Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea īn munti, pe zapada, stānca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Muzica


Index » hobby » Muzica
» Fenomene si elemente lexicale ce apar in timpul cantatului


Fenomene si elemente lexicale ce apar in timpul cantatului




Fenomene si elemente lexicale ce apar in timpul cantatului

            In  momentul interpretarii apar o serie de fenomene de versificatie specifice folclorului; explicatia manifestarii lor este relevata tot de urmarirea contopirii dintre muzica si poezie. Aceste fenomene se ivesc, de multe ori, improvizatoric, dar se disting in functie de zona sau de gen. Deci, preluarea lor in momentul cantarii nu este intamplatoare, ci contribuie la continua variatie



-atribut de prim ordin al creatiei orale- in sanul unui echilibru formal dinainte stapanit de interpretul popular. Versurile nu-si modifica structura, ci si-o imbogatesc. Uneori, intre ele apar formule de mai mica sau mai mare dimensiune, atat pentru a corespunde arhitecturii muzicale, cat si pentru potentarea unui anumit continut.

            Completarile de silabe

            Am aratat ca o caracteristica a versurilor romanesti este izometria -pastrarea tiparului metric pe toata desfasurarea unei creatii; forma lor difera insa, iar succesiunea versurilor acatalectice cu cele catalectice nu urmeaza anumite principii. Se creeaza in anumite locuri o neconcordanta intre terminatia versului (catalectic) si finalul randului melodic; pentru a se reface seria scurtata, apare, completarea silabica. Versul poate ramane si necompletat.

            O alta explicatie care poate fi data, in legatura cu aparitia silabelor de completare, este relativa independenta intre texte si melodii (asocierea unei melodii cu texte diferite si invers). Bartok este primul care codifica regulile folosirii silabelor de completare, pentru ca, ulterior, Brailoiu sa aduca noi precizari in legatura cu aparitia acestui fenomen de versificatie.

·        Daca versul catalectic (7 sau 5 silabe) se termina cu o consoana, completarea se realizeaza prin adaugarea unei vocale u (de cele mai multe ori)

"Leagana-te virf de bradu'

sau

" Plinge-ma, maica cu doru '

Vocala u poate completa si emistihul:

"Colo josu, mai din josu'

- i (in Oltenia si Muntenia inclusiv Dobrogea, Moldova, o parte din Banat):

" Frunza verde bob nauti

De-ar fi cucu un voinici'.

- a - se adauga foarte rar :

" Din ce s-a facuta'

Vocalei i, soptite in final, i se poate adauga, de asemenea, vocala u:

"Dinaintea acestor curtiu'

·        Cand vocala i soptit (semivocala) se gaseste la sfarsitul versului poate, impreuna cu consoana (sau consoanele) precedenta, sa formeze o silaba plina

"Busuioc crescu' din no-ri'

·        Disocierea diftongului descendent (cu terminatia in i, mai rar in e si u:

"Lungu-i drumul Clujului'

sau

" Cintatori cintau'

Vocala u se poate adauga semivocalei i:

"Sus in virfu' munteluiu'

·        Vocalelor si diftongilor ascendenti li se pot adauga silabele re (rie), le (lea) Transilvania si Banat:

" Draga me si sora me-re'

sau

" Nu se-ntorc pina-i lumea-le'

·        Silaba re apare si din necesitati de rima

"Ca daca mi-oi creste mare

Tie mama nu m-a da-re'.

·        Silaba ma (i), poate  aparea dupa vocale,  semivocale,  diftongi ascendenti si descendenti, consoane :





"Sarutu-ti badie gura mai'

sau

" Munte, munte brad frumos ma'.

Sau

" Mai, mindro, de doru tau ma'

·        Silaba "of" (mai mult in Moldova, Muntenia si Oltenia), se poate adauga, atat la vocale, cat si la consoane:

"Pasare dintre vilcele, of

sau

"Nici-un firut n-a iesit, of

·        Mai rar, in versul catalectic pot aparea completari (si prin alte tipuri de silabe) la inceputul sau mijlocul lui:

"Si la turci ca ea striga' (ca narativ) sau

"De sa-mi creasca Ion mare'(silaba de anacruza), sau

" Unu sarpe galbior' (silaba de sprijin) sau "

Nu gindi ca-mi esti drag' (silaba de sprijin)

·        Pot exista silabe adaugate la sfarsitul unei serii metrice complete:

"Bobocel de la fereastra, ma

"Cind vrei sa te duc acasa, ma'.

            Completarea se intalneste si la emistih, cand acesta este catalectic :

"Colo josu, mai in josu'

Apoeopa

            Uneori, forma completa a versului se suprapune unei fraze create initial pe un vers catalectic; in acest caz, poate aparea un sunet nou, a carui valoare nu depaseste decat rareori durata fostului picior incomplet, insa acest mod de asociere a versului cu fraza muzicala poate da nastere si altui fenomen de versificatie populara: eliziunea silabelor sau apocopa; in multe cazuri, apocopa se produce in versuri care se repeta, dupa ce acestea au aparut mai intai in forma completa:

"Ieri de dimineata

Ieri de dimineat'

Pe la loc de ceata

Pe la loc de ceat`"

            De obicei, apocopa apare la sfarsitul versului; in acest caz ea poate fi simpla, (elidarea unei singure silabe) ca in exemplul de mai sus, sau, mai rar, dubla (elidarea a doua silabe):

" De unde cununa pleaca

Ramine tarina-ntreaga

Ramine tarina-n' .'

            Dar elidarea silabei se poate produce si la inceputul versului in interiorul lui:

"Titea  miorele'

sau

"De pe min' m-ai inselat'

            Raportata la cuvant, apocopa se poate ivi la inceputul sau la sfarsitul acestuia, (ca in exemplele de mai sus) cat si in mijloc:

" C-o facut ma'liga cruda'

Colorarea vocaleior

            In  unele cantece se remarca o tehnica speciala de emitere a sunetelor lungi sau a melismelor unei silabe, prin trecerea dintr-o vocala in altele si, o data cu aceasta, transformarea timbrului. Fenomenul a fost observat in genuri caracterizate prin interpretarea individuala - cantece propriu-zise, balade - unde cantaretul popular nu este ingradit de canoanele impuse de sincronizare.

            Colorarea vocalelor este consecinta unei indelungate practici, ce a evoluat diferentiat, pe zone; ea este determinata si de stilul de emisie a sunetelor, care prezinta, de mai multe ori, o pronuntata amprenta locala.

Intercalarea si repetarea silabelor in interiorul versului




           

            In  hora lunga (doina) maramureseana, versul cantat este intrerupt pe alocuri de unele silabe, dintre care cea mai frecventa este hi, emisa, de obicei, prin apogiaturile "sughitate' - un procedeu apartinand stilului vechi.

ca   Pi-na-i o-mu hi   ti- hi-_ne- rel mai, hai

            Fenomenul intercalarii unor silabe in text se intalneste si in bocetul din Oltenia de Nord si Muntenia (la care ne-am referit anterior), dar cu rolul de a versifica proza, de a o fixa in tiparul octosilabic; aici insa, intercalarea silabelor amplifica randul melodic ce corespunde initial unui vers propriu-zis. Iata ce poate rezulta din intercalarea acestor silabe in vers:

" m de Ba-i-ta-te hi, i focu nacazu mai

ca di de De tiner in ti-hi hi hi hi ne-am tras'

            Alteori se pot repeta silabele unor cuvinte - procedeu ce amplifica de asemenea, randul melodic :

Vine hu, hui - pe di la mu, mun-te.

            In  acest text distractiv are loc repetarea periodica a celei de-a treia silabe din ambele emistihuri, randul melodic amplificandu-se la 10 silabe; este un procedeu compozitional care intareste functia genului respectiv in cadrul social dat.

Anacruza de sprijin

            Daca fenomenele descrise pana acum au loc in interiorul versului, exista si unele care se manifesta in afara tiparului acestuia - asa, de pilda, este anacruza de sprijin. Termenul este utilizat intr-o acceptiune diferita fata de muzica "savanta'; se stie ca in creatia populara versul incepe cu o silaba accentuata, deci se exclude posibilitatea aparitiei anacruzei propriu-zise. Versul cantat este uneori precedat de anumite consoane, vocale, silabe, intr-un registru mai grav si o intensitate scazuta-"anacruza soptita' (fiusterauftakt), cum o numea Bartok, sau " sunet de sprijin' cum ii spunea Ilarion Cocisiu. Acest tip de anacruza nu face parte din fraza muzicala, este independenta de vers, iar inlaturarea ei nu are consecinte asupra desfasurarii melodice.

            Anacruza ( de sprijin ) se intalneste  la inceputul strofei melodice sau in interiorul ei - la inceputul randurilor melodice - poate aparea prin :

            -   consoane - m ,n (m Mai co- cind m-ai)

            -   vocale - e, i, a, u, a

            -   silabe - si, ei, ai, ca , pai, pe un sunet (ai Ru-je al-ba)

            Foarte rar isi face loc anacruza ca silaba a versului,

"Citi sint brebenei, A

titia berbecei'

dar in cantare va fi silabaa de completare a versului anterior; cand seria va fi completa, sfarsind cu o vocala,

"Cite flori pe munte, A

                                            titea oi de multe' se va combina cu ultima silaba, formand diftongul ascendent.

            Interjectia

            In amplificarea arcului melodic, formulele muzicale care se adauga la inceputul sau sfarsitul frazelor (randurilor melodice) le corespund anumite silabe: of, of; e, hei ; hai, hai; a- o- leu; hei, hei. Ca dimensiuni ,interjectiile variaza in jur de 2-5 silabe, dar pot fi si mai ample; impreuna cu corespondentele muzicale creeaza parti introductive sau concluzive ale randului melodic; uneori pot constitui formule distincte, bine individualizate structural.

            Dezvoltarea interjectiei, impreuna cu o pronuntata individualizare melodica, pot da nastere refrenului.

           

            Refrenul

            Este o formula poetico-muzicala care se repeta in cadrul unei anumite creatii; de aceea, asemenea celorlalte fenomene de versificatie, trebuie vazut in contextul raporturilor dintre text si melodie.

            Nu toate cantecele contin refren; prezenta lui a fost consemnata cu precadere in colinde, dar si in alte genuri ceremoniale, cum ar fi cele de nunta, de inmormantare, cantece de secera si de seceta, precum si in cantece propriu-zise, cantece distractive, de leagan, unele doine din Transilvania, Doina "de dragoste' din Muntenia si Oltenia, unele balade din Muntenia,

            Refrenele difera, in primul rand, dupa gen; in legatura cu genul trebuie privite functia, originea, continutul precum si aspectele morfologice: locul in cadrul creatiei, structura, dimensiunea.

            In  ceea ce priveste originea se pare ca refrenul a fost acel nucleu care ulterior, prin largiri succesive, dadea nastere creatiei. Prin circulatia orala, refrenul s-a alaturat si altui continut decat cel initial; s-au generat astfel, o serie de refrene fara inteles, care sugereaza totusi, o anumita atmosfera. Unele refrene apartin unui strat arhaic, in special cele din genurile ceremoniale si rituale, altele sunt mai recente, iar unele nuclee embrionare actuale se pot transforma in refrene. Functia refrenelor concorda, de obicei, cu a genurilor in care apar, chiar daca intelesul unora dintre aceste formule nu s-a pastrat.

            In  colinde refrenul poate aparea dupa unul sau doua versuri, dar si la inceputul strofei melodice. Formula cea mai frecventa este "Aleroi', (a carei origine a fost mult disputata intre specialisti), intelesul originar i s-a pierdut de mult, din aceasta cauza se intalnesc si atatea variante : Leroi, Leroi leo, Hai de Ier, Leroiloi, Oileroi da leroila , Veler Velerim , Voilerum.



            Alt refren de colind este Florile dalbe (cu variante locale); se canta mai ales in colindele de intrare (la fereastra, la usa, in general cand colindele se canta afara), intelesul a ramas alegoric, in vremuri indepartate insa florile erau utilizate in ritualul urarii; resturi ale ornarii cu flori se pot vedea si astazi pe unele costume ale colindatorilor, in alte colinde, refrenul are legatura cu continutul:

"Flori dalbe de mar'

"Hai la flori de mar'

"Manile s-oi marule'

            Mai rar se intalnesc si refrene complexe, cum ar fi unele colinde de ciobani din sudul Transilvaniei - Doamneut zdrinc minruto, zdrinc dulcuto sau colindele de pricina - Secina, brecina soi dobrana, Durmina, curmina, Lemn verde ca iedera (cuvintele sunt neintelese, voit stalcite, pentru a accentua functia distractiva a creatiilor respective).

            In  refrenele tipice ale cantecelor de nunta din Transilvania se intalneste un cuvant - daina - cu derivatele lui : Ho i nam si dainam mireasa, Ei na si dainam fecioara; in vestul si nord - vestul Transilvaniei, el este inlocuit cu -Ier - ceea ce ar dovedi in mod indirect vechimea lui : Hol, hoi lerum dai Ier fetita, Hoi Ier hoi da Ier etc.

            Cantecele propriu-zise pot avea atat refren ornament (silabe lipsite de inteles in vorbire), Ihai nu si numai na, Of Ileana, Of, inima, Foaie verde etc, cat si refren tematic - completeaza intelesul cantecului sau apare ca o replica la continutul versurilor propriu-zise (in cantece erotice ) - Dorule, Hai dorule hai, Mindra mea, Nana, nana, Marioara mea, Lino, Leano etc.

            In  cantecele distractive refrenele n-au inteles, dar contribuie la intarirea functiei pieselor respective: Dalin, dalui, dalui da, Flori de manda, Hop, tup si na mai na etc.

            Refrenele se disting si dupa locul in care sunt plasate in cadrul desfasurarii operei folclorice; uneori se canta la inceputul strofei melodice: Leroi leo , Pe-un picior de munte

            In  alte cazuri apar in interiorul strofei, dar de cele mai multe ori incheie strofa melodica:

"Ca inima tat imi plange/ Inimioara me'

            Acestea sunt refrene stabile; exista insa formule care apar in unele strofe melodice, pentru ca apoi sa dispara, cedand locul versurilor propriu-zise si eventual, sa apara din nou; structural si dimensional sunt aidoma versurilor -acestea sunt pseudo - refrene. Alte formule, stabile in cadrul unui cantec, pot fi insa alaturate si randurilor melodice din alt cantec - acestea sunt refrene calatoare, in folclorul romanesc, de obicei, refrenele se alatura randurilor melodice, inainte sau in continuarea lor exista o specie de refrene (preluate se pare din folclorul slav), care patrund in interiorul versurilor: Rasarit-au Libidari, dumba logo donica

            Acestea sunt refrene intercalate din cantecele distractive.

            Daca numeroase cantece nu contin refren, exista insa creatii in care pot exista pana la patru refrene; in 'cazul cand sunt rnai multe in acelasi cantec, refrenele pot fi identice, inrudite prin secventare sau variere la cadenta, sau total diferite.

            In  functie de rolul pe care il au in discursul muzical, refrenele pot fi de sine statatoare sau de completare. Formulele din prima categorie alcatuiesc, din punct de vedere structural, unitati bine individualizate ca si versurile propriu-zise sau celelalte randuri melodice, chiar daca nu au intotdeauna aceeasi structura sau dimensiune cu acestea din urma. "Eu ti-am iubit ochii tai, mai Ghita !'

            Ca unitati morfologice, refrenele se comporta in general ca celelalte versuri cantate (grupare, completari silabice etc.) cu unele deosebiri insa: daca structura binara este preponderenta, (in acest caz dupa Constantin Brailoiu - refrenele sunt regulate), sunt si unele formule in care isi fac prezenta grupele metrice ternare, singure sau combinate cu cele binare (refrene neregulate). Refrene regulate :

            8 silabe :' S-oi floa-re s-o ma-ie-ra-ni' (colind);

            8 silabe :' Da-li-a-na fa-ta dra-ga ' (colind);

            4 silabe :' Of, mai Lea-no ' (cantec propriu-zis);

            10 silabe :' Ma-ri-e si Ma-ri-oa-ra, mai, mai ' (cantec propriu-zis)

Refrene neregulate:

            3 silabe : ' Le-roi-leo ' (colind)

            5 silabe : ' Ju-ne-lui bu-nu ' (colind)

            6 silabe : ' Do-ra-le , do-ru-le ' (cantec propriu-zis)

            Observam ca dimensiunea refrenelor este variabila; chiar in cadrul aceleasi creatii refrenele pot avea dimensiune inegala. Cercetatorii au gasit refrene intre 2 si 32 silabe; deci dimensiunea lor este egala, mai mica sau mai mare decat a versurilor. Cand formula depaseste lungimea unui vers, (dupa Brailoiu - "dincolo de 12 silabe ', dupa Emilia Comisel - cand depaseste 14 silabe), apare refrenul compus, strofic; acesta este format din cel putin 2 pana la cel mult 8 serii metrice si se grupeaza prin rima sau asonanta. Refrenul strofic are o frecventa ridicata in Banat, ceea ce-1 determina pe Bartok sa considere acest grai (nu dialect cum il denumeste el) - "al refrenului '; poate fi intalnit insa si in alte zone folclorice romanesti. Locul refrenului strofic este totdeauna final.

            In cantecul propriu -zis, modern si nou, frecventa refrenelor este mai mare decat in straturile vechi; este cunoscuta tendinta de amplificare a frazei in cantecele mai recente; de asemenea, patrunderea melodiilor de dans in repertoriul vocal este insotita de aparitia unor refrene ce rezulta din faptul ca nu intotdeauna silabele versurilor concorda cu numarul timpilor din melodia de joc.

           

            Inlocuirea versurilor

            Se poate produce pe unul sau doua randuri melodice si concorda cu structura si dimensiunea versurilor inlocuite. Se caracterizeaza prin repetarea unor silabe specifice : Tra la la la la la la la, Hai li li li li li li, Ia le le le le hai la la, Si-a le le le le le le le , etc. Prin aceasta se deosebeste, in primul rand, de pseudo-refren, a carui structura metrica este asemanatoare cu a refrenului, inlocuirea de vers apare atat la inceputul, cat si la mijlocul sau sfarsitul strofei melodice. Pot fi inlocuite si fragmente de vers : " Hai li, li, mindrelor mele' . Ea poate fi generata de :

·        scurtimea textului fata de dimensiunea strofei melodice;

·        pregatirea interpretului pentru a incepe versul propriu-zis al cantecului;

·        fantezia interpretului care simte necesitatea unei variatii.

in unele cazuri, inlocuirea de vers se poate permanentiza, aparand la loc fix in toate strofele melodice; alteori, toate versurile strofei melodice pot fi inlocuite.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Muzica




Referat Muzica Luchian Mihalea
FOLCLORUL ROMANESC IN CONTEMPORANEITATE
REPERTORIUL MUNCILOR SI AL OBICEIURILOR DE PESTE AN
Muzica in Antichitate
CANTECUL DE LEAGAN
PSEUDOINSTRUMENTE
Istoric despre aparitia si evolutia chitarei in timp
INSTRUMENTE IDIOFONE
Genuri care au apartinut,ca origini,repertoriului pastoresc,dar si-au pierdut functia,avand o circulatie larga
BALADA