Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia. masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii


Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Administratie


Index » legal » Administratie
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV


CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV




CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Semnificatia si fundamentarea constitutionala a controlului exercitat asupra administratiei publice

Principiul separatiei puterilor in stat, potrivit caruia sunt organizate cele trei puteri statale, presupune, deopotriva, atat o colaborare, precum si un control reciproc al acestora. Drept urmare, contenciosul administrativ reprezinta, in fapt, o concretizare a principiului separatiei puterilor in stat, o modalitate de exercitare a controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de puterea executiva.

Specificul activitatii administratiei publice consta in organizarea executarii si executarea in concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori, prin activitatea sa, cu precadere prin actele administrative pe care le emite, administratia poate leza drepturi subiective sau interese legitime ale particularilor. "Pentru a feri administratia sa comita ilegalitati, s-au stabilit diferite mijloace preventive, care au drept scop sa asigure, pe de o parte, aplicarea exacta a legilor si regulamentelor, iar, pe de alta parte, sa apere drepturile si interesele administratolor" (E.D.Tarangul, Tratat de drept administrativ roman, 1944, p.547).




Institutia contenciosului administrativ are vechi traditii in tara noastra, insa o buna perioada de timp (perioada comunista) legiuitorul a desfiintat-o, considerandu-se ca fiind inadecvata pentru societatea socialista.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, legiuitorul a repus institutia contenciosului administrativ in drepturile sale firesti, prin adoptarea Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Ulterior, contenciosul administrativ si-a gasit si suportul constitutional in art. 48 al Constitutiei Romaniei din 1991.

Evolutia legislatiei, dar, mai ales, revizuirea Constitutiei au impus o noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, care a abrogat vechea reglementare.

Bazele constitutionale ale contenciosului administrativ le regasim in mod implicit sau in mod expres in art.21, art.52, art.73 alin.3 lit.k, art.123 alin.5 si art.126 alin.6 din Constitutia Romaniei, republicata.

Actuala reglementare in materie realizeaza o revalorizare a reglementarii contenciosului administrativ din perioada interbelica. Ea contribuie la separarea puterilor in stat si la realizarea principiilor statului de drept.

Anterioara lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, a fost criticata pentru numarul mare (14) de acte administrative exceptate, din diferite ratiuni, de la controlul legalitatii exercitat de instantele judecatoresti.

Actuala lege a contenciosului administrativ reduce numarul exceptiilor, odata cu largirea competentelor instantelor de contencios, crescand astfel sansele particularilor de a reusi sa-si apere drepturile si interesele legitime in instanta de contencios administrativ.

Reglementarea actuala, realizata prin Constitutie si prin Legea nr.554/2004, permite subiectului dreptului la actiune sa ceara si instantei sa dispuna:

-anularea totala sau partiala a unui act administrativ

-modificarea sau suspendarea unui act administrativ

-emiterea sau adoptarea unui act administrativ

-stabilirea si evaluarea pagubelor si obligatia autoritatilor administrative de a le repara.

Potrivit actelor mentionate, contenciosul administrativ este reglementat in tara noatra pe 2 grade de jurisdictie:

In concluzie, se constata ca nu pot fi atacate in contencios administrativ simplele adrese, circulare sau unele masuri luate in vederea emiterii, adoptarii sau aplicarii unui act administrativ, intrucat toate acestea reprezinta acte preparatorii, ele nefiind deci acte administrative sau asimilate lor. La fel, simplele fapte materiale sau operatiuni administrative, care nu produc prin ele insele efecte juridice, nu pot fi atacate in contenciosul administrativ. Totusi, instantele de contencios administrativ vor fi competente sa se pronunte si asupra legalitatii actelor preparatorii, a faptelor materiale si a operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii doar odata cu solutia asupra actului administrativ propriu-zis.

2. Actul administrativ atacat trebuie sa provina de la o autoritate publica.

Spre deosebire de Legea nr. 29/1990, care mentiona ca pot fi atacate in contencios administrativ numai actele care provin de la autoritati administrative, actuala lege foloseste formularea de "autoritate publica", facand astfel posibila introducerea unei actiuni in contencios administrativ impotriva oricarei autoritati publice care emite acte administrative.

Potrivit intelesului legii, autoritatea publica reprezinta orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, conform legii, au obtinut statutul de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public (de ex. universitati, colegii, spitale private etc.).

3. Actul atacat trebuie sa produca o vatamare unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Fata de Legea nr. 29/1990, care prevedea posibilitatea introducerii unei actiuni in justitie numai in cazul in care se producea o vatamare unui drept subiectiv, Legea nr. 554/2004, respectand dispozitiile constitutionale din art. 21 (potrivit carora pot fi atacate in justitie actele prin care se aduce atingere drepturilor, intereselor legitime si libertatilor acordate prin Constitutie si prin legi speciale), permite introducerea unei actiuni in contencios administrativ nu numai in situatiile in care este incalcat un drept subiectiv, ci si in situatiile in care se aduce atingere unui interes legitim.

Cu privire la notiunea de interes legitim, pentru prima data in legislatia romanesca se face distinctie intre interesul legitim public si privat.

1        Interesul legitim privat consta in posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.

2        Interesul legitim public reprezinta interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Drept urmare, nu sunt admisibile actiunile in justitie prin care s-ar solicita apararea unor simple interese.

4. Conditia indeplinirii procedurii (plangerii) administrative prealabile (introducerea recursului gratios si a recursului ierarhic).

Indeplinirea procedurii prealabile presupune ca, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana vatamata sa se adreseze cu o cerere autoritatii emitente (recurs gratios). Refuzul de a indeplini procedura prealabila va duce la respingerea actiunii in contencios administrativ.

Conditia procedurii prealabile constituie un beneficiu acordat autoritatii administrative emitente, in virtutea caruia aceasta isi poate repara greseala prin revocarea sau modificarea unui act administrativ.

Plangerea prealabila poate fi exercitata, potrivit legii, si direct la autoritatea administrativa ierarhic superioara autoritatii emitente, daca aceasta exista (recurs ierarhic).

Atat recursul gratios, cat si cel ierarhic trebuie exercitat in termen de 30 de zile de la data la care s-a comunicat actul administrativ ilegal. In anumite situatii, temeinic justificate, recursul gratios poate fi exercitat si intr-un termen mai mare de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului.

O alta modificare vizeaza si posibilitata exercitarii recursului administrativ (gratios si ierarhic) de catre o persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, prin emiterea sau adoptarea unui act administrativ individual adresat unui alt subiect de drept. In aceasta ipoteza, persoana vatamata poate introduce plangerea prelabila din momentul in care a luat la cunostinta, pe orice cale, de existenta actului, in limitele termenului de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Exista si situatii in care plangerea prelabila nu este obligatorie, anume in cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, ANFP, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale, in cazul exceptiei de nelegalitate si a actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termen legal.

5. Actul administrativ sa nu faca parte din categoria finelor de neprimire

Finele de neprimire reprezinta acele cauze sau conditii care sustrag o categorie de acte administrative de la controlul in fata instantelor de contencios administrativ. Absenta finelor de neprimire constituie una dintre conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contenciosul administrativ.

Finele de neprimire sunt de 3 categorii:

1        Fine de neprimire rezultate din natura actului

2        Fine de neprimire rezultate din natura organului emitent

3        Fine de neprimire rezultate din existenta unui recurs paralel

Datorita prezentei finelor de neprimire, nu pot fi atacate in contencios administrativ urmatoarele acte administrative:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;



- actele de comandament cu caracter militar;

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica speciala, o alta procedura judiciara;

Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de urgenta, al starii de asediu, precum si cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai in cazul depasirii limitelor puterii de apreciere a autoritatii administrative, adica pentru exces de putere.

6. Conditia termenului de introducere a actiunii

Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate, se pot introduce in termen de 6 luni de la:

- data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila

- data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii

- data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fara a se putea depasi termenul maxim de 1 an, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii

- data expirarii termenului prevazut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile

- data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

In cazul ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate neconstitutionale. Acestea pot fi atacate oricand.

Termenul de 6 luni constituie regula; se admite ca, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin.1, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului verbal de conciliere, dupa caz.

4. Critica reglementarilor actuale privind contenciosul administrativ

A. Unele aspecte cu caracter novator ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in forma initiala, precum si cea modificata prin Legea nr. 262/2007

1. Art.1 stabileste calitatea de reclamant in contenciosul administrativ pentru orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, care poate atat privat, cat si public.

Discutabila este prevederea in temeiul careia actiunea in contenciosul administrativ prin care se solicita anularea unui act administrativ, individual sau normativ, poate fi promovata de orice persoana sub pretextul vatamarii unui interes public.

Aceasta dispozitie este criticabila sub aspect constitutional. O actiune in justitie tinzand la anularea unui act administrativ normativ, bazata pe vatamarea unui interes public, ar fi neconstitutionala si in lumina dispozitiilor art.52 alin.1 din Constitutia republicata, corelat cu art.21 alin.1. Astfel, art.21 alin.1 prevede ca "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", dispozitii din care rezulta indiscutabil ca este vorba despre interesul privat si nu despre interesul public.

2. Reclamant poate fi inclusiv autoritatea publica ce a emis actul administrativ unilateral nelegal, aceasta putand cere anularea sa in cazul in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.

Legea nr. 554/2004 creeaza o competenta speciala Avocatului Poporului, Ministerului Public, Agentiei Nationale a Functionarilor Publici si prefectilor, in temeiul careia pot initia actiuni in contencios administrativ atunci cand apreciaza ca a fost incalcat un interes public sau privat.

3. Art.1 alin.1 garanteaza persoanei nu doar drepturile subiective, ci si interesele legitime care ar putea fi lezate prin eventualele abuzuri ale administratiei publice.

4. Art.2 stabileste semnificatia unor termeni si expresii in intelesul Legii contenciosului administrativ, prevederi care nu le regasim in legislatia anterioara. Unele definitii sunt criticabile fie prin faptul ca nu reflecta realitatea, fie nu corespund sensului general acceptat in literatura juridica si in practica CEDO.

Potrivit art.2 lit.c, prin acte administrative sunt asimilate si contractele administrative.

5. Pentru prima data, in legislatia post revolutionara, este consacrata expres tutela administrativa, in art.3.

6. S-a reglementat cu mai multa claritate cercetarea legalitatii actelor administrative pe calea exceptiei de nelegalitate (art.4).

7. Sfera actelor administrative exceptate de la controlul judecatoresc exercitat prin instantele de contencios administrativ a fost mult restransa (art.5 alin.1).

8. Art.7 clarifica chestiunea procedurii prealabile (obligatorie), problema constituind subiect de controverse doctrinare mai ales dupa revizuirea Constitutiei.

9. In ceea ce priveste termenele inauntrul carora se poate introduce plangerea prelabila, noua reglementare stabileste:

- un termen de 30 de zile de la data comunicarii actului (regula);

- un termen de 6 luni de la data emiterii actului, pentru motive temeinice (exceptia).

10. Cererile de chemare in judecata prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce, conform art. 11 alin.1, intr-un termen de 6 luni (vezi cuprinsul art.11 din Legea nr. 554/2004, cu modificari !!).

11. Actuala lege a contenciosului administrativ clarifica si natura juridica a unor termene procedurale (vezi art. 7 alin.7 si art.11 alin.5). Din pacate, legiuitorul nu a stabilit natura juridica a termenului de 30 de zile inauntrul caruia trebuie introdusa plangerea prealabila.

12. Legea a instituit termene mai scurte, care sa asigure celeritatea in solutionarea cauzelor si redacterea hotararilor (vezi art. 14 alin.5, art.17 alin.3).

13. Au fost majorate in mod substantial amenzile judiciare care se pot aplica autoritatilor publice (vezi art. 13 alin.4, art.24 alin.1 si 2).

B. Unele consideratii critice asupra Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

A se vedea urmatoarele materiale bibliografice:

- Verginia Vedinas, Drept administrativ, editia a 3-a revazuta si actualizata, Bucursti, 2007, p.140-144.

- Iordan Nicola, Drept administrativ. Curs universitar, Sibiu, 2007, p.502-505

- Nicolae Scutea, Mihaela Popa, Unele controverse doctrinare privind Legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa in vigoare, in Revista de Drept Public, nr.1-2/2006, p.56-73, respectiv p.84-102.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Administratie


Demografie
Stiinte politice


DEFINIREA PROCESULUI BUGETAR SI CONTINUTUL FAZELOR ACESTUIA
Management in administratia publica
Suspendarea actelor administrative
Raport de analiza referitor la situatia Spitalului Municipal Pitesti si a modalitatii de implementare a schimbarii
Principalii precursori ai stiintei administrative
STRATEGIA DE MODERNIZARE A ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE
Formarea specialistului in Relatii Publice
FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR INSTITUTIILOR PUBLICE
Conditiile de valabilitate ale actelor administrative
Definitia actului administrativ