Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Modalitatile actului juridic civil


Modalitatile actului juridic civil




MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL




Prin modalitate a actului juridic civil se intelege elementul cuprins intr-un asemenea act juridic, care consta intr-o imprejurare ce are influenta asupra efectelor pe care le produce sau trebuie sa le produca actul, in sensul amanarii, limitarii sau desfiintarii lor.

Existenta modalitatilor in cuprinsul actului juridic civil este facultativa iar interesele care impun valorificarea unor imprejurari prin prisma efectelor actului juridic civil imprumuta acestora un caracter secundar, accesoriu. Tocmai de aceea modalitatile se deosebesc esential de conditiile de fond ale actului juridic civil, in lipsa acestora din urma actul neputand sa produca efecte. Practic, modalitatile isi pun amprenta doar asupra eficacitatii actului juridic civil, nu si asupra validitatii sale.

Indiscutabil, posibilitatea stipularii unor astfel de modalitati in acte juridice reprezinta o expresie a principiului libertatii acestor acte. De asemenea, este evident ca modalitatile isi au utilitatea lor pentru ca in functie de interesele lor partile pot amana sau chiar stinge efectele unui act juridic dupa un interval de timp sau in cazul in care se produce un eveniment caruia, prin acordul lor de vointa, I-au acordat o asemenea semnificatie.

In functie de prezenta sau absenta modalitatilor, actele juridice civile pot fi acte pure si simple sau afectate de modalitati, dar se impune precizarea ca exista acte juridice civile care nu pot fi, prin esenta lor, afectate de modalitati (acceptarea sau renuntarea la o succesiune), dupa cum exista acte juridice civile in cazul carora modalitatile sunt de esenta lor (contractul de inchiriere, de antrepriza), in aceasta din urma situatie modalitatile afectand insasi valabilitatea actului juridic civil, datorita acestui fapt legiuitorul conferindu-le caracterul de elemente esentiale ale actului.

Sectiunea I Termenul ca modalitate a actului juridic civil.

Termenul poate fi definit in calitatea sa de modalitate a actului juridic civil ca fiind un eveniment viitor si sigur ca realizare, pana la implinirea caruia este amanata inceperea sau stingerea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor.

Este vorba deci de un eveniment ulterior incheierii actului si intotdeauna sigur ca se va realiza.

Clasificarea termenului se poate face dupa mai multe crierii, astfel:

In functie de efectele sale, termenul este suspensiv sau extinctiv.

Termenul suspensiv amana inceperea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor pana la implinirea lui.

Termenul extinctiv amana stingerea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor pana la implinirea lui.

In functie de modul in care se cunoaste sau nu cu precizie data implinirii ternului inca din momentul incheierii actului juridic civil, acesta poate fi cert sau incert.

In functie de izvorul sau distingem termenul voluntar, termenul legal si termenul judiciar.

Termenul voluntar sau conventional este cel stabilit prin acordul de vointa al partilor sau al uneia dintre acestea si poate fi expres sau tacit (el este expres daca este stipulat explicit in actul juridic civil si este tacit atunci cand rezulta indirect din act, fiind dedus din natura raportului juridic sau din imprejurarile in care se executa obligatiile).

Termenul legal este intotdeauna stabilit prin lege.

Termenul judiciar (sau jurisdictional) denumit si termen de gratie este acordat debitorului de instanta judecatoreasca pentru executarea obligatiei ce poate sa rezulte dintr-un act juridic sau dintr-un fapt ilicit.

Potrivit art. 1101 Cod civil judecatorii pot, in considerarea pozitiei debitorului, sa acorde mici termen pentru plata si sa opreasca executarea urmaririlor, lasand lucrurile in starea in care se gasesc. Aceste termene pot fi acordate chiar fara consimtamantul creditorului si independent de clauzele contractuale. Trebuie mentionat insa ca in anumite situatii, expres reglementate, acordarea unui asemenea termen nu este permisa (art. 1616, art. 1366 Cod civil).

In functie de titularul beneficiului termenului, avem termen in favoarea debitorului, termen in favoarea creditorului si in favoarea ambelor parti.

Termenul in favoarea debitorului constituie regula, potrivit art. 1024 Cod civil, termenul fiind intotdeauna presupus ca s-a stipulat in favoarea debitorului, in masura in care contrarul nu rezulta din clauzele actului.

Termenul in favoarea creditorului poate fi stipulat in mod expres sau poate sa rezulte din circumstantele incheierii actului.

Termenul atat in favoarea debitorului cat si a creditorului poate fi intalnit, de exemplu, in contractul de asigurare.

Clasificarea este importanta pentru a sti daca este posibil sa se renunte la un termen si sa se stinga creanta inaintea momentului fixat in acest sens. Astfel, in masura in care termenul a fost stabilit exclusiv in favoarea debitorului, acesta va putea efectua valabil plata chiar inainte de implinirea lui, stingand in acest mod creanta. Daca insa termenul a fost prevazut exclusiv in favoarea creditorului, debitorul va putea stinge creanta fie cu acordul expres al celui dintai, fie suportand valoarea integrala a dobanzilor convenite de parti. Daca modalitatea a fost stabilita in favoarea ambelor parti, va fi necesar acordul lor de vointa pentru a modifica raportul juridic civil.

Efectele termenului sunt dominate de principiul potrivit caruia acesta afecteaza doar executarea actului, nu si existenta sa. In mod concret, efectele acestei modalitati pot fi examinate in functie de clasificarea termenului in suspensiv si extinctiv.

Termenul suspensiv nu afecteaza existenta drepturilor civile subiective si nici pe cea o obligatiilor corelative, amanand doar momentul inceputului exercitarii sau executarii lor. Consecintele sunt urmatoarele:

-daca debitorul isi executa obligatia inainte de termen, el face o plata valabila, renuntand in acest mod la beneficiul termenului, situatie in care nu mai poate cere restituirea sumei achitate;

-inainte de implinirea termenului, titularul dreptului poate lua masuri de conservare a acestuia, dar nu poate pretinde plata;

-in actele translative de drepturi reale privind un bun individual determinat, termenul suspensiv nu amana transferul acestora (cu exceptia cazului in care prin act s-a prevazut contrariul) si deci, de regula, dobanditorul va suporta riscul pieririi fortuite a bunului;

-pana la implinirea termenului suspensiv creditorul nu poate cere plata de la debitor iar debitorul nu poate opune creditorului compensatia;

-prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului suspensiv.

Termenul extinctiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative, adica a insusi raportului juridic civil.

Renuntarea la termen este o posibilitate a celui in favoarea caruia el a fost prevazut, putand efectua plata anticipat, cu respectarea regulilor in vigoare, sau putand sa o primeasca - in cazul in care creditorul este beneficiarul termenului.

Decaderea din termen este o sanctiune ce intervine daca debitorul ajunge in stare de insolvabilitate (indiferent daca este vinovat sau nu de producerea ei); daca debitorul micsoreaza, din vina sa, garantiile pe care le-a dat creditorului sau, ori refuza sa mai dea aceste garantii art. 1025 Cod civil.

Sectiunea II Conditia ca modalitate a actului juridic civil.

Conditia este definita ca un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde insasi existenta drepturilor si obligatiilor, adica nasterea ori desfiintarea actului juridic civil.

Spre deosebire de termen, in cazul conditiei evenimentul viitor nu este sigur sub aspectul realizarii, aceasta fiind de altfel una din caracteristicile acestei modalitati, cealalta constand in faptul ca in timp ce termenul determina doar o intarziere a inceperii exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor sau o amanare a stingerii acestora, conditia afecteaza insasi existenta actului.

Intotdeauna stipularea conditiei este rodul vointei partilor deoarece legea nu poate cuprinde prevederi care sa imprime eficacitatii actului juridic un caracter incert.

Dupa efectul lor conditiile pot fi suspensive sau rezolutorii.

Conditia suspensiva este acel eveniment viitor si nesigur de a carei implinire depinde insasi nasterea actului juridic civil astfel format (art. 1017 Cod civil).

Conditia rezolutorie este cea de-a carei implinire depinde desfiintarea actului juridic civil, ea determinand obligarea creditorului de a restitui prestatiile ce au fost executate in patrimoniul lui (art. 1019 Cod civil).

Dupa legatura cu vointa partilor, a realizarii ori nerealizarii evenimentului, conditia poate fi cazuala, mixta sau potestativa.

Conditia cazuala ester acea conditie a carei realizare depinde exclusiv de hazard, de o intamplare independenta de vointa partilor (art. 1005 Cod civil).

Conditia mixta este conditia a carei realizare depinde de vointa uneia dintre parti si de vointe unei alte persoane determinate.

Conditia potestativa pura este cea a carei realizare depinde exclusiv de vointa uneia dintre parti, in timp ce conditia potestativa simpla este conditia a carei realizare depinde de vointa uneia din parti si de un fapt, eveniment exterior acesteia sau de vointa unei persoane nedeterminate. Distingerea celor doua feluri de conditii potestative este justificata de regimul juridic aplicabil, care este diferit, deoarece conditia pur potestativa din partea debitorului este nula echivaland cu lipsa intentiei de a se obliga pe cand conditia pur potestativa din partea creditorului este valabila, la fel cum este valabila conditia potestativa simpla atat in ceea ce-l priveste pe debitor cat si pe creditor.

Conditia mai poate fi pozitiva cand consta in indeplinirea unui eveniment viitor si incert sau negativa, evident in acest caz constand in nerealizarea evenimentului viitor si incert. Atunci cand s-a prevazut ca evenimentul trebuie sa aiba loc intr-un anumit termen, iar acest termen a expirat, conditia se socoteste neindeplinita, pe cand daca un astfel de termen nu a fost prevazut aceasta concluzie nu va putea fi trasa decat daca este evident ca evenimentul nu se va mai realiza.

Potrivit dispozitiilor cuprinse de Codul civil mai pot fi delimitate conditia posibila de cea imposibila, precum si conditia licita si morala de cea ilicita si imorala (art. 1008-1009 Cod civil). Actul juridic civile se desfiinteaza doar in masura in care conditia ilicita, imorala sau imposibila este suspensiva, fiind considerat valabil in oricare dintre aceste variante daca ea este rezolutorie.

Efectele conditiei sunt guvernate de doua principii: conditia afecteaza insasi existenta actului juridic civile si ea isi produce efecte retroactiv (ex tunc) art. 1004, 1022, 1015 Cod civil -.

Efectele conditiei suspensive:

a. efectele conditiei suspensive anterioare implinirii acesteia sunt legate de faptul ca in aceasta perioada actul juridic este temporar ineficace, motiv pentru care:

-creditorul nu poate cere executarea obligatiei deoarece debitorul nu-i datoreaza inca nimic;

-daca debitorul si-a executat obligatia, acesta poate sa ceara restituirea platii nedatorate;

-in actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale nu are loc transmiterea sau constituirea acestora, astfel ca riscurile raman in sarcina transmitatorului;

-creditorul poate lua masuri de conservare a dreptului sau si poate cere si obtine garantii pentru creanta sa; de asemenea creditorul poate ceda dreptul pe calea cesiunii de creanta;

-prescriptie extinctiva nu incepe sa curga inainte de implinirea conditiei.

b. efectele conditiei suspensive ulterioare implinirii conditiei se analizeaza prin prisma faptului ca dupa acest moment actul juridic se considera retroactiv ca a fost pur si simplu inca din ziua incheierii lui si in consecinta:

-daca debitorul a facut plata inainte de indeplinirea conditiei, dupa acest moment plata este valida si nu mai poate fi obtinuta restituirea;

-transmisiunea de drepturi reale facuta de titularul dreptului conditional catre alte persoane se consolideaza, ramanand valabile din ziua incheierii lor.





De la retroactivitatea efectelor conditiei suspensive exista urmatoarele exceptii: prescriptia extinctiva nu curge decat de la implinirea conditiei; fructele culese de instrainator raman in proprietatea sa; desi dreptul instrainatorului dispare cu efect retroactiv, actele de administrare raman neatinse; riscurile sunt in sarcina instrainatorului.

Efectele conditiei rezolutorii:

a. efectele conditiei rezolutorii anterioare implinirii acesteia se analizeaza pornindu-se de la ideea ca pana in momentul implinirii conditiei actul este unul pur si simplu, producandu-si efectele ca atare, astfel ca:

-debitorul trebuie sa-si execute obligatiile iar creditorul chiar ii poate pretinde acest lucru;

-cel care a dobandit un bun individual determinat printr-un act juridic civil sub conditie rezolutorie suporta riscurile pieirii bunului, intrucat este proprietarul lui;

-dreptul dobandit in acest mod poate fi transmis prin act intre vii sau pentru cauza de moarte.

b. efectele conditiei rezolutorii ulterioare implinirii acesteia sunt cercetate din perspectiva faptului ca actul se desfiinteaza cu efect retroactiv, astfel:

-partile trebuie sa-si restituie prestatiile efectuate;

-drepturile constituite de dobanditor in favoarea altor persoane se desfiinteaza.

Prin exceptie de la regula retroactivitatii, riscurile produse pana in momentul realizarii conditiei raman suportate de dobanditorul proprietar, astfel ca el va fi tinut sa plateasca pretul bunului, desi dreptul sau este retroactiv desfiintat; concomitent, actele de administrare facute pana in acest moment raman valabile, iar fructele culese de dobanditor raman in proprietate sa.

Sectiunea III Sarcina ca modalitate a actului juridic civil.

Sarcina este o obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de catre dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit, ea putand afecta exclusiv liberalitatile.

In functie de persoana beneficiarului distingem:

-sarcina in favoarea dispunatorului;

-sarcina in favoarea gratificatului;

-sarcina in favoarea unui tert.

In raport cu valabilitatea ei, sarcina nu trebuie sa fie ilicita, imorala sau imposibila.

Sarcina nu afecteaza existenta actului juridic civil si nici a raportului pe care acesta il genereaza, ea determinand doar o obligatie pentru una din partile contractante, atribuind intr-o oarecare masura o trasatura oneroasa actului juridic civil cu titlu gratuit incheiat.

In caz de neexecutare a sarcinii, dispunatorul poate opta intre a cere rezolutiunea pentru neexecutare ori obligarea debitorului la executarea indatoririi ce-i revine din cuprinsul actului juridic civil.

CAIET DE SEMINAR 11

1.La 1 ianuarie 2001 A incheie un contract de inchiriere cu B, partile convenind inchirierea apartamentului, proprietatea lui A, cu incepere de la 1 iunie 2001 pana la 1 iunie 2002. 1 iunie 2001 este un termen suspensiv, in timp ce 1 iunie 2002 este un termen extinctiv. Asta inseamna ca pana la 1 iunie 2001 A nu poate cere plata chiriei de la B, dupa cum B nu ii poate cere lui A sa ii puna la dispozitie apartamentul. Intre 1 iunie 2001 si 31 mai 2002 partile isi executa obligatiile pe care si le-au asumat in momentul incheierii actului, astfel incat A ii pune la dispozitie apartamentul in care B locuieste si ii achita chirie. In momentul implinirii termenului extinctiv are lor stingerea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor asumate, motiv pentru care nici B nu mai poate sta in locuinta respectiva si nici A nu mai poate solicita plata chiriei.

In cazul in care B doreste sa paraseasca mai repede imobilul el va trebui sa obtina acordul lui A, altminteri putand fi obligat sa achite chiria pe toata durata stipulata in contract, indiferent de faptul ca locuieste sau nu in imobil. Corelativ, A nu il va putea evacua pe B, astfel incat daca va avea nevoie mai repede de apartamentul respectiv va trebuie fie sa obtina acordul acestuia, fie sa-i ofere o alta locuinta, fie sa-i achite despagubiri pentru deranjul cauzat ca urmare a cererii de eliberare a locuintei anterior implinirii termenului stipulat. Oricum A nu va putea cere ajutorul fortei coercitive a statului pentru a-l putea evacua pe B decat in situatii cu totul exceptionale (de exemplu, in urma unui cutremur cladirea se deterioreaza atat de mult incat sunt necesare reparatii care se pot efectua doar daca aceasta este nelocuita).

In cazul unui contract de imprumut, de regula debitorul va putea stinge creanta prin plata inainte de implinirea termenului suspensiv, creditorul neputand insa sa ii ceara aceasta plata decat daca debitorul ajunge in stare de insolvabilitate sau micsoreaza garantiile acordate. Astfel, A ii da imprumut lui B 10.000.000 lei la 1 ianuarie 2001, B obligandu-se sa-i restituie la 1 ianuarie 2002 si garanteaza restituirea imprumutului cu constituirea unei ipoteci. In principiu, B va putea sa restituie banii mai repede, in schimb A nu poate cere si nu va obtine ajutorul fortei coercitive a statului efectuarea platii anterior datei de 1 ianuarie 2002. Daca insa imobilul cu care a garantat restituirea imprumutului, din cauza neintretinerii, de degradeaza atat de tare incat valoarea lui pe piata se diminueaza la a 10 parte fata de cea avuta in momentul contractarii imprumutului, coborand mult sub valoarea creantei, B va fi decazut din termen, A putand solicita restituirea sumei.

In cazul persoanelor juridice specializate in operatiuni bancare debitorul nu poate renunta la termen deoarece profitul societatii comerciale este asigurat din dobanda calculata prin raportare la termenul suspensiv avut in vedere in momentul incheierii contractului. Acesta este motivul pentru care stingerea creantei inainte de acest moment nu determina reducerea cuantumului dobanzilor, sau si in varianta in care acest cuantum va fi redus intr-o anumita proportie, acestea nu vor fi inlaturate in totalitate.

2.Termenul judiciar poate fi acordat de instanta in ipoteza in care, desi ajunsa la scadenta, obligatia nu este executata de catre debitor. El intotdeauna se acorda in favoarea debitorului, in considerarea situatiei sale patrimoniale, indiferent de pozitia creditorului. Termenul de gratie poate fi acordat in cazul executarii oricarei obligatii, indiferent de izvorul sau sau de obiectul ei, iar efectul acestuia este cel de a impiedica executarea silita. El nu poate sa impiedice insa compensatia deoarece reprezinta doar o favoare acordata debitorului iar compensatia este un mijloc de stingere a obligatiilor.

Exista situatii in care nu se pot acorda termene de gratie, de exemplu in cazul contractului de depozit, sau cand partile au prevazut un pact comisoriu expres. De asemenea, nu se admite termenul de gratie in materie comerciala.

3.Compensatia este un mod de stingere a obligatiilor care consta in stingerea a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Pentru a opera compensatia trebuie sa existe o reciprocitate a obligatiilor, iar acestea sa fie certe (adica existenta lor sa nu fie discutabila din punct de vedere juridic), sa fie lichide (sa fie determinate cu exactitate sub aspectul valorii lor); si sa fie exigibile (adica sa fi ajuns la scadenta). Astfel, daca una dintre obligatiile reciproce este afectata de un termen suspensiv, compensatia nu poate opera deoarece debitorul nu poate fi obligat sa plateasca inainte de implinirea termenului, iar compensatia este tot o plata.

4.Inainte de implinirea termenului suspensiv creditorul nu este indreptatit sa inainteze o actiune oblica sau o actiune pauliana.

De exemplu, daca A ii acorda cu titlu de imprumut la 1 ianuarie 2001 lui B 10.000 dolari SUA pana la 1 ianuarie 2002, el avand un gaj general asupra bunurilor debitorului sau. B instraineaza imobilul in 15 iunie 2001. Pana la implinirea termenului suspensiv creditorul nu poate formula o actiune pauliana (revocatorie) intemeiata pe art. 975 Cod civil (care I-ar permite sa ceara lipsirea de efecte a contractului de vanzare-cumparare, deoarece prin incheierea acestuia se urmareste fraudarea intereselor sale, prin reducerea patrimoniului debitorului) intrucat doar la 1 ianuarie 2002 creanta devine exigibila, interesand doar eventualele contracte incheiate dupa aceasta perioada. In fond, este posibil ca din banii obtinuti din imprumut si din vanzarea casei B sa porneasca o afacere care sa-i aduca un beneficiu de 500.000 dolari SUA, din care evident va putea sa restituie imprumutul. La fel, a nu va putea, pana la 1 ianuarie 2002, sa formuleze o actiune oblica impotriva lui C, care el insusi ii datoreaza lui B 15.000 dolari SUA. Dupa aceasta data insa, in masura in care B nu va stinge creanta, A il va putea actiona in judecata pe C, solicitand obligarea acestuia la restituirea imprumutului in favoarea lui B, deoarece in masura in care B va recupera cei 15.000 dolari SUA va fi in masura sa-i predea lui A cei 10.000 dolari SUA datorati (art. 974 Cod civil).

5.Din punct de vedere al probei termenului trebuie sa se delimiteze situatia in care termenul este cuprins in corpul actului juridic civil, caz in care dovada urmeaza regulile dreptului probator comun privind aceste acte, si implinirea in sine a termenului care fiind un fapt juridic poate fi dovedit prin orice mijloc legal de proba.

6.Conditie suspensiva: iti vand apartamentul daca sunt transferat la Cluj;

Conditie rezolutorie: iti vand apartamentul meu pentru ca eu am fost transferat la Cluj, dar sefii de acolo mi-au stabilit un termen de proba iar confirmarea mea pe post se va face daca indeplinesc standardele lor; in masura in care nu voi face fata acestor cerinte si va trebui sa ma intorc la Oradea, doresc ca vanzarea sa se desfiinteze deoarece eu nu voi avea unde sa locuiesc;

Conditie cazuala: in contractele de asigurare despagubirea se plateste de catre asigurator daca se produce riscul asigurat, care poate fi de exemplu legat de un dezastru: inundatii, cutremure, incendii.

Conditie mixta: daca A imi vinde apartamentul care imi place pentru ca este mai luminos, eu ti-l vand pe al meu tie.

Conditie potestativa pura: iti vand apartamentul meu, daca am chef (actul este lovit de nulitate pentru ca executarea obligatiei de a face si de a da asumata de debitorul vanzator depinde de vointa exclusiva a acestuia).

Conditie potestativa simpla: daca Andrei, care un BMV, ma cere in casatorie pana in toamna, iti vand tie Matiz-ul meu.

7.Efectele conditiei:

Conditie suspensiva inainte de implinire: daca sunt transferat la Cluj, iti vand apartamentul: nu opereaza transferul dreptului de proprietate, astfel incat vanzatorul suporta riscul pierii fortuite a bunului; debitorul nu poate cere, prin instanta, perfectarea conventiei.

-dupa implinirea conditiei (a operat transferul la Cluj), se considera ca vanzarea cumpararea a avut loc retroactiv, in momentul realizarii acordului de vointa intre cumparator si vanzator. Exceptii: daca vanzatorul a inchiriat imobilul pana in momentul in care clauza se implineste el va culege chiria, iar daca a contractat o firma de constructii pentru efectuarea anumitor reparatii necesare, acestea vor fi suportate de cumparator, caruia ii profita.

O aplicatie speciala a efectelor conditiei suspensive o reprezinta actele de instrainare incheiate de un coproprietar, avand ca obiect intregul bun, afectate de conditia ca in momentul partajului bunul sa-i fie atribuit in natura. O casa cu gradina de 150 mp este detinuta in coproprietate de A, B si C, cei trei copii ai proprietarului tabular decedat. A instraineaza intregul imobil lui X si Y, acestia intrand in posesia imobilului. Aceasta vanzare va putea produce efecte juridice privind imobilul in masura in care atunci cand se solicita prin instanta partajarea acestuia, el va fi atribuit lui A, evident cu mentiunea ca A va achita lui B si C sulta corespunzatoare cotelor de proprietate ale acestora. Intr-o asemenea varianta A va fi considerat ca a fost singurul proprietar din momentul nasterii starii de indiviziune (care corespunde cu cel al preluarii mostenirii) astfel incat instrainarea catre X si Y va fi perfect valabila. In masura in care imobilul ar fi atribuit lui B sau lui C, conditia suspensiva neimplindu-se, actul incheiat de A de pe o parte, cu X si Y pe de lata parte nu va mai putea fi perfectat, decat eventual pentru cota de 1/3 parte, care se afla in patrimoniul lui A in momentul incheierii actului, ceea ce ar determina ca sulta pe care B ar fi obligat sa o achite sa revina lui X si Y (in locul lui A) si lui C.

Conditie rezolutorie: iti vand apartamentul, dar daca nu sunt atestat pe post la Cluj doresc sa desfiintam aceasta vanzare (de regula prevazandu-se termenul in care aceasta conditie trebuie sa se implineasca). Din momentul realizarii acordului de vointa al partilor, contractul de vanzare-cumparare isi produce efectele ca unul pur si simplu, dar daca in limita de 3 luni stabilita de parti vanzatorul nu este confirmat pe post si se reintoarce la Oradea, vanzarea se va desfiinta retroactiv.

8.Sarcina in favoarea dispunatorului: iti platesc o renta lunara, dar in fiecare dimineata imi arunci gunoiul, pentru ca eu sa nu mai platesc serviciul respectiv catre societatea specializata in acest sens.

Sarcina in favoarea gratificatului: iti donez 10.000 dolari SUA cu conditia sa-i folosesti pentru continuarea studiilor.

Sarcina in favoarea unui tert: iti donez imobilul meu dar il vei adaposti pe fiul meu pe perioada studiilor. In aceasta varianta, daca sarcina nu este executata, tertul are doar posibilitatea de a solicita instantei obligarea gratificatului sa o execute, doar dispunatorul avand la alegere actiunea in rezolutiune pentru neexecutare si actiunea prin care gratificatul sa fie obligat la executarea obligatiei. Tertul, nefiind parte in contract, nu poate solicita rezolutiunea acestuia.

CAPITOLUL IV EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL



Prin efecte ale actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile care compun continutul raporturilor juridice generate, modificate sau stinse prin acordul de vointa al partilor sau prin vointa partii. Se poate spune ca efectele actului juridic civil absorb continutul raportului juridic civil pe care acesta l-a generat, l-a modificat sau l-a stins.

In ceea ce priveste determinarea efectelor actului juridic civil, prin aceasta operatiune se identifica drepturile civile subiective si obligatiile civile generate, modificate, transmise sau stinse printr-un astfel de act. O asemenea operatiune juridica este uneori necesara deoarece sunt cazuri in care continutul actului juridic civil este insuficient de clar, fiind necesara parcurgerea mai multor etape pentru a exista certitudinea palparii vointei reale a partilor.

Intr-o prima faza prealabila si obligatorie se urmareste dovedirea existentei acordului de vointa si a clauzelor asupra carora partile au cazut de acord, fiind aplicabile toate regulile referitoare la proba actului juridic civil. Indiscutabil, in primul rand trebuie sa stim daca a existat sau nu un acord de vointa care sa determine nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil.

In masura in care aceasta faza este trecuta cu succes, evidentiindu-se in mod clar existenta acordului de vointa se trece intr-o noua etapa si anume aceea a determinarii efectelor actului juridic, fiind necesara interpretarea clauzelor acestuia. Interpretarea actului, in functie de circumstante, poate sa vizeze atat calificarea juridica a acestuia cat si stabilirea intelesului unei clauze anume, de care depinde stabilirea de drepturi si obligatii civile.

Regulile privind interpretarea conventiilor sunt cuprinse in articolele 977 985 Cod civil.

Ca urmare a calificarii corecte a actului juridic se poate constata ca este vorba de unul numit, varianta in care i se vor aplica regulile edictate special pentru un asemenea tip de act sau ca este unul atipic (nenumit) caruia i se vor aplica regulile generale privitoare la contracte.

Efectele actului juridic civil sunt guvernate de reguli ale dreptului civil care ne arata cum si fata de cine se produc aceste efecte, reguli denumite principiile efectelor actului juridic civil.

Sectiunea I Principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda).

Potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Acest principiu exprima regula potrivit careia actul juridic civil incheiat cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma cerute de lege se impune autorului sau autorilor sai cu aceeasi forta ca si o lege.

Altfel spus, actul juridic civile este obligatoriu si nu facultativ, regula capatand un caracter accentuat in cazul actelor bilaterale. Practic, partile sunt obligate sa se conformeze clauzelor stipulate si care corespund vointei lor liber exprimate exact in aceeasi masura in care ele se conformeaza normelor legale.

Acest principiu se impune nu numai partilor ci si judecatorului, acesta fiind tinut sa respecte fara rezerve clauzele contractului in cazul unui litigiu intre parti, neputandu-le modifica sau neputand refuza aplicarea lor in ceea ce priveste raporturile dintre parti, cu exceptia situatiilor in care acestea sunt ineficace, fiind contrare ordinii de drept ( o astfel de situatie atragand nulitatea actului sau a clauzei respective).

Exceptii de la principiu. Exista situatii in care, disparand sau atenuandu-se ratiunile care impun forta obligatorie (si care sunt necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, precum si imperativul moral al respectarii cuvantului dat) principiul nu se mai aplica. In asemenea cazuri efectele actului juridic civil nu se mai produc asa cum au dorit partile la incheierea lui, ele fiind fie mai restranse fie mai intinse, independent de vointa lor.

Sunt cazuri de restrangere a fortei obligatorii: incetarea actului juridic civil inainte de expirarea termenului pentru care a fost incheiat, datorita mortii uneia dintre parti, in cazul actelor intuitu personae; incetarea actului juridic civil in cazul pieirii bunului ce formeaza obiectul derivat al acestuia.

Sunt cazuri de extindere a fortei obligatorii cele in care opereaza prorogarea actului juridic civil prin lege, peste termenul stabilit de parti sau cele de suspendare a efectelor actelor juridice civile cu executare succesiva, in caz de forta majora.

Sectiunea II Principiul irevocabilitatii actului juridic civil.

Principiul irevocabilitatii actului juridic civil exprima acea regula de drept potrivit careia actul bilateral nu poate fi revocat doar prin vointa uneia dintre parti, iar cel unilateral de regula nu poate fi revocat. Reglementarea se regaseste in textul art. 969 alin. 2 Cod civil pentru contracte, efectul ei fiind extins si in cazul actelor unilaterale.

Irevocabilitatea este o consecinta si, totodata, o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil.

Exceptii de la principiu. Sunt situatii in care este posibil sa se puna capat actului bilateral, doar prin vointa uneia dintre parti, iar in cazul actului unilateral autorul acestuia sa poata determina un asemenea efect.

In cazul actelor juridice bilaterale exceptiile sunt autorizate de lege: revocarea donatiei intre soti (art. 937 Cod civil in conditiile in care donatia este, in principiu, irevocabila), revocarea contractului de locatiune incheiat pe durata nedeterminata art. 1436 Cod penal, revocarea contractului de mandat de oricare dintre parti art. 1552 si 1556 Cod civil, revocarea contractului de depozit de catre deponent art. 1616 Cod civil. Sunt situatii reglementate de normele speciale, acestea aflandu-se intr-o dinamica permanenta astfel incat se impune cercetarea lor in mod concret in cazul unui litigiu (contractul de asigurare, contractul de concesiune, contractul de inchiriere).

Contractul poate fi revocat in mod unilateral, in afara situatiilor reglementate de lege, in varianta in care partile au prevazut o astfel de clauza in mod expres.

In cazul actelor unilaterale, urmatoarele sunt exceptiile: revocarea actului de renuntare la succesiune (cu conditia ca in intervalul cuprins intre data renuntarii si data retractarii ei nici un alt mostenitor sa nu fi acceptat succesiunea si sa nu se fi implinit termenul limita de 6 luni prevazut pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala), revocarea testamentului (act a carui caracteristica principala este tocmai revocabilitatea), revocarea ofertei posibila inaintea receptarii acesteia de catre destinatar.

Sectiunea III Principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile.

Acest principiu exprima acea regula de drept potrivit careia actul juridic civil isi produce efectele doar fata de autorul sau autorii lui, fara a putea profita sau dauna altor persoane. Altfel spus, actul juridic civil bilateral genereaza drepturi si obligatii doar pentru partile lui, dupa cum actul unilateral obliga doar pe autorul sau. Potrivit art. 973 Cod civil conventiile n-au efect decat intre partile contractante.

Acest principiu se justifica prin natura volitionala a actului juridic civil, orice subiect de drept fiind liber sa se oblige dar neputand fi obligat sa execute o anumita prestatie daca nu a inteles sa si-o asume.

In acelasi timp insa actele juridice civile incheiate de persoane determinate genereaza situatii si raporturi juridice noi sau le modifica ori le sting iar aceste raporturi juridice sunt, in fond, relatii sociale care intr-un fel sau altul pot sa-si puna amprenta si asupra unor terti, acestia fiind obligati sa respecte efectele actelor respective. In astfel de situatii partile actului juridic pot invoca acel acord de vointa ce a intervenit fata de terti existand indatorirea acestora din urma de a respecta efectele actului astfel incat se poate spune ca opozabilitatea reprezinta o sinteza a principiului relativitatii actelor juridice civile.

Exceptii de la principiu. Acestea constau in situatii juridice in care efectele actelor juridice se produc fata de persoane care nu au participat la realizarea acordului de vointa nici personal si nici prin reprezentant. Aparent, o astfel de exceptie sub aspectul admisibilitatii ei poate fi pusa serios sub semnul intrebarii dar analiza este mult simplificata atunci cand avem in vedere daca avem in vedere crearea unor drepturi in favoarea tertului, in fond acesta putand sa beneficieze sau nu de un asemenea drept. Indoiala este mult mai mare cand se pune in discutie problema nasterii unei obligatii deoarece este imposibil ca unei persoane sa i se impuna executarea unei asemenea obligatii, pe care nu a inteles sa si-o asume. Intr-o asemenea varianta exceptiile sunt extrem de strict reglementate de lege iar justificarea lor trebuie inteleasa prin prisma imposibilitatii de a accepta ideea ca titularul unui drept poate fi frustrat de posibilitatea exercitarii acestuia ca urmare a disparitiei fizice a debitorului sau.

Exceptiile de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile pot fi aparente si reale iar pentru a purcede la analiza acestora trebuie sa stabilim pozitia subiectelor de drept fata de un act juridic, acesta putand fi una din urmatoarele: partile actului juridic sunt subiectele de drept care participa la nasterea, modificarea sau stingerea raportului juridic si carora actul le va fi intotdeauna si neconditionat opozabil; tertii carora de principiu actul nu le este opozabil (decat in situatiile prevazute de lege) si o categorie intermediara alcatuita din subiecte de drept care nu au participat direct la incheierea actului juridic si totusi acesta isi produce efecte fata de ele.

A. Exceptii aparente:

1.Avanzii cauza sunt tocmai aceste persoane fata de care efectele actului se

produc, desi nu au participat la incheierea lui, in aceasta categorie incadrandu-se succesorii universali, succesorii cu titlu universal, succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari.

Situatia avanzilor - cauza este doar in aparenta o exceptie deoarece acestia iau locul partilor din anumite motive din actul juridic civil astfel incat efectele acestuia se produc, in ceea ce-i priveste, tocmai in temeiul principiului relativitatii.

2.Promisiunea pentru altul (conventia de porte fort) este acel act juridic prin care o parte promitentul se angajeaza fata cealalta parte creditorul promisiunii sa determine o a treia persoana un tert ca aceasta sa ratifice actul juridic civil incheiat in absenta sa, dar in contul sau, de catre promitent, in lipsa unei imputerniciri prealabile ( conventia constituie doar in aparenta o exceptie deoarece ceea ce se promite de fapt este fapta promitentului si anume de a-l determina pe tert sa adere la un act juridic, astfel incat acesta va deveni parte in act doar prin vointa sa. Daca tertul nu ratifica actul, promitentul va fi obligat sa-l despagubeasca pe creditor pentru prejudiciul cauzat.

3.Simulatia inseamna acea operatiune juridica in care, printr-un act aparent si public, dar in sine mincinos si nereal, se creeaza o alta situatie juridica decat cea stabilita printr-un act ascuns, dar adevarat.

Simulatia poate sa apara in trei variante: contractul aparent poate sa fie fictiv (situatie in care partile creeaza aparenta existentei unui contract care insa, in realitate, nu exista), contractul poate fi deghizat (cand partile incheie in realitate un contract insa urmaresc sa-l tina secret, in intregime sau in parte fata de terti, mascandu-l printr-un alt contract) sau poate fi intalnita interpunerea de persoana (cand contractul aparent se incheie intre anumite persoane iar cel real se incheie de altele, beneficiarul actului fiind o alta persoana decat cea care apare in contractul public). Potrivit art. 1175 Cod civil intre parti produce intotdeauna efecte actul adevarat, care este cel secret, fata de terti insa fiind opozabil actul public.

4.Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic, prin care o persoana numita reprezentant incheie un act juridic civile in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, in asa fel incat efectele actului se produc direct in persoana celui reprezentat. In astfel de cazuri reprezentantul prin propria sa vointa doreste sa incheie actul prin mandatarea unei alte persoane care doar sa fie de fata si sa semneze, fiind clar pentru toata lumea ca cel care isi exprima acordul este reprezentatul, vointa sa intalnindu-se cu vointa cocontractantului. In aceasta varianta reprezentantul indeplineste un scop pur fizic si nu mental, rolul sau limitandu-se la a semna inscrisul potrivit puterilor acordate de cel reprezentat.

5.Codul civil recunoaste in situatii de exceptie, unor subiecte de drept posibilitatea de a utiliza actiuni in justitie impotriva unor persoane cu care nu au direct o conventie, in temeiul unui act juridic prin executarea carora ele dobandesc anumite drepturi. Este vorba de aplicarea art. 1488 si 1542 alin. 2 Cod civil. Se poate spune insa ca in aceste cazuri aceste actiuni directe sunt in realitate actiuni oblice, fiind aplicatii speciale ale normei generale cuprinse de art. 974 Cod civil. Este indubitabil insa ca promovarea actiunii in aceste situatii este reglementata in mod expres de lege, nemailasand loc de discutii.

B. Exceptiile reale de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile sunt stipulatia pentru altul si act de dreptul muncii si protectiei sociale contractele colective.

Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte, numita stipulant, convine cu o alta persoana, numita promitent, ca aceasta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei terte persoane, numita tert beneficiar, care nu ia parte la incheierea actului juridic civil nici direct, nici prin reprezentare.

CAIET DE SEMINAR 12

1.Regulile de interpretare a conventiilor cuprinde de Codul civil:

Art. 977 interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor;

Art. 978 cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela de n-ar putea produce nici unul.

Art. 979 termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului.

Art 980 dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul;

Art. 981 clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul.



Art. 982 toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarui intelesul ce rezulta din actul intreg;

Art. 983 cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga;

Art. 984 conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricate de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat;

Art. 985 cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine ca printr-aceasta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar avea de drept in cazurile neexprese.

2.Cazuri de restrangere a fortei obligatorii a actului juridic civil:

a. Mandatul, potrivit art. 1532 Cod civil este un contract in puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit insarcinarea. Astfel, daca A locuieste in Oradea si mosteneste un imobil cu mai multe apartamente in Bucuresti, isi va alege un mandatar care se va ocupa de administrarea acestor locuinte si, daca va fi cazul il va imputernici chiar sa le vanda. Mandatul este un contract intuitu personae deoarece mandantul imputerniceste o persoana in care are incredere sa se ocupe de aceste probleme mandatar nefiindu-i indiferent daca actele de administrare si de dispozitie vor fi incheiate cu buna credinta sau nu. Tocmai de aceea, potrivit art. 1552 pct. 3 Cod civil mandatul se stinge prin moartea, interdictia, insolvabilitatea ori falimentul mandantului ori a mandatarului, chiar daca evenimentul respectiv se produce inainte de implinirea termenului extinctiv pe care partile l-au stabilit in contract (ele au prevazut ca mandatarul se va ocupa de administrarea bunurilor proprietarului pana la 31 decembrie 2001 iar mandatarul decedeaza la 15 iunie 2001; mostenitorii lui nu vor putea continua acest mandat decat cu acceptul celui care l-a acordat).

b. Daca A ii inchiriaza lui B un autoturism pe perioada 1 ianuarie 2000 31 decembrie 2000 pentru a efectua diferite transporturi iar din cauza unui accident produs din culpa unui tert autoturismul este distrus in totalitate la 30 iulie 2000, contractul inceteaza potrivit art. 1439 alin. 1 Cod civil contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare.

Cazuri de extindere a fortei obligatorii a efectelor actului juridic civil:

a. Prorogarea legala a actului dincolo de termenul stabilit de parti caz intalnit in situatia contractelor de inchiriere ce au ca obiect spatii din fondul locativ de stat. In general, contractul de inchiriere este apreciat ca fiind un act de administrare daca este incheiat pe o perioada de 3 5 ani, pentru perioade mai lungi doctrina apreciindu-l ca fiind un act de dispozitie. Tocmai din acest motiv contractele de inchiriere privind imobile din fondul de stat, indiferent ca este vorba de locuinte sau de spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinta se inchiriaza de regula pe perioade de 5 ani. Asa fiind chiar si inainte de 1989, cand majoritatea locuintelor apartineau acestui fond, pentru a nu obliga toti chiriasii sa se prezinte pentru reinnoirea contractelor, prin acte normative se dispunea prelungirea acestora cu cate 5 ani, ultima prelungire fiind in 1983, ea producandu-si efectele pana in 1988. Acesta este motivul pentru care Legea 17/1994 a prelungit toate contractele care erau valabil incheiate in 1988, pentru o perioada de inca 5 ani, cu incepere de la data aparitiei legii (se constata astfel ca majoritatea populatiei din mediul urban al Romaniei a locuit in perioada 1988-1994 in aceste locuinte in lipsa unor titluri valabile, cu exceptia celor care datorita date incheierii contractului nu depasisera perioada de valabilitate a acestuia; tocmai din acest motiv au aparut litigii privind atat spatiile comerciale cat si locuintele in care s-a pus in discutie inclusiv problema tacitei relocatiuni in astfel de cazuri). In prezent, prin acte normative speciale: OUG 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinta si Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 au fost de asemenea prelungite contractele de inchiriere ale chiriasilor care locuiesc in imobile ce au fost restituite proprietarilor deposedati in mod abuziv de ele. Trebuie mentionat ca in prezent fondul locativ de stat a scazut extraordinar de mult ca urmare a cumpararii locuintelor de chiriasii care le ocupat in 1990, potrivit dispozitiilor speciale elaborate in perioada 1990 1995.

b. In cazul in care actul juridic civil este cu executare succesiva, efectele acestuia se suspenda in varianta in care intervine un caz de forta majora care face imposibila continuarea executarii prestatiilor. Prin forta majora se intelege o situatie exceptionala, imposibil de prevazut si de inlaturat chiar de catre un bun gospodar.

3.Relativitatea efectelor actelor juridice civile.

Dreptul de proprietate a lui A este opozabil erga omnes. Daca A isi vinde imobilul efectele in sine ale contractului (obligatia lui A de a preda bunul si a lui B cumparator de a plati pretul) produc efecte doar intre partile acestuia (deci B nu va putea cere predarea bunului de la X iar A nu va putea cere plata pretului de Y) dar, fiind vorba de un drept real, sub rezerva indeplinirii formei cerute pentru opozabilitate fata de terti, respectiv inscrierea in cartea funciara, dreptul cumparatorului B va deveni si el opozabil erga omnes, toate subiectele de drept nedeterminate fiind obligate sa-l respecte. Acesta este un exemplu specific pentru intelegerea modului in care actul isi produce efecte intre parti, dar el creeaza situatii ce sunt opozabile si subiectelor de drept care nu au participat la incheierea actului juridic.

In ceea ce priveste avanzii-cauza, in cazul prezentat, in masura in care A incaseaza banii dar decedeaza inainte de a transfera dreptul de proprietate si de a preda imobilul, aceasta obligatie se va transmite mostenitorului sau D care va fi obligat, desi nu a participat la incheierea contractului sa execute toate obligatiile ce-i reveneau antecesorului sau din cuprinsul acestuia. La fel, daca B decedeaza inainte de a achita pretul, dar dupa realizarea acordului de vointa, mostenitorul sau E va fi obligat sa stinga creanta, dar in acelasi timp imobilul va intra in masa succesorala, revenindu-i.

Succesorii pot fi universali (care dobandesc un intreg patrimoniu copilul unic, legatarul universal), cu titlu universal (care dobandesc o fractiune dintr-un patrimoniu in cazul mai multor copii, mai multor mostenitori dintr-o clasa mixta, mai multor legatari) sau cu titlu particular (acestia dobandesc un anumit drept, privit individual un imobil, un autoturism; se intalneste aceasta notiune si atunci cand nu este vorba de o transmitere pentru cauza de moarte ci transmiterea dreptului real are loc printr-un act care-si produce efecte intre vii: vanzare, donatie, schimb). Deosebirea esentiala este aceea ca succesorii universali vor raspunde pentru toate obligatiile pe care le preiau in masa succesorala, in timp ce succesorii cu titlu universal vor raspunde doar proportional cu cota de patrimoniu preluata. In ceea ce-I priveste pe succesorii cu titlu particular acestia vor raspunde exclusiv pentru obligatiile asumate de antecesorul lor in drepturi cu privire la bunul respectiv astfel daca mostenitorul preia un imobil in legatura cu care antecesorul sau a contractat lucrari de reparatii, el va fi tinut sa le achite; la fel, cumparatorul va fi tinut sa respecte un contract de inchiriere aflat in derulare privind imobilul pe care l-a cumparat, desi nu a fost parte la incheierea actului.

Creditorii chirografari suporta de asemenea efectele contractelor incheiate de debitorii lor care pot sa sporeasca sau sa reduca patrimoniul asupra caruia cei dintai au un gaj general.

Promisiune pentru altul A, in calitate de proprietar al cotei ideale de parte dintr-un imobil incheie cu B un contract ce are urmatorul obiect: A se obliga sa transfere dreptul de proprietate in favoarea lui B asupra cotei sale de parte si se obliga sa obtina si consimtamantul pentru vanzare a celuilalt coproprietar, C, care detine de asemenea parte din imobil.

Simulatia ceea ce este specific simulatiei este faptul ca ea presupune existenta concomitenta, intre acelasi parti, a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si altul secret, denumit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza, in tot sau in parte, aparenta juridica ce a fost creata prin actul public, simulat. Pentru a ne afla in fata unei simulatii este necesar ca actul secret contrainscrisul sa se fi incheiat concomitent, sau, eventual inainte de incheierea contractului aparent. De regula, prin simulatie partile urmaresc sa evite aplicarea unor legi sau sa ocoleasca prevederile prohibitive referitoare la anumite contracte. Astfel, debitorul va putea sa incheie un contract fictiv de vanzare-cumparare pentru a scoate un bun de valoare mare in mod aparent din propriul patrimoniu ce este afectat de un gaj general in favoarea unui creditor chirografar; o persoana afectata de o incapacitate speciala de folosinta va incheia contractul prin intermediul unei alte persoane ce nu este afectata de incapacitatea respectiva, aceasta din urma aparand ca parte in actul public; pentru a inlatura posibilitatea revocarii donatiei pentru cazul nasterii unui copil al donatorului, partile vor deghiza actul intr-un contract de vanzare-cumparare.

Simulatia in sine, nu este sanctionata cu nulitatea, sanctiunea specifica fiind inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin contractul secret si, dupa caz, inlaturarea simulatiei pe calea unei actiuni in simulatie.

Intre parti isi va produce efecte contrainscrisul ca o reflectare a principiului respectarii vointei reale a partilor cu conditia ca acesta sa respecte toate conditiile de valabilitate cerute de lege.

Fata de succesorii universali si cu titlu universal isi va produce efectul tot contractul secret, data fiind pozitia acestora fata de antecesorul lor.

Tertilor nu le poate fi opusa situatia juridica consacrata prin contrainscrisul secret al partilor, ci doar aceea care rezulta din contractul public, aparent, desi aceasta nu corespunde realitatii. Totusi, daca in momentul in care s-au nascut interesele lor legate de acest contract, ei ii cunosteau existenta, tertii nu vor putea refuza efectele contractului secret.

O alta regula este aceea ca in timp ce partile nu pot opune tertilor actul secret, tertii sunt indreptatiti sa invoce in beneficiul lor si impotriva partilor efectele actului secret.

O situatie speciala apare cand exista un conflict intre mai multi terti, in sensul ca unii dintre acestia au interesul sa invoce fata de parti contractul aparent, iar ceilalti au interesul sa invoce actul secret. De exemplu, o persoana incheie un contract fictiv de vanzare-cumparare cu privire la unele bunuri. In timp ce creditorii chirografari ai vanzatorului au interesul sa invoce contractul secret pentru a dovedi ca bunurile nu au iesit din patrimoniul debitorului, cei ai cumparatorului sunt interesati sa invoce contractul aparent pentru a putea aduce bunurile in patrimoniul propriului debitor; in acest caz va existe un conflict de interese intre creditorii chirografari ai vanzatorului si cei ai cumparatorului. Intr-un astfel de caz s-a stabilit ca vor avea prioritate tertii care vor invoca, cu buna credinta, actul aparent.

Mai mentionam in acest context doar faptul ca in masura in care o actiune in simulatie este admisa se inlatura efectele contractului aparent, singurul contract eficient ramanand contractul secret (se va reveni asupra acestei probleme la materia obligatiilor).

Reprezentarea poate fi legala sau conventionala si in oricare din aceste situatii poate fi totala (generala) atunci cand se confera reprezentantului puterea de a incheia pentru reprezentat toate actele juridice, cu exceptia celor strict personale, sau partiala (speciala) atunci cand se acorda acestuia puterea de a incheia doar un anumit act sau anumite acte juridice determinate.

Reprezentarea produce efecte sub trei aspecte: fata de reprezentat, efectele actului juridic civil se produc ca si in cazul in care el ar fi incheiat personal respectivul act; fata de tertul cocontractant efectele actului juridic se produc direct, el fiind personal parte iar fata de reprezentant nu se produc in nici un fel efectele actului juridic civil, el nefiind nici un moment parte in acestea.

Actiunile directe: potrivit art. 1488 Cod civil zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari date in apalt (in intreprindere) pot reclama plata lor de la comitent, pe atat pe cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei. In cazul in care se incheie un contract de antrepriza clientului (beneficiarului) ii revine in principal obligatia de plata a pretului. In principiu, plata pretului poate fi ceruta doar de antreprenor la data sau la datele stabilite de parti prin contract si doar in conditiile in care el si-a indeplinit propriile obligatii, in caz contrar clientul putand sa invoce exceptia de neexecutare a contractului. Prin derogare de la dreptul comun, articolul citat pune la dispozitia lucratorilor intrebuintati de antreprenor care nu au raporturi directe cu beneficiarul lucrarii o actiune directa pentru plata sumelor ce li se cuvin pentru lucrarile efectuate, in masura in care clientul este dator antreprenorului in momentul intentarii actiunii. Aceasta actiune directa ii pune la adapost pe lucratori de concursul altor creditori ai antreprenorului pe care ar fi trebuit sa-l suporte in cazul exercitarii actiunii indirecte oblice. Este adevarat ca in prezent, de regula, antreprenorul utilizeaza personal angajat pentru efectuarea lucrarilor, ori plata salariilor se face cu prioritate fata de alte creante, exceptiile fiind legate doar de anumite plati fata de bugetul statului care oricum nu ar putea fi inlaturate prin exercitarea actiunii directe. De altfel este si discutabil daca lucratorul ce este angajat cu contract de munca al antreprenorului poate formula o astfel de actiune directa, sau aceasta poate fi utilizata doar in cazul unor raporturi exclusiv de drept civil intre partile implicate in litigiu.

O alta actiune directa este cea reglementata de art. 1542 alin. 2 Cod civil. Deoarece mandatul este un contract intuitu personae, mandatarul trebuie sa indeplineasca personal obligatiile pe care si le-a asumat. Mandantul are insa dreptul de a ingadui mandatarului sa-si substituie o persoana in executarea contractului, cu mentiunea ca aceasta permisiune nu poate fi prezumata, ea trebuind sa fie expresa. Mandatarul raspunde pentru cel pe care l-a indicat sa-l substituie in executarea mandatului,. Asa cum raspunde pentru propriile fapte, in cazul in care facultatea de substituire nu I-a fost conferita precum si in cazul in care desi a avut aceasta posibilitate, fara aratarea persoanei substituitului, el si-a ales o persoana notoriu incapabila sau insolvabila. Oricum, in toate cazurile de substituire, legea confera mandantului dreptul de a actiona si direct impotriva substituitului.

4.Exceptie reala de la principiul relativitatii actelor juridice civile: contractul in folosul unei terte persoane (stipulatia pentru altul).

In cazul unei astfel de contract trei categorii de raporturi iau nastere:

-raporturile dintre stipulant si promitent actul incheiat a dat nastere mai multor categorii de raporturi juridice, printre clauzele acestuia fiind posibil sa se fi prevazut anumite drepturi in beneficiul stipulantului insusi, aceasta parte urmand regulile obisnuite ale efectelor dintre parti, caracteristice pentru orice fel de contract. Prezinta interes clauzele prin care s-a stipulat o obligatie in sarcina promitentului, in beneficiul unei terte persoane, drepturi ce se nasc in acest caz direct si nemijlocit in persoana tertului beneficiar. In masura in care promitentul nu isi va executa obligatia fata de tert, stipulantul va avea o actiune prin care sa obtina executarea obligatiei, cu sublinierea ca se va putea solicita si obtine executarea fata de terta persoana si nu fata de stipulant;

-raporturile dintre promitent si tertul beneficiar desi tertul beneficiar nu este parte in contract, el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau, indiferent de orice acceptare din partea sa, momentul dobandirii dreptului fiind cel al incheierii contractului dintre stipulant si promitent. Evident, tertul poate renunta la drept, renuntare ce poate profita stipulantului, promitentului sau unui tert, in functie de clauzele contractuale;

-raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar acestea vor avea regimul juridic determinat de natura raporturilor respective, in literatura de specialitate existand mai multe opinii in legatura cu justificarea producerii efectelor in patrimoniul unor terte persoane, in cazul stipulatiei pentru altul (asupra acestei probleme se va reveni la materia obligatiilor).



Ernest Lupan, op. cit. p. 257

Pentru o prezentare a altor definitii, Ernest Lupan, op. cit, p. 258, nota 1.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Cauzele si conditiile savarsirii infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, savarsite din culpa
Modalitatile dreptului de proprietate
DREPTURILE OMULUI IN SISTEMUL ORGANIZATIEI NATIUNILOR UNITE
Actul juridic civil - Notiune si clasificare
Insulta
ACTELE PREGATITOARE
Fraudarea legii in dreptul international privat
Obiectul raportului juridic civil
Caracteristicile primelor forme de organizare statala
Dreptul de acrescamant (sau de adaugire)














loading...