii, portaltoii franc au fost obtinuti din samburii rezultati de la prelucrarea industriala a piesicelor. Asa se explica de ce in pepiniera puietii erau neuniformi ca vigoare si cu diferite grade de rezistenta la seceta, boli si daunatori.

In general portaltoii franc sunt vigurosi si au un sistem radicular profund, care le confera o buna rezistenta la ger si seceta.

Seria P.S. a fost obtinuta din samburi colectionati din diferite regiuni ale globului. Cele mai valoroase selectii sunt : P.S.A.6, P.S.A.5, P.S.B.2 si P.S.C.14. Samburii lor au o germinatie ridicata, iar puietii cresc repede si uniform. Se adapteaza repede la conditiile climatice si de sol si sunt rezistente la nematozi.P.S.B.2 rezista mai bine la Pratylenchus vulnus si la problemele care apar pe terenurile obosite. Cele trei selectii se deosebesc intre ele prin vigoarea ce o induc altoiului. Astfel, P.S.A.6 imprima o vigoare mare, in timp ce P.S.A.5 si P.S.B.2 induc pomilor o vigoare cu 25% , respectiv 15% , mai redusa (fata de P.S.A.6). Pentru plantatiile de mare densitate sunt recomandate selectiile P.S.A.5 si P.S.C.14 .

Rubira a fost obtinut in Statiunea Grande Ferrade din Franta. Este un portaltoi cu frunza rosie si foarte productiv. Samburii sunt mici(330 buc./kg) si au o germinatie buna dupa o stratificare de 100-110 zile . Puietii sunt mai putin vigurosi decat la G.F. 305 (cu 15-20 %), precoci precoci si foarte productivi. Sunt putini sensibili la fainare, afide, cancerul bacterian si sensibili la nematozi (Pratylenchus vulnus, Meloidogyne incognita si Meloidogyne arenaria).

Higama este o selectie obtinuta in Statiunea Grande Ferrade (Franta) dintr-o populatie japoneza introdusa in anul 1960. Pomii sunt vigurosi si foarte productivi. Se recomanda pentru soiurile precoce si cu un potential mare de rodire. Este tolerant la atacul nematozilor Meloidogyne jaranica si incognita si sensibil la cloroza si cancerul bacterian.

Siberian C este un portaltoi generativ obtinut in Statiunea Experimentala Agrara Harrow din Canada. Puietii se dezvolta uniform si sunt foarte rezistenti la frig. Induce pomilor o vigoare medie, o productivitate si o eficienta productiva foarte mare. Este sensibil la execsul de umiditate, nematozi si cancer bacterian si relativ sensibil la Leucostroma. In S.U.A., acest portaltoi este mai putin popular deoarece reduce longevitatea pomilor si manifesta o pronuntata variabilitate a productiei de fructe.

Rancho rezistent, a fost obtinut in California (S.U.A.) prin polenizarea libera a portaltoi « S-37 ». Prezinta insusiri asemanatoare portaltoiului Nemaguard.Este recomandat pentru replantarea piersicului pe terenuri « obosite ».

In pepiniera samburii au o germinatie foarte buna, iar puietii o crestere uniforma. In livada pomii altoiti pe Rancho rezistent, sunt de vigoare mijlocie,produc mult si eficient. Acest portaltoi asigura o forma a fructelor si o maturitate mai timpurie. Spre deosebire de Nemaguard, este mai rezistent la nematozii Meloidogyne si sensibil la asfixia radiculara si temperaturile scazute.

Chui Lum Tao si Tzim Pee Tao sunt portaltoi generativi obtinuti la Statiunea de Cercetari Agricole Harow din Canada, dintr-un material biologic de provenienta chineza . Puietii sunt de vigoare supramijlocie si au un sistem radicular rezistent la ger si nematozi.

Rutgers Red Leaf este un portaltoi generativ de origine americana raspandit mai mult in S.U.A. si Canada.

Oradea 1 a fost obtinut din soiul de piersic Bonamu, la Statiunea Pomicola Oradea si omologat in anul 1983. Portaltoiul are vigoare mijlocie si o buna rezistenta la seceta, ger si ingheturi tarzii.

Seria I.S. : 5/22 ; 5/23 ; 5/29 ; 5/31. Sunt selectii hibride, obtinute la Universitatea din Pisa, in urma incrucisarii dintre Prunus persica X Prunus amygdalus . Acesti portaltoi au o vigoare mai redusa decat portaltoiul franc, o capacitate mai mare de inradacinare si o rezistenta sporita la calcarul activ.

Selectia I.S. 5/22 a fost omologata ca portaltoi sub denumirea de SIRIO.

Sirio este un portaltoi generativ obtinut prin polenizare libera din G.F.557. Prezinta un sistem radicular dezvoltat si bine ancorat in sol, o crestere uniforma a puietilor in pepiniera si o rezistenta sporita la calcarul activ.Soiurile de piersic si nectarin altoite pe Sirio, au vigoare mai mica cu 40-50 % decat G.F. 677, produc mai mult si mai eficient, daca sunt plantate pe terenuri fertile si bine drenate.

G.F.677 este un hibrid natural intre piersic si migdal selectionat si omolugat la Statiunea Experimentala Grande Ferrade (Franta) . Este un portaltoi cu 10-15 % mai viguros decat portaltoiul franc, adaptat pentru solurile secetoase si mai putin fertile, permeabile si cu un continut de calcar de pana la 10% . Este rezistent la Fusarium si Coryneum . Manifesta o sensibilitate medie la asfixie pe terenurile umede, la Verticilium si Phytophtora si mare la Stereum , putregaiul radacinii si trunchiului si cancerul bacterian. Se comporta satisfacator pe terenurile infestate cu nematodul Meloidogyne incognita.

Hansen 2168 si Hansen 536 au fost selectionati la Departamentul de Pomologie din Davis California (U.S.A.). Se inmultesc usor prin butasi lignificati sau in vitro. Sunt superiori ca vigoare si productivitate ,portaltoilor franc si GF677 si rezistenti la Meloidogyne incognita(var.acrita) si Meloidogyne jaranica. Din testele efectuate pana in prezent a reiesit ca Hansen 2168 este mai putin viguros, dar mai tolerant la Phytophtora decat Hansen 536 care este si sensibil la cancerul bacterian.

Barier1 este un hibrid interspecific intre Prunus davidiana X Prunus persica si a fost obtinut la Institutul de de inmultire a speciilor lemnoase din Florenta (Italia).

Se inmultesc usor prin butasi lignificati sau in vitro. Manifesta rezistenta la asfixia radiculara, cloroza si nematozi galicoli. Se comporta relativ bine pe terenurile obosite. Imprima soiurilor altoite o vigoare si o productivitate relativ superioara lui GF 677.

Cadaman este rezultatul incrucisarii dintre Prunus persica X Prunus davidiana. Manifesta compatibilitate cu toate soiurile de piersic, nectarin si migdal.La inceput are o crestere rapida apoi moderata si stabila, cu efecte favorabile unei fructificari sustinute. Cu vigoarea si potentialul de productie se apropie de portaltoiul Hansen, cu deosebirea ca fructele sale sunt mai mari.Este tolerant la asfixia radiculara, cloroza ferica si rezistent la nematozii Meloidogyne spp., se comporta excellent pe terenurile nisipoase si solurile calde unde nematozii pot constitui factorul principal in limitarea productiei de fructe. Se inmulteste in vitro si prin butasi verzi.

Nikels (1-82) este un portaltoi rezultat din incrucisarea selectiei de migdal 5-33 X Nemaguard. Are un sistem radicular adanc cu multe radacini adventive. Se adapteaza usor la diferite tipuri de sol, inclusiv la cele calcaroase. Este putin susceptibil la Phytophthora si rezistent la un numar mare de nematozi. Se inmulteste in vitro cu un mediu standard si prin butasi verzi in ceata artificiala.

Slap este un hibrid intre migdal si piersic, portaltoi cu inradacinare adanca si frunze rosii. Este mai rezistent la Phytophthora decat Hansen 536 si mult mai tolerant la stresul hidric decat Nemaguard. Suporta solurile grele cu un PH mai ridicat si este tolerant la cloroza ferica. Acest portaltoi este distribuit in exclusivitate de pepinierele Bunchell.

Ishtara (Ferciana ; PPH2) provine din incrucisarea prunului Belsiana cu hibridul mirobolan X piersic. Este un portaltoi polivalent, compatibil cu un numar mare de soiuri de piersic, migdal si cais.Are o vigoare mai redusa decat mirobolanul si piersicul autoinradacinat. Nu are un ancoraj bun ca la Myran si este mai sensibil la inundare. Induce soiurilor de piersic precocitate si marime fructelor.Este tolerant la putregaiul radacinilor si imun la nematozii Meloidogyne spp. Este sensibil la nematozii Pratylenchus vulnus si rareori la asfixia radiculara ; uneori drajoneaza. Soiurule de piersic altoite pe Ishtara formeaza lastari scurti in perioada 15.VI – 15.VII .

Adarcia este un portaltoi obtinut din incrucisarea migdalului cu un hibrid de piersic. A fost obtinut la Statiunea Experimentala De Aula Dei (Spania). Este un portaltoi redus ca vigoare si foarte productiv. Se foloseste frecvent in plantatii cu densitate mare, pentru diminuarea vigorii excesiv de mari a unor soiuri de piersic si nectarin. Este compatibil cu peste 20 de soiuri de piersic, nectarin, prun japonez (P.salicina) , prun european (P.domestica) si migdal (P.dulcis).

Citation a fost obtinut de Floyd Zaiger (California) prin polenizare libera a soiului de prun Red Beaut incrucisat cu hibridul Prunus salicina X Prunus Persica. Se inmulteste usor prin butasi verzi si lignificati. Induce pomilor altoiti o vigoare mai redusa (cu 60-70% fata de portaltoiul franc si cu 15% fata de GF 655/2), compatbilitate si precocitate, marime si un continut mai bogat de zahar in fructe.In productie s-a dovedit a fi rezistent la putregaiul radacinii, nematozii galicoli si exces de umiditate.

INRA – GF 322-831/1 a rezultat din incrucisarea hibridului natural (Prunus mirobolan X Prunus persica) cu prunul japonez « Belsiana ». Se inmulteste usor prin butasi verzi si este compatibil cu soiurile de piersic si nectarin, carora le induce o vigoare mijlocie, precocitate in rodire si calitatea fructelor.

INRA Saint Julien 655/2 a fost selectionat din Saint Julien K, de vigoare mica. Se inmulteste usor prin butasi lignificati si drajoneaza putin.Se recomanda pentru piersic in plantatii cu densitate mare, mai ales pe solurile slab aerate. Are o vigoare mai mica decat corcodusul(cu 30-40%). Soiurile de piersic altoite pe el rodesc mai devreme ( anii 2-3 de la plantare) si este foarte productiv.

INRA Saint Julien 2 este un hibrid obtinut intre Saint Julien Orleans X Brompton. Induce soiurilor de piersic si nectarin productivitate si o buna rezistenta la putrezirea coletului. Se inmulteste vegetativ si se foloseste pe terenurile grele. Drajoneaza putin.

INRA Saint Julien 1 este un hibrid intre St.Julien Orleans si soiul de prun Common Mussel. In Franta se foloseste mai mult pentru cultura piersicului.

GF 43 este o selectie de vogoare mare din soiul de prun d’Agen care prezinta o buna afinitate cu soiurile de piersic si nectarin.

In curs de testare se mai afla portaltoii Myran, Myrabi si BD-SU-1.

Myran este un hibrid interspecific (Prunus salicina X Persica vulgaris) obtinut la Staiunea Bordeaux (Franta).A fost selectat din hibridul P322 X S.1058. P 322 este prunul « Belsiana » (probabil un hibrid intre P.cerasifera X P. salicina), iar S.1058 este piersicul yunnan . Myran are o vigoare mai mica decat piersicul franc, este mai productiv si cu o crestere mai lenta in primii ani. Rezistenta ola cloroza il situeaza intre piesic si hibrizii de piersic si migdal. Este tolerant la nematozii Meloidogyne incognita, Meloidogyne arenaria, Meloidogyne jaranica. Este susceptibil la Pratylenchus vulnus, dar rezistent la asfixia radiculara ceea ce il situeaza intre piersic si prun.



PPH3 este un hibrid natural (Prunus cerasifera X Prunus persica). Se inmulteste prin butasi lignificati, inradacinand in proportie de 40-60%. Butasii semilignificati proveniti din zona de varf a lastarului, asigura un procent de inradacinare de 80-90%. Intr-un trial cu soiul Amsden, portaltoiul PPH3 a format pomi de vigoare mai mica decat Saint Julien GF 655/2, a rodit mai slab si a format fructe mici. Efectul de piticire a pomilor s-a observat si la soiul Vivian altoit pe PPH3, dar productivitatea acestuia a fost mai mare in primii ani de la plantare.

Myrabi este o selectie de mirobolan obtinuta de cercetatorii de la Bordeaux – Franta, care prezinta rezistenta buna la asfixia radiculara.

Pentru gradinile familiale, cu densitati mai mari de plantare, se pot folosi ca portaltoi puietii obtinuti din speciile Prunus bessey si Prunus tomentosa . Pentru plantatiile de piersic si nectarin, cu densitati mari au fost testati in Italia 24 portaltoi cu origine genetica cunoscuta pe care a fost altoit soiul Springcrest (Guerriero R.F.Loneti si R.Masai 1988).

Din rezultatele testarii s-au dovedit valorosi portaltoii care au si fost retinuti : I.S.5/22 ; Mr.S.2/8 ; Manson ; Rancho rezistent si P.B. 299.

In Spania au fost selectionati portaltoii : Misour, Monopol, Montizo, Adesoto 101 si Adafull.

Misour formeaza un sistem radicular puternic care imprima pomilor rezistenta la cloroza calcara si seceta. Se recomanda pentru solurile cu fertilitate mijlocie si pentru soiurile cu vigoare submijlocie.

Monopol (Albinia 6) si Montiza (Albinia 8) sunt selectii obtinute din Prunus Iustitia, imprimand soiurilor altoite, precocitate, rezistenta la salinitate, cloroza calcara si nematozii galicoli.

Adesoto 101 a fost obtinut din Prunus Iustitia.Imprima soiurilor altoite vigoare redusa, o maturare timpurie a fructelor si rezistenta la nematozii galicoli.

Adafull imprima soiurilo vigoare mica si un potential mare de productie. Inlocuieste portaltoiul GF 677, pe solurile nafavorabile acestuia.

Tetra a fost selectionat in Italia din fructe obtinute prin polenizare libera.Imprima soiurilor de piersic o vigoare cu 30% mai redusa decat a portaltoiului GF 677, este rezistent la cloroza calcara, asfixia radiculara si nematozi, dar sensibil la cancerul bacterian si putregaiul radacinii si al trunchiului.

Penta a fost obtinut in Italia prin polenizarw libera a soiului de prun Imperial Epineuse. Are aceleasi insusiri ca Tetra cu deosebirea ca este putin mai viguros. Pentru reducerea taliei soiurilor de piersic, Turkey (1964) recomanda folosirea portaltoilor pitici obtinuti din samburii speciilor Prunus davidiana, Prunus subcordata, Prunus maritima, Prunus tomentosa, Prunus pumilla, Prunus bessey, Prunus glandulosa, sinensis si Prunus prostata.Cele mai bune rezultate la piticire au fost obtinute cu Prunus tomentosa (Nanking cherry) care se inmulteste usor prin samburi.induce precocitate si timpurietate.Soiul de piersic Redhaven altoit pe Prunus tomentosa a inceput sa fructifice inca din anul II de la plantare.

O compatibilitate mai buna la altoire au inregistrat-o si speciile Prunus davidiana, Prunus bessey, Prunus sinensis (pentru piersicul dwarf) si Prunus subcordata.

Weestwood (1995) recomanda ca portaltoi pentru piersic puietii de Lowell, Nemaguard, Rancho rezistent, S37,Okinawa si caisul Royal pentru solurile luto-nisipoase si migdalul pentru solurile nisipoase. Portaltoii Lowell, Nemaguard, Rancho rezistent, S37,Okinawa au o compatibilitate buna cu toate soiurile de piersic si nectarin, in timp ce caisul si migdalul manifesta o compatibilitate moderata si slab moderata.

Cercetarile efectuate in Italia de Loreti F. si Massair (2001) cu puietii de piersic (Rubira, P.S.A.5, P.S.A.6), hibrizii de prun (Julior ferdor, Isthara-Ferciana, Jaspi-Fereley, Citation-Zaipime), piersic X migdal, GF677 si de Prunus davidiana (Barrier 1) altoiti cu soiul Suncrest, au scos in evidenta comportari diferite ale pomilor.

soiul Suncrest, altoit pe Barrier a inflorit mai tarziu cu 4-7 zile decat ceilalti portaltoi, a produs economic si de foarte buna calitate.

portaltoiul generativ P.S.A. 5 a indus o vigoare mai mica pomilor si o fructificare mai abundenta.

Intr-un trial cu pomi din soiul Harvester altoit pe 14 portaltoi din specii diferite in plantatii cu densitate mare in conditiile Australiei si dirijati sub forma de V-transversal (Graham Ch.2001) prezinta dupa 6 ani urmatoarele constatari :

portaltoii Nemaguard, Rubira si Prunus angustifolia au format pomi

vigurosi decat Lowell, Higama si Prunus hortulana.

Prunus hortulana, Prunus bessey si Prunus armeniaca au format

pomi de vigoare submijlocie, iar Prunus mexicana, St.Julien A si Prunus americana pomi semi pitici.

drajonarea portaltoilor a fost de 0,3% la Prunus armeniaca si de

16,4% la Prunus bessey.

la portaltoii Prunus armeniaca, Prunus mexicans, Prunus

tomentosa, Prunus umbellata si Prunus tenella pomii au pierit in proportie de 70% datorita problemelor de incopatibilitate la altoire, in timp ce la Prunus angustifolia procentul de pierderi a fost de numai 25%.

portaltoii Nemaguard si Rubira au influientat obtinerea celei mai

mari recolte de piersici in toti anii experimentali.

fructele cele mai mari au fost obtinute la pomii altoiti pe

Nemaguard.

Controlul vigorii pomilor cu ajutorul potraltoilor este o masura practica pe care se sprijina plantatiile de piersic de mare densitate. Puietii de piersic (standard si dwarf) folositi in prezent ca portaltoi franc reduc vigoarea pomilor cu un procent de numai 10-15% . Noii portaltoi semipitici trebuie sa reduca vigoarea pomilor cu 40-60%, sa fie compatibili cu soiurile altoite si sa asigure o produvctie normala de foarte buna calitate.

Portaltoii de provenienta europeana in asociatie cu majoritatea soiurilor de piersic si nectarin, realizeaza pomi cu o vigoare mai mica, estimata la 50-90% din vigoarea pomilor altoiti pe standard.Diminuarea vigorii pomilor este de 10% cand pomii sunt altoiti pe portaltoii Rubira, Tetra, Mr.S 2/5, P.S.B.2, 20% pe portaltoii P.S.A. 5 si Adesoto, 30% pe portaltoii Adarcias, Ishtara, Julior, Evrika, 40% pe Sirio, Pumi-select si VSV-1 si de 50% pe portaltoiul VVA-1.

4.3. Folosirea substantelor bioactive pentru reducerea taliei piersicului

Concomitent cu cercetarile asupa materialului vegetal si a formelor de coroana, utilizarea substantelor retardante care modifica desfasurarea proceselor fiziologice ale plantei este din ce in ce mai raspandita. Efectele studiate la pomii fructiferi sunt diverse in functie de specie : reducerea cresterilor vegetative, rarirea fructelor, inductia florala, limitarea caderii fiziologice a fructelor (Lichou J., Garcin A., Audubet A., 1989).

Dezvoltarea plantatiilor de mare densitate si cu un ciclu scurt ne invita sa urmarim actiunea in sensul intrarii rapide pe rod si a unei productii elevate.

Dar productia concentrata pe o mica suprafata va pune multiple probleme in vederea unui randament ridicat, ceea ce exclude randamentul excesiv.

Retardantii de crestere reprezinta un grup de compusi chimici care nu apar in mod natural in plante, descoperiti relativ recent, cu actiune de stopare temporara a cresterii. Acesti compusi incetinesc diviziunea si alungirea celulelor la lastari si controleaza inaltimea plantelor fara sa produca malformatii, avantaj ce se deosebeste de inhibtorii de crestere sau de auxinele folosite in concentratii ridicate ca inhibitori ai cresterii.

De-a lungul timpului, o intreaga serie de retardanti au fost descoperiti si grupati in urmatoarele clase : morfoline, piroline si carbamine. Toate aceste produse au fost definite de Catey, incetinitoare ale diviziunii si elongatiei celulare in tesuturile tijei si pot regla cresterea ascestor organe fara efect formativ. Se pot deci, separa retardantii de crestere de produsele antiauxinice (Tiba de exemplu), morfactinele de hidrazida maleica, etilena si produsele utilizate pentru a provoca ramificarea tijelor, cum sunt unii esteri ai acizilor grasi. Din contra putem include cateva fungicide care au actiune de reducere a cresterii cum este Fenarimolul si Triarimarul la care molecula prezinta o structura asemanatoare ancymidolului.

O mare parte a retardantilor cunoscuti astazi utilizeaza utilizeaza de una sau mai multe linii de sinteza sau de conversie a giberelinelor.

Echilibrul « faza vegetativa-faza generativa » este o necesitate absoluta pentru dezvoltarea unor noi muguri floriferi. Prin urmare retardantii de crestere pot avea valoare mare in promovarea mugurilor floriferi fara a pune accent pe franarea vegetatiei.

Ansamblul cercetarilor asupra retardantilor duce la concluzia ca le putem gasi aplicabilitate mai putin ca incetinitori de crestere si mai mult ca regulatori ai vegetatiei pentru a promova calitatea mugurilor floriferi si calitatea fructelor.

Regulatorii de crestere prezinta in general  o utilizare si o gama de actiune variabila. Rezultate incurajatoare au fost obtinute cu substantele: Alar, Pepro, SD 4901, Paclobutrazol, Shel Development Company, Off-Shot-O, Sepic, JF 3912, Imperial Chemical Industries Ltd, NC 9634, Fisons Ltd.(Shumacher R.,1972).

Preve W., Marcelle R. (1974) arata ca aplicarea Alar-ului in pepiniera permite obtinerea unei reduceri importante a cresterii anuale. La pomii martor si la pomii cu doua aplicari de Alar in pepiniera se manifesta o puternica diferenta. Cu o singura aplicare, cresterile de doi ani se repartizeaza pe o mare lungime a axului principal. De asemenea, se asociaza cu o inmugurire puternica in partea terminala a ramurii anuale ceea ce da o mai buna repartitie a ramurilor pe ax.

Concentratii de 2% si 3% de Off-Shoot-O asigura distrugerea mugurului terminal de crestere, se noteaza o brunificare a acestui mugur la 24 ore dupa tratament. Procentul de muguri pe lastarul, ax principal, care se va transforma in ramura este foarte ridicat(45%) la pomii tratati cu 3% in comparatie cu martorul ciupit manual(30%).

Stimularea rodirii precoce ca si controlul cresterii vegetative a merilor tineri, altoiti pe portaltoi de vigoare mijlocie, devine o necesitae obiectiva in cazul sistemului superintensiv de plantare.

Numai produsul MB 25105 a dat rezultate interesante in c eea ce priveste masa vegetativa a plantei tinere mai precis a anticipatilor care intra in productie in al 4-lea an de la plantare dintre cele 4 soiuri tardive studiate.

Pentru obtinerea unui sistem de plantatie mai intensiv au fost experimentate doua tendinte ;

prima consta in evaluarea tehnico economica a noilor forme de

coroana asociate cu aplicarea regulatorilor de crestere;

iar cealalta presupune studiul unei plantatii de mare densitate altoite

pe portaltoi nanizati.

Retardantii de crestere reduc lungimea ramurilor in special a internodurilor, diminueaza dominanta apicala prin inhibarea actiuniimugurului terminal. Data de aplicare a retardantilor ramane sa influienteze in mod semnificativ efectul acestora(Breton S., 1983).

Prin reducerea vigorii pomilor, se obtine o mai buna dezvoltare si o mai buna initiere a infloritului. Pomii adulti, la unele soiuri foarte viguroase, pot manifesta o inductie florala neregulata.

Folosirea substantelor retardante determina :

o decalare a epocii de recoltare (intarzierea sau grabirea precocitatii) ;

gruparea epocii de maturare esalonata in functie de soi ;

reducerea nimarului de treceri pentru recoltare ;

reducerea numarului de fructe imature.

Aplicarea unor retardanti in functie de doza si de perioada, determina imbunatatirea unor caractere calitative cum sunt calibrul,culoarea epidermei soiurilor de piersici(Costa G.,1983).

Williams 1970, constata ca aplicarea Alarului este la fel de buna ca A.N.A. asupra caderii fructelor, cu avantaje suplimentare si efect prelungit.

In unele cazuri, intarzierea maturarii fructelor poate preveni o intarziere a deschiderii florilor si nu un efect retardant asupra maturarii fructelor(Napi Tam J.C. 1969)

In ceea ce priveste efectele asupra taierii pomilor, aplicarea Alarului in concentratii de 1000 ppm, 15 zile dupa fenofaza de inflorire maxima a redus taierile cu 10-15 % (Southwick F.W., 1965).



Numeroase rapoarte dau indicatia ca pulverizarea cu Alar antreneaza o neta intensificare a coloratiei epidermei fructelor de mar, par, cires, piesic si prun.

Aceasta modificare este independenta de avansul sau intarzierea maturitatii provocate de Alar. Trebuie notat la acest subiect ca intensificarea coloratiei fructelor prin utilizarea altor produse ca 2,4 – 5 TP este insotita de o accelerare a maturitii si o reducere a duratei de conservare in comparatie cu tratamentul cu Alar care determina o intarziere a maturitatii si o imbunatire a perioadei de conservare (Curry E.A., Reea, A.N., and Williams M.W., 1989).

Retardantii se deosebesc de inhibitori, prin faptul ca ei «  nu blocheaza ireversibil procesele metabolice vitale ale plantelor, nu provoaca malformatii la nivelul diferitelor organe vegetative sau reproducatoare, iar variabilitatea intregii plante nu este diminuata »(Milica si coab.1981).

Primii retardanti de crestere descoperiti au fost nicotinele (Mitchell si colaboratorii, 1949), urmati imediat (1950) de carbonatii de amoniu cuaternar, dintre care cel mai activ s-a remarcat a fi produsul AMO 1618, si in 1955, de Phosfone D cu un spectru mai larg de actiune.

Dupa 1960, cand etilena a fost acceptata ca hormon,si odata cu descoperirea acidului 2-cloroetilfosforic(Ethephon, Cepa, Ethrel) au fost puse in evidenta efectele retardante ale acestui produs , desi clasic etilena este hormonul de maturare a fructelor (Werthein,1973). Desi sunt utilizati in practica pomicola, mecanismul de actiune a retardantilor este inca nelamurit.Deoarece efectul acestor compusi asupra cresterii plantelor este opus efectului giberelinelor, inca de la inceput, s-a presupus ca ei actioneaza ca agenti antigiberelinici, fapt demonstrat, de altfel pentru Cycocel de catre Byers si colaboratorii(1970) ; ei au observat la plantele superiore ca sinteza giberelinei a fost blocata ca urmare a tratamentelor, fara insa sa fie afectata si giberelina existenta in tesuturi.

Folosirea substantelor retardante in controlul cresterii si fructificarii pomilor se numara printre metodele de orientare a proceselor metabolice la plante pentru obtinerea de recolte la nivelul cantitativ si calitativ dorit(Mlica,1973).

Efectul tratamentelor cu substante retardante de cresteredepinde de soi,starea fiziologica si varsta pomilor, conditiile climatice,concentratia folosita, precum si epoca de aplicare a tratamentelor. Astfel Stan, Cotorobai, Popescu (1977), au stabilit ca tratamentele cu Alar-85 si Etrhrel, precum si si combinatia acestora , reduc cresterea in inaltime la pomii tineri, remarcandu-se produsul Alar-85 care determina o micsorare distinct semnificativa si foarte semnificativa a cresterii in inaltime a pomilor.

Reducerea in inaltime a pomilor se face prin scurtarea lungimii internodurilor. In ceea ce priveste cresterea vegetativa a pomilor, au reactionat puternic la tratamentul cu substante retardante de crestere soiurile: Wagner premiat, Starkspur, Golden Delicious si Starkrimson si in mai mica masura soiul Jonathan.

Aplicarea unui tratament cu Alar-85 in concentratie de 2000 ppm la caderea petalelor are influienta pozitiva asupra legarii fructelor si diminueaza caderea fiziologica (Ystaas,1971).

Un efect puternic de franare a cresterii a rezultat in urma aplicarii produselor Alar-85 si Ethrel, iar la tratamentele cu Cycocel nu s-au inregistrat diferente semnifictive. Retardantul Cycocel, desi nu a manifestat un efect semnificativ asupra reducerii cresterii vegetative,

?- a influientat totusi pozitiv fructificarea pomilor la soiurile Golden Delicious si Jonathan, determinand sporuri de recolta de 58,2% si respectiv 21,9% comparativ cu martorul netratat (Stan, Cotorobai, 1977).-

Un alt aspect privind utilizarea substantelor retardante il constituie posibilitatea reducerii taierilor in livezile moderne de mare densitate(Turkey-1982).

Ca urmare a reducerii cantitatii de lemn indepartata la taieri, se reduce proportional si costul lucrarii propriu-zise, la care se adauga economia de combustibil si forta de munca necesare scoaterii unei cantitati mai mici de ramuri/ha.(Stan, Popescu, Cotorobai, Radulescu-1986).

Cercetarile efectuate pe plan mondial au vizat reducerea cresterilor vegetative la pomii tineri(Brad-1979 ; Byers-1976 ; Cobianchi,Rivalta- 1972) pentru scurtarea perioadei juvenile si intrarea mai timpurie pe rod,(Faust,Shear 1976 ;Turkey-1982) precum si reducerea taierilor aplicate pomilor(Antonelli si colaboratorii-1981 ; Cobianchi ;Rivolta,1972 ; Quillan,Webster, 1986),- lucrare de mare complexitate, care se realizeaza cu volum mare de forta de munca si productivitate redusa.

Controlul cresterii vegetative prin aplicarea retardantilor S.A.D.H. si C.C.C. la inceputul perioadei de vegetatie determina si reduceri semnificative ale marimii fructelor, fapt ce limiteaza aplicarea lor, numai in primii ani pana la intrarea pomilor pe rod( Stan si colaboratorii, 1986)

Analizele efectuate la Statiunea de la Maracineni de catre Sabina Stan, Irina Popascu, M.Cotorobai, Marcela Radulescu (1986) privind modificarile morfoanatomice produse ca urmare a tratamentelor cu retardantul Cultar au demonstrat ca, desi dimensiunile limbului frunzelor pe lastarii anuali cresc in cazul tratamentelor cu Cultar, greutatea medie a frunzei scade, aceasta explicandu-se prin cresterea procentului de tesut lacunar, precum si a spatiilor intercelulare ale acestuia ;

in cazul concentratiei de 2000 ppm Cultar, se reduce grosimea

mezofilului, prin dimensionarea mai mica a celulelor tesutului palisadic si nu prin reducerea numarului de celule sau de straturi de celule ale acestuia ;

densitatea stomatelor fata de martor creste mai mult in cazul

tratamentului cu Cultar=1000 ppm(207,2 fata de 161,4 / mm² ) ;

la tratamentele cu retardant, in petiolul si lastarul anual, creste

cantitatea de sclerenchim, acesta fiind prezent in straturi continue de 1-3 randuri de celule(fata de varianta martor unde se prezinta sub forma de pachete), ceea ce face sa scada elasticitatea , dar sa se reduca forta necesara taierii ;

razele medulare primare si secundare sunt mai inguste la lastarii

pomilor netratati, comparativ cu lastarii pomilor tratati ;

diferentierea florilor in cadrul mugurilor vegetativi,dar si pe intreaga

formatiune de rod, este mai uniforma la tratamentul cu Cultar 2000 ppm, iar numarul staminelor cu antere normal dezvoltate este mai mare ;

- viabilitatea polenului, diametrul graunciorilor si capacitatea germinativa a lor cresc in urma aplicarii produsului Cultar, in corelatie pozitiva cu concentratia folosita.

Pfammatter in 1994 stabileste utilitatea regulatorilor de crestere in pomicultura astfel :

- rarirea chimica a fructelor;

evitarea caderii premature a fructelor;

inhibarea cresterii

ameliorarea legarii fructelor la pomii tineri;

favorizarea formarii fructelor partenocarpice la soiul de par Williams

provocarea caderii fructelor in cazul recoltarii mecanizate.

Paclobutrazolul este un retardant de crestere sintetizat I.C.V.

Agrochemicals.

Paclobutrazolul inhiba biosinteza giberelinelor. Pe culturi de celule izolate, aceasta actiune antreneaza o inhibare a deviziunii celulare si o micsorare a marimii celulelor.Acesta se traduce la toate plantele, printr-o limitare a cresterii si dezvoltarii organelor vegetative, accentuarea culorii frunzisului tradus printr-o imbogatire a celulelor in clorofila(Hugard J., Villemur P., Clanet A., 1983).

Paclobutrazolul actioneaza asupra celulelor meristematice subapicale.In functie de metoda de aplicare , paclobutrazolul este absorbit de catre organele hipogee(radacina), de catre organele foliare sau/si de catre tija.Apoi el este vehiculat in xilem pana la meristeme.

Aceasta proprietate permite sa se aiba in vedere numeroasele utilizari ale Paclobutrazolului in agricultura si pomicultura :

in cultura cerealelor, la seminte, pentru impiedicarea caderii ;

la plantele ornamentale pentru reducerea partii erbacee ;

la pomii fructiferi pentru limitarea cresterii vegetative si modificarea

echilibrului vegetatie/ productie.(Charlet C., Roques J.F.,Rousset P., 1987)

Efectele Paclobutrazolului :

limiteaza cresterea organelor aeriene;

stimuleaza ramificarea si regarnisirea ramurilor din centrul si de la

baza coroanei;

diminuarea operatiunilor de taiere in verde;

amelioreaza coloratia fructelor;

amelioreaza initierea florala si modifica competitia intre organe.

Se aplica o data pe an, la 3 saptamani dupa caderea petalelor, in perioada de dezmugurire si crestere activa, in concentratie de 0,4 l/100 l apa prin pulverizare foliara.

Nu se conserva la mai putin de 0° C. Se comercializeaza sub forma de suspensie concentrata (SC). Nu se amesteca cu nici un alt produs.

Cel mai nou retardant si care a revolutionat acest domeniu este Paclobutrazolul (PP 333) cunoscut sub denumirea comerciala de Cultar.

Produsul C ultar- Paclobutrazol (PP333) a fost sintetizat la ICI Plant Protection Divizion – Statiunea de cercetare Jealatt´s Hill –SUA.

Este solubil in apa, in metanol 15%, propilenglicol 5%, aceton 11%, ciclohaxanona 18%, hexan 1% si xilen 6%.

Presiunea de vaporizare este de 1x10ˉ presiune atmosferica la 20°C.

Produsul Cultar se prezinta ca o suspensie ce contine 250 g paclobutrazol/l

si numai in SUA ca un praf umed continand 500 g paclobutrazol/kg.

Paclobutrazolul este absorbit in mod pasiv in plante prin radacini, tesuturile tulpinii si prin frunze.Sensul de miscare in corpul plantelor este acropetal,

deplasandu-se prin xilem spre frunze si muguri. Mobilitatea produsului este relativ redusa, astfel ca plantele reactioneaza mai rapid la aplicatiile foliare. In schimb efectele tratamentelor la sol sunt de mai lunga durata.

Disponibilitatea de absorbtie a Paclobutrazolului din sol de catre plante variaza cu tipul de sol.

In corpul plantelor, compusul activ ajunge la nivelul meristemelor subapicale, unde are loc o inhibare a diviziunii si elongatiei celulare.

Principalul mod de actiune al Paclobutrazolului consta in inhibareasintezei giberelinelor prin inhibarea oxidarii kaurenului in acid kaurenoic, un precursor al acidului giberelinic.

Acest blocaj se face prin actiunea asupra kaureneoxidazei (unele dintre fotocromii P450oxidazei ai celulelor vegetale, in mod comparabil cu un alt inhibitor bine cunoscut de biochimisti : ancyruidolul.)

Charlet Cathrine, Roques J.F., Rousset P.(1987) au aratat ca Paclobutrazolul a fost verificat numai pe culturi de celule izolate, aceasta actiune biochimica primara intretine o inhibitie a diviziunii celulare si o micsorare a dimensiunii celulelor.

De asemenea, a fost observata o mai buna rezistenta la frig a vegetatiei tratate, iar modificarea continutului celulelor in acizi grasi si in steroli poate fi originea acestei insusiri utile.

Se vorbeste de efecte biochimice reversibile influientand continutul hormonal al celulelor.Consecintele cresterii si fructificarii vegetatiei tratate sunt foarte numeroase.

Nu apar fenomene de fitotoxicitate, dar se reduce rata de diviziune a celulelor. Consecinta morfologica directa a acestui fapt este reducerea cresteriilor vegetative. Ca urmare, la nivelul plantei are loc redistribuirea unei mari parti a asimilatelor de catre alte organe, in special catre organele de reproducere, dirijarea substantelor plastice de la nivelul lastarilor pentru formarea mugurilor de rod, pentru cresterea si maturarea fructelor.

Paclobutrazolul afecteaza si sintezele de steroli si de acizi grasi din corpul plantelor, determinand un procent mai mic al formelor saturate si prin aceasta actiune, influienteaza permeabilitatea membranelor celulare, ceea ce explica toleranta mai mare la ger a plantelor tratate cu Cultar.

Aplicarea produsului se poate face atat prin tratamente la sol cat si prin tratamente foliare. Tratamentele foliare nu sunt recomandate in intervalul de timp dintre deschiderea mugurilor si momentul situat la 2-3 saptamani dupa caderea petalelor. In aceasta perioada, o scadere a sintezei de gibereline endogene poate influienta negativ marimea fructelor. In aplicarea foliara, Cultarul exercita o importanta activitate fungicida contra fainarii (Podosphaera lucotricha) si a rapanului (Endostigme inaequalis) la mar imprima florilor o rezistenta mai buna la



inghet.

Aplicarea substantelor retardante de crestere la pomi are ca efect reducerea cresterii in lungime a lastarilor si stimularea formarii mugurilor de rod pentru anul urmator tratamentelor. Efectele tratamentelor cu retardanti depind in mare masura de o multitudine de factori – soiul, concentratia si epoca de aplicare, conditiile climatice din timpul tratamentului precum si dupa tratament(Stan;Cotorobai,1975).

Volumul de munca si timpul afectat taierilor la pomii tratati cu Paclobutrazol se reduce(Bargioni si colaboratorii,1986 ; Tonutti si colaboratorii,1986) in special dupa doi ani de tratament. Banwell (1983) a calculat randamentul taierilor de intretinere si fructificare efectuate la pomii martor si la pomii tratati cu Cultar, taieri care sunt executate de un om in cursul unei zile de munca.

La patru ani de la aplicare, pomii erau deja iesiti de sub influienta retardantului, astfel Sabina Stan si colaboratorii (1986) inregistreaza un spor de crestere in lungime a lastarilor de pana la 48% fata de pomii netratati.

Prin aplicarea Cultarului in primavara anului 1987 intr-o plantatie, s-a obtinut in anul respectiv si urmator o reducere semnificativa a cresterii lastarilor, pentru ca in urmatorii ani variantele tratate sa inregistreze valori superioare martorului ( Banwell, 1983).

Prin inhibarea cresterii lastarilor , se stimuleaza diferentierea mugurilor de rod, avand loc o redistribuire a asimilatelor intre lastarii in crestere si mugurii de rod.

L‘Hassan, L’Houssaine (1983) in lucrarile lor arata ca Paclobutrazolul diminueaza dominatia apicala, micsoreaza, incetineste cresterea vegetativa si modifica ramificarea pomului insusi.

In cadrul unei experiente cu Paclobutrazol aplicat lasol, Lichou J. si colaboratorii au pus in evidenta o reducere a grosimii trunchiului pomilor din soiul altoit pe GF 305. Aplicarea Paclobutrazolului prin pulverizari foliare duce la diminuarea nivelului de cresteri zilnice, dar in acelasi timp si la diminuarea lungimii internodurilor.

Marirea numarului de internoduri are drept consecinta directa cresterea numarului de puncte vegetative la unitatea (metru de ramura) de pomi tratati cu Paclobutrazol si deci cresterea potentialului de infrunzire.

Efectul Paclobutrazolului asupra cresterii grosimii trunchiului in circumferinta

se face simtit numai in anul urmator aplicarii produsului.Din contra, in anul aplicarii Paclobutrazolului se constata o diminuare a lungimii cresterilor vegetative, putand duce pana la oprirea cresterii dupa 2-3 ani de aplicari repetate (Garcin A., Edin E., Lichou J., 1988)

Paclobutrazolul aplicat in concentratii de 25-50-100 g/hl, cu o singura sau 4 aplicatii fractionate cate ¼ pentru fiecare doza, a determinat o reducere a vitezei de crestere a ramurii de un an ( in functie de concentratia folosita), ameliorarea sensibila a initierii florale pe ramuri. In acest caz, aplicarea fractionata a

Paclobutrazzolului a fost mai eficace, observandu-se o repartitie mai uniforma a mugurilor micsti ( vegetativi si floriferi) pe lungimea ramurii (Caudal M., Morin M.,1983).

Doua mecanisme ale Paclobutrazolului actioneaza : unul direct (de tip spur) si altul indirect ( cu efecte de reducere a lungimii lastarilor) care interactioneaza la tratarea pomilor ( Lauri By P.E. , 1993).

Diferentele dintre parametrii vegetativi pentru fiecare dintre cele trei doze folosite nu sunt foarte mari . Fructele pomilor tratati au avut o grutate medie superioara la toate parcelele unde doza a fost mai ridicata (Desalvador F.R., Carboni E.,1988).

Frunzele pomilor tratati cu Paclobutrazol sunt colorate in verde inchis, usor gofrate. Prin studii comparative, J.Lichou si colaboratorii (1987) au pus in evidenta o imbunatatire a suprafetei foliare pe metru de ramura (Henri Clanet, Jean Claude Salles, 1986).

In cazul tratamentului foliar cu Paclobutrazol la concentratii de 500 mg/l si 1000 mg/l, se observa o repartitie mai buna a mugurilor florali pe lungimea ramurii ceea ce va permite o eventuala rarire a fructelor si deci o mai buna repartitie a productiei (Clanet H.,Salles J.C., 1974).

Influienta tratamentului cu Paclobutrazol asupra alternatiilor necrotice ale mugurilor floriferi care antreneaza caderea este inexistenta. Sporirea valorii initierii florale permite obtinerea unei recolte cvasiinexistente in cazul pomilor martor sau a pomilor ce apartin unor soiuri slab adaptate ori neadaptate zonei.

Si la nivelul formatiunilor foarte scurte, diferentele observate asupra valorii initierii florale sunt de asemenea foarte importante(Clanet H., Salles J.C., 1986).

In cazul tratamentului la sol, ameliorarea initierii florale, la toate nivelurile(ramuri lungi, cresteri axiale, ramuri scurte), prezinta un interes practic pentru cultura caisului pentru a accelera intrarea pe rod a pomilor tineri sau foarte vigurosi. De asemenea Paclobutrazolul poate fi folosit si la rarirea chimica.Pentru aceasta au fost facute pulverizari foliare pe soiuri productive, dar cu alternanta de rodire, la 8 zile dupa fenofaza de plina inflorire.

Trecerea de la o densitate de 2.200 la 4.400 pomi/ha nu prezinta interes pentru productie, dar pomii sunt net de talie mai mica si mai usor de recoltat.

Acest mod de conducere a pomilor in gard fructifer+paclobutrazol permite impreuna cu soiurile productive sa avem un randament la recoltare de 13 pana la 16 kg/ora, de-a face accesibila si a simplifica forma coroanei pomilor. Taierile sunt simplificate in aceeasi masura, realizate in parte mecanizat si completate cu foarfeca (Jay M.,Lichou J., 1989)

Paclobutrazolul, aplicat numai foliar produce modificari in fiziologia fructului. Aceste efecte apar numai in anul de dupa efectuarea tratamentului. Tratamentul foliar da numai un moderat control asupra cresterilor vegetative, dar

produce efecte semnificative post recolta asupra caracterelor fiziologice. Aplicarea Paclob utrazolului mai devreme primavara produce efecte negative asupra fructificarii.

Bargioni si colab.(1986), Quilan si Webster(1986) semnaleaza o stimulare a legarii fructelor la toate tratamentele cu produsul Cultar.

In ceea ce priveste efectele secundare care se obsrva in urma tratamentelor cu retardanti, s-a aratat ca S.A.D.H.-ul produce la fructe o intensificare a coloratiei si intarzierea aparitiei punctului climateric, efecte care nu se intalnesc in cazul aplicarii C.C.C.

In anul urmator tratamentelor cu retardanti se poate constata fie o revenire la ritmul normal de crestere, fie un efect de remanenta, astfel ca pomii tratati in ani alternativi pot fi asemanatori celor netratati sau au o crestere semnificativ franat ( Milica si colaboratorii, 1981).

Dupa un an de la aplicarea tratamentelor, daca retardan tii sunt catabolizati, pomii revin la o crestere normala, iar in caz contrar apar fenomene de remanenta (Nitsch, 1964).

Efectul remanent se resimte la aproximativ doua saptamani de la tratament si se mentine pana spre sfarsitul perioadei de vegetatie.

In ceea ce priveste toxicitatea, s-a constatat ca C.C.C.aplicat pe sol sau foliar aproximativ 50% se spala si se transforma in colina care se oxideaza in betaina.

Daca CCC este administrat la diferite specii de animale, in functie de doza data, dupa o anumita perioada de timp, se observa aparitia unor fenomene de intoxicare si iritare a sistemului nervos parasimpatic, care se manifesta printr-o stare generala de iritare, somnolenta, salivare, urinare, friguri, transpiratie si lacrimare abundenta, datorita blocarii colinesterazei.

Probabil ca si in plante sub actiunea acestui retardant, se intensifica functiile metabolice ale plantelor, fapt ce franeaza cresterea si inmultirea celulelor din meristemele subapicale. In plante este incerta prezenta colinesterazei (Carr,1972).

Experientele lui Zhu Guonian, Shi Haiping si Liu Qiankai(1993) au demonstrat ca reziduurile Paclobutrazolului se scurg treptat in sol in conditii de laborator si in camp, iar vitezele lor de miscare sunt diferite in functie de proprietatile fizico-chimice ale tipului de sol.

Reziduul este in cea mai mare parte dispersat pe suprafata solului (0-15 cm), restul este dispersat in apa si absorbit de catre radacina. In cazul tratamentului foliar, la o zi dupa aplicare, cantitatea de reziduu inregistreaza valorile cele mai ridicate in tesuturile frunzelor si cele mai scazute in tesuturile radacinilor.

Remanenta Paclobutrazolului in sol este de 45 respectiv 22 zile in conditii de laborator, iar in camp, degradarea este mai rapida, remanenta fiind de 5 zile in sol, 5-6 zile in apa si 3-4 zile in tesuurile plantei.

Rezultatele obtinute au indicat faptul ca atat Paclobutrazolul cat si

Hexaconazolul se degradeaza total. Efectul Cultar-ului este de aproximativ o luna si mai putin de 10% din chimicalul aplicat ramane in sol chiar dupa 6 luni de zile de la aplicarea tratamentului.

Belmans (1989) demonstreaza prin experientele sale ca sunt mai putine reziduuri in legume si fructe, dupa aplicarea in sol decat dupa o aplicare foliara.

Efectele fitotoxice ale diferitelor substante de crestere si a retardantilor in concentratiile si la datele la care se folosesc, pana in prezent sunt inexistente, exceptie facand 2 CPA la care observam o inrosire si o gofrare a frunzisului si ANA care produce o usoara pierdere a turgescentei care dispare dupa 48 de ore de la aplicare (Clanet H., Salles J.C., 1983).

Din contra, Alar-ul aplicat in mod repetat, antreneaza un efect remanent mai mare decat un singur tratament in doza mare. O acumulare maxima a reziduurilor la mar este obtinuta cand aplicarea se face la 60-90 zile inaintea recoltarii. Alarul a fost detectat in fructele de mar recoltate in anul urmator si aceasta concentratie persista pe durata pastrarii fructelor (Foreshe, 1970).

Bibliografie :

Anderson E. – 1989 Growth and Flowering in pot plant growth regulator solution in ebb and flood benches – Acta horticulturae , vol. 43, p: 319-327.

Banwell M. – 1983, The effects of paclobutazol and diaminozide on da growth and yield of cider apple trees. J. Hort. Sci. 59, p:34.

Belmans K – 1989, Study of growth yield and fruit quality of sweet cherry cv. Hedelfinger after soil application of Paclobutrazol – Acta horticulturae, vol 67, p: 443-446.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate