Metodologia investigarii accidentelor rutiere - lucrare de absolvire

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

DIRECTIA GENERALA DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI BRIGADA DE POLITIE RUTIERA

LUCRARE DE ABSOLVIRE

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

DIRECTIA GENERALA DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI BRIGADA DE POLITIE RUTIERA

METODOLOGIA INVESTIGARII

ACCIDENTELOR RUTIERE

C U P R I N S

Cap.I - Notiuni generale

Sec.1 - Accidente rutiere si siguranta circulatiei pe drumurile publice

Sec.2 - Considerente cu privire la continutul notiunii de " accidente de

circulatie Cauzele accidentelor de circulatie.

Cap.II - Pregatirea in vederea efectuarii cercetarii la fata locului

Sec.1 - Activitati preliminare deplasarii la fata locului.

Sec.2 - Sarcinile lucratorilor ce au ajuns primii la fata locului.

Sec.3 - Primele masuri ce trebuiesc luate la fata locului de catre echipa de

Cercetare.

Cap.III - Primele masuri ce se intreprind pentru administrarea probelor

Sec.1 - Desfasurarea cercetarii la fata locului.

Sec.2 - Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in accident.

Sec.3 - Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului.

Sec.4 - Examinarea autovehiculului despre care se presupune ca a fost implicat

in accident.

Sec.5 - Ascultarea martorilor oculari si a persoanelor vatamate.

Sec.6 - Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica.

Sec.7 - Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului auto implicat in

accident, luarea primelor masuri pentru asigurarea fluentei traficului

rutier si conservarea autovehiculului angajat in evenimentul rutier.

Cap.IV - Efectuarea altor acte de urmarire penala

Sec.1 - Planificarea cercetarilor.

Sec.2 - Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor tehnico-stiintifice

sau expertizelor criminalistice.

Sec.3 - Ascultatrea martorilor.

Sec.4 - Ascultarea invinuitilor.

Sec.5 - Dispunerea expertizei tehnice auto.

Sec.6 - Reconstituirea.

CAPITOLUL I

Notiuni generale

Sectiunea 1

Accidentele rutiere si siguranta circulatiei pe drumurile publice.

Reglementari juridice.

Marile prefaceri ale vietii economice si sociale, cuceririle stiintifice, au exercitat

o puternica innoire asupra circulatiei rutiere dand nastere expresiei, pe cat de simbolice pe atat de plastice de " explozie rutiera , care pe langa avantajele oferite a generat si unele consecinte nefaste, exprimate prin numarul mare de accidente rutiere, soldate cu numeroase pierderi de vieti omenesti, raniri de persoane si importante pagube materiale.

Dincolo de eforturile conjugate ale tuturor factorilor chemati sa confere participantilor la trafic-induferent de calitatea pe care o au : pietoni, conducatori de autovehicule- siguranta si confort in cadrul amplului proces la care sunt partasi pe drumurile publice, se inregistreaza evenimente rutiere, unele cu consecinte tragice.

In Romania, studiile si statisticile efectuate evidentiaza faptul ca in medie, din cinci accidente rutiere grave, trei s-au produs din culpa exclusiva a victimei, respectiv datorandu-se culpei pietonilor.Aceleasi statistici confirma ca dintre persoanele care si-au pierdut viata in accidente de trafic rutier, 65% au fost pietoni, 20% conducatori auto,restul de 26% fiind persoane aflate in autovehiculele accidentate.

In aceeasi ordine de idei, trebuie mentionat faptul ca peste 47% din accidente s-au produs in mediul rural, iar restul pe drumurile publice din afara localitatilor.Mai mult, aproape 70% din evenimentele rutiere se datoreaza implicarii autoturismelor, celelalte tipuri de autovehicule aducandu-si aportul, dupa cum urmeaza : autocamioanel 20%, automacaralele 2%, autocisternele 8%, autobuzele si tramvaiele 2%.

Daca adaugam, la cele de mai sus si cheltuielile ocazionate de spitalizarea celor vatamati, precum si diminuarea capacitatii de munca ajungem la concluzia ca trebuie sa se acorde o atentie mult mai mare prevenirii accidentelor de circulatie, cercetarii imprejurarilor si cauzelor ce le genereaza, precum si imbunatatirii elementelor ce concura la siguranta circulatiei autovehiculului,drum etc.

Circulatia autovehiculelor pe drumurile publice in tara noastra este reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata in Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006.

In aceasta Ordonanta sunt prevazute obligatiile tuturor participantilor la traficul rutier(conducatori de autovehicule sau vehicule cu tractiune animala,pietoni,biciclisti etc.), precum si regulile de circulatie ce trebuiesc respectate, infractiunile si sanctiunile aplicate pentru incalcarea unor reguli esentiale sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

In ceea ce priveste notiunea de accident de circulatie, aceasta poate fi definita drept un eveniment, produs pe drumurile publice, constand din coliziunea a doua sau mai multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor etc., avand ca rezultat vatamarea integritatii corporale ori moartea unei persoane, pagube materiale, precum si stanjenirea circulatiei.

Putem spune ca accidentul de circulatie se datoreaza nerespectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice de catre cei care le folosesc si care pot avea consecinte grave, cum ar fi, de pilda, moartea sau vatamarea corporala a persoanelor, avarierea, degradarea ori distrugerea vehiculelor angajate in accident.

Altfel spus, accidentul de circulatie consta intr-un eveniment cu urmari socialmente periculoase, care se produc in timpul circulatiei pe drumurile publice, ca urmare a actiunii ori omisiunii conducatorilor auto sau altor persoane ori cauze.

In legislatia noastra actuala, tragerea la raspunderea penala se realizeaza respectand principiile de baza cosacrate in art.17,alin.2 si art.72 din Codul Penal, in sensul ca infractiunea fiind o fapta grava care creeaza un pericol social, este unicul temei al raspunderii penale, iar aplicare pedepsei fiind destinata sa previna astfel de fapte, tragerea la raspundere penala trebuie sa se faca in toate cazurile si inlimitele prevazute de legea penala, inclusiv, in cazul accidentelor de circulatie soldate cu urmari de natura celor aratate, prezentand gradul de pericol social al unei infractiuni.

In cazul infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art.178 Cod penal, subiect al infractiunii poate fi orice persoana care conduce un autovehicul sau vehicul pe drumurile publice si care incalca dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice.

Cand persoana vinovata de accident se afla sub influenta alcoolului sau in stare de ebrietate, sanctiunea prevazuta de art.178, alin.3, cod penal este mai mare influentand raspunderea penala prin agravante legale.

Cand prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multe persoane la minimul pedepsei se poate adauga un spor de pana la 3 ani, potrivit art.178, alin.ultim din codul penal.

In art.184, alin.3, Cod penal, modificat s-a prevazut posibilitatea aplicarii alternative a pedepsei privative de libertate, ori a amenzii, dupa caz, atunci cand lovirea ori actele de violenta produse in cadrul accidentelor de circulatie au cauzat o vatamarea corporala ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de la 10 la 60 de zile.

In acest caz, este necesara existenta plangerii prealablie a partii vatamate in vederea punerii in miscare a actiunii penale si este prevazuta posibilitatea impacarii partilor.

Raspunderea penala in cadrul accidentelor rutiere poate fi prevazuta si sub aspectul infractiunii de neglijenta in serviciu, potrivit art.249 Cod penal, in cazurile in care coducatorul auto in calitate de angajat al unui agent economic, prin incalcarea din culpa a indatoririlor de serviciu, prin indeplinirea defectuoasa, a cauzat o paguba avutului public ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.

Pentru o justa determinare a raspunderii, de o mare importamta s-au dovedit a fi cercetarea calificata a locului faptei, prin respectarea intocmai a metodologiei stabilite de criminalistica, datele obtinute contribuind la corecta stabilire a faptelor si tragerea la raspundere a celor vinovati.

Sectiunea 2

Considerente cu privire la continutul notiunii de accident de circulatie

Cauzele accidentelor de circulatie.

Practica rutiera a impus unele criterii a caror intrunire cumulata definesc accidentul de circulatie.

a) Evenimentul s-a produs pe un drum public ori isi are originea pe un asemenea drum.Prin drum public astfel cum este definit de art.6 pct. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata in Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006, intelegem orice cale de comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special destinata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice.

b) Evenimentul s-a soldat cu victime omenesti sau cu pagube materiale.

c) In eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.In legatura cu acest criteriu se iau in consideratie prevederile art.6 pct.6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata in Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006, care defineste notiunea de autovehicule, respectiv orice vehicul echipat cu motor in scopul deplasarii pe drumurile publice, celelate fiind considerate de lege vehicule si toate pot fi implicate.

Pentru existenta si inregistrarea ca atare a accidentului de circulatie este necesar sa se descrie mecanismul de producere al acestuia.

Starea de miscare, de deplasare a vehiculelor pe drumul public si materializarea riscului intr-un eveniment rutier, constituie un alt eveniment definitoriu al accidentului.

d) Evenimentul s-a produs ca urmare a nerespectarii unor reguli de circulatie de catre unul sau mai multi participanti la traficul rutier.

Acest element solicita existenta raportului de cauzalitate in sensul ca in explicarea mecanismului de producere al evenimentului trebuie relevata si latura subiectiva a partii (partilor) implicate pentru a se stabili ce reguli de circulatie au fost invocate si in ce masura acest fapt a determinat producerea accidentului.

Reunind elementele componente ale actiunii, prin accident de circulatie se intelege evenimentul produs pe un drum public ori care isi are originea pe un asemenea drum, soldat cu victime omenesti si/sau pagube materiale ca urmare directa a deplasarii vehiculului si a incalcarii unei dispozitii legale de catre unul sau mai multi participanti la trafic.

Referitor la cauzele accidentelor de circulatie exista o bogata literatura de specialitate, in intreaga lume manifestandu-se o serioasa preocupare in directia prevenirii si a combaterii acestor evenimente.

Cunoasterea si analiza cauzelor accidentelor de circulatie ce provoaca, in medie, pe an, peste 150.000 de decese, potrivit statisticii O.M.S., a oferit specialistilor in domeniu suficiente argumente pentru a sustine ca aceste considerente nu sunt pe deplin accidentale.

In evidenta, potrivit structurii factorilor antrenati in circulatia rutiera, se apreciaza ca accidentele sunt provocate de actiunea a trei categorii de factori, aflati frecvent intr-o anumita interdependenta : factorul uman, factorul tehnic si factorul rutier.Referitor la acesti factori, se impun cateva precizari :

a) accidentele datorate factorului uman detin o pondere covarsitoare, reprezentand circa 90% din totalul evenimentelor de trafic;

Pe primele locuri intre cauzele accidentelor provocate de factorii umani se situeaza in ordine :

excesul de viteza

neatentia pietonilor

depasirea neregulamentara

conducerea sub influenta bauturilor alcoolice.

b) accidentele datorate factorilor tehnici apartinand autovehiculului, cum sunt de exemplu cele cauzate de defectarea sau proasta functionare a sistemelor de franare, de directie, rulare si de semnalizare.Situarea printre cauzele evenimentelor rutiere a defectiunilor tehnice trebuie uneori corelata cu influenta factorului uman, in sensul lipsei de preocupare pentru construirea, intretinerea si revizia corespunzatoare a autovehiculelor.

c) accidentele datorate factorilor rutieri, specifici caracteristicilor constructive si de amenajare a cailor de comunicatie ( drumuri, sosele, autostrazi ), de exemplu, starea proasta a suprastructurii asfaltice, lipsa de vizibilitate, poduri inguste, intersectiile dintre arterele circulate intens, existenta unor obstacole in imediata apropiere a partii carosabile s.a., sunt surse importante de pericol, pentru deplasarea vehiculelor si a pietonilor.

CAPITOLUL II

Pregatirea in vederea efectuarii

cercetarii la fata locului

Sectiunea 1

Activitati preliminare deplasarii la fata locului

Inainte de deplasarea la fata locului se intreprind :

-verificarea sesizarii;

-dirijarea unui echipaj la locul accidentului in vederea luarii masurilor ce nu sufera

amanare si conservarii urmelor si mijloacelor materiale de proba ramase la fata

locului;

-stabilirea competentei si constituirea echipei de cercetare la fata locului;

-deplasarea de urgenta la fata locului.

Din echipa de cercetare trebuie sa faca parte :

-lucratori de la formatiunea de circulatie;

-specialistul criminalist;

-lucratori de politie judiciara-in cazul accidentelor de circulatie cu urmari mortale

si al caror autor este necunoscut;

-alti specialisti : medic legist, ingineri sau tehnicieni auto, ori cadre didactice din

invatamantul tehnic;

-aparatorul, cand autorul infractiunii a ramas la fata locului, ori cand a fost urmarit

si prins de lucratorii ce au ajuns primii la fata locului.

Sectiunea 2

Sarcinile lucratorilor care au ajuns primii la fata locului

Acestea constau in :

a) acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor;

b) inlaturarea pericolelor iminente;

c) raportarea evenimentului;

d) identificarea martorilor oculari;

e) asigurarea pazei si conservarea urmelor, precum si a mijloacelor de proba existente la

fata locului;

f) organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in accident, care a parasit locul

faptei;

g) descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea fluentei traficului rutier.

a) Acordarea primului ajutor pentru salvarea vietii victimelor

Oricine ar fi martorul unui accident de circulatie el are obilgatia morala si legala de a interveni pentru a indeparta ranitul de pericolele aditionale ( omorare prin explozie, carbonizare, arsuri grave, etc. ).

Concomitent cu acordarea imediata a primului ajutor accidentatului trebuie chemat un medic cu ambulanta si instiintate organele de politie.

Ca masuri ce trebuiesc aplicate la locul accidentului sunt recomandate :

- degajarea faringo-traheala si respiratia artificiala pentru reluarea respiratiei;

- oprirea hemoragiei;

- neutralizarea efectelor socului pentru circulatia sangelui;

- tratarea fracturilor, etc.

De regula se ia masura transportarii victimei la cea mai apropiata unitate sanitara in vederea acordarii ingrijirilor medicale calificate.Astfel lucratorii Ministerului de Interne au dreptul sa foloseasca autovehiculele persoanelor fizice sau juridice pentru transportarea la punctele de prim ajutor a victimelor accidentelor de circulatie.In cazul cand nu exista alta posibilitate, transportarea victimei la unitatea sanitara trebuie facuta chiar cu autovehiculul angajat in accident.

Masura salvarii victimelor se ia chiar cu riscul de a fi distruse anumite urme existente la fata locului, viata unui om neputand intra niciodata in concurs cu alte interese.

b) Inlaturarea pericolelor iminente

In unele situatii lucratorii care au ajuns primii la fata locului trebuie sa ia masuri pentru inlaturarea pericolelor iminente de explozie sau incendiu, cum ar fi : indepar-tarea obiectelor inflamabile de sursa de foc, interzicerea accesului persoanelor cu foc deschis sau tigari in apropierea autovehiculelor al carui carburant s-a scurs pe partea carosabila, oprirea circulatiei in zona ori devierea acesteia pe artere laterale.

c) Raportarea evenimentelor

Lucratorii ajunsi la fata locului, sunt obligati sa raporteze despre evenimentul produs unitatii de politie competente informand despre natura faptei, consecintele survenite, intinderea aproximativa a pagubelor, precum si despre masurile pe care le-au intreprins pana in acel moment.

d) Identificarea martorilor oculari

Este o activitate de mare importanta avand in vedere ca declaratiile persoanelor care au perceput nemijlocit imprejurarile in care s-a produs accidentul contribuie uneori la elucidarea mecanismului producerii evenimentului rutier, a cauzelor acestuia si implicit la stabilirea vinovatiei persoanelor implicate.

Dupa identificare acestor persoane li se solicita sa ramana pe loc pana la sosirea echipei de cercetare.

Se recomanda pe cat posibil ca acesti martori sa fie feriti de eventualele influentari sau sugestionari venite din partea conducatorului auto sau victimei, fie din partea altor persoane interesate.

e) Asigurarea pazei si conservarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba existente la fata locului

Aceasta masura este impusa de necesitatea inlaturarii posibilitatii ca urmele si mijloacele materiale de proba rezultate din accident sa sufere modificari ori sa fie distruse datorita actiunii factorilor externi ( ninsoare, ploaie, etc. ) ori activitatilor voluntare sau neintentionate ale unor persoane.Indepartarea persoanelor care nu-si justifica prezenta la locul respectiv si interzicerea accesului la locul faptei a celor ce nu au atributii pe linia cercetarii ori a salvarii victimelor, se impune cu atat mai mult cu cat zona unde s-a produs accidentul de circulatie este deschisa accesului unui numar mare de pietoni si mijloace de transport.

Pentru protejarea urmelor si a mijloacelor de proba se poate proceda la acoperirea lor ( cu saci, folii de polietilena, etc. ) sau la imprejmuirea locului unde sunt dispuse.

f) Organizarea urmaririi conducatorului auto angajat in accident care a parasit locul faptei

In situatia in care conducatorul auto a produs accidentul de circulatie a parasit locul faptei, cei sositi primii la locul faptei dupa luarea masurilor ce nu sufera amanare, trebuie sa organizeze in mod operativ, urmarirea si prinderea faptuitorului, fara a mai astepta sosirea echipei de cercetare.

Pe baza informatiilor furnizate de martorii oculari trebuie sa se stabileasca directia in care s-a deplasat autovehiculul, caracteristicile acestuia, semnalmentele conducatorului auto, precum si urmele de accident ce pot exista pe autovehiculul in cauza, tinand cont de urmele lasate la fata locului, atat pe partea carosabila cat si pe victima.

Aceste date vor fi comunicate posturilor sau echipajelor aflate pe traseul pe care se presupune ca se deplaseaza autovehiculul implicat in accident.

Se mai recomanda efectuarea de verificari pe strazile si drumurile laterale ori la garajele din apropiere ( autorii infractiunilor, de cele mai multe ori, opresc autovehiculul in aceste locuri, fie pentru a sterge urmele accidentului, fie pentru a le abandona).

g) Descongestionarea arterei de circulatie si asigurarea fluentei traficului rutier

Daca ambianta la fata locului nu impiedica circulatia pe artera respectiva, examinarea criminalistica a locului accidentului poate fi facuta fara sa se aduca modificari pozitiei autovehiculului sau obiectului.

Sectiunea 3

Primele masuri ce trebuiesc luate la fata locului

de catre echipa de cercetare

Dupa sosirea echipei de cercetare la fata locului aceasta trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati :

a) verificarea daca lucratorii care au ajuns primii la fata locului au luat masurile ce se impuneau prin urgenta : daca acestea nu au fost luate, seful echipei va dispune efectuarea acestora fara intarziere.

b) indepartarea de la fata locului a persoanelor care ar putea stanjeni efectuarea cercetarii ori ar putea deteriora sau distruge urmele si mijloacele materiale de proba.

c) verificarea masurilor luate pentru paza si conservarea urmelor si mijloacelor materiale de proba.Toate schimbarile survenite in aspectul initial al locului faptei trebuie sa fie retinute si conservate ulterior in procesul verbal, asigurandu-se obiectivi-tatea cercetarii si dand posibilitatea interpretarii corecte a modului de formare a urmelor si pe aceasta baza a mecanismului de producere si a cauzelor accidentului.

d) determinarea locului de cercetare

In cazul accidentului de circulatie prin care s-a produs moartea sau vatamarea integritatii corporale sau sanatatii uneia sau mai multor persoane, locul faptei cuprinde :

- locul impactului autovehicul-pieton, autovehicul-obiect fixat pe marginea drumului public, autovehicul-autovehicul, portiunea pe suprafata carosabila pe care a fost tarata victima, traseul parcurs de autovehicul din momentul impactului sau coliziunii pana la oprire si locul unde a oprit conducatorul auto pentru a sterge urmele infractiunii existente pe autovehicul.

e) stabilirea ordinii si metodelor ce vor fi stabilite in cercetare

Literatura si practica judiciara recomanda ca cercetarea la fata locului sa urmeze traseul :

victima-autovehicul-periferie, in directia de unde a venit autovehiculul ce a produs accidentul atunci cand conducatorul auto a parasit locul faptei impreuna cu autovehiculul implicat in accident.Cercetarea trebuie extinsa pe directia deplasarii acestuia ori unde se presupune ca s-a ascuns.

CAPITOLUL III

Primele masuri care se intreprind

pentru administrarea probelor

Sectiunea 1

Desfasurarea cercetarii la fata locului

Printre cele mai importante activitati pe care le desfasoara organele de cercetare penala in accidentele de circulatie este cercetarea la fata locului ( art.129 C.p.p.).

Prin efectuarea acestei activitati se pot descoperi principalele date sau imprejurari ale accidentului, se identifica persoanele care se fac vinovate de producerea lui.

In activitatea organelor judiciare se pot intalni urmatoarele situatii :

conducatorul auto si autovehiculul angajat in accident au ramas la fata locului;

conducatorul auto a parasit locul accidentului, abandonand autovehiculul fie la locul impactului sau coliziunii, fie in imediata apropiere;

atat conducatorul auto cat si autovehiculul implicat in evenimentul rutier au parasit locul faptei.

In raport cu situatia concreta existenta la fata locului cu metodele stabilite pentru cercetarea si ordinea desfasurarii acestora in alegerea locului de unde va incepe examinarea, trebuie sa se tina cont de natura si urmarile accidentului, intensitatea traficului rutier, conditiile meteo,etc.

De regula, in cazul accidentelor soldate cu moartea sau vatamarea integritatii corporale, cercetarea trebuie sa aiba ca punct de plecare victima extinzandu-se apoi la autovehiculul implicat si continuand spre periferie cu accent pe examinarea traseului parcurs ( atat inainte cat si dupa impact ).

Cu ocazia cercetarii la fata locului pot fi descoperite diferite urme.Pentru a stabili dinamica accidentului este necesar sa se caute, descopere, releve, fixeze, ridice si sa intercepteze urmele lasate pe partea carosabila, pe autovehicul sau pe alte obiecte aflate la fata locului.

Fata de locul unde s-a produs accidentul, urmele pot fi descoperite atat inainte de punctul de impact cat si dupa acesta, iar uneori numai dupa impact.Astfel in cazul lovirii unui pieton pot apare urme atat inainte cat si dupa impactul cu victima.

Daca aceste urme apar numai inaintea locului de impact, ele se constituie in asa numitele imprejurari negative ", ce trebuie clarificate pe parcursul cercetarii prin alte metode.

Lucrurile apartinand victimei (geanta, sacosa, palarie, pantofi,etc.) pot fi dispuse dupa locul impactului pe directia de deplasare a autovehiculului ori in apropierea acestuia, daca nu au fost purtate de partea frontala a autovehiculului.

In urma coliziunii dintre doua autovehicule, este posibil ca unele parti desprinse dintr-un autovehicul sa fie purtate de celalalt autovehicul pe directia sa de inaintare dupa impact.

La locul accidentului pot aparea urmatoarele categorii de urme :

(a)    urme existente pe corpul si garderoba victimei;

(b)    urme create de pneurile autovehiculului pe partea carosabila;

(c)    urme provenite prin proiectare;

(d)   urme de lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule;

(e)    urme produse prin lovirea sau prin frecarea dintre diferitele parti ale autovehiculului implicat in accident sau intre autovehicule si alte obiecte;

(f)     alte categorii de urme(biologice, textile, digito-palmare, urme de sol,etc.)

(a) Urme existente pe corpul sau garderoba victimei

Pe corpul, hainele si imbracamintea victimei raman multiple urme rezultat al accidentului.Descoperirea, relevarea, ridicarea si examinarea acestora ofera posibilitatea

stabilirii mecanismului producerii accidentului autovehiculului implicat, timpul survenirii mortii, etc.

Un autovehicul in miscare poate lovi victima producand leziuni la cap, torace, abdomen sau membre.De obicei lovirea corpului se asociaza cu tararea victimei pe partea carosabila sau cu izbirea de obiectele invecinate.

Lovirea-reprezinta primul contact dintre autovehicul si victima ( se va gasi pe o singura parte a corpului si se caracterizeaza prin scurgeri sanguine abundente ) sub forma de echimoze, hematoame, etc.

Leziunile de tarare sau izbire pot imbraca fie forme mai usoare ( echimoze, hematoame) fie forme grave, de tipul fracturilor craniene.

In cazul in care victima e tarata pe distanse mai lungi, corpul acesteia va suferi leziuni multiple si complexe : zgarieturi sub forma de benzi pe partea tarata, numeroase echimoze si plagi contuze.

Amplasarea leziunilor corporale si forma acestora depinde de partea autovehiculului cu care a fost lovita victima.Astfel, bara va produce leziuni numai in zona membrelor inferioare, aripa poate lovi abdomenul in timp ce parbrizul si lada autovehiculului produc leziuni in zona toracelui si a corpului.

De multe ori, lovirea este asociata cu proiectarea victimei, iar cadavrul poate fi gasit la distante mari de autovehicule, iar leziunile se vor apropia de cele cauzate de caderile de la inaltime.Daca victima a fost calcata de una sau mai multe roti, cadavrul va prezenta leziuni grave de zdrobire si strivire a tesuturilor.

Dupa fixarea prin fotografiere a pozitiei cadavrului fata de autovehicul si obiecte inconjuratoare, se trece la examinarea detaliata a tuturor leziunilor existente pe corp, insistandu-se pe descrierea formei, marimii, aspectului si amplasarii lor.

La examinarea victimei trebuie acordata atentie " examinarilor negative ".

Un exemplu pentru o astfel de imprejurare ar putea consta in lipsa sangelui la fata locului, desi victima prezinta leziuni, situatie ce impune elaborarea versiunii omorului disimulat in accident de circulatie.

Examinarea victimei se continua cu verificarea amanuntita a imbracamintei pentru descoperirea : urmelor de noroi, vopsea, fragmente de sticla, particule de sol, imprimarii desenului antiderapant al anvelopei, urme de tarare, etc.

Fixarea locului si a modului de repartizare a urmelor pe corpul si garderoba victimei ofera date cu privire la pozitia acesteia fata de sensul de mers al autovehiculului care a accidentat-o.

O problema care se ridica in legatura cu victima, este aceea a stabilirii identitatii acesteia, pe baza actelor de identitate sau a inscrisurilor gasite asupra ei.Daca aceste acte lipsesc, cadavrul va fi descris dupa metoda portretului vorbit, va fi fotografiat si amprentat, dupa regulile cunoscute.

(b) Urmele create de pneurile autovehiculului pe suprafata carosabila

Acestea nu apar in timpul rularii pe suprafete carosabile tari si curate, ci numai la franari violente, la derapaj, la demaraje puternice si in viraje stranse la viteze mari sau la viraje bruste.

Pneurile lasa urme in timpul rularii obisnuite pe drumuri moi, acoperite cu zapada, noroi, etc.

Urmele lasate de pneuri prin franare permit sa se aprecieze modul cum s-a actionat asupra pedalei de frana ( brusc, cu intermitenta, continuu ), intensitatea franarii, calitatile de franare ale autovehiculului, precum si sa se determine viteza initiala de deplasare.

Uneori din cauza apasarii bruste pe pedala de frana, apare fenomenul de blocare a rotilor pe toata distanta de franare sau cel putin o portiune din ea, ceea ce determina patinarea in directia de mers si formarea de urme bine conturate si clare in linie dreapta cu acces de particule de cauciuc pe margini.

Pe spatiile de franare mari, urmele nu au aspectul unor linii duble continue pe toata lungimea, ci se repeta de doua sau mai multe ori-in functie de actionari ale pedalei de frana pana la blocare.

Daca accidentul s-a produs in curba, pe un drum cu aderenta scazuta, iar autovehi-culul nu avea instalatia de franare reglata uniform pe toate rotile, franarea brusca explica deraparea acestuia.

In acest caz, urmele de derapare trebuie analizate in raport cu urmele de franare initiale, iar daca acestea nu exista ori s-a creat o pauza intre ele, vor fi apreciate in functie de ampatamentul autovehiculului, pentru a se stabili inceputul si sfarsitul urmei.

Urmele de demarare lasate de pneuri-la pornirea de pe loc, cu acceleratii foarte mari-furnizeaza date privitoare la pozitia initiala la pornire ( astfel de urme in general sunt mai scurte, mai pronuntate pe prima portiune si mai estompate catre final ).

Avand in vedere ca lungimea de franare reprezinta un element de baza in calcu-larea vitezei cu care a circulat autovehiculul inainte de accident, de felul cum sunt respectate cerintele mentionate depinde stabilirea mecanismului producerii accidentului,

a cauzelor acestuia si, pe aceasta baza, vinovatia sau nevinovatia persoanelor implicate in evenimentul rutier.

(c) Urmele provenite prin proiectare

Aceste marturii sunt reprezentate prin parti din materiale plastice si sticla care se sparg si se imprastie in momentul impactului.

Partile metalice ( aripi, usi, etc. ) sunt desprinse si proiectate numai in cazul colizi-unilor la viteze mari si cu mase mari.

Cea mai corecta informatie privind urmele provenite prin proiectare o dau cioburile rezultate de la parbrizele autovehiculelor, care pot intregi traiectoria dupa impact.

In afara partilor desprinse de pe autovehicule in momentul coliziunii, se gasesc urme la locul accidentului lasate din incarcatura autovehiculelor, care pot intregi traiectoria dupa impact.

Mai mult, aceste urme, contribuie substantial la identificarea autovehiculului implicat in accident-cand acesta a parasit locul faptei-si a faptuitorului.

(d) Urmele lichide provenite de la autovehicule sau din autovehicule

Daca aceste urme contin ulei ( provenit de la instalatia de ungere ) se pastreaza mai mult timp pe imbracamintea drumului, daca ele au continut apa sau benzina ( substante care se evapora mai usor ) urmele nu pot fi consemnate in procesul verbal de constatare al accidentului.

La locul accidentului lichidele mai sunt prezente si sub forma de urme de scurgeri, cu ajutorul lor se poate preciza locul in care s-au oprit autovehiculele dupa impact, de regula, ele se pot prezenta sub forma de pete alungite sau dungi continue, ceea ce da posibilitatea sa se reconstituie traiectoria descrisa de autovehicul.

Cand apar urme de lichid de frana este important sa se stabileasca daca acestea existau si inaintea locului de impact, pentru a dovedi ca pierderea de lichid nu are legatura cu accidentul.

Unele lichide ramase pe diferite suporturi, inclusiv pe corpul victimei-sub forma de scurgeri, pete, stropi-pot contribui la identificarea autovehiculului cu care a fost produs accidentul.

(e) Urme produse prin lovirea sau frecarea dintre diferite parti de autovehicule implicate in accident sau intre vehicule cu alte obiecte

Aceste urme, pot fi clasificate in :

urme provenite de la faruri, lanterne de pozitie si semnalizatoare, geamuri,

parbrize, etc.;

urme de vopsea;

urme de sol, etc.

La fata locului pot fi descoperite fragmente de sticla rezultate din spargerea, faru-

rilor, lanternelor, geamurilor si parbrizelor.

Aceste urme pot fi gasite pe partea carosabila, in blocurile optice ale autovehiculu-lui, pe corpul sau garderoba victimei.

Aceste urme pot contribui la identificarea autovehiculului implicat in accidentul rutier.

Datorita impactului cu un pieton, autovehiculul sau obiect fix, din infrastructura autovehiculului angajat in accident, de regula, imbacsita cu noroi - cad pe partea carosabila urme de sol.

Compararea compozitiei chimice a acestor urme cu probe de sol prelevate de pe autovehiculul despre care exista indicii ca a fost angajat in accident si a parasit locul faptei chiar daca nu ofera o concluzie certa, este de natura sa demonstreze ca autovehiculul respectiv are legatura cu accidentul.

Astfel datele obtinute, coroborate cu alte probe si mijloace materiale de proba duc la identificarea autovehiculului cu care s-a produs accidentul si de aici, la identificarea faptuitorului.

Aceste urme mai ofera indicii referitoare la directia de mers, locul impactului si chiar viteza de deplasare a autovehiculului.

O situatie intalnita frecvent in activitatea organelor judiciare, este aceea cand dupa coliziune, autovehiculul se rastoarna, efectuand miscari complexe de rotire si translare.Reconstituirea traseului parcurs de autovehicul se poate face numai in baza urmelor de deformare si de frecare dintre caroserie si suprafata drumului.

Urmele de infundare sunt produse de obicei, de bara de protectie a autovehiculu-lui.

(f) Alte categorii de urme - biologice, textile, digito-palmare, urme de sol

La fata locului se intalnesc numeroase urme de natura biologica - sange, par, tesut organic, etc.

Prezenta acestora la locul faptei, determina natura urmelor care trebuie cautate cu ocazia examinarii autovehiculului care a produs accidentul ori despre care se presupune ca a fost implicat in evenimentul rutier.

Cand autovehiculul cu care s-a produs accidentul a fost abandonat la locul faptei trebuie sa fie cautate, relevate, fixate si ridicate urme digitale sau palmare de pe supor-turile care pastreaza astfel de urme : portierele si manerele nichelate ale acestora, geamuri, parbrize, bord, maneta schimbatorului de viteze, etc.

Avand in vedere ca forma leziunilor descoperite pe corpul victimei corespunde reliefului exterior al autovehiculului cu ocazia cercetarii la fata locului se impune examinarea detaliata a tuturor partilor acestuia - bara de protectie, numar de inmatriculare, rotile din fata, radiatorul, farurile, capota, parbrizul, stergatoarele de parbriz, caroseria, etc.

De pe infrastructura autovehiculului trebuie recoltate probe de sol, pentru a fi comparate cu cele descoperite pe partea carosabila, ridicate din zona unde s-a produs accidentul.

Sectiunea 2

Verificarea starii tehnice a autovehiculului implicat in accident

Aceasta se efectueaza cu ocazia cercetarii la fata locului, vizandu-se stabilirea urmatoarelor aspecte :

starea tehnica a sistemelor de franare, directie si iluminare-semnalizare;

starea sistemului de inchidere-deschidere a usilor;

pozitia acului de kilometraj, a manetei schimbatorului de viteze si a stergatoa-relor de parbriz;

temperatura apei din radiator si cea din baia de ulei;

presiunea in pneuri, s.a.

Importanta deosebita pe care o prezinta verificarea starii tehnice a autovehiculului rezida in aceea ca datele obtinute cu acest prilej, corelat cu starea si caracteristicile dru-mului public, conditiile atmosferice si de vizibilitate, intensitatea traficului rutier si celelalte date oferite de examinarea locului faptei vor asigura obiectivitatea concluziilor expertizei tehnice auto.

Sectiunea 3

Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului se realizeaza prin : procesul verbal, schita locului faptei, fotografii judiciare, mulaje.

a)      Procesul - verbal de cercetare la fata locului este principalul mijloc procesual de fixare a urmelor si altor probe materiale.

Din experienta pozitiva acumulata de organele de politie care cerceteaza aceste evenimente si a formatiunilor criminalistice, rezulta necesitatea cuprinderii in procesele verbale chiar a unor date a caror mentionare nu pare necesara la prima vedere.

Pe langa elementele ce trebuie sa le contina, trebuie sa se acorde atentie deosebita consemnarii urmelor si probelor materiale.

Daca se executa verificarea tehnica a autovehiculului cu ocazia cercetarii la fata locului, sa se consemneze in procesul verbal si cine a facut-o, pozitia cadavrului si a locului unde s-a gasit, confirmarile expertului medico-legal, luarea probelor de alcoolemie, efectuarea de fotografii judiciare, etc.

La fata locului, in situatiile in care exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau schimbari in situatia de fapt si se solicita lamurirea urgenta a unor date si imprejurari se efectueaza constatari tehnico-auto si constatare medico-legala.

Constatarea tehnica auto apare ca necesara chiar cu ocazia cercetarii la fata locului si consta in efectuarea unor examinari speciale de ordin tehnic in scopul stabilirii caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor si a altor imprejurari ce au importanta pentru solutionarea justa a cauzei.

La aceste activitati trebuie sa participe si conducatorii auto angajati in accident pentru a le da posibilitatea de a formula intrebari pentru specialisti.

Astfel de cele mai multe ori prin constatarea tehnico-auto se solutioneaza probleme legate de mecanismul producerii accidentelor an general, sau in legatura cu unele elemente ale acestuia in special.

Deasemenea, specialistul poate stabili modul in care soferul a codus autovehiculul in anumite conditii ale drumului public, posibilitatile tehnice pe care acesta le avea pentru a evita accidentul, etc.

In anumite situatii ( moarte violenta, suspiciuni cu privire la cauza decesului ) se impune la fata locului efectuarea unei constatari medico-legale.

Examinarea medico-legala a victimei prezinta doua aspecte, si anume : examinarea exterioara a corpului, a imbracamintei si a terenului din imediata apropiere a cadavrului, si in anumite situatii si examinarea interna a cadavrului.

b) Schita locului faptei se realizeaza in scopul fixarii datelor rezultate din cercetarea la fata locului.

Trebuie sa redea atat distantele cat si obiectele micsorate la o anumita scara.

Schita locului accidentului de circulatie va fi finalizata prin suprapunerea datelor reiesite din masuratorile efectuate pentru stabilirea conturului soselei sau intersectiei unde s-a produs si cele rezultate din pozitia victimelor si autovehiculelor angajate in accident.

c)      fotografia judiciara operativa cuprinde :

aspectul general al locului accidentului;

autovehiculul in ansamblul sau, pozitia, avariile si urmele gasite de acestea;

cadavrul, pozitia lui fata de autovehicul si fata de alte obiecte de la fata locului;

diferite probe materiale sau urme rezultate din accident.

In functie de numarul si de dimensiunile obiectelor ce urmeaza a fi fixate precum si de specificul tehnic de executare, se efectueaza fotografii de orientare, schita, fotografii ale obiectelor principale si de detaliu.

d)     mulajele din gips si din alte materiale, se realizeaza pentru fixarea urmelor de adancime ale benzii de rulare a anvelopelelor, a urmelor de tamponare, etc.

Aceasta operatiune se realizeaza dupa executarea fotografiei de detaliu.

Sectiunea 4

Examinarea autovehiculului despre care se presupune

ca a fost angajat in accident

In practica organelor de urmarire penala se intalnesc frecvent situatii cand autorul faptei a parasit locul accidentului, impreuna cu autovehiculul implicat in evenimentul rutier.

Analizand si interpretand urmele descoperite la fata locului se ajunge la stabilirea autovehiculului despre care exista suspiciuni ca ar avea legatura cu accidentul produs.

Este necesar de a stabili autovehiculul cu care s-a produs accidentul si de a identifica persoana ce se afla la volan in momentul impactului.Se recomanda ca aceasta activitate sa fie desfasurata de catre specialistul criminalist care a participat la cercetarea locului accidentului.

Pe partile proeminente ale autovehiculului banuit trebuie cautate urmele de contact, zgarieturi, infundaturi, urme de frecare, accesorii ori parti din echipament rupte sau lipsa - urme de proiectare - materiale plastice, fragmente de sticla, pelicule de vopsea, etc., urme biologice, urme textile.

Trebuie sa se urmareasca daca la autovehiculul respectiv au fost inlocuite echipamentele sau accesoriile distruse saui avariate in urma accidentului.Daca autovehiculul in cauza a fost revopsit partial sau total, intrucat exista posibilitatea evidentierii sub stratul de vopsea aplicat peste stratul vechi.

Se vor ridica probe din stratul vechi precizandu-se culoarea si portiunile chituite.

Avand in vedere ca dupa producerea accidentului, faptuitorii spala autovehiculele este putin probabil ca pe partile laterale sa mai poata fi descoperite urme de natura biologica ( sange, par, tesut organic ori fibre textile ).

Nu trebuie sa excludem existenta lor indeosebi pe tamburi si jentile rotilor.

Aceste urme trebuiesc cautate pe infrastructura autovehiculului, mai ales cand accidentul s-a produs prin calcarea victimei.

Examinarea autovehiculelor trebuie sa fie urmata de cercetarea zonelor invecinate locului unde a fost descoperit in vederea identificarii echipamentelor, accesoriilor, pieselor rupte, sparte, inlaturate sau inlocuite.

Astfel, prin examinarea urmelor descoperite cu aceasta ocazie si compararea lor cu cele gasite la locul unde s-a produs accidentul se poate stabili cu certitudine daca autovehiculul in cauza a fost sau nu implicat in evenimentul rutier.

Sectiunea 5

Ascultarea martorilor si a persoanelor vatamate

Primele date despre accident se obtin de la conducatorul auto implicat, de la victime, de la martorii oculari.

Se are in vedere comportarea conducatorilor auto si a victimelor mai mult interesate in cauza ale caror depozitii vor avea un grad mai mare de subiectivitate si care incearca sa przinte eronat situatia in fapt.

Spre deosebire de acestea, martorii oculari sunt persoane dezinteresate, si relatarile pe care le fac sunt mai obiective.

De la conducatorul auto se pot obtine urmatoarele date :

momentul si distanta de la care a observat victima;

comportarea sa in vederea accidentului;

comportarea victimei inainte de producerea accidentului;

viteza cu care a ciculat;

modul de petrecere a timpului inainte de survenirea accidentului.

Cu ocazia obtinerii primelor date de la conducatorul auto implicat trebuie sa se

respecte urmatoarele reguli de ascultare dintre care mentionam :

obtinere datelor sa se realizeze daca este posibil in paralel cu efectuarea cercetarii la fata locului, pentru a nu-i da posibilitatea sa se pregateasca cu date nesincere si sa atenueze vina sa;

sa se traga concluzii pe seama celor relatate numai dupa verificarea amanuntita a tuturor imprejurarilor reletate;

cu privire la viteza cu care a circulat este tentat in general sa indice viteze mai mici decat cele reale;

incearca sa ascunda consumul unei cantitati de alcool, timpul, locul si persoanele cu care a consumat bauturi alcoolice.

De la martorii oculari se pot obtine urmatoerele :

conditiile in care a avut loc accidentul;

ce autovehicul a savarsit accidentul, categoria, marca, culoarea, numarul de inmatriculare si alte caracteristici;

comportatrea conducatorului auto si a victimei in momentul premergator accidentului;

comportatrea conducatorului auto si a victimei in momentul accidentului si dupa;

conditiile de vizibilitate si atmosferice in timpul accidentului;

directia de deplasare a autovehiculului inainte de accident si dupa producere;

eventualele transformari la fata locului.

Pentru a nu exista unele influentari reciproce intre martorii oculari sau alte persoane, relatarile se vor obtine individual.O atentie deosebita trebuie sa acorde relatarilor efectuate de martorii minori, care pe langa faptul ca nu au experienta si cunostinte pentru relatarea unor amanunte, sunt tentati sa exagereze sau sa sugestioneze.

Ascultarea victimei la fata locului se va realiza, daca este posibil, dupa ce i s-a acordat ajutorul medical necesar.La spital se obtin date cand victima este intr-o stare grava numai cu consimtamantul si in prezenta medicului.

Cercetarea accidentelor de circulatie presupune stabilirea unor elemente sau clarificarea unor aspecte care sa serveasca la conturarea naturii juridice a evenimentului, la determinarea raspunderii penale sau civile ce revine persoanei vinovate de producerea accidentului.

Sectiunea 6

Dispunerea expertizei starii de intoxicatie alcoolica

Atunci cand exista suspiciuni cu privire la faptul ca autorul accidentului era sub influenta alcoolului in momentul impactului, se impune conducerea acestuia pentru recoltarea probelor biologice si examenul clinic in vederea stabilirii alcoolemiei.

Expertiza starii de intoxicatie alcoolica reprezinta unica modalitate de a dovedi ca faptuitorul a condus autovehiculul avand o imbibatie alcoolica peste limita legala si are ca obiect urmatoarele probleme :

daca faptuitorul a consumat bauturi alcoolice;

cantitatea de alcool ingerata si timpul scurs de la ingerare si pana la momentul producerii accidentului;

gradul de alcoolemie;

existenta manifestarilor specifice starilor de ebrietate.

Deasemenea trebuie retinut faptul ca absorbtia alcoolului este influentata de diversi factori :

concentratia de alcool a bauturii;

timpul de ingerare;

prezenta sau absenta alimentelor in stomac;

factorul individual, sexul, varsta, natura bauturilor alcoolice, etc.

Aceste date trebuie avute in vedere cu prilejul ascultarii faptuitorului si a martorilor.

Sectiunea 8

Identificarea, urmarirea si prinderea conducatorului auto implicat in

accident, luarea masurilor pentru asigurarea fluentei traficului rutier

si conservarea autovehiculului angajat in evenimentul rutier

Cand autorul faptei a pararsit locul accidentului fara incuviintarea organelor de politie, trebuie sa fie intreprinse masuri pentru identificarea, urmarirea si prinderea acestuia.

Astfel, un rol deosebit il au rezultatele cercetarii la fata locului, datele furnizate de martorii oculari si de persoanele vatamate.

Pentru a ajunge la autorul faptei este necesara identificarea autovehiculului cu care a fost produs accidentul, trebuie sa se procedeze la verificarea tuturor autovehiculelor banuite, indiferent cine ar fi proprietarii acestora.

Dupa cercetarea la fata locului, trebuie sa se ia masurile necesare pentru inlaturarea urmarilor impactului.

Odata cu scoatere in afara partii carosabile a autovehiculului, artera de circulatie va fi redata traficului rutier, in conditii de maxima siguranta ( montarea indicatoarelor rutiere, inlaturarea tuturor obstacolelor, refacerea parapetelor, etc.).

Organele de urmarire penala au obligatia sa ia masuri pentru conservarea si asigurarea autovehiculului implicat in accident.Autovehiculul poate fi lasat in custodia unei persoane sau poate fi dus la sediul organului de politie si sigilat intocmindu-se un proces-verbal despre acesta.

Oricare ar fi modalitatea pentru care se opteaza, masura se impune din urmatoarele considerente :

inlatura posibilitatea ca persoanele interesate sa recurga la inlocuirea unor piese, subansamble, etc. pentru a invoca ulterior cazul fortuit;

ofera garantia obiectivitatii concluziilor expertizei tehnice auto ce se va dispune ulterior in cauza;

previne eventualele sustrageri din autovehicul, cu toate consecintele ce decurg dintr-o atare situatie.

CAPITOLUL IV

Efectuarea altor acte de urmarire penala

Efectuarea altor acte de urmarire penala

In vederea solutionarii complete a accidentului de circulatie, pe langa cercetarea

la fata locului, organul de urmarire penala va initia si alte acte procesulae menite sa serveasca la elucidarea cauzei :

Printre acestea se inscriu :

Planificarea cercetarilor.

Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor tehnico-stiintifice

sau expertizelor criminalistice.

Ascultarea martorilor.

Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor.

Dispunerea expertizei tehnice auto.

Reconstituirea.

Sectiunea 1

Planificarea cercetarilor

Analizand rezultatele obtinute cu prilejul cercetarii la fata locului, a examinarii autovehiculului despre care se presupune ca a fost angajat in accident, a interpretarii urmelor descoperite si a celorlalte masuri intreprinse, organele de urmarire penala elaboreaza versiuni cu privire la diversele imprejurari ale cauzei.

Cand autorul a ramas la fata locului, aria versiunilor este mult mai mai restransa, limitandu-se la cele privitoare la mecanismul producerii si la cauza accidentului.

Daca autorul a parasit locul accidentului, abandonand autovehiculul se impune elaborarea unor versiuni diverse de genul :

autor al faptei ar putea fi un conducator auto care domiciliaza ori isi are resedinta in zona producerii accidentului sau riverana acesteia;

autor al accidentului ar putea fi o persoana conducator auto, care lucreaza la una din unitatile situate pe artera de circulatie respectiva sau in imprejurimi;

autor al infractiunii ar putea fi o persoana ce domicilieaza sau se afla in tranzit spre localitatile limitrofe, situate pe directia de deplasare a autovehiculului;

autovehiculul implicat in accident a fost furat din locul de parcare, etc.

Alte versiuni ce mai pot fi elaborate se refera la :

forma de vinovatie - culpa exclusiva a conducatorului auto, culpa exclusiva a victimei, etc.

imprejurarile, mecanismul si cauzele producerii accidentului;

starea si comportamentul participantilor la traficul rutier, etc.

Planificarea cercetarii asigura jalonarea activitatilor intr-o ordine cronologica si neomoterea nici unui aspect ce are legatura cu cauza.

Sectiunea 2

Dispunerea constatarii medico-legale si a constatarilor

tehnico-stiintifice sau expertizelor criminalistice

Principalul criteriu pentru delimitarea vatamarii corporale din culpa, in forma simpla de cea in forma agravata este timpul de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Astfel in aprecierea gravitatii social-juridice a acestei fapte antisociale, principale-le criterii sunt cele de ordin medical.

Constatarea medico-legala elucideaza urmatoarele probleme :

existenta leziunilor pe corpul victimei;

natura leziunilor produse si mecanismul de formare a acestora;

data producerii leziunilor;

numar de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Daca in urma accidentului a survenit moartea vreunei persoane, constatarea medico-legala va lamuri : natura si cauza mortii, mecanismul de producere a acesteia si data instalarii.

Genurile de constatari tehnico-stiintifice sau expertize criminalistice care pot fi dispuse in cazul cercetarii acestor infractiuni difera de la cauza la cauza, in raport cu natura urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite cu ocazia cercetarii locului accidentului ori a examinarii autovehiculului banuit ca a fost angajat in impact.

Printre constatarile tehnico-stiintifice sau expertizele mai frecvent intalnite mentionam :

a) constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza traseologica poate rezolva urmatoarele probleme :

- care este mecanismul de formare a urmei;

- tipul autovehiculului care a creat urma;

- ampatamentul si ecartamentul autovehiculului;

- directia de deplasare a mijlocului de transport;

- tipul autovehiculului de la care provin fragmentele de sticla ( far, parbriz,

geam, etc.) si peliculele de vopsea descoperite la fata locului;

- daca urmele au fost sau nu create de autovehiculul pus la dispozitie, ca

model de comparat.

b)     constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza chimica

Prin analizele complexe de laborator se poate stabili compozitia chimica a urmelor de far, parbriz, vopsea, sol, lubrefianti, etc.Specialistul trebuie sa stabileasca daca urmele mentionate au sau nu aceeasi compozitie chimica cu urmele de aceeasi natura descoperite pe autovehiculul despre care se presupune ca a fost implicat in accident.

Concluziile acestei expertize nu constituie probe certe care sa dovedeasca vinova-tia, ci doar indicii ce trebuiesc coroborate cu celelalte probe si mijloace de proba administrate in cauza.

Deoarece in cadrul analizelor de laborator urmele examinate se distrug, acest gen de constatare tehnico-stiintifica sau expertiza trebuie facut numai in cazuri exceptionale, atunci cand urmele descoperite la fata locului sunt improprii constatarii tehnico-stiintifice sau expertizei traseologice.

c)      constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza biocriminalistica

Are ca obiect examinarea urmelor de sange si histologice descoperite in infrastructura sau pe partile laterale ale autovehiculului implicat sau banuit ca a fost implicat in accident, a firelor de par, etc.

Specialistii sunt solicitati sa raspunda la intrebarile de genul :

- daca urmele sunt sau nu de sange;

- daca sangele este de natura umana sau animala;

- grupa sanguina a sangelui analizat.

Prin analizarea firului de par se poate caracteriza acest gen de urma din punct de vedere morfologic 8 culoare, grosime, lungime, forma si aspectul canalului modular, aspectul capatului liber, etc. ), al sexului persoanei de la care provine.

d)     constatarea tehnico-stiintifica sau expertiza dactiloscopica

Urmele papilare prezinta importanta deosebita in procesul de identificare a faptuitorului, in situatia in care autovehiculul implicat in accident a fost abandonat.

Sectiunea 3

Ascultarea martorilor

Ascultarea martorilor, in primul rand al celor oculari, este de natura sa serveasca la completarea sau clarificarea unor aspecte cu privire la imprejurarile in care s-a produs accidentul.

In afara martorilor oculari, martorii mai pot fi identificati din randul urmatoarelor categorii de persoane :

calatori, pietoni, biciclisti, conducatori de autovehicule neangajate in accident care se deplasau pe aceeasi artera de circulatie si au observat actiunile conducatorului auto implicat in accident, inainte de producerea evenimentului;

persoane ce pot furniza date in legatura cu starea conducatorilor auto inainte de accident-oboseala, influenta alcoolului, etc.

Cu ajutorul acestor martori se pot lamuri o serie de probleme, cum ar fi :

traseul parcurs de faptuitor la data producerii accidentului-directia de deplasa-

re, modul in care conducea autovehiculul, regulile de circulatie incalcate, etc.;

comportarea faptuitorului dupa producerea accidentului;

activitatile desfasurate de autorul faptei in vederea stergerii urmelor infractiunii

alibiurile pe care a incercat sa si le creeze pentru a scapa de raspundere penala;

starea si comportamentul victimelor accidentului.

O conditie importanta pentru obtinerea unor depozitii utile cauzei-sub aspectul exactitatii si detalierii celor relatate-este ca ascultarea tuturor martorilor sa se faca de catre un singur lucrator.

Acesta trebuie sa cunoasca bine situatia de le fata locului, sa fie in masura sa aprecieze exactitatea si sinceritatea relatarilor, sa intervina cu intrebari utile pentru lamurirea problemelor solicitate martorilor.

Sectiunea 4

Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor

Ascultarea invinuitilor sau inculpatilor poate contribui decisiv la lamurirea completa a mecanismului si cauzelor producerii accidentului, a raspunderii pentru producerea acestuia.

Ascultarea acestora trebuie sa se efectueze urgent, succesul fiind conditionat de probele administrate pana in acel moment, de masura in care acestea reusesc sa formeze un tablou complet al celor petrecute, de pregatirea care se face in vederea desfasurarii acestei activitati.

Planul de ascultare trebuie sa vizeze lamurirea urmatoarelor probleme :

imprejurarile concrete in care s-a produs accidentul;

cauzele care au generat producerea acestuia;

actiunile ori inactiunile victimei, inainte de impact;

viteza cu care a circulat pe portiunea de drum respectiva;

starea fizica in momentul conducerii autovehiculului si producerii accidentului-

-obosit, bolnav, sub influenta bauturilor alcoolice, etc.

motivele care l-au determinat sa conduca autovehiculul intr-o astfel de stare;

activitatile pe care le-a intreprins pentru evitarea accidentului prin manevrarea autovehiculului;

motivele care l-au determinat sa paraseasca locul faptei fara incuviintarea organelor de politie si sa abandoneze autovehiculul implicat in accident;

activitatile pe care le-a intreprins in vederea stergerii urmelor infractiunii;

persoanele care mai cunosc despre fapta savarsita si imprejurarile in care au luat la cunostinta despre aceasta.

Sectiunea 5

Dispunerea expertizei tehnice auto

Cu ajutorul acestei expertize se poate elucida problemele referitoare la mecanismul producerii accidentului, in general, sau unele aspecte ale acestuia, in special.

Problemele puse in fata expertizei tehnice auto sunt :

a) Probleme privind starea tehnica a autovehiculului

Sub acest aspect, expertul ethnic auto este solicitat sa elucideze urmatoarele :

existenta sau inexistenta defectiunilor tehnice si natura acestora;

data aparitiei defectiunilor tehnice constatate;

legatura dintre defectiunile tehnice pe care le prezinta autovehiculul implicat in accident si urmarile produse;

posibilitatea prevederii din timp a acestor defectiuni de catre persoanele care raspund de starea tehnica a autovehiculelor, etc.

b) Probleme referitoare la imprejurarile in care s-a produs accidentul

Pentru lamurirea acestora, expertul ethnic auto va fi solicitat sa dea raspuns la urmatoarele intrebari :

viteza cu care a circulat autovehiculul anterior franarii, raportata la caracterisicile si starea drumului public, precum si conditiile meteorologice si de vizibilitate;

viteza autovehiculului in momentul impactului;

cauzele tehnice care au determinat rasturnarea autovehiculului pe partea carosabila - cu a anumita inclinare, umiditate si unghi de viraj - si de viteza cu care trebuia sa circule pentru a evita deraparea sau rasturnarea.

Probele pe baza carora se poate determina viteza uni automobil sunt urmatoarele : lungimea urmei de franare, distanta de rulare cu frana de motor, energia cinetica consumata pentru deplasarea sau deformarea maselor intrate in coliziune, spatiul de imprastiere a fragmentelor rezultate din spargerea parbrizului, precum si diagrama tahograf.

c) Probleme referitoare la evaluarea pagubelor

Atunci cand, pe langa uciderea sau vatamarea din culpa a uneia sau mai multor persoane s-a produs si avarierea autovehiculului implicat in accident, expertizei tehnice auto ii revine sarcina de a evalua si pagubele pricinuite cu aceasta ocazie.

La evaluarea unui autovehicul se tine cont de mai multe elemente : valoarea de achizitie, parcursul real, starea tehnica, durata de exploatare si coeficientul de uzura.

Pentru stabilirea cu exactitate a avariilor este necesar sa se determine gradul de uzura al autovehiculului in momentul producerii accidentului, valoarea devizului de reparatii cuprinzand pretul pieselor si materialelor, precum si manopera, calculat potrivit normelor in vigoare.

Sectiunea 6

Reconstituirea

Cand recurgem la reconstituire nu urmarim verificarea si prezentarea unor aspecte privitoare la mecanismul producerii accidentului ori la posibilitatile evitarii acestuia, in conditiile date, ci la stabilirea posibilitatii perceperii unor imprejurari legate de evenimentul rutier cercetat.

Astfel, ponderea principala o obtin reconstituirile efectuate pentru stabilirea posibilitatii de observare, percepere, memorare sau reproducerea unui fapt sau fenomen. Dar cum accidentele de circulatie sunt evenimente cu desfasurare rapida, posibilitatea perceperii si fixarii in memorie este mai redusa.

Asemenea reconstituiri ofera posibilitatea verificarii declaratiilor martorilor si partii vatamate.Alteori, se poate recurge la reconstituire pentru a evidentia traseul parcurs de faptuitor dupa savarsirea faptei, locul unde a abandonat autovehiculul ori unde s-a oprit pentru a sterge urmele infractiunii.

Nu pot fi reproduse fapte si imprejurari de genul :

deraparilor;

franarilor dure;

rasturnarilor;

circulatiei cu viteza mare, pe timp de noapte, ceata, pe drum cu polei, mazga.

coliziuni intre doua sau mai multe autovehicule ori catastrofe rutiere, etc.

Este interzis sa se faca reconstituirea daca prin reproducerile ce se urmaresc se poate pune in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea participantilor la aceasta activitate.

ANEXA Nr.1

P R O C E S - V E R B A L

DE CERCETARE LA FATA LOCULUI

Anul 2007, luna ianuarie, ziua 10, in orasul Alexandria.

Insp. ALEXE ION din cadrul politiei Alexandria, fiind sesizat din oficiu conform prevederilor art.221,C.P.P., despre faptul ca in localitatea Alexandria, pe strada Crisului a avut loc un accident de circulatie, in vederea stabilirii imprejurarilor in care acesta s-a produs, a descoperirii si fixarii urmelor, a pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba in baza art.129,C.P.P., m-am deplasat la fata locului insotit de expertul medico-legal DIACONU MARIN, criminalist insp. MOCANU VASILE, inginerul MORARU ADRIAN de la Registrul Auto Roman Alexandria.

A fost prezentat conducatorul auto implicat in accident, NICOLAE NICOLAE, din orasul Alexandria, judetul Teleorman, somer.

La cercetarea la fata locului, au luat parte martorii :

RADU ANETA, salariata la S.C. DUNAREA S.A., domiciliata in Alexandria, str.Crisului nr.4, jud. Teleorman.

STAN RADU, salariat la INTERAGRO S.A., domiciliat in Alexandria, str. Crisului nr.10, jud. Teleorman.

Pana la sosirea la fata locului, paza a fost asigurata de agent LUPU ION din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Alexandria.

Cu ocazia cercetarilor la fata locului, am constatat urmatoarele :

Drumul public unde s-a produs accidentul este situat dupa intersectia str. Crisului cu str. Argesului, in dreptul imobilului cu nr.6, avand caracteristicile :

Latimea partii carosabile este de 9,50 m, din care banda de circulatie spre localitatea Rosiorii de Vede este de 4,75 m, iar spre localitatea Draganesti, de 4,75 m; strada este asfaltata, uscata, prevazuta pe ambele parti cu trotuare in latime de 3 m, mijlocul strazii este cu o linie continua mediana de culoare galbena.

La distanta de 3m, respectiv 4,26 m de bordura din dreapta a trotuarului, spre interiorul soselei ( in dreptul imobilului nr.4) si parallel cu acesta, spre intersectia cu str. Argesului pe o distanta de 7 m se gasesc doua urme paralele de franare, avand fiecare latimea de 18 cm. Aceste urme se continua pana la rotile din spate ale autoturismului Dacia 1310 cu nr. De inmatriculare TR-02-LFA.

Pe portiunea de sosea dintre rotile din spate si cele din fata ale autoturismului

stationat, nu au fost gasite urme de franare.Urmele de franare amintite nu prezinta caracteristici individuale vizibile.

La o distanta de 60 cm de farul din dreapta al autoturismului si in continuare pe o distanta de 4 m spre intersectia strazilor Crisului si Argesului, se gasesc pe sosea numeroase cioburi de far, care dupa ce au fost fotografiate asa cum s-au gasit, iar apoi mentionate in schita locului faptei, au fost ridicate si impachetate intr-o cutie de carton cu inscriptia nr.1.

Pe sosea, langa roata din dreapta din fata au fost gasite 4 bucati mici de substanta maron, asemanatoare vopselei, cu dimensiunile intre 0,30x0.80 cm.Aceste urme au fost ridicate intr-un plic ce poarta inscriptia nr.2.

Autoturismul de culoare maro este oprit in pozitie paralela cu bordura trotuarului din dreapta, la o distanta de 1,7 m spre mijlocul soselei si la o distanta de 2,3 m fata de punctul central al intersectiei.

Autoturismul prezinta farul din dreapta spart, iar in jurul carcasei de fixare a farului exista portiuni de forma neregulata de desprindere a vopselei.De la far spre partea posterioara a autoturismului pe partea dreapta, la o distanta de 26x35 cm cu o adancime de 4 cm se gasesc urme de frecare sub forma de zgarieturi ale vopselei.Inaltimea la care sunt repartizate aceste urme, fata de nivelul soselei, fiind intre 50 si 108 cm.

Starea tehnica a autoturismului a fost verificata de ing. MORARU ADRIAN care a intocmit pe baza celor constatate, un proces verbal de constatare separat.

Victima VASILE ION, in varsta de 26 ani, identificat pe baza Cartii de Identitate, gasita asupra sa, se gaseste culcat pe partea dreapta a soselei, cu capul indreptat spre intersectia cu str. Crisului nr.9, iar cu picioarele spre str. Argesului.

Cadavrul se gaseste cu fata in jos, cu piciorul drept intins si la o distanta de 0,4 m spre partea dreapta fata de roata din spate dreapta a autoturismului.Victima are mana dreapta intinsa inainte, pumnul strans, iar mana stanga este orientata paralel spre membrele inferioare.

Cadavrul avand o lungime de 1,72 m este imbracat in haina si pantaloni de culoare bej, pantofi negri, descoperit, par saten deschis.Pe spatele hainei pe o suprafata de 24-45 cm se gasesc imprimate urme de stratificare de culoare deschis asemanatoare prafului existent pe suprafata soselei.

In vederea determinarii omogenitatii prafului existent pe haina victimei, au fost luate probe comparative de la fata locului.Plicul notat cu nr.3 cuprinde probe de praf luate de pe suprafata soselei, iar plicul notat cu nr.4, proba luata de pe haina victimei.Operatiunile de ridicare ale acestor probe au fost effectuate de ofiterul criminalist insp. MOCANU VASILE.

Alte urme pe imbracamintea si incaltamintea victimei nu au fost gasite.

In zona partii frontale, dreapta a capului victimei, se gaseste o echimoza de culoare rosu-inchis, cu dimensiunile de 2-5 cm.Din nas si cavitatea bucala se scurg mici

cantitati de substanta asemanatoare sangelui, de culoare rosie.S-a luat o cantitate de 50 ml din aceasta proba in eprubeta notata cu nr.5, in vederea unor analize biologice sau medico-legale.

Expertul medico-legal confirma prezenta unui miros de alcool in apropierea partii bucale a cadavrului.

In vederea determinarii cauzei medico-legale a mortii, cadavrul a fost transportat la spitalul judetean, iar expertului i-a fost inmanata o copie dupa adresa prin care s-a dispus efectuarea autopsiei.

Conducatorul auto NICOLAE NICOLAE a fost insotit de agent STEFAN ION la spitalul judetean in vederea recoltarii probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

La fata locului au fost effectuate un numar de 8 fotografii judiciare operative si o schita care se anexeaza la prezentul proces verbal.

Persoanelor participante la cercetare la fata locului li s-a adus la cunostinta dreptul prevazut de art.91,C.P.P. in sensul ca au posibilitatea sa faca obiectiuni si sa dea explicatii in legatura cu cele constatate.Cei prezenti au declarat ca nu au nimic de completat la procesul verbal.

Cercetarea la fata locului s-a facut intre orele 10 - 13.

Drept pentru care am incheiat prezentul proces verbal intr-un singur exemplar.