Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor


Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Vitaminele


Vitaminele




Vitaminele

            Vitaminele sunt compusi organici esentiali vietii, pe care organismul uman nu le produce in cantitati suficiente si care trebuie, deci, procurati din surse externe.

Legumele, fructele, precum si multe alte produse alimentare sunt indispensabile alimentatiei omului contemporan. In procesul prepararii si conservarii se pierde, din pacate, o mare parte din valoarea nutritionala de baza si din continutul de vitamine si minerale. Organismul hranit corespunzator se dezvolta mai bine, acumuleaza mai mult si trateaza stressul cu mai multa usurinta. Bebelusii si copiii de scoala au o nevoie mai mare de suplimente si vitamine decat adultii. Este necesar sa subliniem faptul ca traim in vremuri in care conditiile de viata se deterioreaza constant, pline de influente nefastete, obiceiuri proaste privind alimentatia, activitatea fizica, fumatul si consomul de alcool. Sanatatea noastra este extrem de vulnerabila, astfel incat pastrarea ei devine imposibila, chiar si cu o dieta echilibrata. Cu toate acestea, toata lumea poate profita de suplimentele alimentare cu multivitamine  si minerale, adecvate tuturor categoriilor de varsta. Pentru procesele biochimice care au loc in organism sunt esentiale cantitati determinate de vitamine si minerale. Obtinerea acestora direct din hrana consumata s-ar putea sa nu fie intotdeauna la indemana, de aceea prezenta lor in organism ar trebui asigurata sub forma de asa-numite "multipreparate". Din fericire astazi avem acces la preparate din multivitamine si multiminerale realizate din surse naturale. Ele sunt asimilate si folosite mai bine de catre organism decat preparatele sintetice. Importante nu sunt numai cantitatile ingredientelor, ci si mai ales proportiile dintre ele.




            Vitaminele sunt substante organice necesare cresterii si bunei functionari a organismului, pe care organismul le fabrica in cantitate insuficienta  pentru a-si acoperi nevoile (vitaminele B6, B8, D, K) sau pe care nu le poate sintetiza.

          Vitaminele trebuie deci aduse  prin  alimentatie  sau,  in  lipsa, prin medicamente.  Toate sunt continute in laptele matern, dar nu intotdeauna in cantitati suficiente (vitamina K, in special, trebuie sa faca obiectul unei suplimentari medicamentoase sistemice la nastere). Structura chimica si rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute in zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B8, B12, C, D, E, K si PP) sunt foarte diferite.  De altfel, vitaminele

actioneaza in doza mica, singure sau in mod   sinergic, si nu au nici o valoare energetica.

Vitaminele se clasifica, de obicei, in doua grupe:

  vitamine hidrosolubile (solubile in apa), care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP)

  vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A, D, E si K.

           

Vitamina A


                    Vitamina A (Beta-carotenul) ajunge in organism prin aport alimentar si este transformat de ficat in vitamina A, in functie de necesitati. Vitamina A

contribu-e la profilaxia  si  ameliorarea  tulburarilor  de

vedere, creste rezistenta organismului fata de infectiile cailor respira-

torii si este un factor important in  mentinerea sanatatii pielii, parului,

danturii si gingiilor. De asemenea participa si la biosinteza imunoglobulinelor, stimuleaza activitatea sistemului imunitar, previne si amelioreaza depigmentarile cauzate de bolile ficatului sau de batranete. Beta-carotenul protejeaza mucoasa nazala, bucala, faringiana, laringiana, traheala si pulmonara, fiind un adjuvant efici-ent in tratamentul infectiilor respiratorii, emfizemului pulmonar si hipertiroidismului; accelereaza dezvoltarea fizica si creste rezistenta sistemului osos. Beta-carotenul     are rol si in profilaxia cancerului. Efectul profilatic al beta-carotenului in bolile maligne se bazeaza pe transformarea metabolitilor cancerigeni formati in organism sau a substantelor cancerigene ajunse in organism din mediul exterior, in substante mai putin nocive si mai solubile, deci mai usor de eliminat. Beta-carotenul reduce riscul aparitiei infarctului miocardic si al decesului prin stop cardic.

            Rezultatele unei cercetari efectuate in Statele Unite ale Americii, pe o perioada de 10 ani, au demonstrat ca bolile cardiatice si cancerul de prostata au o incidenta de doua ori mai mica in cazul barbatilor care au consumat sistematic beta-caroten, in comparatie cu subiectii  din lotul martor care nu au consumat aceasta substanta. In Lin Xian, regiune muntoasi a Chinei, incidenta cancerului gastric si esofagian este cea mai mare din lume. Savantii chinezi si americani, in cadrul unor cercetari comune efectuate in aceasta zona geografica, au

administrat in doze zilnice, unor persoane sanatoase, cu varsta cuprinsa intre 40 si 69 de ani, diverse combinatii de vitamine A, B,C si  E si de substante minerale. La cei care au primit deopotriva vitamina A si zinc, numarul imbolnavirilor de cancer gastric a scazut cu doua treimi, in timp ce la celelalte grupe nu s-au constatat diferente semnificative.

           Vitamina A reduce riscul aparitiei cancerului, prin faptul ca este implicata in procesul de diferentiere celulara, ceea ce justifica utilizarea sa in profilaxia bolilor maligne. Zincul regleaza circuitul vitaminei A in celule. Beta-carotenul se gaseste in toate plantele verzi, dar sursele cele mai valoroase sunt: morcovii, spanacul si varza creata, dintre zarzavaturi, si pepenii galbeni si caisele, dintre fructe. S-a observat ca la japonezii si norvegienii care consuma, prin traditie, alimente cu un continut bogat in beta-caroten, incidenta imbolnavirilor de cancer pulmonar, de colon, de prostata, de col uterin este mult mai scazuta. In cele mai multe cazuri, alimentele consumate contin si substante poluante, nefiind ideale ca sursa de vitamine. In morcovi, de exemplu, se gasesc adesea cantitati mai mari de cadmiu si nitrati decat de beta-caroten, exceptie facand doar plantele cultivate dupa metode ecologice. Din motivele mentionate mai sus, este util un aport de beta-caroten pur din suplimente alimentare.

           

Complexul vitaminic B
Text Box: Vitamina B1

Text Box: Vitamina B2

Text Box:  VITAMINA B

Text Box: Vitamina B3                                   

Text Box: Vitamina B4                  Complexul  vitaminic  B  cuprinde  toate  vitaminele din

Text Box: Vitamina B6 VITAMINA B    grupa B, vitamina  H (biotina), paraaminobenzoic (PABA),colina

Text Box: Vitamina B12 VITAMINA Bsi inozitol.   Toti  acesti   compusi  vitaminici  isi  excercita  efectele

biochimice   si    fiziologice    in    mod   sinergic ,    intr-o    stransa

interdependenta. Deoarece vitaminele complexului B sunt solubile

in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala lenta sunt preferate

fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai

indelungat. Este  foarte  putin  cunoscut  faptul ca  unele simptome,

cum  ar  fi  caderea  si  incaruntirea  prematura a parului, matreata,

deshidratarea  pielii,  friabilitatea  unghiilor, pot fi  ameliorate  doar

prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B,fara a se utiliza

sampoane sofisticate sau crème extrem de scumpe. Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele  particularitati comune:    

                   provenienta  (drojdia de bere);

                           solubilitatea in apa;

                           rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular

Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor ,intervin in functiile sistemului nervos, a unor glande endocrine .

                                   

                                      

Vitamina B1






         Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de Funk, din taratele de grau. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic si este stabila la o temperatura obisnuita, peste 100 grade C se descompune.

Absorbtia si metabolismul:

     Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin resorbtia intestinala ajunge in sange sub forma libera. Excretia vitaminei B1 se face pe cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine.

Surse:  In alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne, peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in coaja si germenii boabelor de grau.                                      

Vitamina B2


              Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila

de crestere . Este termostabila  (rezista si la 120 de grade C),

solubila in  apa  si alcool, cu  solubilitate  crescuta in mediul alcalin.Vitamina B2 a fost  izolata  pentru  prima oara in anul

1933 si sintetizata de Kareer.

Absorbtia si metabolismul:

        Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul glucidelor, lipidelor in functiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic.

Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).

Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.

                                               

Vitamina B3


 

     Vitamina B3 cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic. Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de C si un atom de N. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa, alcool, termostabile.

Absorbtia si metabolismul: Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in sange. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie. Vitamina B3 previne si vindeca pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor "trei D" (dementa, diaree, dermatita). Ele participa si la procesele de oxireducere,la metabolismul glucidelor,proteinelor,a produsilor pigmentari si influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie interna.E binecunoscuta si  actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.

Surse: alimente vegetale mai ales in coaja boabelor de cereale, in drojdia de bere, alimente de origine animala (carne, rinichi, ficat)

                                               

Vitamina B4


                                        Vitamina  B4  (adenina)  are  functii  s  indicatii      

                          terapeutice,  mai  putin cunoscute.  Ea   alaturi   de  alte   

                          vitamine   B,   intervine   in  functiile sistemului nervos

                         cat si cele ale sistemului hematopoietic.

                      Carenta   vitaminei   B4  modifica  echilibrul  leucocitar,  prin  producerea leucopeniei  si   granulopeniei.

Administrarea   sulfamidelor  si  a   antibioticelor   creste consumul de vitamina B4. Ea are un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile suprarenalelorsi a proceselor cresterii.

Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de bere. Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.

Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In sange, concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii. Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.

                                   

                       

Vitamina B6


                     Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid sunt sensibile la lumina.Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta grupa. Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai bine combinate cu proteine. 

                      In organismul  animal predomina piridoxamina.  Vitamina  B6

                      intervine  in   metabolismul  substantelor  organice  si  intra  in

                                           compozitia   unui   mare   numar   de   enzime  cu   functie   de

                                           oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in metabolismul lipidelor. Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu varsta.

Vitamina B12


Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor; vitamina hidrosolubila care joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulele-mama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina.Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu hemoglobina.Are o importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase. Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa  moleculara intrucat  contine  gruparea 

 

                                              cian(-C≡N), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa numit inel corinic.




 Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina. Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala. 
        Activitatea si absorbtia vitaminei B12 este conditionata de existenta unui 'factor

intrinsec' continut in sucul gastric normal, hipovitaminozele fiind rezultatul aportului insuficient sau lipsei 'factorului intinsec'.

Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si derivatele lactate. Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme

pentru femeile gravide sau care alapteaza. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze.

        Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire Ea nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine sectretate de stomac, denumita factor intrinsec.  Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai

                                                                                                              provina dintr-o

Vitamina B12 
se gaseste in toate 
produsele animale, in
 deosebi in ficat.                                                                                                              anomalie, dintr-o

                                                                                                              ablatie a portiunii

                                                                                                              terminate a intes-

                                                                                                              tinului subtire si, in

                                                                                                              mod exceptional,

                                                                                                              dintr-o infectie

                                                                                                              cronica a intestinului

                                                                                                              subtire.

 

Vitamina C
 

 


            Vitamina C face parte din grupa vitaminelor hidrosolubile si din aceasta cauza, in cazul unei solocitari fizice excesive, se elimina in cantitati mari din organism. Din fericire, cercetarile recente au descoperit preparatele cu absortie lenta datorita carora vitamina C poate fi prezenta permanent in organism si isi va exercita efectul benefic pe o durata mare de timp.

            Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse naturale.

            Vitamina C se gaseste atat in zarzavaturi cat si in citrice, sursa naturala principala constituind-o macesele in care se gaseste impreuna cu asa-numitele flavonide care sporesc efectele acidului asboric.

            Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului.  Acidul ascorbic administrat in mod sustinut stimuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fata de bolile infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Are efect antistres, faciliteaza absorbtia fierului si impreuna cu acidul

                         folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii.

                         Scade colesterolul sangvin si protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamentul fizic. In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de apa. La depozitarea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea.

            Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.

Vitamina D


                            Vitamina D se prezinta sub forma mai multor substante liposolubile  

                       (solubile in grasimi), care au efecte de prevenire si combatere a rahitismu-  

                       lui (la copii) si a osteomalaciei (la adulti). Cele mai importante sunt                

                       vitaminele D2 si D3.  

               Vitamina D se gaseste in special in produsele de origine animala, 

              oua, peste, produse lactate grase:lapte integral, unt, smantana, frisca, branzeturi

              grase. Ficatul si margarina vitaminizata reprezinta alte surse de vitamina D.

                            Excesul de vitamine D duce la demineralizarea oaselor.

      Vitamina D2

      Se obtine prin iradiere cu ultraviolete a unei provitamine

 continuta in anumite vegetale.

 (ciuperci, drojdii, etc.)

           Vitamina D3

        Se formeaza prin iradierea cu ultraviolete a unui component al sebumului, secretat de piele. Dupa absorbtia intestinala, respectiv prin sinteza cutanata, vitamina patrunde in sange si se depoziteaza preponderent in ficat, unde o parte se transforma in produsi mai activi (o a doua activare avand loc la nivelul rinichilor).

   Datorita acestui comportament (mod de sinteza, activare, mecanism de actiune), vitamina D este asemanatoare hormonilor; printr-o comparatie la distanta, pielea, ficatul si rinichiul pot fi asemanate cu glandele endocrine.

   Vitamina D intervine in absorbtia calciului si in fixarea lui pe matricea osoasa. In carenta de vitamina D, scade asimilarea si utilzarea calciului, oasele se pot deforma usor sub influenta factorilor mecanici (greutatea proprie, tractiuni, mici traumatisme), apar semnele tipice ale rahitismului: modificarea conformatiei oaselor cu demineralizare,transpiratii, lipsa sau micsorarea fortei musculare, tulburari digestive si tulburari de crestere. Copiii sunt obositi, prezinta un abdomen voluminos,au o rezistenta scazuta la infectii si fac forme grave de boala (pneumonii, enterocolite,etc.). De fapt, prin aceste complicatii infectioase este rahitismul mai periculos (decat prin sine insusi).

    Hipervitaminoza D (realizata mai ales medicamentos - atentie, ca vitamina liposolubila se acumuleaza in organism in cazul aportului excesiv, pe mari intervale de timp) se traduce prin manifestari variate, de tipul tulburarilor digestive (constipatie, greata, varsaturi), pierderea poftei de mancare, oboseala fizica si intelectuala, deshidratare, tulburari nervoase si de comportament.

Vitamina E


                      

                         Numita si  tocoferol, este esential implicata in

                         mentinerea     structurii     si     functionalitatii

organelor genitale, avand si titlul de 'vitamina fertilitatii'.

Cercetari ulterioare au dovedit faptul ca vitamina E asigura si troficitatea

sistemului muscular,a altor organe si tesuturi,lipsa sau carenta ei deter-



minand nu numai sterilitatea, dar si tulburari cardio-vasculare, in fiziologia

neuro-musculara sau in metabolismul lipidic.

Nevoile organismului se situeaza intre 10 si 20 miligrame zilnic,cele mai bune surse fiind uleiurule extrase din seminte (soia, germeni de porumb, floarea-soarelui), mazarea, fasolea si painea intermediara si neagra

(mult mai sanatoasa decat cea alba, rafinata).

 

Vitamina K


 Desi ne intereseaza mai putin structura

 chimica,mentionam ca se cunosc trei vitamine K:

   Vitamina K1 Fitochinona, este sintetizata de frunzele verzi si prezenta in vegetalele verzi.

   Vitamina K2 Farnochinona, este sintetizata de catre

 microorganismele de putrefactie.

   Vitamina K3 Menadiona, este un produs de sinteza cu proprietatea ca este

 hidrosolubil (spre deosebire de celelalte).

   Carenta de vitamina K se realizeaza fie prin aport alimentar redus, fie prin reducerea florei microbiene normale intestinale ca urmare a unor tratamente cu doze mari sau / si pe timp indelungat cu antibiotice, cunoscut fiind faptul ca principala sursa de vitamina este sinteza microbiana intestinala.  Hipovitaminoza K favorizeaza hemoragiile spontane sau dupa traumatisme minore, fiind perturbata coagularea sangelui.Nu se cunoaste exact ratia zilnica necesara prin aport alimentar, fiind descrisa doza de 2 miligrame zilnic, la adult.

Principalele surse de vitamina K sunt legumele verzi, ficatul si, nu in ultimul rand, galbenusul de ou. Nu ocoliti, asadar, spanacul, salata, loboda, urzicile, mararul, leusteanul, ceapa verde, etc.

 

Vitamina K 
ajuta la coagularea
 sangelui  

Vitaminele

Bibliografie

     CONTINUT:

Revista de cultura generala  'Arborele lumii ' ;

Chimie Organica, editura Crepuscul, Mariana Nedelcu.

     IMAGINI:

Revista de cultura generala  'Arborele lumii ' ;

www.google.ro;

www. yahoo. Com.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Medicina




ACTIVAREA UNEI UNITATI MOTORII
RELATIA MEDIC-PACIENT - PSIHOLOGIA MEDICULUI
PRINCIPII GENERALE DE PREPARARE ALE BONTURILOR DENTARE
CLAVACITOXICOZA
Modelul conceptual al Virginiei Henderson
METODE DE EXAMINARE ALE COLONULUI
CONSTIPATIA
Rabia
Celula animala
TOMOGRAFIA LINIARA