Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Turism


Index » business » » afaceri » Turism
» Turismul cultural in judetul Cluj - Obiective istorice
Trimite pe WhatsApp


Turismul cultural in judetul Cluj - Obiective istorice




Turismul cultural in judetul Cluj  - Obiective istorice


Pe teritoriul judetului Cluj resursele atractive de provenienta antropica au o dispersie foarte mare si cuprind toate tipurile de obiective incluse in turismul cultural. Din pacate, majoritatea monumentelor nu sunt incluse in programe sau circuite turistice, foarte putine dintre ele fiind restaurate. Este nevoie de implicarea directa a autoritatilor locale si nationale, a agentiilor de turism pentru valorificarea la adevarata lor valoare, a acestor surse de cultura.



Resurse atractive antropice de pe teritoriul judetului Cluj





Obiective istorice



Pe teritoriul actualului judet Cluj a fost inregistrata evolutia vietii societatii omenesti din cele mai vechi timpuri. Un progres considerabil se inregistreaza in epoca neoliticului, descoperirile arheologice din judet fiind concludente.

Arheologii clujeni au scos la iveala un numar impresionant de situri, mai ales din perioada dacica si romana. La Cheile Baciului, in nord-vestul padurii Hoia, s-a identificat cel mai vechi mormant neolitic cunsocut pana in prezent in tara noastra, aflat in imediata vecinatate a unui bordei, apartinand culturii de tip “ Cris”. Un alt mormant, la fel de vechi a fost decoperit in urma unor sapaturi in centrul orasului. Aceste morminte au varsta de circa 5000 de ani.


Cucerirea Daciei de catre romani a decshis o noua etapa in evolutia societatii omenesti. Continuitatea populatiei daco-romane in secolele al IV-lea si al V-lea este atestata la Cluj-Napoca prin prezenta cimitirului central din strada Plugarilor, ce dateaza din secolul al IV-lea.

Edificiile istorice cuprind o gama variata de constructii si dovezi materiale apartinand mileniilor si secolelor trecute. In aceasta categorie intra castrele, cetatile, castelele, fortificatiile. Principala lor caracteristica este vechimea si apartenenta la diferite etape de dezvoltare politica si sociala a comunitatilor umane ce s-au succedat pe teritoriul acestei regiuni. Ele se adreseaza exclusiv turismului cultural, de recreere prin cunoastere, avand in acelasi timp o latura educative semnificativa. Vechimea obiectivelor din aceasta categorie are si un dezavantaj: acela ca majoritatea dintre ele au fost deteriorate de vitregiile istoriei, ale naturii sau ale nepasarii oamenilor. Ca urmare, atractivitatea lor se sprijina pe o functie simbolica si se bazeaza pe reconstituiri.

Nu exista panouri de semnalizare care sa ne indrume spre castru, dar accesul la castru este destul de usor, existand alei care duc la principalele sapaturi.


Castrul pe care l-au ridicat romanii la Moldovenesti, localitate aflata la 12 km de Turda apartine sistemului de aparare al Apusenilor, pentru a pazi zonele de exploatare a auruluidin munte (Baia de Aries, Abrud, Rosia Montana ), cai prin care se scurgea aurul Daciei Felix spre Roma. Sapaturile arheologice incepute in 1912 si continuate in anii 1951-1954 au scos la iveala o necropola pagana si o serie de obiective cu insemnele Legiunii a V-a Macedonica, piese pastrate in Muzeul de Istorie din Turda.

La Gherla, romanii au ridicat un castru in care si-a avut sediul “ Ala II Gallorum et Pannoniorum”. Se pare ca daco-romanii numeau asezarea “Congri”. Castrul era asezat pe malul drept al Somesului Mic, pe locul unde se afla azi Combinatul de Lemn. Cu ocazia sapaturilor s-au scos la iveala multe materiale romane de interes arheologic si istoric: inscriptii, sculpture, monede, arme, obiective pastrate in muzeul din Gherla.

Castrul roman de la Caseiu se afla la sudul comunei cu acelasi nume, la 7 km de Dej si ofera cateva dovezi de existenta a unuia dintre cele mai nordice castre ale Daciei Porolissensis. Urme ale castrului, cu o suprafata de circa trei hectare, se pastreaza in lunca Somesului, in amonte de varsarea Salatucului, pe locul numit “ La Cetatile”. Se pot vedea unele fragmente din zidurile castrului de forma patrata, cu patru porti, ridicat intre anii 188 si 217 e.n. castrul a servit ca sediu Cohortei I Britanica si unei unitati de cavalerie. S-au decoperit si cateva statui, inscriptii, etc., care au fost depuse la muzeele din localitatile Cluj si Dej. In fiecare vara vin studenti de la facultatea de Arheologie din Cluj-Napoca si fac sapaturi pentru descoperirea altor vestigii.

Cetatile, alaturi de castele si palate, se situeaza in fruntea obiectivelor de rezonanta istorica. Cetatile se detaseaza prin cresterea gradului de complexitate constructive, prin functii multiple si prin concentrarea unor comunitati umane mai numeroase. Cetatea ramane o expresie elocventa a asezarii antice sau medievale, asezare nevoita permanent a se apara, amplasata frecvent in pozitii de dominare in afara oraselor. Ca urmare, ea va fi inconjurata de fortificatii care vor imbraca forma vidurilor, bastioanelor, santurilor periferice. O nota generala a cetatilor este conservarea lor precara datorita rolului strategic si politic ce a determinat, in majoritatea cazurilor, distrugerea lor de catre adversari, afectarea in timpul conflagratiilor sau inlocuirea cetatilor vechi cu altele noi, mai rezistente. Frecvent, noile cetati erau construite in vatra si cu materiale preluate din edificiile anterioare. In consecinta, o mare parte din cetatile antice si medievale romanesti le vom putea admira numai prin intermediul vestigiilor lor.

Cetatea dacica Napoca a fost metamorfozata integral in constructii medievale ulterioare.



Cetatile feudale, din secolele VIII-X, anterioare perioadei de expansiune ungara, sunt la Cluj-Napoca  (Calvaria), Dabaca- resedinta a voievodului Gelu Romanul, Moldovenesti.

Cetatile feudale se impun prin masivitatea si fortificatiile lor, consecinta a cresterii nevoii de aparare ca urmare a aparitiei de asalt. Cetatile erau construite in locuri cat mai ferrite si greu accesibile, care sa ofere o protectie suplimentara.

Constructia cetatilor va cunoaste o inflorire remarcabila in secolele al XIII-lea cand sunt ridicate din temelie mai multe cetati, printer care sic ea de la Bologa. Multe dintre ele sunt amplasate pe promontorii si maguri isolate, ceea ce le ofera o rara spectaculozitate.

Daca cetatile anterioare au avut un pronuntat caracter strategic, de aparare, in secolele urmatoare consemnam, pentru Transilvania, o tendinta de afirmare a oraselor-cetate, unde fortificatiile periferice imprejmuiau asezari umane de mai mare extensiune.

In Cluj-Napoca, pe la 1183 documentele amintesc de comitatul Cluj, iar in 1213 de Castrenses Clus. Cetatea era, de buna seama, mai veche caci, asa cum s-a intamplat si in alte locuri, comitatul s-a organizat in jurul orasului-fortificat. Cetatea se afla pe malul drept al Somesului Mic, in partea numita de localnici  Orasul Vechi”, ocupand o suprafata de circa sapte hectare si avand forma de patrulater, inconjurata de un val de pamant si palisada. Marea invazie tataro-mongoladin 1241 a distrus cetatea, multi dintre locuitorifiind ucisi. Dupa aceea fortificatiile au fost refacute din piatra si inchideau o suprafata mai mare, aproximativ portiunea de teren limitata la nord de Somes, la sud de Piata Libertatii si strada Memorandumului, la est strada Gheorghe Doja si la vest de strada 1 Mai. In secolul al XV-lea Clujul se intindea pe o suprafata de circa 45 de hectare si era inconjurat de puternice ziduri. La colturi zidurile aveau puternice bastioane, iar la porti ziduri de aparare. Zidurile, ca si bastioanele, au fost construite cu contributia mestesugarilor. Din vechea cetate, azi se mai pastreaza intact doar Bastionul Croitorilor si fragmente de ziduri.

In comuna Unguras, situate la 12 km de orasul Dej, se gasesc ruinele cetatii construite in secolul al XIII-lea stapanita succesiv de mai multi voievozi din Transilvania si de unele familii de nobili, domeniile ei intinzandu-se pana la Gherla. Pentru sprijinul acordat de Petru Rares voievodului Ioan Zapolya impotriva lui Ferdinand de Habsburg, prin Tratatul de le Lipova din mai 1529, alaturi de alte domenii daruieste Domnului Moldovei si Cetatea Ungurasului. Aceste teritorii vin sa se adauge mostenirii lui Stefan cel Mare: Ciceul si Cetatea de Balta, pe care Petru Rares le detinea de la inceput. Cetatea a fost stapanita de parcalabii domnului moldovean timp de sase ani, pana in anul 1536, cand a pierdut-o impreuna cu celelate 34 de sate ce-i apartineau.Cetatea a fost demolata in cursul aceluiasi secol si o parte din materialul zidurilor sale a fost folosita la constructiile din Gherla, care se impunea tot mai mult ca un centru economic si administrativ. Din vechea cetate de dimensiuni relative reduse (circa 16x22 m) se mai pastreaza urmele bastionului din fata, cu sant de aparare lat de aproape 15 metri si o parte din fundatia zidului de pe latura vestica cu santul lat de 8 metri. Menirea principala a cetatii a fost de aparare a ocnelor de sare de la Nires, azi parasite.

Pe hotarul comunei Dabaca, sapaturile au scos la iveala urmele a 3 incinte fortificate ale vechii cetati medievale, resedinta a voievodatului romanesc al lui Gelu. Inceputurile fortificatiei dateaza probabil din secolele al IX-lea si al X-lea, ultimele intarituri fiind din secolul al XI-lea. S-a descoperit un adevarat complex de ziduri, santuri de aparare, bordeie, biserici si necropole apartinand unui centru politic mentionat de Anonymus drept “urbe” si mentinut ca centru de comitat, lucru mentionat in anul 1164. Cu ocazia acelorasi sapaturi s-a descoperit si un cimitir care dateaza din secolele IX- XV. In secolul al XIII-lea cetatea avea ziduri de piatra groase de 3-4,5 metri si facea parte din salba de cetati regale din Transilvania. Toate acestea dovedesc nu numai continuitatea vietii de aici, ci si o densitate a populatiei si o convietuire a trei rituri religioase: ortodox, catholic si pagan.

La iesirea din Floresti, pe una din cele trei creste care strajuiesc asezarea, Dealul Rotund, se pot vedea ruinele unei cetati feudale timpurii, “Cetatea Fetii”.

In satul Bologa, ine veul mediu s-a ridicat o cetate, ale carei ruine se mai pastreaza inca, care a fost mentionata pentru prima data documentar in 1319 de catre Dezideriu de Bologa. Un document din 23 ianuarie 1399 aminteste ca cetatea, care functiona ca un avanpost de aparare, impreuna cu cele 18 sate de pe domeniul ei, a apartinut lui Mircea cel Batran. Documentele arata ca in anul 1420 ajunsese in posesia familiei Banffy care o foloseste in oprimarea rasculatilor romani si maghiari, condusi de Mihai Romanul din Vireag si Buday Nagy Antal. Ruinele cetatii medievale sunt reprezentate de zidul de incinta lung de 81 de metri, inaltimea lui variind intre 10 si 18 metri, scara spirala din bastionul de vest si bastioane rotunde cu nise pentru tragatori.

De la drumul din Bologa se poate ajunge la cetate pe o carare de aproximativ 400 de metri lungime, care se poate parcurge doar cu piciorulsau cu masina de teren. Inainte de urcare exista un panou care anunta existenta cetatii feudale.



In apropierea comunei Moldovenesti, pe un pinten, Dealul Cetatii, dominand firul Ariesului, se gasesc urmele cetatii intarite, cunoscute sub denumirea de Cetatea Turzii, datand de prin secolul al XI-lea, una dintre cele mai vechi amenajari fortificate din Transilvania. Amintita documentar in anul 1075, a fost parasite, se pare, dupa navalirea tatarilordin 1241. In urma sapaturilor arheologice fundatiile cetatii au fost integral deblocate si s-au descoperit numeroase piese de cultura romana. Astfel s-a putut reconstitui profilul cetatii formate initial dintr-un val de pamant cu sant si palisade, mai tarziu (secolul al XII-lea) fiind intarita cu ziduri de piatra. Cetatea Turzii, ca si “Cetatea Secuilor”, de pe drumul Trascaului, au fost cetati de refugiu in centrul Transilvaniei.

In satul Sacel se afla ruinele cetatii Lita, care a fost pentru un timp centrul comitatului Cluj, mutat aici in vremea invaziei tatarilor din 1241. A fost atestata documentar in 1324, ca cetate regala a voievozilor Transilvaniei.

Castelele sunt locuinte mai mult sau mai putin fortificate ale boierilor si a domnitorilor autohtoni. Romania nu poate fi catalogata drept o tara a castelelor, ca Spania si Franta, dar poseda o serie de edificii interesante sub aceste aspect. O explicatie ar fi mentalitatea aparte a seniorului feudal autohton de a avea o resedinta primitoare, plina de caldura si ospitalitate. Boierul roman nu si-a dorit izolarea intre niste ziduri impunatoare, dar reci, ci posibilitatea de a comunica direct cu vecinii sai, inclusive prin aspectul deconcentrat al curtilor boieresti (termenul de curte fiind inteles in primul rand ca un atribut arhitectural si abia apoi ca un spatiu delimitat de constructii). Al doilea motiv ar fi situarea statelor feudale romanesti la rascrucea unor multiple interese politice (ale imperiilor rus, turc, sau austro-ungar) care a determinat o permanenta interventie a acestora in treburile interne si transformarea teritoriului national in teatru de razboi. Ca urmare, majoritatea absoluta a edificiilor cu rol strategic, intre care si castelele, au suferit deteriorari repetate. Castelele au servit adeseori si de pavilioane in mijlocul unor mari parcuri de vanatoare. In functie de puterea financiara a proprietarului si de timpul in care au fost construite, se impun prin stil, grandoarea precum si prin amenajarile dendrologice si prin parcurile din jurul acestora. Unele se gasesc in orasele mai mari, de exemplu: Palatul Banffy din Cluj-Napoca, altele in localitati rurale: Castelul Banffy de la Bontida si de la Rascruci.

In comuna Bontida se afla cunoscutul Castel Banffy un exemplar de “apogeu al barocului transilvan”.

Bastioanele cilindrice si o parte din corpurile de locuinte au fost ridicate in deceniile al 7-lea si al 8-lea ale secolului al XVII-lea. In secolul urmator, s-au efectuat noi lucrari, adaugandu-i-se o curte interioara de forma dreptunghiulara, cu latura mica de la intrare putin curbata spre exterior. In jurul curtii interioare s-au asezat corpurile de locuinte ale caror terase sunt impodobite cu numeroase statui de piatra, opera ale sculptorului Johann Nachtigall care se pastreaza doar fragmentar. In 1780, castelul a fost inzestrat cu un portal monumental. Castelul a servit pentru turnarea unor secvente din filmul “Padurea Spanzuratilor”. In prezent exista un proiect de restaurare finantat de Ministerul Culturii, avand ca si cofinantator Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Renovarea a fost inceputa in anul 2000 si se prevede ca va fi finalizata in 2004.

La Rascruci se afla un castel feudal din secolul al XIX-lea care a apartinut familiei Banffy. A fost construit din piatra provenita din zidurile cetatii Dabaca. In prezent in acest edificiu functioneaza o scoala speciala.

La Manastirea se gaseste un castel feudal intarit care apartinea familiei Kornis, monument de mare valoare din epoca Renasterii.

Incinta are forma unui enorm patrulater, intarita la colturi de turnuri. Inspre drum s-a pastrat un bastion impozant, patrat, cu trei nivele si o poarta de intrare in castel. In fata fostului pod care trecea peste santul de aparare inca vizibil, stau de straja, pe piedestale inalte, doua statui de cai in pozitie sezand, sculptate in piatra. Deasupra arcului portii, in interior, exista un basorelief de o bogata valoare artistica, reprezentand-o pe Maria cu Pruncul in brate. Aceasta insa nu se mai afla aici. In sudul incintei se mai pastreaza inca ruinele fostului palat, iar pe fatada sa se poate vedea portalul cu un blazon indicand anul 1593, anul construirii palatului. Cateva din valoroasele sculpturi in lemn care au impodobit Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.



Langa castel se afla un panou de restaurare, proiect finantat de Ministerul Culturii. Din acest proiect s-a realizat doar consolidarea unor ziduri, iar apoi a fost abandonat. Din pacate, dezinteresul autoritatilor a facut ca acest monument de arhitectura sa ramana in paragina.

In extremitatea Nordica a curtii se ridica noul palat construit in anul 1825, cu un singur nivel, in stil neoclassic. Fatada interioara are un sir de coloane dorice massive. Aceasta cladire a servit  in ultimul timp ca scoala si gradinita, insa in prezent este abandonata.

La Gilau sunt vestigii inca din epoca romana si anume piese numismatice, obiecte ceramice si pietre funerare cu inscriptii. Atestarea castelului actual din Gilau este din anul 1246, din timpul regelui Bela al IV-lea, cand asezarea intra in posesia voievodatului condus de Gelu, iar apoi sediul unei puternice cetati medievale, construita in 1439 de catre episcopul Lepes determinat de rascoalele din 1437, cu functie de aparare, dar si de oprimare a miscarilor taranesti. In secolul al XV-lea, pe ruinele vechii cetati s-a ridicat un castel. In urma unui incendiu din 1877 castelul medieval e distrus, fiind reconstituit apoape in intregime. Elementele de arhitectura existente aici amintesc prin stil si realizare de primele forme ale Renasterii de pe teritoriul Transilvaniei. Castelul a fost una din resedintele lui Gheorghe Rakoczi I, iar mai tarziu  a fost zalogit de Maria Tereza lui Gheorghe Banffy, guvernatorul Transilvaniei. Ultimul locuitor al castelului a fost Ecaterina Barczaly, ai carei mostenitori revendica castelul. In prezent functioneaza o scoala speciala si un centru de plasament. Castelul este declarat monument istoric si e inconjurat de un parc de circa 11 hectare.

In comuna Savadisla se afla un castel in stil baroc-englezesc. Castelul are 62 de incaperi si in el a fost amenajat un sanatoriu TBC. In jurul castelului se afla un frumos parc dendrologic cu mai multe specii rare.

In lunca Somesului, la Coplean, se gaseste un castel din secolul al XVIII-lea (1729-1771) construit in stilul rococului transilvanean, cu numeroase si interesante sculpturi in piatra executate de sculptorul Anton Schuchbauer care se pastreaza in proportie foarte mica. Cladirea este imprejmuita cu un zid dreptunghiular de incinta si un bastion de forma rotunda cu nise pentru tragatori. In prezent castelul este in pragina, neavand acoperis si tencuiala, iar din zidurile ce-l inconjura, intr-o forma mai buna s-a pastrat doar poarta.

Alte castele au fost construite la Luncani, Castelul Kemeny, edificiu cu forme baroce simplificate, din secolul al XV-lea; la Aghiresu, in 1572, castelul Bocskay in stilul Renasterii din Transilvania, cu frumoase ancadramente la usi si ferestre; la Luna de Jos se afla castelul Teleki, construit in secolul al XIII-lea; la Taga, in 1769, a fost ridicat de catre maestrii clujeni, un interesant castel in stilul barocului transilvan, cunoscut sub numele de castelul Wass; castelul de la Moldovenesti care dateaza din secolul al XV-lea, proprietatea episcopiei catolice si mai apoi a principilor Transilvaniei, iar in 2001 a fost retrocedata urmasilor familiei Jozsika, ultima posesoare a castelului.

La Cuzdrioara se mai pastreaza cladirea fostului conac al familiei Teleki din secolul al XVIII-lea, constructie masiva, srijinita in partea de vest de un sir de coloane dorice.

Expresia suprema a constructiilor seniorale si voievodale este cea a palatelor respective a curtilor domnesti, ridicate in localitatile alese drept capitale politice.

Astfel este Palatul contelui Gheorghe Banffy din Cluj-Napoca, situat in partea de est a pietei Unirii, ridicat intre anii 1774 si 1785, dupa planurile arhitectului sibian Johann Blaumann. Construit in stilul barocului tarziu, el prezinta o mare valoare arhitectonica, avand fatada frumos decorate cu statui si sculpturi. Din 1952, in cladire functioneaza Muzeul de Arta.

Palatul Voievodal din Turda a fost construit in secolul al XV-lea cu elemente arhitectonice gotice si ale Renasterii. Dupa 1560 a fost reconstruit deoarece Turda devenise resedinta preferata a multora dintre principii Transilvaniei si locul unde, in general, erau convocate Dietele Transilvaniei, ultima in 1759. Lucrari de restaurare mai importante au fost effectuate in 1588 si au dat, in buna parte, infatisarea gotica de azi a edificiului, peste care s-au suprapus influente ale renasterii. Intre anii 1818, 1886-1887, 1911 s-au facut noi reparatii. Constructia a fost realizata din piatra ecarisata si caramida. In aspectul ei exterior predomina  o impresie de masivitate, specifica arhitecturii civile de stil gotic. In prezent, cladirea gazduieste colectiile Muzeului de Istorie care cuprinde numeroase obiecte dacice, inscriptii, pietre funerare, altare, vase romane, diverse documente din istoria Transilvaniei. In 1996 a inceput renovarea palatului, insa in urma cu un an lucrarile au fost abandonate si muzeul inchis.









Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate