Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
» Faptul discriminarii si cadrul juridic


Faptul discriminarii si cadrul juridic




Faptul discriminarii si cadrul juridic

1.1. Discriminarea si consecintele ei




In Carta de fundamentare a ONU (articolul 55) se mentioneaza ca oamenii au drepturi si libertati egale, indiferent de apartenenta rasiala, sexuala, lingvistica ori religioasa.

In anul 1948, in documentul intitulat Declaratia Universala a drepturilor omului, erau mentionate si alte repere de care trebuie sa se tina neaparat seama pentru a nu genera inegalitati. Astfel, culoarea pielii, marimea proprietatii, diferentele de opinie, originea nationala, originea sociala, deosebirile statutare etc. Erau variatii acceptate, despre care se sustinea ca nu trebuie, in nici o imprejurare, sa diminueze din cuantumul si natura drepturilor/libertatilor indivizilor. Orice favorizare/defavorizare petrecuta in aceste directii era definita ca act de discriminare.

Chiar daca din perspectiva principiala discriminarea este exclusa, in realitate ea se produce in mod curent.

Prejudecatile si reprezentarile intervin decisiv in fenomenele de atribuire a unor caracteristici etnopsihice si culturale etniilor.

Daca etichetarea se face fie de o parte, fie de alta a unei valori medii, atunci atribuirea defectelor este discriminanta deoarece nu toti indivizii dintr-o etnie sunt la fel, iar alocarea trasaturii nu este rezultatul unei analize stiintifice.

In conditii de munca si rezultate egale, barbatii primesc salarii mai mari decat femeile, ascensiunea statutara a femeilor este mult mai greoaie decat in cazul barbatilor, numarul femeilor care conduc grupuri profesionale de barbati este net inferior variantei in care un barbat dirijeaza activitatea profesionala a unor colective de femei etc. Discriminarea este evidenta si, in ciuda oricaror dovezi legate de lipsa ei de fundament, se conserva.

Chiar daca legislatia nu ingradeste accesul indivizilor in treptele superioare de scolarizare, „inegalitatea sanselor” se impune de la sine, intrucat indivizii din clasele inferioare nu risca sa investeasca in educatie (amortizarea este prea indepartata si improbabila – vezi Boudon, 1973). Desi deschiderile functionale ale societatii sunt democratice, indivizii si grupurile vulnerabile actioneaza in forma autodiscriminarii deoarece nu aspira la o educatie superioara si nu se folosesc de permisivitatea normativa. Cazul copiilor infestati HIV si a elevilor cuprinssi deja in scolile romanesti lucrurile s-au petrecut invers; ei aspirau sa fie alaturi de colegii lor dar atitudinile acelora le accentua suferinta . chiar si profesorii evitau sa aiba o relatie directa cu elevii infestasi HIVSI MAI dramatic, personalul sanitar refuza sa le acorde asistenta. Toate acestea prtoveneau din lipsa de cunoastere . Oamenii aveau informatii putine si deformate despre posibilitatile de infectare HIV .SI POVESTESTI DESPRE CEEA CE S-A PETRECUT IN Romania anilor 1990-2000.PROIECTE DE INFORMARE A POPULATIEI , A COMUNITATILOR EDUCATIONALE PRIVIND SPECIFICUL hiv

Nu continuam sirul exemplificarilor deoarece, finalmente, ajungem la aceleasi concluzii:

Tipologia situatiilor de discriminare este aferenta tipologiei grupurilor minoritare ; chiar daca ar fi ca intr-o societate actele de discriminare sa fie eliminate in totalitate, cele mai multe dintre grupurile minoritare s-ar mentine (grupurile etnice, grupul bolnavilor HIVSIDA, ale minoritatilor sexuale, ale imigrantilor, etc.), dar s-ar diminua sensibil registrul asistatilor; oricate cazuri de aceasta natura am inregistra, esenta lor ramane discriminarea, care consta, in ultima instanta, in aplicarea de tratamente (culturale, medicale, sociale etc.) inegale unor persoane care sunt egale in drepturi.

Fiecare dintre exemplele de discriminare prezentate are o rezolvare specifica. Totusi, stiind ca discriminarea genereaza grupuri minoritare si ravnind la realizarea unei asistente sociale centrate pe grupul minoritar, ne punem serioase semne de intrebare asupra posibilitatii de a realiza interventii eficiente.

Dintre pasii strategiei adecvati acestui scop credem ca nu ar trebui sa lipseasca: Obtinerea unui raspuns detaliat la intrebarea : de ce se produce discriminarea ? detaliaza raspunsul la aceasta intrebare ! acesta este cheia de bolta a lucrarii tale ! !!! Cu acest prilej descopera cauzele care determina atitudinea discriminatorie,

Pregatirea reactiei fata de discriminare. Vei elabora sau gasesti in materiale le vremii/ presa STUDIUL DE CAZ care va constitui un capitol

Asistenta sociala intervine,( cum, cand, in ce fel, cu ce scop ??????? scrie mai mult si mai concret despre ce face asistentul social pentru incluziunea si integrarea persoanelor HIV )

Masuri pentru prevenirea discriminarii

Elaborarea unui sistem normativ egalitar antidiscriminatoriu prin care sa se urmareasca (vezi si Banton, 1998, p. 102): un standard existential stabilit prin lege; formularea unui program riguros de aplicare a legii; masurarea obiectiva a rezultatelor aplicarii legii; preocupari permanente referitoare la cunoasterea efectelor legii atat din perspectiva celor care pot fi discriminati, cat si din ipostaza celor care discrimineaza.

1.2. Fisa de potential asistential

O societate in care ar exista doar fenomene normale si manifestari cu abatere pozitiva fata de normalitate ar putea fi considerata ideala. Pana in prezent, un asemenea model de societate nu s-a impus nicaieri, nici macar la nivelul unor grupari cu dimensiuni demografice mai reduse decat cele societale.

Subnormalul este asadar o prezenta obiectiva in peisajul social, numai ca trebuie sa distingem cateva tendinte in manifestarile lui: unele deficiente tin exclusiv de om, adica de cultura si vointa lui (consumul de droguri, alcoolismul, organizarea in bande criminale etc), iar altele sunt din nastere (imbecilitatea, malformatiile fizice etc.); unele subnormalitati actioneaza pe durate mari, ajungand sa se intinda pe intreaga viata (handicapurile fizice foarte severe, bolile incurabile etc), iar altele pot avea durate scurte (somajul, cersetoria, prostitutia); unele insuficiente (saracia, analfabetismul, rasismul, SIDA etc.) provoaca efecte foarte grave, iar altele (nonconformismul, asumarea statutului de „persoana singura”, imaturitatea afectiva etc.) genereaza efecte tolerabile.

Toate tipurile de situatii subnormale sunt impovaratoare atat pentru individ, cat si pentru grup. Persistenta in cadrul acestora ii poate transforma pe cei in cauza in marginali sau, si mai grav, in exclusi . Starea de vulnerabilitate este, evident, disconfortanta, dar reprezinta incipienta subnormalitatii; in schimb, statutele de marginal si, mai ales, cel de exclus sunt cu mult mai grave, stigmatizante si insuportabile. Interventiile de reabilitare devin de aceasta data imperative, dar ele depind de potentialul asistential vehiculat de mediul social in care se produc.

In societatile actuale, in care asistenta sociala reprezinta un departament bine definit si cu obiective precise, sunt delimitate tipurile de probleme sociale carora trebuie sa li se raspunda si, de asemenea, exista estimari asupra numarului persoanelor care ar trebui sa beneficieze de interventii asistentiale. Nu este suficient insa sa se cunoasca doar amplasarea disfunctiilor, ci trebuie, la fel de bine, daca nu chiar cu mai multa precizie, sa se stie marimea capacitatii asistentiale. In acest sens, este recomandabil, din punct de vedere metodologic, sa se intocmeasca fisa potentialului asistential, in care sa fie specificate, chiar enumerate in maniera detaliata, componentele indispensabile amintite mai sus (metodele si resursele), la care sa se adauge: estimari asupra rezolvarii problemelor prin bioaltruism, altruism si asistare de tip traditional; inventarierea institutiilor asistentiale si a tipurilor de insuficiente la care ele sunt capabile in orice moment sa intervina; numarul de specialisti si de voluntari mobilizabili in asistenta sociala, precum si distribuirea lor in teritoriu in concordanta cu numarul zonal al asistatilor; prevederile legislative care sprijina si ordoneaza activitatea de asistenta sociala.

Importanta cea mai mare o au, in sistemul national de asistenta sociala, metodele (tehnicile) de interventie si marimea resurselor la care se poate apela pentru a realiza asistenta eficienta. In total, sunt sase capitole care trebuie sa figureze in fisa de potential asistential. O astfel de fisa trebuie sa existe la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, ca o imagine globala asupra potentialului asistential intern.

1.3. Serviciile si institutiile de asistenta sociala

Noul pachet legislativ din Romania deleaga responsabilitatea dezvoltarii serviciilor sociale autoritatilor publice locale reprezentate de consiliile judetene si, respectiv, consiliile locale. La ora actuala, toate consiliile judetene au dezvoltat asemenea servicii sociale. Situatia este critica la nivelul comunelor si al localitatilor, unde mare parte a liderilor locali nu au inteles inca necesitatea aplicarii legii si, implicit, a dezvoltarii serviciilor publice de asistenta sociala.

Serviciile sociale si in special cele de asistenta sociala ocupa un loc aparte in cadrul sistemului de protectie sociala. Pentru a elimina orice confuzie in ceea ce priveste sistemul de protectie sociala si sistemul de asistenta sociala mentionam faptul ca sistemul de asistenta sociala este o parte componenta a celui de protectie sociala, o ultima „plasa” de prindere a persoanelor dezavantajate social, un ultim „paravan” in calea marginalizarii si a excluderii sociale.

Orice sistem de protectie sociala cuprinde beneficii sociale financiare care pot fi contributorii, si se refera la domeniul asigurarilor sociale, sau noncon-tributorii, ca forma de ajutor social, cum ar fi venitul minim garantat si serviciile sociale.

Serviciile de asistenta sociala sunt o parte componenta a serviciilor sociale. Conform legislatiei in vigoare, respectiv legii privind sistemul national de asistenta sociala, „serviciile sociale au drept obiectiv mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie, cronice sau de urgenta, in cazul in care persoana sau familia este incapabila sa o solutioneze singura” [1](Legea nr. 705/2001, art. 18).





Aceeasi lege stipuleaza in art. 19 faptul ca sistemul serviciilor sociale este sustinut financiar si tehnic de catre stat, evident promovand un parteneriat cu comunitatea locala si cu reprezentanti ai societatii civile, iar art. 20 mentioneaza contextele in care se acorda aceste servicii sociale: la domiciliu, in institutii specializate de zi sau in institutii rezidentiale.

Potrivit art. 21, serviciile sociale se clasifica in „servicii de asistenta sociala si servicii de ingrijire social-medicala adresate in special persoanelor care sufera de boli incurabile in ultima faza”.

O alta clasificare este redata in art. 24 : „Serviciile de asistenta sociala pot fi servicii de asistenta sociala comunitara si servicii de asistenta sociala specializate. Serviciile de asistenta sociala comunitara au un caracter primar general si se acorda la domiciliu, in familie si in comunitate. Serviciile de asistenta sociala specializate se acorda pentru nevoi speciale atat la domiciliu, cat si in institutii specializate sau in cadrul altor institutii, cum ar fi : scoli, spitale, penitenciare si alte unitati”.

In ceea ce priveste obiectivul acestor servicii sociale, el nu poate fi altul decat sa-i ajute pe cei care se confrunta cu diferite nevoi. „Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate.

Serviciile de asistenta sociala sunt servicii profesionalizate si sunt efectuate de persoane cu calificare in domeniu. Serviciile de asistenta sociala se realizeaza prin metode si tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistenta si de interventie sociala si constau, in principal, din informare, consiliere, terapie individuala si colectiva.” (art. 23)

Serviciile de asistenta sociala intervin pentru a asigura individului ce se confrunta cu probleme o functionare sociala normala. Beneficiarii serviciilor de asistenta sociala sunt: copii aflati in dificultate sau in situatie de risc, copii cu diverse dizabilitati, persoane sau familii care se confrunta cu dizabilitatea, cu saracia si lipsurile materiale, someri, tineri aflati in institutii si care la varsta de 18 ani trebuie sa paraseasca institutiile respective, familii monoparentale, consumatori de droguri, persoane infectate cu HIV/SIDA.

Prestatia se acorda in functie de nevoi pe baza principiului solidaritatii.

Potrivit legii, prestatiile sociale in bani sau in natura cuprind: alocatiile familiale, ajutoarele sociale si speciale catre familii sau persoane.

In ceea ce priveste furnizarea serviciilor sociale, OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale stipuleaza faptul ca: „Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, dupa cum urmeaza:

serviciul public de asistenta sociala la nivel judetean si local;

alte servicii publice specializate la nivel judetean sau local;

unitati de asistenta medico-sociala;

institutii publice care dezvolta compartimente specializate de asistenta sociala;

asociatii si fundatii, cultele religioase si orice alte forme organizate ale societatii civile ;

persoane fizice autorizate in conditiile legii;

filiale si sucursale ale asociatiilor si fundatiilor internationale recunoscute in conformitate cu legislatia in vigoare ;

organizatii internationale de profil” (art. 11).

Cele mai dezvoltate servicii de asistenta sociala din tara noastra sunt cele adresate protectiei copilului. Acest fapt se datoreaza nu doar presiunilor realizate de Uniunea Europeana – fiind cunoscute criticile uneori nefondate, dar extrem de penetrante ale baronesei Emma Nicholson, dar si intelegerii de catre oficialii romani a importantei acestui segment de populatie aflate in dificultate.

Exista insa si servicii si prestatii sociale destinate persoanelor cu dizabilitati, persoanelor sarace (venit minim garantat, ajutoare speciale, ajutoare pentru caldura), somerilor (ajutor de somaj, gasirea unui loc de munca), persoanelor dependente de droguri (programe nationale dezvoltate de institutii abilitate).

Sigur ca aceste servicii se afla la inceput de drum si, ca atare, inregistreaza inca multe incoerente si neajunsuri, dar ele reprezinta un nucleu in jurul caruia se pot dezvolta alte servicii de asistenta sociala.

1.3.1. Institutiile de asistenta sociala

In cadrul sistemului global de asistenta sociala un loc aparte il ocupa institutiile cu responsabilitati in sfera asistentei sociale. Legislatia de specialitate contine referiri exprese la institutiile de asistenta sociala.

Implicarea anumitor institutii guvernamentale in asistenta sociala a depins in mare parte de vointa politica si, implicit, de gradul de reforma structurala promovata de guvernele de dupa ‘89. Din studiile realizate de diverse institutii internationale implicate in sustinerea reformei de descentralizare a serviciilor sociale putem constata ca doar in ultima decada s-au inregistrat progresiv rezultate semnificative.

Avantajul acestei profesii este dat de faptul ca directiile de dezvoltare in asistenta sociala sunt aceleasi indiferent de orientarea politica a guvernantilor.

Institutiile de asistenta sociala sunt entitati specializate in functie de categoria sociala careia i se adreseaza. Sunt infiintate la nivel local si finantate atat de la bugetul de stat, cat si de la bugetul judetean sau de la bugetele locale.

Institutiile de asistenta sociala sunt infiintate si organizate ca unitati specializate, publice sau private. Institutiile de asistenta sociala asigura protectie, ocrotire, gazduire, ingrijire, activitati de recuperare si reintegrare sociala pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice si alte categorii de persoane, in functie de nevoile specifice (Legea nr. 705/2001, art. 27).

Persoanele care apeleaza la astfel de institutii trebuie sa indeplineasca anumite conditii.

Gazduirea in institutiile de asistenta sociala se realizeaza atunci cand mentinerea la domiciliu nu este posibila si poate fi dispusa in urma evaluarii sociale si sociomedicale a persoanei, cu consimtamantul acesteia. In situatia in care nu se poate obtine consimtamantul persoanei, accesul acesteia in institutiile de asistenta sociala se realizeaza cu consimtamantul reprezentantului legal sau, dupa caz, cu acordul autoritatii tutelare (Legea nr. 705/2001, art. 28).

Acest tip de servicii pot fi acordate in medii diferite. Exista si situatii in care institutiile de asistenta sociala pot acorda servicii sociale si la domiciliul persoanelor, in functie de nevoile acestora.

Responsabilitatea rezolvarii problemelor sociale revine consiliilor locale.

1.4. Functiile serviciilor de asistenta sociala

Scopul serviciilor de asistenta sociala este acela de a ajuta persoanele aflate in dificultate sa depaseasca situatiile respective, resimtite ca situatii-limita, pentru a functiona la parametrii optimi din punct de vedere social.

Toate serviciile de asistenta sociala indeplinesc urmatoarele functii (cf. Zamfir, 1999, pp. 246-247):

• dezvoltarea capacitatilor proprii: sprijina dezvoltarea capacitatilor indivizilor, a familiilor si comunitatilor de solutionare prin efort propriu a problemelor dificile de natura personala, familiala sau socio-institutionala cu care se confrunta; suport profesional: bazat pe cunostinte si tehnici profesionale pentru solutionarea problemelor personale, familiale, comunitare care depasesc capacitatea naturala de raspuns. Se acorda suport profesional prin consiliere, terapie individuala sau de grup pentru persoanele care nu pot depasi prin resurse proprii situatiile de dificultate in care se afla; facilitarea absorbtiei suportului social pus la dispozitie de sistemul public sau de cel privat/comunitar. Multe persoane/familii aflate temporar in dificultate nu cunosc formele de suport financiar/institutional disponibile la care au dreptul si de aceea asistentul social are misiunea de a-i informa despre prestatiile sociale de care pot beneficia; focalizarea si eficientizarea suportului social: asistenta sociala reprezinta un instrument in utilizarea focalizata si selectiva a diferitelor forme de suport social pentru familiile/persoanele aflate in situatie de dificultate, precum si asigurarea utilizarii efective a resurselor alocate pentru nevoia avuta in vedere; apararea intereselor si drepturilor persoanelor aflate in nevoie/dificultate : in cazul in care acestea sunt amenintate, iar victima nu este capabila sa actioneze in mod eficient pentru asigurarea respectarii acestor drepturi.

Acestor cinci functii esentiale pe care le indeplinesc serviciile de asistenta sociala le mai putem adauga alte doua la fel de importante : diagnoza problemelor socio-umane, asistenta sociala stabileste o „harta” a problemelor sociale la nivel comunitar, identifica si inregistreaza segmentul populatiei vulnerabile. Intotdeauna la nivelul unei comunitati vor exista categorii sociale vulnerabile ce risca marginalizarea si excluderea sociala; preventie: serviciile de asistenta sociala previn instalarea unor procese sociale patologice (consum de droguri, delincventa, abandon scolar, neglijarea copiilor, violenta domestica).



1.5. Principii de organizare a serviciilor de asistenta sociala

Serviciile de asistenta sociala sunt extrem de importante in cadrul unui sistem modern de protectie sociala. Acestea au o logica specifica, sunt organizate conform unei structuri, a unor principii bine stabilite. Aceste principii organizatorice sunt urmatoarele (cf. Zamfir, 1999, pp. 247-248): imbinarea asistentei sociale generale cu asistenta sociala specializata.

Serviciile de asistenta sociala sunt dezvoltate pe doua niveluri: a) servicii de asistenta sociala generale, dezvoltate la nivel teritorial/comunitar si care ofera un prim suport celor aflati in dificultate. Acestea asigura o monitorizare continua a problemelor dintr-o comunitate, urmarind modul in care persoanele aflate in dificultate se reintegreaza intr-o viata normala; b) servicii de asistenta sociala specializate care se adreseaza anumitor tipuri de probleme, cu mijloace mai specializate;

Asistenta sociala are un caracter global, abordand persoana in mod holist.

Persoana nu poate fi abordata in mod fragmentar, nici metodologic si nici organizatoric. Abordarea globala este o tendinta structurala pentru organizarea serviciilor sociale comunitare. Evidentiaza principiul interdependentei problemelor persoanei, familiei si comunitatii. Acestea nu pot fi tratate in mod separat;

Dreptul de a primi asistenta sociala in situatii de necesitate este un drept universal al tuturor membrilor colectivitatii. Serviciile de asistenta sociala nu sunt destinate numai celor saraci. Si cei care au un standard satisfacator de viata pot avea de infruntat situatii de dificultate pe care nu le pot solutiona cu mijloacele si capacitatile disponibile;

Asistenta sociala are un caracter profesional. Spre deosebire de sprijinul interpersonal si caritabil traditional, asistenta sociala moderna reprezinta o profesie inalt calificata care absoarbe cunostinte specializate din toate stiintele socioumane. Ea presupune in acelasi timp deprinderi, abilitati practice si un set de valori, principii, norme, reguli morale ce alcatuiesc codul deontologic al profesiei;

Persoana reprezinta valoarea suprema a actului de asistenta sociala; Baza organizarii serviciilor de asistenta sociala este comunitatea.

Responsabilitatile si deciziile de organizare sunt ale comunitatii locale. Asistenta sociala contribuie la integrarea si functionarea sociala normala a individului/familiei.

Bibliografie acesta bibliografie e plina de riscuri deoarece ar trebui sa citesti in limba respectiva mai bine ca vorbitorii nnativi

si comisia poate sa te intrebe ceva chiar in engleza si ????.

Apoi, sunt putine surse bibliografice care sa indice tema si specificul ei -la fiecare citat trebuie sa apara sursa bibliografica in subsoluol paginii cu toate datele de identificare a cartii -sursa

Abeles, G. (1976), „ Researching the unresearcheble: Experimentation on the double bind”, in Sluzki, C.E., Ransom, D.C. (ed.), Double Bind: The Foundation of the Communicational Approach to the Family, Grune & Stratton, New York.

Addams, J. (1910), Twenty Years at Hull House, Macmillan, New York.

Addams, J. (1922), Peace and Bread In Time of War, Macmillan, New York.

Addams, J. (1930), The Second Twenty Years at Hull House, Macmillan, New York.

ANPDC (2004), Evolutia reformei in domeniul protectiei copilului, iunie 2001-septembrie 2004, Bucuresti.

ANPH (2003), Planul national de actiune 2003-2006, de la izolare la participare, Bucuresti.

Axenciuc, V. (2000), Avutia nationala a Romaniei, cercetari istorice comparate 1860-1839,

Centrul Roman de Economie Comparata si Consensuala, Bucuresti.

Baldwin, B.A. (1978), „A paradigm for the classification of emotional crises : Implications for crisis intervention”, in American Journal of Orthopsychiatry, 48 (3), pp. 538-551.

Barber, B. (2000), Jihad vs. McWorld, in Lechner, F.J., Boli, J. (ed.), The Globalization Reader, Blackwell Publishers, Maiden.

Barbu, D. (coord.) (2000), Firea romanilor, Editura Nemira, Bucuresti.

Barker, R. (1995), The Social Work Dictionary (ed. A ITI-a), NASW Press, Washington, D.C. Bateson, G. (1979), Mind and Nature : A Necessary Unity, E.P. Dutton, New York.

Berne, E. (1961), Transactional Analysis in Psychotherapy, Grove Press, New York.

Bloom, M.; Fischer, J. (1982), Evaluating Practice: Guidelines for the Accountable

Professional, Prentice-Hall, Englewood Cliffs.

Bloom, M. (1990), Introducing to the Drama of Social Work, Peacock Press, Ithaca.

Brager, G., Specht, H. (1973), Community Organizing, Columbia University Press, New

York.

Bronfenbrenner, U. (1979), The Ecology of Human Development, Harvard University Press, Cambridge.

Buzducea, D. (1997), SIDA. Confluente psihosociale, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti.

Buzducea, D. (1999), Geopolitica saraciei. Politici sociale in sfera grupurilor umane

aflate in risc de excludere sociala. Editura Astrobios, Bucuresti.

Buzducea, D. (1999), Cetati si ruine. Introducere in studiul problemelor sociale, Editura

Stiinta si Tehnica, Bucuresti.

Buzducea, D. (2001), Globalizarea. Structuri paradigmatice moderne, Editura Ars Docendi, Bucuresti.

Caplan, G. (1961), An Approach to Community Mental Health, Grune and Stratton, New York.

Caplan, G. (1964), Principles of Preventive Psychiatry, Basic Books, New York.

Carkhuff, R.R. (1969), Helping and Human Relations: A Primer for Lay and Professional Helpers, vol. 2, Holt, Rinehart and Winston, New York.

CASPIS, Guvernul Romaniei (2002), „Planul National Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale”, in Revista de Asistenta Sociala, nr. 3.

Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala (2001), Proiecte pentru rromii din Romania, 1990-2000, AMM Design, Cluj-Napoca.

Chisevescu, D.P. Et al. (1998), „Injection practices among nurses – Valcea, Romania”, in Morbidity and Mortality Weekly Review, 50 (4), pp. 59-61.

Compton, B.; Galaway, B. (1984), Social Work Processes, Dorsey, Chicago.

Compton, B.; Galaway, B. (ed.) (1994), Social Work Processes, Brooks/Cole, Pacific Grove.



Constantinul, F. (1999), O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti.

Corey, G. (1990), Theories and Practice in Counselling and Psychotherapy, Brooks & Cole, California.

Corey, G. (1991), Case Approach to Gestalt Therapy in Case Approach to Counselling and Psychoterapy (ed. A Ill-a), Wadsworth Inc., Belmont, California.

Corsini, R.J. (1978), Current Psychotherapies, EE. Peacock Publisher, Illinois.

Costin, D.; Cace, S. (coord.) (2004), Strada intre fascinatie si servitute, UNICEF, Bucuresti.

Coulshed, V. (1993), Practica asistentei sociale, Editura Alternative, Bucuresti.

Coulshed, V.; Orme, J. (1998), Social Work Practice, Macmillan, Londra.

Crouch, R.C. (1979), „Social work defined”, in Social Work, 24, pp. 46-

Democratic Leadership Council (1999), Roundtable Discussion on The Third Way: Progressive Governance for the 21s’ Century, 25 aprilie, Washington, D.C.

Doel, M.; Marsh, P. (1992), Task Centered Social Work, Ashgate, Londra.

Dominelli, L. (1988), Anti-Racist Social Work, Macmillan, Londra.

Dominelli, L. (1996), „Deprofessionalising social work: Equal opportunities, competences and postmodernism”, in British Journal of Social Work, 26 (2), pp. 153-175.

Dominelli, L. ; Hoogvelt, A. (1997), ..Globalization and the technocratization of social work”, in Critical Social Policy, 47 (2), pp. 45- 62.

Drucker, P. (1999), Realitatile lumii de maine, Editura Teora, Bucuresti.

Duncan, D.; Gold, R. (1982), Drugs and the Whole Person, John Wiley & Sons, New York.

ECHP (2001), 7996 as Reported in the Social Situation in the European Union 2001.

Einstein, S. (1972), „The use and missuse of drugs in commuter”, in Town. Drug Forum, 1 (4), pp. 401-416.

Epstein, L. (1988), Helping People : The Task Centered Approach, Merrill Publishing

Company, Columbus.

European Commission (2002), Joint Report on Social Inclusion, Luxemburg.

Flexner, A. (1915), „Is social work a profession?”, in In Proceedings of the National

Conference of Charities and Correction, Hildman, Chicago, pp. 576-590.

Fuller, R. ; Meyers, R. (1941), „Some aspects of a theory of social problems”, in American Sociological Review, 6, pp. 24-32.

Garbarino, J. (1990), „The human ecology of early risk”, in Meiseis, S.J., Shankoff,

J.P. (ed.), Handbook of Early Childhood Intervention, Cambridge University Press,

New York.

Garbarino, J. ; Kostelny, K. (1992), „Child maltreatment as a comunity problem”, in Child Abuse and Neglect, 16, pp. 455-464.

Gelfand, B. (1988), The Creative Practitioner: Creative Theory and Method for the Helping Services, Haworth Press, New York.

Germain, C.B. (1984), Social Work Practice in Health Care, Free Press, New York.

Germain, C.B., Gitterman, A. (1987), „Life model versus conflict model”, in Social Work, 32, pp. 552-553.

Germain, C.B. ; Gitterman, A. (1996), The Life Model of Social Work Practice: Advanced Theory and Practice, Columbia University Press, New York.

Gibelman, M. (1995), What Social Workers Do, NASW Press, Washington, D.C. Giddens, A. (1991), Modernity and Self-Identity.

Self in the Late Modern Age, Polity Press, Cambridge.

Giddens, A. (2001), A treia cale si criticii ei, Editura Polirom, Iasi.

Golan, N. (1974), „Crisis theory and social work practice”, in Turner, F.J.

(ed.), Social Work Treatment : Interlocking Theoretical Approaches, Free Press, New York.

Golan, N. (1978), Treatment in Crisis Situations, Free Press, New York.

Goldstein, H. (1973), Social Work Practice : A Unitary Approach, University of South Carolina Press, Columbia.

Government of Romania, Ministry of Labor, Social Solidarity and Family, National Authority for the Persons with Handicap (2003), Romania’s Progress in Implementing the United Nations Action Program Concerning the Persons with Disabilities, Bucuresti.

Haley, J. (1976), Problem-Solving Therapy, Jossey-Bass, San Francisco.

Haley, J. (1987), Problem-Solving Therapy, Jossey-Bass, San Francisco.

Harris, T. (1967), I’m OK – You’re OK, Avon, New York.

Hearn, L. (1982), „The problems of theory and practice in social work and social work education”, in Issues in Social Work Education, 2 (2).

Hepworth, D.H. ; Larsen, J.A. (1990), Direct Social Work Practice : Theory and Skills,

Wadsworth, Belmont.



-Legea nr. 705/2001, art. 18).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Drept




Protectia creditorilor
Puterea judecatoreasca si puterea legislativa
Cauzele si conditiile savarsirii infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, savarsite din culpa
Implinirea termenelor de prescriptie
Falsul material in inscrisuri oficiale: continut legal, elemente de structura
Conceptul de izvor al dreptului. Obiceiul ca izvor de drept.
Contractul de locatiune – art. 1410 – 1490 Cod civil
DREPTUL EXECUTIONAL PENAL
DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL
Societate, stat, drept, morala














loading...