Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Satisfactia de a face ce iti place. ascensiunea în munti, pe zapada, stânca si gheata, trasee de alpinism


Alpinism Arta cultura Diverse Divertisment Film Fotografie
Muzica Pescuit Sport

Diverse


Index » hobby » Diverse
» GHID METODOLOGIC PENTRU IMPLEMENTAREA STANDARDELOR DE CALITATE PRIVIND DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA


GHID METODOLOGIC PENTRU IMPLEMENTAREA STANDARDELOR DE CALITATE PRIVIND DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA




GHID METODOLOGIC PENTRU IMPLEMENTAREA STANDARDELOR DE CALITATE PRIVIND DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA




Ghid metodologic pentru  servicii  de dezvoltare a deprinderilor de viata   independenta

Cuprins

1. Introducere                                                                                 

Despre rostul ghidului, la ce foloseste ghidul, cum poate fi utilizat? Cui se adreseaza ? Organizarea interna a ghidului.

Cadrul conceptual. Ce este deprinderea de viata ? Care este importanta ei ?

Principii in activitatea s.d.d.v.i.

2.Evaluarea initiala si adresarea                                       

a. Clientii serviciilor de formare de deprinderi de viata  (Cum sunt depistati cei care au nevoie de formare ? Cazuri, exemplificari) 

b. Abordarea diferentiata a deprinderilor de viata independenta si a competentelor sociale: la diferite varste, copiii cu dizabilitati. Ce servicii pot fi avute in vedere pentru deprinderi de viata adaptate clientilor cu nevoi speciale?

c. Evaluare psihologica si stabilirea potentialului de integrare socio-profesionala a adolescentilor si tinerilor: metode si tehnici de evaluare, includerea datelor evaluarii in planul individual al copilului/tanarului.;instrumente de evaluare care pot fi folosite (de ex. chestionarul puncte tari - nevoi. Tehnica aplicarii acestuia.)

3.Planificarea activitatii                                                      

a. Programul individualizat de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta

potrivite cu varsta, personalitatea si aspiratiile fiecarui copil.

b. Planul individual de formare ( element al P.I.S si al P.I.P. ).Durata formarii in functie de nivelul evaluat de dezvoltare a unor deprinderi.

c. Metodologia planificarii: obiective educative de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta specifice, realiste, masurabile; indicatori ( SMART ), activitati.

d. Planificare flexibila:evaluarea pe parcurs ( intermediara )

e. Participarea activa a copiilor, familiei, partenerilor sociali pentru implementarea cu succes a activitatilor de DVI

4.Asistenta clientilor in formarea deprinderilor de viata independenta   PAG

a.  Definitie si caracteristici ale procesului de consiliere;

b. Conditii ale consilierii eficiente. Metode si tehnici de consiliere, conditii cadru pentru desfasurarea consilierii;

5. Supervizarea                                                                               

a. Definitia supervizarii si caracteristici ale supervizarii echipei profesionale;

b. Metode de supervizare (individuala si de echipa);

c. Metode de cercetare -studiul de caz in analizarea eficientei programelor de deprinderi de viata si in managementul de caz.;

d. Cum se poate asigura o monitorizare si un control al activitatii de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta in cadrul serviciilor alternative ale SPSPC/OPA?;

e. O mostra de strategie intersectoriala de dezvoltare a deprinderilor si integrare profesionala. (poate fi adaptata cea spaniola). (sau "un model de integrare sociala si profesionala"); D.P.

   6. Dezvoltarea deprinderilor : activitatea s. d. v. i.        

a. Proceduri de oferire a serviciilor de formare in functie de nivelul evaluat al deprinderilor de viata

b. Pregatirea pentru iesirea din sistem si acomodarea cu independenta

c. Servicii ( activitati ) de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta

d. Exmple de module de formare a deprinderilor

d1. Deprinderi simple , de baza

                        d2. Deprinderi complexe , soft

e. Metode si tehnici de lucru in formare.Exemple de activitati practice, de invatare, de exersare, experimentare sau activitati cu caracter profesional   PAGINA 82

f. Utilizarea  resurselor existente, locatii ce pot fi utilizate, costuri ale formarii de deprinderi. Exemplificari.

g. Elemente specifice privind programele de formare a dvi la copii si tineri peste 18 ani care beneficiaza de sistem rezidential autonom

7. Formarea formatorilor si consilierilor pentru d.v.i.       

a. Planul de formare continua pentru personal in domeniul deprinderilor de viata.

b. Cine are experienta si poate fi solicitat ca resursa ? De unde se poate invata. O lista a organizatiilor, centrelor de resurse cu experienta in domeniul formarii de deprinderi de viata

c. Resurse bibliografice, lucrari de specialitate, site-uri, instrumente ce pot fi folosite

8. Lista de termeni                                                                          

9 . Lista de lucrari ce pot fi consultate                                                    

                                                                                   

10.  ANEXE

Cap 1. Introducere

________________________________________________

Ghidul metodologic este un instrument la indemana celor care lucreaza in serviciile de formare, dezvoltare si imbunatatire a  deprinderilor de viata independenta  pentru adolescentii si tinerii aflati in evidenta sistemului de protectie a copilului.

Ghidul  se adreseaza intr-un stil accesibil fata de potentialii utilizatori ,  persoane cu pregatire diversa si cu roluri diferite in raport cu clientii darr toti avand posibilitate sa ajute la formarea si dezvoltarea deprinderilor de viata independenta: referenti de formare, manageri de caz, lucratori in servicii de tip rezidential si centre de zi, asistenti maternali profesionisti, parinti. Pornind de la cerintele formulate in standardele minime obligatorii in vigoare[1] , autorii au cautat sa propuna solutii posibile la cerintele dezvoltarii  deprinderilor de viata independenta ale diferitelor categorii de clienti.

Deprinderile de viata independenta

Specific fiintei umane este ponderea deosebit de mare a comportamentelor invatate in raport cu cele innascute.Deprinderile reprezinta asemenea comportamente invatate despre care, un cunoscut psiholog[2]spunea ca il insotesc continuu pe om, putand reprezenta un  mare ajutor dar si mai mare handicap: unele il pot propulsa inainte, asigurand succesul actiunilor sale, altele il pot trage in jos pana la ratarea completa. Din alta perspectiva, unele deprinderi sunt abilitati de a face ceva legat de obiecte, altele sunt priceperi in relatiile cu alti oameni; unele au un caracter concret (deprinderi tangibile ),  altele sunt mai abstracte, mai putin palpabile ( deprinderi intangibile ), dar tot atat de importante.

Deprinderile pentru viata independenta sunt acele abilitati tehnice si psihosociale, insusite pana la automatism, care ii permit individului sa duca o existenta normala, fara a depinde de asistenta din partea societatii si folosind oportunitatile pe care societatea i le ofera.

Sintagma "viata independenta" nu trebuie sa ne creeze impresia ca ar fi vorba despre o viata unui individ singuratic care duce o  existenta in afara societatii, fara reguli care trebuie respectate. Dimpotriva,  viata independenta reprezinta viata de zi cu zi, in societatea moderna, impreuna cu semenii nostri.

Viata independenta  poate fi dobandita in mai multe grade in functie de potentialul biologic si psihologic al copiilor si tinerilor.Pentru tinerii cu handicap va fi vorba desigur despre o independenta limitata .

Categorii de deprinderi

Deprinderile pentru viata independenta nu epuizeza lista posibilelor deprinderi ce pot fi insusite de un copil pana la varsta maturitatii. Cand vorbim depre deprinderi de viata independenta ne referim la acel bagaj minim de abilitati care ii permit detinatorului sa desfasoare o viata sociala normala, ne(mai)avand nevoie de asistenta sau acompaniere  din partea serviciilor sociale.

Putem distinge mai multe domenii de deprinderi care se formeaza pe parcursul socializarii copilului si adolescentului, instalandu-se treptat si contribuind la formarea unei personalitati adaptate din punct de vedere social si cultural:

Domeniul deprinderilor de viata zilnica : nutritie, planificarea meniului, cumpararea alimentelor, prepararea mancarii, comportamentul corect la masa, curatenia bucatariei si depozitarea mancarii, managementul  si siguranta casei.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuintei si folosirea resurselor comunitare : se refera la acele arii de deprinderi necesare pentru ca un tanar sa faca o tranzitie pozitiva catre comunitate. Sunt incluse gestiunea locuirii, transportul si resursele comunitare.

Deprinderi privind managementul banilor: se concentreaza pe arii de deprinderi care ii ajuta pe tineri sa ia decizii financiare intelepte; notiuni despre bani, economii, venituri si impozite , operatiuni bancare, obtinerea de credite, plan de venituri si  cheltuieli ( buget personal ), abilitati de consumator.

Deprinderi privitoare la ingrijirea personala: promoveaza dezvoltarea fizica si emotionala armonioasa a tanarului prin igiena personala, stil de viata sanatos, sexualitate corecta.

Deprinderi vizand dezvoltarea sociala: se concentreaza asupra modului in care tanarul se  relationeaza cu ceilalti prin dezvoltare personala, constiinta culturala, comunicare, relatii sociale.

Deprinderi pentru integrare profesionala: se refera la ariile de deprinderi care ii ajuta pe tineri sa isi finalizeze programele educationale si sa urmeze o cariera conform interesului lor. Acest domeniu include deprinderi  privitoare la planificarea carierei , angajare, luarea deciziilor si pregatire prin studiu.

De ce formam si dezvoltam deprinderi pentru viata independenta ? 

Obiectivul formarii si dezvoltarii deprinderilor pentru viata independenta este foarte potrivit  mai ales pentru  acei adolescenti care au fost lipsiti de posibilitatile normale de a-si insusi pe durata copilariei, deprinderile adecvate de viata, neputand folosi imitatia maturilor ( in absenta modelului familial) sau metoda  "incercarii si erorii" ( primind prea multe lucruri de-a gata  sau fiind constransi sa adopte solutiile prestabilite, iar in alte cazuri nefiind suficient de motivati sa caute singuri rezolvarea).

Situatii de acest fel nu sunt specifice doar copiilor crescuti in institutii. Si copiii din familii naturale sau incredintati unor asistenti maternali pot acuza deficiente in privinta deprinderilor de "viata independenta".Si ei pot avea nevoie sa dezvolte anumite deprinderi, se pot confrunta cu deficiente de socializare, de adaptare la viata sociala si la cultura comunitatii din care fac parte.

CASETA-Serge Moscovici citat in cartea "Psihologia relatiilor cu ceilalti" Polirom 1998

Competente sociale

Multiple elemente ale personalitatii, precum si experienta personala, suportul colectiv precum si prezenta sau absenta unor deficiente sau incapcitati determina asa numitele"Competente sociale". Prin acestea intelegem pattern-uri ale comportamentului social care dau indivizi competenti din punct de vedere social, cu alte cuvinte capabili sa produca efectele dorite asupra celorlalti indivizi. Acestea sunt cultivate din motive strict personale ca de ex: dorinta de a fi popular, de a se face placut celorlalti sau datorita raportarii la ceilalti , mimetismului, identificarii cum ar fi dorinta de a invata, competente profesionale, competente de viata in general (Serge Moscovici-Polirom 1998). In general, se considera ca prezenta acestor competente pot influenta radical viata sociala si chiar sanatatea mentala. Ca urmare a acestor concluzii s-au dezvoltat diverse programe de antrenare a competentelor sociale chiar si la bolnavi psihic sau chiar pentru anumiti indivizi provenind din diverse medii profesionale. Ideile progresiste propuse de aceste tipuri de programe pun in discutie chiar competente ce tin de viata intima, ex: competente si aptitudini sexuale sau munca in anumite conditii, munca in strainatate, participarea la formari de pregatire pentru interviuri profesionale,etc.                  Competentele sociale constituie in egala masura un model de comportament social care utilizeaza analogia intre performanta sociala si competentele motrice, de ex: sofatul.

Necesitatea antrenarii competentelor sociale

Pentru dezvoltarea competentelor sociale sunt propuse mai multe tehnici: jocul de rol, grile de indicatori efectivi ai performantei, evaluarile prin comparatie intre indivizi. Cati indivizi au nevoie de antrenare, se intreaba  Moscovici, presupunand ca acest tip de formare ar fi eficace? Se poate spune ca toti indivizii si-ar putea ameliora competentele sociale insa cu siguranta se poate afirma ca exista diferente intre indivizi in ceea ce priveste prezenta acestor competente.

Dupa autor indivizii cei mai lipsiti de competente sunt:

- copiii respinsi, in general, datorita agresivitatii sau turbulentelor ori cei lipsiti de prieteni sau izolati;

- adolescenti si tineri singuri, timizi, non-conformisti sau cu probleme sexuale. Aproximativ 40% dintre studenti se declara timizi, 55% dintre ei sunt adeseori singuri;

adulti care nu au prieteni sau cei care au probleme conjugale (un al treilea divort sau probleme cu copiii;

- persoanele varstnice singure, care intampina dificultati in a pastra legatura cu familia sau care au un caracter dificil.

In contextul deprinderilor de viata, competentele sociale acopera o arie larga de elemente caracteristice comunicarii sociale. Conditiile de crestere, algoritmul superficial educativ al CP-urilor si mai ales probabilitatea redusa ca in aceste servicii copilul sa poata experimenta roluri si competente ii face subiectii principali ai unui program de antrenare. In general, majoritatea profesiilor, conditiilor de invatare, conditiilor de trai colectiv presupun contacte cu celalalt. In ceea ce priveste activitatea profesionala, meseriile in general solicita competente specifice. Stim insa, ca in ceea ce priveste performanta profesionala a tinerilor din CP este redusa precum capacitatea de a se stabiliza la un loc de munca. Adesea se constata un comportament demisiv pe fondul imposibilitatii de a se concentra pe o sarcina specifica, sensibilitatii sociale interpersonale care ii face vulnerabili in fata autoritatii pe care nu o recunosc sau ale carei exigente le considera discriminari (ex: am plecat pentru ca mi-a spus sa nu mai stau, cred ca are ceva cu mine ca sunt din casa de copii).

Ca sa descriem conceptul in aplicarea lui la diferite categorii putem adauga ca si bolnavii mintal sau persoane cu o anumita tulburare psihica  au deseori carente la nivelul competentelor sociale. Multi dintre adultii neadaptati social cu tulburari nevrotice prezinta carente in functie de diferitele comportamente ale competentei sociale (in cazul nostru competenta este la un nivel superior fata de deprindere sau poate fi numita deprindere complexa) care pot fi: gratificatie, asertivitate, comunicare non-verbala deficienta, mijloace de conversatie reduse, etc.

Asertivitatea= capacitatea de a influenta, de a exprima opinia intr-un mod adecvat fara constrangeri interioare, capacitatea de a-l comada pe celalalt. Dupa Lazarus 1973 asertivitatea comporta 4 elemente:

Refuzul cererilor;

- cereri de favoruri si formularea de cereri;

- exprimarea sentimentelor pozitive si negative;

- initiere, continuarea si incheierea unei conversatii.

Gratificatia= sprijinul , considerata a fi cheia prieteniei, incurajarea, sprijinul, atentie fata de ceilalti.

Comunicarea non-verbala= semnele sociale ale competentelor sunt multe non-verbale; Factorul general de expresivitate non-verbala:

Diferite expresii ale fetei;

Privirea intensa;

Apropiere mai mare;

Voce mai puternica, mai ascutita, mai expresiva;

Mai multe gesturi indreptate spre ceilalti, mai putine gesturi indreptate spre sine

Comunicarea verbala=se afla in centrul performantei si competentei sociale;

Empatia= capacitatea de a impartasii emotia resimtita de ceilalti;

Cooperarea = consta in a tine cont de obiectivele celorlalti si de propriile obiective astfel incat sa fie atinse toate obiectivele mentionate.

Cunoasterea si rezolvarea problemelor = unele aspecte ale competentelor sociale sunt in afara constiintei, tin de subconstient dar pot fi evocate. In domeniul competentelor sociale comportamentul este stabilit de un anumit numar de reguli informale pe care indivizii le cunosc ex: regula tertului, in prietenie nu se accepta sa tradezi confidentele, sa critici in public. O alta conditie este sa cunosti si sa intelegi adevarata natura a situatiilor si relatiilor. S-a demonstrat ca adolescentii non-conformisti care nu au prieteni au idei false despre prietenie: notiuni ca loialitate, angajament si atentie acordate celorlalti le sunt total straine

Prezentarea de sine =  imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre sine, despre rolul sau, despre meserie, trasaturi de caracter si corpul sau./ Respectul fata de sine este limita pana la care un individ are o parere buna despre el insusi/ Prezentarea de sine este comportamentul care vizeaza influentarea manierei in care suntem vazuti de ceilalti. (in prezentarea de sine , spre exemplu, jena face parte din anxietatea sociala rezultand in parte dintr-o atentie excesiva fata de sine si din teama de a nu fi dezaprobat de ceilalti)

Modelul competentelor sociale dupa modelul competentei motorii (ex: mersul pe bicicleta, sofatul)

                                               Perceptie                                 Bucla de feedback

Motivatie                      Transfer                              Schimbari in

  obiectiv                                                              lumea exterioara


                                       Reactii

   motrice

Cap 2. Cum se formeaza deprinderile pentru viata independenta

___________________________________________________________________

Insusirea deprinderilor necesare pentru a trai pe cont propriu reprezinta un proces care dureaza intreaga viata.

Asa cum se mentioneaza in standard ( 3.2.4), pregatirea pentru viata independenta este o forma particulara de educatie non-formala, participativa, de stimulare si dezvoltare personala.

Formarea  si dezvoltarea de deprinderi se poate face in doua modalitati:

- ca o activitate organizata cu scopul formarii sau dezvoltarii unor deprinderi de viata independenta;

- ca o latura a diferitelor activitati educative la care iau parte adolescentii in institutiile rezidentiale sau in cadrul ingrijirii AMP.

Formatorii de deprinderi pornesc de la ideea ca acele deprinderi pe care copiii / adolescentii- tinerii nu le au, se pot dobandi prin exercitiu, vointa (  in baza unor motivatii corespunzatoare ) si cu ajutorul unor  persoane de sprijin. Dupa invatare si cateva repetari, deprinderile se automatizeaza. La varsta lor, acesti copii/adolescenti- tinerii pot inca sa isi mareasca eficienta actiunilor, sa devina mai increzatori in propriile forte, sa isi imbunatateasca raporturile cu cei din jurul lor, sa dobandeasca un control mai bun asupra propriei lor vieti.

O abordare bazata pe dezvoltare recunoaste faptul ca invatarea se produce in timp si copiii progreseaza printr-o serie de etape sau niveluri pe masura ce procesul se desfasoara.

Ciclul formarii deprinderii cuprinde urmatoarele  etape principale:

Definirea  deprinderii :

- generarea de exemple,

- incurajarea repetarii verbale si a actiunii,

- corectarea intelegerilor gresite;

Promovarea unei deprinderi performante prin :

- asigurarea conditiilor pentru a practica sub supraveghere si cu asigurarea unui feed-back adecvat;

- evaluarea performantei;

- emiterea unor recomandari de corectare;

Asigurarea mentinerii durabile a deprinderii prin :

- oportunitati pentru practica personala;

- stimularea autoevaluarii si a ajustarilor de comportament.

Nivelurile de invatare utilizate in modelul de dezvoltare sunt mentionate in figura de mai jos :

Niveluri de invatare

Nivel de invatare

Definitie

Observatii privind metoda

Constientizare

Cursantul achizitioneaza informatii. La acest nivel el ar trebuisa fie capabil sa identifice, sa descrie sau sa ofere informatii depre subiectul respectiv.

Instructorul urmeaza sa prezinte informatii. La finalul sesiunii se va astepta ca tanarul sa descrie sau sa explice ce a invatat despre subiectul abordat.

Cunoastere abstracta  si intelegere

Cunoastere practica  ( stie cum )

Cursantul incepe sa aplice cunostintele dobandite prin instruire. Ar trebui sa prezinte o anumita indemanare in realizarea practica dar mai mult sub forma de exercitiu didactic sau simulare in mediul de invatare.

Trebuie creata ocazia de a pune in practica acel comportament despre care s-au oferit informatii.De regula se simuleaza situatii de viata reala. Adesea sunt acelea de care tanarul poate avea nevoie in viitor.

Capacitate de a face

Cursantul ajunge sa utilizeze cunostintele dobandite in afara mediului de studiu. El este capabil sa demonstreze detinerea deprinderii  in  mod regulat, fiind constient de progresele sale.

Se ofera ocazia de a exersa in lumea reala, punandu-i pe cursanti in situatia de a demonstra ce sunt in stare sa faca si in acest fel sa capete incredere in propriile lor forte.

Sursa :             

Serviciile pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta.

Scopul principal al serviciilor pentru deprinderi de viata independenta este de a le oferi adolescentilor acele competente necesare pentru a trai o viata adulta sanatoasa, utila si independenta.

Serviciile care au ca scop formarea de deprinderi pentru o viata independenta trebuie sa fie in concordanta cu nevoile in continua schimbare ale tinerilor, pe masura ce

acestia isi dezvolta competentele si isi imbunatatesc performantele.

Activitatile pentru dezvoltarea d.v.i. se pot desfasura in cadrul unui serviciu specializat sau in cadrul altor servicii pentru protectia copilului: servicii de tip rezidential, centre de zi, asistenti maternali profesionisti.

Serviciile pentru o viata independenta se adreseaza adolescentilor care au fost separati de familie si au nevoie sa obtina acele deprinderi necesare unei vieti sanatoase, utile si responsabile ca adulti independenti.Asemenea adolescenti pot fi cei care:

.  au parasit/urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie a copilului

. au dizabilitati dezvoltationale

. nu au locuinta

. traiesc intr-o forma de rezidenta temporara

. au familii fara suficiente resurse pentru a-i sprijini in obtinerea unei vieti independente.

Principii de lucru pentru SDVI

In activitatea serviciilor pentru dezvoltarea  deprinderilor de viata independenta trebuie respectate o serie de principii care asigura concordanta acestor servicii cu valorile recunoscute privind educatia si asistenta sociala si cu activitatera celorlalte servicii si activitati din sistemul de protectie sociala.

In toate actiunile care se realizeaza in cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata primeaza interesul superior al copilului. ... (Principiul interesului superior al copilului )

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se adreseaza copiilor indiferent de rasa, religie, limba, sex sau orice alta apartenenta etnica, sociala sau cultura... (Principiul nondiscriminarii si egalitatii sanselor)

Relatia profesionistilor cu copilul si cu familia sa pe durata formarii si dezvoltarii de deprinderi de viata trebuie sa tina seama de :

Exprimarea libera a sentimentelor, gandurilor si temerilor copilului si ale familiei in relatia cu profesionistii;

Receptivitatea profesionistului fata de problemele copilului si familiei, dublata de capacitatea sa de a formula un raspuns adecvat;

Acceptarea si atitudinea non-acuzatoare a profesionistilor fata de slabiciunile si greselile familiei si ale copilului;

Autodeterminarea persoanei, recunoasterea dreptului si nevoilor copilului si familiei de a alege o anumita solutie, in functie de capacitatea lor de a lua decizii pozitive;

Asigurarea confidentialitatii informatiilor cu caracter personal, dezvaluite in timpul relatiei  profesionale cu copilul si familia acestuia.

Serviciul pentru formarea deprinderilor de viata se bazeaza pe implicarea comunitatilor locale si pecolaborarea institutiilor si organizatiilor de la nivel local si judetean pentru rezolvarea situatiei copiilor. Se acorda o importanta speciala responsabilizarii comunitatii in ceea ce priveste rezolvarea problemelor copiilor (Principiul descentralizarii si responsabilitatii comunitatii )

Activitatile din cadrul serviciului pentru formarea deprinderilor de viata se desfasoara in spiritul demnitatii, libertatii si respectului fata de semeni, acordandu-se o atentie prioritara intaririi coeziunii sociale in abordarea problematicii referitoare la copil, cu referire speciala la grupurile cele mai vulnerabile - copiii in dificultate. . (Principiul solidaritatii).

Fiecare caz este tratat individual urmarindu-se un plan individual de interventie.. Individualizarea metodelor de lucru, adaptate la nevoile copilului, in functie de diferentele personale: bio-psihice, educationale, culturale etc.;

 (Principiul interventiei personalizate )

 Coordonarea serviciilor si resurselor se realizeaza la nivel local, cat mai aproape de clientii, copiii, adolescentii si familia care are nevoie de sprijin si asistenta... (Principiul proximitatii / subsidiaritate)

Activitatile de deprinderi de viata sunt coordonate de catre un responsabil de caz si au drept scop atingerea situatiei de permanenta si siguranta pentru copil. (Principiul permanentei si continuitatii )

Toate activitatile din cadrul serviciului se realizeaza pe baza de contracte de colaborare si parteneriat intre institutii, ministere, autoritati locale, organizatii neguvernamentale, etc.. (Principiul contractului multiparti )

Respectarea elementelor minime de buna practica si a standardelor in vigoare) (Principiul interventiei standardizate )

Evaluarea initiala si adresarea

A . Clientii serviciilor de formare de deprinderi de viata

Cea mai importanta si numeroasa categorie de clienti pentru sdvi o reprezinta tinerii care au suferit un regim indelungat de institutionalizare, fiind privati de posibilitatile normale de insusire a deprinderilor .

Deficiente privind deprinderile la adolescentii si tinerii aflati in ingrijire rezidentiala.

Studiile de specialitate [3] releva o serie de trasaturi specifice acestor adolescenti:

- intarzieri in dezvoltarea fizica si motorie;

- retard intelectual si de limbaj;

- dificultati in comportamentul social, ca urmare a inabilitatii de a forma si pastra relatii cu ceilalti copii si adulti, a incapacitatii de a respecta reguli, a lipsei sentimentului de vinovatie;

- o tulburare emotionala profunda care sta, in fapt la baza tuturor celorlalte distorsiuni.

Este evident ca mediul de viata isi pune amprenta pe comportamentul si structura mentala a copiilor si tinerilor crescuti  in  institutii. O caracteristica a cadrului de viata din centrele de plasament este neadecvarea sa si promovarea unor trasaturi  disjunctive cu mediul social. Copiii suporta adesea situatii de disonanta cognitiva, de confuzie. Nefiind suficient informati sau primind informatii distorsionate, neveridice, le este foarte greu sa crediteze anumite date, sa acorde relevanta si sa ia decizii in virtutea unor convingeri si certitudini.

Se pune intrebarea : au acesti copii alta structura mentala? Alta gandire? Mai degraba este vorba de cultura speciala  ( institutionala ) in care ei s-au maturizat si in care traiesc pana la revocarea masurii de protectie. Comportamentele lor sunt  patternuri  insusite prin socializarea institutionala, dar care devin modalitati dezadaptative in conditii de viata in mediu deschis.

Comportamentul lor se explica prin aceea ca le lipsesc  anumite experiente foarte timpurii. Si astfel, deprinderile lor de viata ajung sa fie diferite de ale celorlalti oameni. Nu se poate spune ca "nu au deprinderi", ci numai ca au deprinderi ce nu satisfac cerintele vietii independente. Deprinderile lor sunt pentru o altfel de viata decat cea care ii asteapta in mod normal, in viitor, in societate. Nici nu este cazul sa comentam daca sunt deprinderi bune sau rele. Important este, ca cele mai multe  sunt deprinderi care in viata independenta nu folosesc sau pot fi  daunatoare.

Iata mai jos o serie de situatii de viata specifice institutiilor, cu  posibile repercursiuni  la nivelul deprinderilor:

Domeniul deprinderilor de viata zilnica

Nu se cunosc suficient alimentele de baza si compozitia felurilor de mancare care se servesc.

La un centru rezidential , copiii nu vazusera niciodata o paine intreaga ci numai taiata in felii. Ei nu-si imaginau la ce serveste o furculita pentru ca pana atunci primisera la masa doar linguri (din dorinta celor care ii ingrijeau de a preveni posibile accidente ).

Invitati sa aleaga un fel de mancare de pe o lista de meniuri, au avut dificultati    

(pentru ca niciodata nu fusesera in situatia de a  opta ).

Adolescenti de 16-17 ani au fost pusi in  incurcatura atunci cand a trebuit sa-si cumpere dintr-un magazin alimente pentru 2-3 zile pentru ca nu puteau aprecia cat consuma. Erau inclinati sa cumpere cu precadere conserve sau dulciuri si se orientau greu  dupa alimentele pe care le cautau.

Domeniul deprinderilor privind gestiunea locuintei si folosirea resurselor comunitare

Multi nu au experimentat niciodata dormitul cu capul pe perna, asemenea accesorii normale intr-o locuinta obisnuita, fiind interzise in institutie.

Curatenia fiind in sarcina personalului de ingrijire, deprinderile de a face curat, de a folosi substante pentru curatat sau detergenti pot intarzia sa apara.

Mai mult decat atat, unii copii pot sa isi formeze  impresia ca ei nu trebuie sa se preocupe de curatenia locuintei pentru ca exista persoane insacinate in mod expres cu asa ceva.

Deprinderi privind managementul banilor

Daca nu se primesc bani de buzunar,  este de asteptat ca tinerii sa nu-si formeze deprinderi corespunzatoare privind gestiunea acestor bani. Cand ii au, ii cheltuiesc repede, fara nici o judecata. In conditii de austeritate,  copiii se obisnuiesc sa utilizeze ca moneda de schimb orice cadou sau obiect pe care il primesc.

Din observarea comportamentului tinerilor revocati dupa institutionalizare prelungita rezulta ca tinerii pot avea dificultati mai ales in ce priveste planificarea cheltuielilor in functie de venituri.

Deprinderi pentru integrare profesionala

Tinerii se lovesc de prejudecatile unor patroni care nu vor sa auda de angajati proveniti din casa de  copii.

Cei mai multi tineri pot sa aiba lacune cu privire la locul- institutia unde ar putea sa se adreseze pentru gasirea unui loc de munca si sa nu stie sa scrie un c.v. sau cum sa se  comporte la un interviu.

Chiar daca  au mai lucrat, dar fara contracte de munca, nu au suficiente cunostinte cu privire la drepturile angajatului si obligatiile angajatorilor.

Cand lucreaza undeva, intra usor in conflicte sau nu reusesc sa faca o impresie buna,  tradandu-si inadaptarea.

Deprinderi vizand dezvoltarea sociala

Anumite practici in relatiile copiilor care traiesc in institutii le pot crea acestora o situatie de stigmatizare in afara institutiei. Multi se pot simti etichetati fata de colegii lor din scoala si din cartier. Atunci, ei evita sa-si asume propria identitate . Imaginea de sine este puternic afectata si consecinta este marea lor suspiciune in legatura cu parerea celorlalti despre ei.

Modalitatile de a-si procura cele necesare, de a stabili relatii, de a onora un contract social, de a-si face prieteni,  pot fi marcate de duplicitate.

            Viata in institutie duce la o  pronuntata dependenta de grup:  grupul de colegi este principala sursa de pattern - uri comportamentale si valori personale, si este mediul esential cu rol important in socializare. In acelasi timp, grupul indeplineste si un rol de securizare, prin modul in care ii ajuta pe copiii sa faca fata situatiilor de adversitate, momentelor de neliniste , de suferinta prin interventia suport a grupului.

O alta observatie este legata de slaba responsabilizare a tinerilor fata de viata lor in general. Majoritatea considera ca toate problemele lor ar disparea daca ar avea bani, iar acesti bani ar trebui sa li se dea in virtutea faptului ca sunt copii orfani, iar acest aspect le ofera, in viziunea lor, niste drepturi pe viata. Expresii de genul "noua cine ne da bani de haine, case, locuri de munca" sunt de natura sa scoata in evidenta expectatii nerealiste in raport cu societatea si o lipsa de mobilizare fata de ei insisi.

Cadrul restrans de viata, limitat la scoala si centru, ii poate determina sa adopte un comportament defensiv fata de orice element care le-ar putea provoca insecuritate, disconfort psihic, situatii de inferioritate.

Chiar atunci cand  dispun de anumite cunostinte - mai multe la anumite capitole, mai putine la altele,ceea ce le lipseste cel mai tare tinerilor din institutii este increderea in fortele proprii, dorinta de a da piept cu viata din afara centrelor.

Deprinderile dobandite in institutii prezinta uneori si unele atuuri de adaptare  ( puncte tari):

Uneori se constata o competenta sociala mult mai dezvoltata a copiilor crescuti in conditii institutionale de colectivitate decat la cei crescuti in mediul familial, intr-o constelatie restransa de relatii.

Multi copiii crescuti in institutii sunt sensibili si comunicativi.

Totusi, pe ansamblu, deficientele si incompetentele comportamentale raman preponderente in raport cu punctele tari.

b.Abordarea diferentiata a deprinderilor de viata: la diferite varste

Deprinderile sunt specifice anumitor grupe de virsta; la varste mai mici asteptam deprinderi  simple, concrete, la varste mai mari asteptam deprinderi complexe, cu grad mai ridicat de abstractie. Totusi, adolescentii nu invata deprinderile in ordine cronologica.Este posibil ca tineri cu virsta mai mare sa fi omis o deprindere pe care semeni ai lor au invatat-o la o varsta mai mica. Acest fapt este cu atat mai posibil cu cat unii tineri au avut experienta mai multor plasamente si intreruperi succesive in educatie.

Grupa de virsta 8 - 14 ani evidentiaza nevoia de stimulare suplimentara a dezvoltarii personalitatii lor .Contactul cu mediul deschis este foarte limitat si nu sunt obisnuiti sa dezvolte strategii adaptative.Stimularea participarii se face adesea prin oferitrrea unor mici cadouri - dulciuri, fructe etc. Pentru facilitarea exprimari ieste eficienta utilizarea suportului grafic.Copiii se simt adesea in competitie unii cu altii. Confruntarea , reusita sunt foarte importante, iar dorinta de a fi tratati cu mai multa atentie decat restul colegilor este foarte pronuntata.Pe alocuri atitudinea poate fi presarata cu comportamente cu tema agresiva la adresa celorlalti, pornind de la nevoia de afectiune pe care o resimt acesti copii.

Grupa de varsta 15 -18 ani prezinta o problematica aparte. Ei se apropie de momentul asumarii de responsabilitati individuale. De aici pot pleca reactii revendicative, stari de nemultumire si chiar suspiciune. Cei mai multi traiesc intr-o stare de incertitudine in legatura cu viitorul lor si au lacune in ceea ce priveste cunoasterea propriei personalitati.Uneori acestor tineri le este greu sa se raporteze la cineva pe careil percep ca pe o autoritate, ca la un egal. Acest impas poate fi depasit daca este practicata o comunicare dechisa , sincera, in raport cu adiultii si pe tema nevoilor lor. Acesti tineri sunt retinuti in a vorbi despre ei insisi si a analiza in grup problemele lor. Rezistenta la verbalizare este determinata uneori de teama , alteori de lipsa exercitiului in a se autoevalua. Le este greu sa decida pentru viitorul lor profesional care le provoaca stari emotionale incarcate negativ si au nevoie de clarificarea criteriilor de apreciere.

Practica asistentei sociale a copilului necesita cunoasterea procesului de dezvoltare a acestuia de la stadiul de sugar neajutorat la acela adultului independent, deoarece, pentru a judeca daca vreunul din aspectele emotional, sociale sau de personalitate este anormal, acestea trebuiesc comparate cu limitele normalului pentru grupul de varsta respectiv.

Primii ani de viata

Dezvoltarea normala a copilului

Este foarte important atasamentul copilului fata de parintii sai;

Sunt foarte importante legaturile emotionale selective.

Primul an de viata

- dezvoltare rapida, motorie si sociala;

- la 3 saptamani sugarul zambeste celor din jur;    

- la 6 luni apare zambetul selectiv;

- la 8 luni apare frica de straini;

- curand dupa aceea, anxietate atunci cand este despartit de mama;

- la sfarsitul primului an copilul trebuie sa aiba o relatie foarte sigura si foarte apropiata cu mama sa;

- copilul a inceput sa invete obiectele din jurul lui, relatiile cauzale simple si relatiile spatiale;

- copilului ii face placere sa emita sunete, poate si cateva cuvinte.

Anul al doilea de viata

- perioada de dezvoltare rapida;

- copilul incepe sa-si doreasca sa-si multumeasca parintii;

- este anxios cand parintii nu sunt de acord cu el;

- incepe sa invete sa-si controleze comportamentul;

- comportamentul de atasare este bine stabilit;

- explozii de manie (mai ales daca nu i se indeplinesc dorintele de a explora), care nu dureaza mult si se diminueaza pe masura ce copilul invata sa accepte constrangerile;

- la sfarsitul celui de-al doilea an copilul poate lega 2-3 cuvinte.

Anii prescolari (2-5 ani)

- crestere rapida a capacitatilor intelectuale;

- crestere rapida in complexitate a limbajului;

- inceput de dezvoltare sociala care creste odata cu interactiunea cu fratii, cu alti copii, cu adultii;

- inceputul identificarii cu parintii si al adoptarii standardelor lor;

- scad in intensitate exploziile de manie si dispar inainte de varsta scolara;

- curiozitate vie; un mare numar de intrebari;

- imaginatie bogata si intensa;

- obiectele tranzitionale capata importanta pentru copil, il linistetsc si il ajuta sa doarma;

- intelege diferentele dintre barbati si femei, dupa imbracaminte, comportament si anatomie;

- jocul si explorarea sexuala sunt comune in aceasta etapa;

- de dezvolta mecanismele de aparare si, ca urmare, copilul poate face fata anxietatii izvorate din emotii inacceptabile.

Copilaria de mijloc (5-10 ani)

- copilul isi intelege identitatea (baiat sau fata);

- isi intelege pozitia in familie;

- face fata scolii (a dobandit concepte numerice, citeste, scrie);

- invata care ii sunt limitele;

- se rafineaza si dezvolta in continuare mecanismele de aparare;

- se dezvolta constiinta;

- se dezvolta standardele de comportament social.

Adolescenta

- este perioada dintre copilarie si stadiul adult;

- transformari  fizice provocate de pubertate (la 11-13 ani la fete si 13-17 ani baieti);

- constientizarea propriei identitati si individualitati;

- constiinta de sine;

- preocupare despre a sti cine sunt;

- incep sa fie luate hotarari despre viitorul in viata;

- importanta crescuta a grupului de prieteni;

- apartenenta la un grup (care ajuta in dobandirea independentei);

- crestere in interes si activitati heterosexuale;

- la sfarsitul adolescentei, afectiune pentru sexul opus si dorinta sexuala.

B.  Caracteristicile parintilor si ale familiilor de privenienta ale clientului.

Cu exceptia cazului in care unuia dintre copii i-au decedat toti membrii familiei, in sistemul de ocrotire si protectie a copilului sunt clienti copii ai caror parinti i-au abandonat.

Motivele abandonului sunt problemele si dificultatile in gestiunea propriei vieti dar si pe aceea a copiilor lor. Uneori problemele adultilor cu care au fost / sunt in contact copiii si mai apoi tinerii institutionalizati sunt internalizate si odata ajunsi clienti ai S.D.V.I. se manifesta adesea ca o repetare a greselilor si patologiei celor de la care au fost "imprumutate". Nu trebuie in acest caz subliniata importanta sanatatiimintale si morale a celor care lucreaza cu copii.

Probleme in  familia copilori institutionalizati:

1. Parinti cu afectiuni psihice.

2. Parinti imaturi afectiv.

3. Parinti provenind din medii cu risc de abandon.

4. Parinti care sunt toxico-dependenti.

5. Parinti expusi la violenta (sau victime ale violentei)

6. Parinti care au suferit mari pierderi.

7. Parinti cu condamnari penale.

8. Parinti cu nevoi speciale

9. Parinti care nu au avut parte de o ingrijire suficient de buna in copilaria lor.

Sunt relativ rare cazurile in care clientii  ai S.D.V.I. au suferit tulburari la varsta copilariei totusi sunt mult mai frecvente decat in populatia generala. O parte din acestea se remit fara urmari pana in tinerete totusi o mare parte necesita supraveghere si tratament lasand urmari si sechele in personalitatea celui ce va deveni client al S.D.V.I. iar o foarte mica parte dintre tulburari necesita o ingrijire, un cadru si o atentie deosebita. Iata de ce este necesar ca aceste tulburari sa fie cunoscute nu doar de specialisti (medici, psihologi, psihoterapeuti) ci si de catre restul personalului care lucreaza direct cu copii, adolescenti si tineri care au fost institutionalizati.

Drept rezultat pot aparea:

Tulburari diagnosticate pentru prima data in copilarie si adolescenta:

1.Deficienta mentala.

Se caracterizeaza printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie ( IQ sub 70) cu debut inainte de varsta de 18 ani si prin deficite sau deteriorari concomitente in functionarea adaptativa.

2.Tulburarile de invatare.

Se caracterizeaza printr-o functionare scolara substantial sub cea asteptata data fiind varsta cronologica a persoanei, inteligenta masurata si educatia corespunzatoare varstei. Sunt incluse aici dislexia, discalculia, disgrafia, tulburarea de invatare fara alta specificatie.

3. Tuburarea aptitudinilor motorii.

Include tuburarea de dezvoltare a coordonarii care se caracterizeaza printr-o coordonare motorie substantial sub cea asteptata, data fiind varsta cronologica a persoanei si inteligenta masurata.

4. Tuburarile de comunicare.

Se caracterizeaza prin dificultati in vorbire sau in limbaj si include tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtta de limbaj receptiv si expresiv, tuburarea fonologica, balbismul si tulburarea de comunicare fara alta specificatie.

5. Tuburarile de dezvoltare pervasiva.

Se caracterizeaza prin deficite severe si deteriorare pervasiva (in multiple domenii ale dezvoltarii). Aceastea se caracterizeaza prin: deterioare in interactiunea sociala reciproca, deteriorarea in comunicare, prezenta de comportamente, preocupari si activitati stereotipe. Tuburarile specifice incluse in aceasta sectiune sunt: tulburarea autista, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, tulburarea Asperger, tulburarea de dezvoltare pervasiva fara alta specificatie.

6. Deficitul de atentie si tulburarile de comportament disruptiv.

Sunt incluse aici: tulburarea de hiperactivitate / deficit de atentie, carcterizata prin simptome de inatentie si/sau de hiperactivitate - impulsivitate. Tuburarile de comportament disruptiv sunt: tulburarea de conduita, tulburarea opozitionismul provocator, tulburarea hiperactivitate / deficit de atentie fara alta specificatie si tuburarea de comportament disruptiv fara alta specificatie.

7. Tulburarile de alimentare si de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilarii.

Se caracterizezaza prin tulburari persistente in alimentare si in comportamentul alimentar. Tuburarile specifice incluse sunt: pica, ruminatia si tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilarii., anorexia nervoasa, bulimia nervoasa. Anorexia nervoasa se carcterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima. Bulimia nervoasa se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat excesiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate (de ex. varsaturile auto provocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive.

8. Ticurile.

Sunt caracterizate prin: ticuri motorii si / sau vocale. Includ: tulburarea Tourette, ticul motor sau vocal cronic, ticul tranzitor si ticul fara alta specificatie.

9. Tulburarile de eliminare.

Includ encopresisul si enurezisul.

10. Alte tulburari ale perioadei de sugar, ale copilariei sau adolescentei:

Anxietatea de separare, mutismul selectiv, tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii, tulburarea de miscare stereotipa, tulburarea perioadei de sugar, a copilariei sau adolescentei fara alta specificatie. 

            Abordari in formare

Principii ale muncii cu copilul respectand dezvoltarea lui (Carmen Anghelescu)

Copilul are nevoie sa fie respectat. Respectul fata de copil se obiectiveaza in timpul care se acorda fiecarui copil pentru a integra senzatiile corporate si pentru a-si construi repere pe care se structureaza psihologicul - sensul individului ca existenta.

Dezvoltarea este unitara. Orice act al copilului presupune implicarea mai multor arii de dezvoltare.

Schimbarile consecutive dezvoltarii sunt complexe si pot sa fie dificil de observat sau in observabile celor de langa ei; de aceea, observatia cuiva din exterior poate evidentia ceea ce cei apropiati nu vad.

Dezvoltarea este reciproca, schimbarile dintr-un domeniu influenteaza toate celelalte domenii de dezvoltare. O achizitie motorie duce la acumulari cognitive insotite de trairi ce pot consolida achizitia sau dimpotriva, o pot bloca.

Variatia este un criteriu al dezvoltarii. Dezvoltarea este un proces individual, de exemplu, unii copii merg mai devreme si comunica verbal mai tarziu, altii invers, comunica mai intai si apoi achizitioneaza mersul.

Dezvoltarea este un proces dinamic care alterneaza. Achizitiile realizate de un copil intr-un interval  de timp necesita apoi un timp pentru organizare. Organizarea si structurarea pot absorbi toata atentia copilului, ceea ce poate avea ca efect regresia in alte domenii si dezechilibre tranzitorii. Cel mai bun exemplu este cel al anxietatii fata de strain, care se manifesta in jurul varstei de 8 luni si care marcheaza achizitia diferentierii intre persoane necunoscute si cunoscute (R. Spitz).

Dezvoltarea se  realizeaza cu precadere in context social si se bazeaza in copilarie pe formarea atasamentului.

Principii ale muncii cu clienti adolescenti si tineri. Actori si roluri implicate in proces.

Principii

1. Trebuie folosita experienta deja acumulata de clienti.

2. Reducerea temerilor si a perceptiei negative asociate procesului de invatare cu care unii clienti vin.

3. Angajare activa in procesul de invatare al deprinderilor. La sfarsitul fiecarei sesiuni de formare participantii trebuie sa poata face o demonstratie practica asupra a ceea ce au invatat.

4. Trebuie creata o atmosfera in care sa fie posibile erorile  si greselile. O mare parte dintre sesiunile de formare se bazeza pe procedee gen Incercare - Eroare (de exemplu gatitul).

5. Crearea unei atmosfere propice asocierii dintre participantii la procesul de instruire.

6. Motivarea procesului de invatare practica.

7. Trecerea gradata de la invatarea de deprinderi simple la deprinderi complexe.

8. Posibilitatea autievaluarii participantilor.

9. Folosirea feedback-ului ca metoda de evaluare continua.

10. Folosirea elementelor de practica in dauna celor de teorie care vor fi elaborate mai apoi impreuna cu clientul.

11. Folosirea resurselor unicitatii clientilor

Roluri si implicare:

Elev-implicare activa, bazata pe experienta, rtesponsabilitate in procesul de Instructor - respect si egalitate fata de client si de experienta acestuia, relatie de parteneriat        

Continutul practic - centrat pe probleme de viata, vine in intampinarea problemelor clientului sau este chiar cerut de client

Motivatie  - interioara  sau in cel mai rau caz interiorizata in procesul invatarii.

           

Principii de abordare a deprinderilor de viata pentru toate  categoriile de varsta:

1. Stabilirea si intretinerea unei relatii in care clientii sa se simta ca sunt intampinati cu sensibilitate, empatie (atentie, nu simpatie) si respect.

2. Grija si sprijin acordat in functie de nevoi.

3. Consolidarea unei retele de suport social.

4. Consolidarea functiilor de adult (matur) si stimularea interactiunilor plecand de la acest nivel

5. Concentrarea pe internalizarea modelelor si rolurilor de adult matur.

6. Incurajarea cautarii de solutii proprii pentru situatiile de criza mergand mai tarziu pana la anticiparea crizelor.

7. Reducerea stresului din institutie.

8. Terapie si asistenta in situatii de criza. 

Diferente in asistenta copilului fata de cea a adultului

Practica asistentei sociale a copilului difera de cea a adultului sub cateva aspecte importante. Arareori masura de protectie este solicitata de copil. El este adus de adulti care considera ca un anumit aspect al vietii, securitatii si dezvoltarii copilului este sau merge inspre anormalitate si / sau patologie. Foarte multe lucruri depind de atitudinile si toleranta adultilor si  de felul in care ei percep comportamentul copilului. Un factor corelat este dat de faptul ca cel mai adesea problema unui copil este o reactie la tulburarile din cadrul familiei. O alta diferenta fata de protectia adultului consta in faptul ca atunci cand hotaram ce este normal si ce este anormal trebuie acordat o mai mare atentie stadiului de dezvoltare a copilului (adolescentului, tanarului) si duratei, decat problemei in sine. Ca exemplu, urinatul in pat poate si considerat normal la un copil de 3-4 ani, dar indica o serioasa problema la un tanar de 18 ani. Interventia se realizeaza punand accentul mai ales pe atitudinea profesionistilor, pe incurajarea si cresterea stimei de sine, cat si pe coordonarea resurselor (persoane de sprijin, cadru, abilitati si competente personale ale clientului).

Cu grupe de virsta diferite trebuie abordate  si teme diferite. De exemplu formarea deprinderii de a completa un formular de angajare nu va putea fi in mod normal abordata inainte de virsta de 15 ani a copilului. La fel interpretarea informatiilor privind valoarea nutritiva a alimentelor care apar pe diferitele etichete ale produselor alimentare.In schimb problema riscului de a consuma anumite alimente, in anumite conditii de igiena sau cu o anumita frecventa poate fi discutata de la virste mai fragede : 10 - 11 ani.

Pentru diferitele grupe de varsta vor fi utilizate si metode de formare diferite, adaptate caracteristicilor psihosociale specifice.

Va trebui sa se lucreze cu grupuri de adolescenti avand nivel de varsta si cunostinte apropiate. E bine sa fie despartiti cei mici de cei mari pentru a-i elibera de orice inhibitie pe cei dintai si a-i face mai responsabili pe cei din urma.

Caracteristici ale potentialilor clienti ai serviciilor de formare de deprinderi de viata

Recomandari. 

1. Clientii care fac solicitari si cereri de ajutor chiar au nevoie de ajutor. Chiar daca sunt manipulativi nu inseamna ca nu sunt in suferinta si chiar pericol. Este de aceea nejustificat sa fie intampinati cu agresivitate sau indiferenta. Trebuie multa rabdare. Desigur ca este foarte posibil ca motivul pentru care se solicita ajutorul sa fie neintemeiat.

2. Este lipsit de realism sa te astepti din partea clientilor la un comportament normal si sanatos. Aceasta nu inseamna ca toti sunt bolnavi, ci doar ca toti au trecut prin evenimente si perioade dificile exact in cele mai vulnerabile momente ale lor: in copilarie.  Efectele institutionalizarii trec in timp si pentru aceasta este nevoie de rabdare si de efortul sustinut al profesionistilor si a retelei de suport.

3. Indiferent de efortul depus pentru verificari, evaluari si studiul dosarului in faza initiala nu poti vedea decat varful icebergului. Este de aceea necesara o permanenta conlucrare intre institutii, referenti, asistenti sociali, psihologi si chiar apartinatori (fie ca sunt membrii ai familiea extinse sau educatori care i-au avut in agrija). Aceasta pentru a folosi resursele si intregul potential al clientului dar si pentru o permanenta reajustare a portretului acestuia si a demersurilor astfel incat sa fie adaptate situatiei din prezent - clientul se maturizeaza adeseori sub ochii profesionistilor fara ca acestia sa observe si sa-si ajusteze. Desigur ca acelasi lucru se poate intampla si cu o patologie. 

4. Este o greseala profesionala sa tratezi clientii (adolescenti, tineri) ca pe niste copii chiar daca uneori par a cere acest lucru si chiar se comporta copilareste. A imbraca un rol de copil (cuminte sau rebel) este un mod de adaptare la situatie comun multor oameni care duc o viata normala. Si rolul matur se invata iar agresivitatea sau ignorarea nu contribuie la aceasta.

5. Priza la realitate a clientilor este relativ slaba iar viziunea lor asupra lumii pare (uneori este) foarte diferita de a omului normal atunci cand ajung in S.D.V.I. Cu toate acestea ei incearca si reusesc o ajustare si o adaptare fara ca cineva sa le impuna acest lucru. Este de aceea necesara multa rabdare cu ei, si sa nu le cerem prea mult dintr-o data; oricum se vor maturiza. Depinde de profesionistii care lucreaza cu ei daca maturizarea si trecerea la o viata independenta se va face in salturi si dureros sau adaptat si progresiv - aceasta ar trebui sa fie principiul calauzitor.

6. Nevoile clientilor sunt adesea diferite de cele  pe care le exprima. Adesea profesionistii sunt asaltati de clienti cu cereri materiale. La o prima vedere acestea par indreptatite intrucat putini dintre ei se pot lauda cu un o acumulare materiala de vreun fel. Sta in capacitatile profesionistilor sa inteleaga ca, clientii au nevoie si de altceva dacat de ceea ce afiseaza si adesea revendica. De ce altceva oare banii si hainele cerute cu insistenta si obtinute cu greu se "topesc" misterios? In acest sens este necesar sa fie discutata problema fiecaruia sub toate aspectele si pe parcursul a mai multe intervale de timp. Aceasta se poate intampla cel mai bine si organizat in timpul reuniunilor de echipa care totusi nu trebuie sa se margineasca doar la acest rol. Adaptarea continua la realitate trebuie sa se oglindeasca in P.P.I. si sa fie unul dintre scopurile acestuia.

7. Sunt necesare studii longitudinale cu privire la evolutia pe termen lung a fostilor clienti. Adesea profesionistii considera un caz rezolvat si chiar un model de buna practica ceea ce in timp se poate dovedi un fiasco. Este de aceea necesara o monitorizare pentru o perioada de minim 6 luni.   Recomandabil si frumos ar fi 2 ani.

8. Foarte putini clientii isi planifica si realizeaza o activitate din timp si in amanunt (de exemplu facutul temelor, invatatul pt. scoala). Adevarata problema este nerecunosterea adevaratelor nevoi ale copilului, adolescentului si tanarului, dintre care face parte si libertatea. A manca bine sau rau, a invata bine sau nu, a se imbraca corecect sau nu, trezit si culcat la ora reglementata, relatiile din institutii se invart  in  jurul acestui gen de lucruri. Pentru adolescenti si tineri este important sa fie autonomi cat mai devreme posibil. Au nevoie sa se simta iubiti si sa devina siguri pe ei in spatiu, sa castige progresiv o anumita libertate de miscare. Pot fi lasati in voia nevoii lor de experienta personala, de relatie, profesionistul se poate multumii sa asiste si sa fie la indemana clientului. Spatiul si timpul in care se pot comporta liber, frecventarea altora asemeni lui, autonomie in ceea ce priveste ritmul nevoilor sale, aceasta educa respectul limitelor de spatiu si timp. Daca este respectat acest principiu, planificarea, organizarea si punerea in ordine a timpului si in final a vietii va deveni de la sine o deprindere.

9. Stima de sine, reguli.

Interdependenta intre oameni este normala (afectiva, intelectuala sau spirituala) dar interdependenta exprimata prin amenintari si santaj distruge increderea in autoritate care reprezinta si inlocuieste parintii, dar si increderea in sine. A educa este egal cu a-l face sa devina autonom. Nu este pedagogic ca copiilor sa le impui multe dintre dorintele si regulile tale (ma refer la profesionisti, instructori, referenti de caz etc.) fara nici o valoare formatoare din punct de vedere moral. Bine si frumos ar fi ca, copilul si mai apoi adolescentul si tanarul sa aiba doar un cadru de reguli indispensabile pentru siguranta lui si experienta il va invata atunci cand va incerca sa le incalce ca sunt indispensabile si ca regulile nu sunt puse doar pentru a-l bate la cap. Trebuie totusi fermitate in a interzice ceea ce este periculos dar cu respect fata de adultul in devenire. Desigur, importanta este si interdictia sexuala intre copii si adulti, pe care copiii ar trebui sa o cunoasca, intrucat deseori ajung prada celor mari.

10. Dezvoltare fizica.

Cand copilul a crescut si a juns in adolescenta, trebuie lasat sa-si antreneze corpul. In privinta miscarii si a foamei, clientul se autoregleaza. Nu trebuie sa ne alarmam ca initial frigiderul este gol. Daca il lasam sa faca singur experiente, va invata sa fie prudent. Daca, dimpotriva., nu-l lasam sa incerce usoare si progresive  esecuri, clientul va fi nepregatit pentru experiente dificile.

De asemenea nu trebuie sa ne alarmam daca clientul strica diferitele obiecte pe care le foloseste pentru prima data "liber" sau se ingrijeste mai putin de aspectul lui si al spatiului lui.

Taci, nu atinge, stai nemiscat,  aia nu ai voie si altele sunt interdictii ce stau la baza  cladirii unor personalitati nevrotice. Asa a crescut in institutie. Copilul inabusa inlautrul lui dorinta, placere si durere. Devine pasiv si timid, adica "cuminte" sau "copil bun". Adolescent fiind, barierele se rup sau el "se rupe". La baza acestei conditii sta  nevoia unei parti a personalului din institutii de a avea rezultate bune, adica "copii buni", "cuminti".  In timp conduita clientului se va rega si adapta noului statut

11. Scoala

Este exagerata importanta acordata reusitei scolare. Scoala este un loc privilegiat de intalnire cu ceilalti, dar strada , televiziunea si calculatorul sunt mediatori moderni ai cunoasterii. Cand copilul are un esec scolar, este un semn ca altceva nu merge de fapt. Caracterul, inteligenta si inserarea in social sunt indispensabile vietii, mult mai importante decat notele si aceste elemente trebuiesc urmarite si intarite (desigur preocuparea aceasta trebuie sa aiba ecou si in PPI).

12. Legile si regulile

Copiii ar putea fi, foarte devreme, pusi la curent cu adevaratele legi. Cand copilul are de luptat cu legile unui grup, ale unei institutii, ale societatii, nu va amestecati si nu comentati "moraliceste ca ceea ce s-a intamplat a fost bine sau rau, totusi, regulile trebuie modificate pe masura ce copilul inainteaza in varsta, dar in nici un caz, pe cele legate de infractiuni si de Codul Penal. Adesea, in institutii, toti sunt tratati la fel sau asa este anuntat ca intentie. Nu conteaza cat de mare, inteligent, silitor, "ascultator" sau de dezvoltat este copilul si mai apoi adolescentul client al S.D.V.I., el trebuie sa se supuna aceluiasi regulament si acelorasi proceduri ca si cei mai mici, slabi la invatatura, "handicapati" sau rai.  Dezvoltarea unui adolescent  se poate intarzia in acest fel de asteptarea dezvoltarii colegului care are alt potential sau pur si simplu alt ritm. Tratati-l pe fiecare asa cum trebuie, fara a ceda revendicarilor rezultate din comparatii. Asumati-va raspunderea de a fi "nedrepti".

13. Anxietatea la clienti

Adolescentii au in mod normal un anumit grad de anxietate. Castigati-le increderea, dati-le senzatia de siguranta, in primul rand, in dumneavoastra ca persoane si profesionisti  apoi pe realitatea inconjuratoare si apoi pe ei ca principale resurse si factori de schimbare. Folositi simtul umorului din plin. Atentie, radeti cu ei, nu de ei, nu-i ironizati. De exemplu incercati sa elaborati impreuna cu ei consecintele cele mai rele ale intorsaturilor de situatie si relativizati-le apoi prin umor.

Nu va lasati  atrasi in "delirul" lor, nu trebuie sa impartasiti  viziunea lor asupra lumii, aratati-le ca exista si alte posibilitati. In nici un caz, insa, nu-i impartasiti propriile dvs. nelinisti si frici, are el suficiente, iar daca nu viata ii va oferi suficiente. 

Rezistati tentatiei de a-i surprinde, de a-i speria. Evitati sa-l puneti in dificultate.

14. Revendicativitatea

In mod firesc clientii proveniti din institutii dau dovada de neincredere, suspiciozitate si prudenta. Nu este ceva patologic, nu trebuie confundat acest lucru cu o tulburare paranoida de personalitate. Ei au fost abandonati in realitate o data ( la momentul institutionalizarii)  si mai apoi real sau simbolic ori de cate ori altcineva disparea din viata lor ( de exemplu la schimbarea referentului, la trecerea dintr-o institutie in alta, la plecarea unui coleg - cu atat mai mult cu cat acesta a fost adoptat si respectivul nu) Explicati-va clar intentiile si conduita. Nu ii evitati. Explicati-le ca cunoasteti regulile jocului. Evitati sa le atacati stima de sine. Evitati sa  le ajungeti datori, sa ii recomandati "sa se  caute  la mansarda", sa-i barfiti. Purtati-va cu tact si prudenta..

15. Impetuozitatea solicitarii , a revendicarii.

Cererea, solicitarea, revendicarea, "trebuie" satisfacuta imediat, pentru ca are nevoie. Daca nu se poate cel putin sa i se spuna imediat pentru ca nu cumva sa ii incurce cineva treburile. Ori in cel mai rau caz sa i se dea ceva ca sa nu fi batut drumul degeaba sau ca demersul sa nu fie zadarnic. Acest lucru face parte cel mai adesea dintr-o strategie generala: "Daca demonstrez ca problema mea este foarte acuta atunci poate se pun lucrurile in miscare mai repede si fara prea multe  "probleme". Acest gen de energie trebuie canalizata in directia rezolvarii personale a problemelor ce va inlocui treptat rezolvarea insotita si mai apoi rezolvarea asistata. Este desigur si mult infantilism afectiv aici: "Problema mea este cea mai grava! Eu am cea mai mare nevoie de ajutor! Problema mea nu sufera amanare! Eu merit !" Este o conduita foarte asemanatoare cu aceea a unui copil care nu poate inca intelege ca nu intreaga lume se invarte injurul lui. De aceea este necesar un cadru, se impun limite, se stabileste o relatie contractuala. Nu trebuie in nici un caz acuzat clientul de egocentrism. Preocuparea pentru propria-i bunastare este o resursa ce poate fi folosita. Oricum odata cu cresterea afectiva si cu trecerea treptata la o viata independenta acest gen de conduita va deveni (cu atat mai repede cu cat resursele interioare devin mai consistente)  insignifiant si va disparea.

16. Gandirea magica.

Unii clienti cred ca situatia lor se va rezolva in mod miraculos. Cineva sau ceva va interveni pe langa Bunul Dumnezeu si nu vor ramane fara noroc. O atare forma de miracol o reprezinta si ajutorul din afara care vine fara nici un fel de efort. Un astfel de miracol este spre exemplu primirea S.D.V.I . imediat cum a aparut nevoia si a fost facuta solicitarea (un bun motiv pentru care primirea trebuie temporizata).

17. Distorsiuni de gandire.

Acestea par a  face parte tot din categoria gandirii magice. Astfel exista credinta ca le pot fi citite nevoile (slujba preferata, timp liber, felul de mancare preferat, etc.) sau gandurile. Acest lucru pare benefic la inceput - cand toata lumea pare a le vrea binele, dar se poate transforma intr-o piedica putin mai apoi, cand trebuiesc impuse respectarile regulilor si limitelor.

18. Durata sprijinului

O mare parte dintre clienti cer sprijin pe o perioada nedefinita ("Ca pana la urma s-o  intampla ceva, si m-oi descurca eu") - asta ca nu zic infinita - ("pana ma cheama fratele meu cu care nu am mai discutat de 8 ani peste granita", "pana aranjez sa-mi donez un rinichi", "pana gasesc o solutie ", pana ma impac cu mama" etc.) Nu trebuie sa mai explic folosirea  mecanismelor "foot in the door" si "door in the face", dar trebuie sa precizez ca rareori este vorba despre o strategie in sensul tare - adica constienta si exersata cu buna stiinta. Cel mai adesea este vorba despre o miscare inconstienta si care se inscrie intr-o tendinta profund umana  - de a mana pana la momentul dezvoltarii suficiente. Nu trebuie sa ridiculizam acest demers, trebuie doar lucrat pentru constientizarea limitei de timp si a inevitabilitatii parasirii sistemului. Gradarea, limitele si pasii din PPI sunt instrumente in acest sens.

19.Deresponsabilizarea.

"Daca mi se intampla ceva rau profesionistii sunt de vina!" Cu alte cuvinte: "Daca m-ati luat, atunci sa si aveti grija de mine". Astfel ajung in rolurile unor copii (ascultatori sau nu) si ca orice copii au "probleme" de dependenta. Este necesara neaparat responsabilizarea clientilor si trecerea haturilor vietii de la institutie (reprezentata prin profesionisti) in mainile clientilor. Nu doar simbolic ci si fizic: la inceput demersurile (de ex. pt. obtinerea de acte de identitate) se fac impreuna a profesionistii pentru ca mai apoi sa fie doar indrumate si asistate de profesionisti.

  20. Dependenta.

La inceput pare normal si in limita unor asteptari firesti ca cineva (S.D.V.I.) sa aiba  grija de destinul lor, sa le gaseasca un serviciu, o casa, sa le faca existenta cat mai usoara. Este ceea ce patim si noi oamenii "normali" atunci cand suntem "la doctor" si cand asteptam asistenta si indicatii si pentru a lua o aspirina. Cu alte cuvinte nu este ceva grav, daca profesionistul poate face deosebirea si se poate comporta nuantat. 

21. Proba muncii

In tot domeniul social este greu sa probezi faptul ca ai muncit, ca ai si succese, ca se schimba ceva prin munca ta. Prezentatul clientului la diferite concursuri, prezentari de caz, sarbatoriri are astfel un rol de proba: "Uite, de cand a venit in S.D.V.I. cat de bine crescut a devenit!" In subsidiar"De cand ma ocup eu de el  uite cat de bine ii merge ! Si eu am un rol important in asta." Cu alte cuvinte "Nu doar norocul, Dumnezeu, si natura mama fac cate ceva. Cate ceva mai fac si eu!" Iata de ce este nevoie de recunoastere profesionala, de o fina analiza a muncii, si nu doar de tabeluri in care se bifeaza activitati. Munca cu oamenii nu poate fi cuantificata prin numar de "reintegrari, reinsertii, si clienti preveniti". O monitorizare a vietii ulterioare da o adevarata masura a muncii de calitate. 

22. Infantilismul.

Institutionalizarea prin ceea ce este si prin ceea ce face (ingrijire in afara familiei, ruperea relatiilor de atasament normale, duce persoanele gazduite la infantilizare. Acest lucru se intampla oricui este gazduit intr-o institutie din afara casei personale - spre exemplu la spital. Trebuie facuta deosebirea inca de la inceput intre conduita infantila cu care intra in sistemul de protectie (si care este datorata varstei) si cea pe care o dobandeste aici. Unii dintre clientii protejatii incearca sa paraseasca sistemul pe portita din spate (fuga, sarcina "nedorita", excludere, etc.) in dorinta de a fi recunoscute ca persoane adulte. Atentie, multi dintre acesti clienti sunt in risc de exploatare (lucru la negru, trafic, etc.) Este deci bine si frumos ca in nici un caz infantilizarea sa  fie incurajata si orice progres si apropiere de maturitate sa fie marcate (unul din rolurile PPI). Nu inseamna ca tentatia nu este mare. Un beneficiar infantilizat, iti pune mai putine probleme, protesteaza mai putin, s.a.m.d. Astfel ai senzatia ca - profesionist -  ca lucrezi mai usor, mai bine. De aceea (pentru constientizare si ajustare) sunt necesare reuniunile de echipa, supervizarile, analiza muncii, P.P.I. - ul, etc.

            23. Slujbele si maturizarea

Impresia ca sunt necesari foarte multi bani pentru o viata independenta. Este de fapt vorba despre a spune in alte cuvinte ca nu se cred in stare de a avea grija in acest moment singuri de ei. Desigur ca daca ar avea un salariu mai bun (mult mai mult decat este necesar decat se poate pe moment, lucrurile ar sta altfel.) Pare firesc deci sa ramana sub protectia sistemului pana cand vor fi in stare sa castige acei bani. Iata un minunat prilej de a cauta la nesfarsit un serviciu si de a-si-l parasi cand se apropie de desprinderea de sistem. De aici si urmatoarea idee: toate problemele se pot solutiona cu bani. Clientii se simt indreptatiti sa ramana dependenti pentru ca nu au bani. De aici porneste si dezechilibrul flagrant intre calificarea pe care o au si slujba pe care o cauta. Este nevoie de multa rabdare si de fermitate pe pozitii pentru a pregati desprinderea de sistem si de mult profesionalism pentru a o face cu adevarat posibila. Este sortit esecului orice fel "intarcare" fortata desi exista termene si resurse limitate care preseaza partasirea sistemului.

24. Mirajul plecarii in strainatate.

Plecarea "dincolo" pare ca ar rezolva toate problemele. Acolo, in imparatia cainilor cu covrigi in coada, se pot castiga foarte rapid si usor bani. In plus, ar putea pleca departe tot si toate (daca au fost raniti au  scapat si sunt in siguranta daca au fost sustinuti, continuti si ocrotiti demonstreaza ca reusind departe cat de independenti si maturi sunt). Este un fel de nou start, si deci o potentiala noua sansa.  Trebuie avuta multa grija si mult tact  caci ceea ce vad ei cel mai des sunt exemplele de succes. Iata de ce este necesara o buna informare asupra fenomenului de trafic de persoane, asupra legislatiei in domeniul muncii, asupra realitatilor conditiilor din afara tarii.  In nici un caz nu vor functiona abordarile moraliste si brutale. Trebuiesc avute in vedere exemplele concrete, informarile pertinente, cifrele exacte si pericolele reale. Desigur ca este necesar ca profesionistii din S.D.V.I. sa aiba un minimum de cunostiinte in acest e domenii si trebuie sa-si actualizeze periodic cunostiintele - rolul formarilor si ale schimburilor de experienta. 

25. Punerea in discutie a rolului p[rofesionistilort de catre clienti

Atunci cand vorbesc despre ceea ce au facut profesionistii pentru cresterea si dezvoltarea lor se intampla ca, clientii sa uite munca profesionistilor. Uneori  personalul este topit in totalitate intr-un singur mare personaj - Statul - care nu satisface asteptarile - adica nu este un bun parinte de substitutie - ("Daca nu-mi aduc aminte de voi si nu va individualizez este pentru ca nu ati fost ati fost tot ceea ce am avut nevoie.") Desigur ca au dreptate. Nici un profesionist indiferent cat de bine calificat ar fi nu poate inlocui total o familie buna. Si nici nu poate fi perfect. Este destul sa fie doar suficient de bun pentru conditiile date. La fel sunt si parintii. Un parinte impune reguli, pune limite si iubeste (este suficient de bun, niciodata fiinta perfecta, intotdeauna oam care poate deci sa si greasca). Unui  profesionist nu i se poate cere sa iubeasca clientii (nici nu este un lucru sanatos). Acesta nu trebuie sa devina un factor de descurajare sau de scadere a implicarii in educatia si cresterea aptitudinilor si deprinderilor clientilor. Trebuie doar constientizata aceasta tendinta inconstienta si deloc rauvoitoare. Odata ce clientul s-a maturizat si a devenit independent  va recunoaste valoarea celor care l-au ajutat sa devina un bun adult. Insasi faptul ca poate infrunta singur viata este un indicator al unei munci de calitate.

Nu trebuie sa uitam ca cea mai mare parte din meritul maturizarii si trecerii la o viata independenta revine clientului (singurul fara de care nu se poate construi nici un fel de plan sau PPI).

26. Sarcina ca simptom

O sarcina nedorita mai ales la o varsta frageda, dezechilibreaza situatia  din institutia in care se afla clienta (sau clientul in cazul tatalui adolescent). Este foarte posibil ca aceasta sa fie una dintre semnificatiile simbolice.

In subsidiar se afla nevoia de independenta. Asta inseamna ca, copilul ei este declaratia ei de independenta in fata profesionistilor, a parintilor, a concubinului, a anturajului, etc. A schimba statutul de persoana asistat cu unul de mama pare o evolutie catre independenta.Femeia care a ramas insarcinata are nevoie de cineva care sa o iubeasca. Un copil -  poarta cel putin virtual - promisiunea de iubire neconditionata si eventual de reparatie a trecutului ce i-a fost refuzat mamei. Prin ingrijirea adecvata a copilului se ingrijeste pe sine si arata celor din trecutul ei cum ar fi trebuit ea ingrijita. Mecanismul este asemanator si in situatia in care i-a murit o ruda apropiata sau copilul anterior

Se mai intampla ca, tanara mama (sau potentiala mama) sa aiba nevoie nevoie de ceva doar al ei cum ar fi un copil pe care sa nu-l imparta cu nimeni. Nu este asadar de mirare de ce uneori nu se mai intereseraza de soarta tatalui copilului, sau mai degraba de ce isi aleg drept concubin o persoana care nu sa nu se mai intereseze de copil.   

Drogurile si mituri asociate conduitei dependente care circula printre clienti:

- Folosirea ocazionala a drogurilor nu poate face rau.

- Marihuana este la fel ca alcoolul sau ca tutunul.

- Doar cei slabi devin toxicomani.

- Toata lumea se drogheaza din cand in cand.

- Drogurile nu afecteaza decat drogatii.

- Este treaba fiecaruia daca se drogheaza sau nu.

- Drogurile nu "prind" la romani.

Este nevoie de un training specific pentru a combate aceste mituri / prejudecati si de aceea este neaparat necesara cooperarea cu Centrele de Prevenire si Consiliere Antidrog si consultarea legislatiei in vigoare ( 143 / 2000).

C. Cum sunt depistati cei care au nevoie de sprijin pentru formarea dezvoltarea si imbunatatirea deprinderilor de viata independenta

Identificarea copiilor care vor beneficia de servicii de formare de deprinderi de viata, asistenta specializata, se realizeaza direct, odata cu solicitarea parintilor copilului sau a reprezentantilor sai legali, exprimata in scris catre Comisia pentru Protectia Copilului sau SDVI.

Solicitarea parintilor copilului sau a reprezentantilor sai legali se refera la evaluarea complexa a copilului in scopul obtinerii, in primul rand, a unei imagini despre gradul de dezvoltare a DVI, iar in al doilea rind,certificat de incadrare a copilului intr-o categorie de persoane cu handicap si,dupa caz, a eliberarii unui certificat de orientare scolara sau stabilirii unei masuri de protectie a copilului. Serviciul de evaluare complexa va analiza toate aspectele legate de caz si va face propuneri pertinente , indiferent de ceea ce au solicitat initial parintii copilului.

La nivel comunitar, persoanele care pot identifica deficientele si orienta copilul si familia sa catre un sdvi sunt profesionistii care indeplinesc diferite roluri sau functii in comunitatea respectiva: educator, profesor, consilier scolar, psiholog, medic de familie, medic de specialitate, asistent medical comunitar, preot, primar, asistent social, lucrator social comunitar sau referent al primariei, alte persoane implicate in serviciile locale pentru copil si familie.

Preluarea

 

In urma solicitarii parintilor copilului sau a reprezentantilor legali ai acestuia, coordonatorul SDVI si managerul de caz vor desemna un responsabil de caz insarcinat de coordonarea activitatilor care au drept scop principal pregatirea raportului de evaluare complexa a copilului, care contine propunerile privind DVI ce vor fi abordate, orientarea scolara, masurile de protectie si, ca anexa, programul de interventie specifica.

d. Metodologia evaluarii deprinderilor de viata. Instrumente de evaluare care pot fi folosite: 

            Evaluarea initiala a cazului se refera la investigarea prin metode specifice a situatiei in care se afla clientul la momentul preluarii cazului. Se vor analiza resursele clientului si cele ale mediului sau social,nevoile clientului, disfunctiile care apar si cauzele care le genereaza precum si ariile de interventie imediata si pe termen lung in beneficiul clientului. In aceasta etapa se realizeaza urmatoarele activitati obligatorii:

. Culegerea informatiilor relevante

. Organizarea informatiei

. Evaluarea de tip unitar a situatiei clientului

. Identificarea problemei

In general, evaluarea initiala  trebuie sa cuprinda urmatoarele:

. evaluarea punctelor tari si a nevoilor

. identificarea si definirea problemelor

. alegerea obtiunilor posibile de viata si a scopurilor

. evaluarea consecintelor si procesarea rezultatelor

Evaluarea propriilor probleme

Asistentul social trebuie sa-1 ajute pe tanar sa-si evalueze propriile sale puncte tari si nevoile pe care le are.

Evaluarea completa a gradului in care tanarul actioneaza trebuie sa determine deprinderile curente si deprinderile noi pe care trebuie sa si le insuseasca pentru a deveni independent.

Reevaluarile periodice il vor ajuta pe tanar sa ramana constient de progresul facut si sa-si dea seama ce deprinderi mai are de dobandit.

Orientarea trebuie sa se focalizeze pe acumularile tanarului ca urmare a actiunilor pe care le-a realizat si acest lucru il va incuraja sa-si imbunatateasca si deprinderile pe care le stapaneste mai putin.

Monitorizarea regulata a starii generale de bunastare a tanarului trebuie sa ofere feedback in ce priveste nivelul curent in formarea deprinderilor raportat la planul tanarului de dezvoltare a independentei.

Evaluarea initiala bazata pe puncte tari si pe nevoi

Metoda la care ne referim se bazeaza pe o abordare de tip pozitiv asupra persoanei. Ea este folosita de specialistii americani de la National Resource Center for Youth Services din Tulsa, Oklahoma si a fost prezentata in Romania cu ocazia unui stagiu de formare organizat in martie 2002 de catre World Learning.

Se porneste de la credinta ca fiecare persoana detine un fond propriu de cunostinte, capacitati si deprinderi, insusiri personale si resurse. Formarea unor noi deprinderi inseamna alinierea capacitatilor si resurselor interne si externe la sperante si viziuni. Formatorii isi propun sa lucreze cu tinerii pentru a defini impreuna un scop care se poate realiza.

Evaluarea deprinderilor de viata pe baza punctelor tari si nevoilor se va face tinand seama de urmatoarele recomandari:

Inainte de a incepe un interviu, formatorii vor trebui sa cunoasca foarte bine intrebarile. Nu trebuie folosit formularul de raportare in conducerea interviului. Eventual se poate pregati o foaie ajutatoare separata.

Se va incepe intotdeauna prin identificarea intereselor speciale pentru ca majoritatea tinerilor nu intampina dificultati in a discuta despre ceea ce si-ar dori ei sa faca in timpul liber.

In mod normal, se trece de la partea cu puncte tari la cea cu nevoi. Daca tanarul da semne de rezistenta, se vor parcurge mai intai toate intrebarile de la categoria puncte tari.

Inca de la inceputul interviului se va arata tinarului formularul de raportare. El va fi informat ca la incheierea interviului va primi copia acestui raport.

Raspunsurile vor fi inregistrate pe scurt. Se pot adaga unele intrebari suplimentare.

La terminarea interviului, se va revizui impreuna cu tanarul formularul de evaluare completat. Se vor modifica acele date care nu sunt considerate de tinar a fi in concoirdanta cu ce a declarat el.

Se va cere tanarului sa identifice nevoia pe care ar vrea sa o satisfca imediat si se va consemna acest fapt in formular.

In final, se va inmina tinarului o copie xerox sau la indigou a documentului.

Fisa de descriere a clientului (asamblata din rezultatele consilierii, al anchetei sociale, si al evaluarilor psihologice. Cadrul. Indicatii de lucru.

Este necesar ca inainte de inceperea interviului, evaluarii, consilierii sa fie satisfacute anumite cerinte preliminare:

-  desfasurare fara intreruperi,

- incaperea in care se va desfasura trebuie sa fie suficient de bine izolata fonic,

- clientul nu va fi asezat fata in fata cu profesionistul (educator, instructor de educatie, referent, psiholog sau  asistent social),

- clientul nu va fi asezat cu fata spre o sursa puternica de lumina,

- clientul nu va fi asezat in imediata vecinatate a unei surse de caldura sau aer rece (radiator, ventilator, aparat de aer conditionat).

- clientul nu va fi asezat pe un scaun mai scund decat al profesionistului sau incomod,

- atmosfera trebuie sa fie indeajuns de degajata si sa permita observarea clientului (atat in ceea ce priveste mimica cat si gestica) dar si posibilitate de reactie de raspuns (feed - back) din partea acestuia.

- adresarea va fi adaptata varstei clientului (este de preferat ca tinerii peste 18 ani sa nu fie tutuiti, aceasta pentru a accentua nivelul mai mare al responsabilitatilor, trecerea la perioada adulta dar si pentru a facilita respectul reciproc.)

- este recomandabil ca pe parcursul interviului profesionistul sa-si ia notite caci astfel se economiseste timp pretios si inregistrarea este mai fidela. De asemenea este recomandat sa fie notate reactiile verbale / raspunsurile cu cat mai multe citate.

- este recomandabil de asemenea, ca interviul / consilierea / evaluarea sa nu depaseasca o ora.

La primele intalniri este foarte important ca profesionistul sa-si intampine clientul cu bunavointa, sa se prezinte si sa-i rosteasca numele. Daca clientul este insotit de altcineva este bine ca si acesta sa fie primit in acelasi fel si sa i se explice ca trebuie sa astepte si cat anume.

Clientului i se va explica care este rolul si functia lui profesionistului.

De exemplu, profesionistul va explica cum are de gand sa procedeze si cum anume va decurge interviul - "Intai am sa va rog sa-mi  spuneti cate ceva privind trecutul dumneavoastra si motivele pentru care sunteti  acum aici." Clientul este astfel incurajat sa vorbeasca liber cel putin cateva minute. In tot acest timp profesionistul trebuie sa fie atent atat la ceea ce spune clientul dar mai ales la cum anume vorbeste.  Abia dupa aceea poate hotara ce orientare trebuie data  interviului, consilierii, evaluarii si ce anume are de aflat.

In acest timp profesionistul trebuie sa observe daca clientul este cooperant, relaxat, capabil sa vorbeasca cu usurinta sau nu, felul in care se prezinta (atitudine, vestimentatie, starea hainelor, cicatrici, tatuaje, eventuale indicii de boala sau dizabilitati (vezi Glosar de temeni, etc.).

Pe masura ce interviul continua, profesionistul trebuie sa mentina discutia in jurul punctelor importante si sa-l aduca pe beneficiar la subiect daca acesta are tendinta de a se indeparta. Acest lucru are si rolul de a organiza discursul clientului ceea ce-l ajuta pe acesta sa-si (re)formuleze problema. In timp se transforma intr-o deprindere ce ajuta la structurarea interioara. 

Aceasta trebuie sa se petreaca fara utilizarea intrebarilor dirijate (vezi Glosar de temeni ) sau intrebari inchise (vezi Glosar de temeni ).

Este de preferat ca  profesionistul sa foloseasca o schita a interventiei consemnand sistematic si organizat informatia in pasi simplii, atat pentru a nu scapa nimic din vedere cat si pentru a usura accesul celorlalti la informatii. Intrucat oricum este greu ca datele sa fie adunate tot timpul in aceeasi ordine  dar si pentru ca clientul sa nu se simta fortat este recomandat ca demersul sa fie destul de flexibil.

Pentru inceput schita va putea fi folosita ca un ghid urmand ca mai apoi sa devina un sprijin pentru ca profesionistul sa nu treaca cu vederea vreun aspect. Nu este posibil si nici obligatoriu sau important ca aceasta schema sa fie integral completata, experienta, intuitia si bunul simt vor decide cat de adanc trebuie mers si ce anume va fi lasat pentru alta data.

Fisa de descriere este recomandabil sa fie completata in cele din urma impreuna cu intreaga echipa  chiar daca initial o mare parte este completata de psiholog si /sau asistent social.

1.Persoanele care il au (l-au avut) in grija pe client (de exemplu educatorii din C.P. sau din scoala speciala de unde provine.)

Nume, relatia cu clientul, cat de apropiate / intim au fost / sunt cu acesta, de cand si cat de bine il cunosc.

Cata incredere li se poate acorda acestora.

Explicatii:

Este graitor uneori faptul ca nu a existat nici o persoana careia sa-i stie numele complet, dovada a faptului ca nu a existat nici o persoana de referinta si atasament stabila in viata clientului.

2. Familia (atat cat isi aduce aminte, cat se stie - asistent social, dosare, etc.)

Parinti, frati, rude care l-au crescut

Familia extinsa

Varsta lor in prezent

Varsta lor in momentul in care au rupt legatura (sau, daca este cazul, momentul decesului). Precizarea datelor cand s-au intamplat.    

Statusul lor marital   

Starea sanatatii (vezi Glosar de termeni - sanatate, normalitate, boala )

Ocupatia

Ce poate spune legat de personalitatea  acestora (vezi Glosar de termeni - personalitate)

Cum se intelegea cu acestia

Pozitia sociala a familiei

Din ce anume proveneau veniturile casei

Cum se intelegeau in familie

Care sunt problemele in familie la acest moment

Afectiuni mintale in familie care sa necesite spitalizare, tratament medicamentos, urmarire (de exemplu trisomia 21 sau epilepsie)

Droguri, alcolism (vezi Glosar de termeni - alcoolism, droguri, dependenta)

Probleme cu politia

Explicatii:

Trebuie precizata atat varsta in ani cat si data nasterii pentru ca se poate intampla sa nu corespunda dand cont de problemele cu cei a caror varsta trebuie precizata, de dezorganizare interioara sau chiar de  tulburari. In mod asemanator dupa ce este necesara estimarea oricarei perioade de timp este bine sa fie cerute precizate si datele. 

Prezenta de afectiuni psihice in familie (apropiata sau extinsa) deoarece poate sugera posibilitatea unor afectiuni sau riscuri de afectiuni in parte ereditare. Personalitatea, atitudinea si traseul de viata al rudelor sunt importante deoarece este mediul in care clientul a crescut o parte din viata.  Rivalitatea dintre frati este importanta pentru ca se poate intampla ca unul dintre ei sa fi fost institutionalizat si altul nu.

Problemele actuale sau peste care nu s-a trecut pot reprezenta un factor de involutie in dezvoltare sau un factor de stres. Problemele din familie / ale familiei pot furniza explicatii asupra unor ticuri, fobii (vezi Glosar de termeni - ticuri, fobii ) sau preocupari excesive ale clientului (de ex.: frica de apa se poate datora faptului ca un frate a murit inecat, un comportament antisocial se poate datora unei identificari cu o ruda din inchisoare, etc.). 

3. Date personale:

Daca stie ceva despre datele lui de la nastere (ex. scorul APGAR, daca nasterea lui a fost fatala mamei, daca a fost abandonat (vezi Glosar de termeni - abandon) inca din spital, etc.)

Dobandirea primelor deprinderi (mersul, vorbirea, controlul sfincterelor, etc.)

Starea sanatatii in copilarie. Sunt interesante perioadele mari de spitalizare si bolile care pot afecta dezvoltarea SNC

Probleme "cu nervii" (spaime, balbism, timiditate vezi Glosar de termeni), mutenie, enurezis, intoleranta alimentara, cosmaruri frecvente, etc.)

De la ce varsta este institutionalizat. Traseul prin diferitele institutii. Perioadele

Care crede ca este cauza institutionalizarii lui.

Explicatii:

Pe langa intrebari adresate clientului trebuie facute corelari cu dosarul si inregistrarile medicale. Este neimportant daca clientul a suferit de boli contagioase (ex. pojar) in schimb poate fi crucial daca a avut meningo - encefalita sau convulsii in copilarie.

Trasaturile nevrotice din mica copilarie nu au neaparat legatura  cu momentul prezent dar pot da indicii in legatura cu dezvoltarea si traseul din copilarie.

Intrebarile legate de institutionalizare pot releva probleme familiale precum si indicatii in ceea ce priveste posibila lui reinsertie in familie sau indici in ceea ce priveste viitoarea / prezenta lui viata de cuplu.

4.Scolarizare

Varsta inceperii si terminarii fiecarei perioade de studiu (de exemplu daca a terminat 8 clase pana la 20 de ani, ce ani a repetat si in ce perioade)

Rezultate (medii, rezultatele de la examene)

A avut prieteni sau a fost simpatizat de colegii

Ce relatii a avut cu profesorii

Sport si alte preocupari

Calificari profesionale obtinute. Il atrag sau nu calificarile si competentele obtinute

Studii superioare (daca urmeaza, daca are ca plan de viitor)

Explicatii:

Pot fi furnizate informatii despre perioade decisive si / sau traumatizante din viata (de ex. repeta clasa de cand fratele mai mic a fost adoptat de un  cuplu american, sau de cand a murit bunica).

Pot fi de asemenea furnizate informatii despre nivelul de insertie sociala si despre competentele sociale deja dobandite.

Pot fi indicate posibilitati de (re)orientare si (re)calificare profesionala (de exemplu nu si-a dorit niciodata sa devina sticlar dar a ajuns calificat in aceasta meserie pentru ca era cea mai apropiata scoala profesionala pe cand ceea ce si-a dorit sa faca - mecanic auto - presupunea inscrierea la o profesionala aflata la 2 ore distanta).

Este interesant de ce isi doreste sa faca o facultate ( de ex. Fac. Veterinara -  ca sa mai ramana in ocrotirea DPC sau pentru ca iubeste animalele ?) - pot fi obtinute astfel informatii despre nevoia clientului de autonomie sau despre dependenta afectiva a acestuia.

5. Ocupatii avute

Lista cronologica a slujbelor avute

Motivul schimbarii acestora

Felul contractului. Conditiile si remuneratia.

Situatia financiara din acea perioada.

Satisfactii profesionale.

Relatiile cu colegii si cu superiorii

Invaliditati si boli profesionale. 

Planuri de viitor in aceasta directie.

Explicatii:

Informatiile obtinute pot da indicatii despre conditiile de viata din prezent (de cand lucreaza ca bucatar are suficienti bani cat sa poata pleca la mare sau la munte in fiecare weekend), despre aspiratiile personale ale clientului (de ex. lucreaza la McDonalds pentru ca asa poate deveni sef in cel mai scurt timp), despre problemele de sanatate diagnosticate si care au inraurire asupra traseului profesional ulterior (de ex. are reumatism articular de cand a lucrat in piata), despre caracteristici ale personalitatii lui (de ex. faptul ca a fost concediat in repetate randuri poate indica de exemplu - din fericire nu intotdeauna - un caracter dificil, agresivitate, conduite antisociale).

De asemenea daca fiecare slujba este inferioara ca salarizare, conditii si perioada celei dinainte poate fi luata in calcul o posibila tulburare mintala (ex. tumoare, degenerescenta) sau chiar o dependenta de substanta (de ex. heroina). Intrebarile legate de consum de substanta toxico-dependente pot incepe evaziv (de ex.: Luati in mod regulat vreu medicament ? Care anume ?). Este important daca clientul dovedeste o buna cunoastere a substantelor interzise (vezi Glosar de termeni - substante interzise ) care contin mici cantitati de opiacee sau potenteaza drogurile. La fel o buna cunoastere a medicatiei psihiatrice poate indica o boala psihica in familie sau chiar a clientului.

6. Serviciul militar

V-ati efectuat serviciul militar (putin probabil sa se intample aceasta la tinerii clienti ai serviciilor de deprinderi de viata dar.)

Probleme de disciplina

Ati dori sa faceti armata? De ce?

Relatiile cu ceilalti

Explicatii:

Serviciul militar poate fi chiar un ritual de trecere la viata adulta si poate da indicatii despre capacitatea clientului de adaptare la un mediu cu reguli si norme stricte. Aceasta spune multe despre relatiile cu egalii si cu superiorii, similare cu cele de la punctul 5. (ocupatiile)

7. Istoricul menstruatiei 

Varsta primei menstruatii

Atitudinea fata de menstruatie

Dismenoree (dureri in timpul ciclului)

Sindrom premenstrual (SPM)

Data ultimei menstruatii

Planuri de viitor in ceea ce priveste o relatie de cuplu , casatoriei, copii.

Explicatii:

Varsta primei menstre poate fi utila la identificarea unor posibile tulburari hormonale, la maturizarea fiziologica a clientei.

Atitudinea fata de menstruatie influenteaza trairile ulterioare ale feminitatii si poate da indicatii referitoare la diferenta dintre sex si gen.

Dismenoreea si SPM pot da informatii utile in ceea ce priveste atitudinea fata de propriul corp si procesele de feminizare cat si in ceea ce priveste modificari ale energiei si personalitatii in perioada ciclului.

Data ultimei menstruatii da indicii despre constientizarea propriilor procese fiziologice dar si despre monitorizarea acestora.

Cu totul, istoricul menstruatiei poate aduce si informatii referitoare la nivelul de cunostiinte legate de anatomie, planing si contraceptie sexuala.

8. Istoricul cuplului si al activitatii sexuale. Sarcini.

Varsta primei relatii sexuale

Experiente hetero si homosexuale

Practici sexuale actuale

Contraceptie si planing familial

Cu cat timp inainte si-a cunoscut partenerul sexual

Calitatea vietii de cuplu

Varsta partenerului

Ocupatia partenerului

Starea de sanatate

Personalitatea partenerului

Dorinta de a vea copii

Avorturi (spontane/provocate). Copii nascuti morti (motive)

Ce anume s-a schimbat in viata clientei , in ce fel ii sunt modificate planurile de viitor.

Explicatii:

Bunul simt, experienta si intuitia vor hotara cat de multe intrebari pot fi puse si cat de amanuntite pot fi acestea. Este important sa se afle in primul rand aspecte legate de nivelul de cunostiinte referitoare la planing si contraceptie si referitoare la personalitate. (de ex. multiple relatii sexuale precum si o viata sexuala dezorganizata poate da indicatii referitoare la o posibila tulburare de personalitate).

Trebuie in mod special avuta o deosebita grija la momentul ales pentru punerea de intrebari referitoare la homosexualitate precum si la implicatiile acestora.

Dorinta de a vea copii poate da indicatii referitoare la dorinta de reparatie  a trecutului clientului dar si referitoare la maturitatea lui afectiva.

Informatiile despre sarcini, nastere, avorturi, dau uneori cont de reactiile psihologice adverse la maternitate ale tinerei mame.  

Importante sunt si fantasmele legate de fiecare din aceste aspecte.

 9. Starea prezenta:

Domiciliul. Starea actelor. Legalizarea situatiei

Probleme administrative

Probleme financiare

Explicatii:

Aceste intrebari ajuta la intelegerea personalitatii clientului in momentul prezent, precum si la gradul lui de autonomie.

10. Personalitatea

Prieteni apropiati

Relatii cu colegii

Relatia cu autoritatea

Probleme cu politia

Hobby-uri

Temperament (vezi Glosar de termeni)

Aptitudini (vezi Glosar de termeni)

Vointa (vezi Glosar de termeni)

Inteligenta (vezi Glosar de termeni)

Vocabular

Caracter (vezi Glosar de termeni)

Atentie (vezi Glosar de termeni). Concentrare in  sarcina.

Obiceiuri

Planuri de viitor

Religie. Schimbarea religiei

Explicatii:

Cea mai mare parte dintre aceste intrebari fie nu mai trebuiesc puse daca tot interviul a decurs normal pana la acest punct, fie pot fi aflate prin instrumente specifice ( de ex.: baraj de semne pentru atentie, Raven pentru inteligenta - atentie, nu este nevoie de aflarea QI-ului, ci doar de incadrarea in normalitatea generala sau identificarea unei eventuale deficiente, CPI, alte inventare de personalitate).

Este ne cesar ca in mod special acest capitol sa fie supraveghiat in completare de catre psiholog. Acesta isi poate lua informatii de la asistentul social (este chiar necesar) sau din alte surse.

Se cuvine o atentie deosebita la cateva puncte: relatia cu autoritatea, probleme cu politia, schimbarea religiei.  Acestea indica rupturi in traseul de viata al clientului, si chiar posibile directii de actiune (de ex.:  daca are o relatie proasta cu autoritatea poate fi ghidat catre o meserie ce presupune mai mult legaturi pe orizontala, trecerea la alta religie indica poate o schimbare la nivel valoric si caracterial).

FORMULAR

(National Resource Center for Youth Services din Tulsa, Oklahoma)

FORMULAR

PUNCTE  TARI                                                         NEVOI

Ce poate sa faca paiticipantul. ce i-ar placea sa faca si ce pot face persoanele care doresc sa i1 ajute pentru ca el sa-si atinga obiectivele.

Transcrieti pozitiv - - Ce isi doreste participantul sa obtina.

1. Interese speciale si activitati


Cum iti petreci timpul liber?

Ai (ai avut) hobby-uri?

Cum iti doresti sa iti petreci vacantele?

Practici un sport?

Canti la un instrument muzical?

Personalul sau altcineva cunoaste alte puncte tari ale tale?

Ce ti-ar place sa faci in timpul liber?

Sunt hobby-uri sau mestesuguri pe care ai dori sa Ie inveti?

Ce cluburi sau organizatii frecventezi?

Ce altceva ti-ai dori sa inveti pentru a-ti petrece timpul liber?

Sunt hobby-un sau activitati care iti plac mai mult?

Personalul sau altcineva cunoaste alte nevoi?


2. Social / Personal


Cum te-ai descrie in fata celorlalti?

Ce anume iti place cel mai mult la tine?

Este ceva ce ai dori sa schimbi in legatura cu personalitatea ta?

Este ceva ce ai dori sa schimbi in modul tau de prezentare in fata celorlalti?


3. Familie si prieteni


Cine consideri ca iti este familia?

Cine iti sunt prietenii?

In ce sens esti un bun prieten pentru ceilalti?

Ce prieteni ai chema in ajutor?

Ce schimbari ti-ai dori sa faci in familia ta?

Momentan locuiesti impreuna cu familia?Ce trebuie sa se imbunatateasca

Ti-ai dori alti prieteni ?

Ce ar trebui sa faca familia sau prietenii pentru tine acum?

Ce schimbari sunt dorite de catre familia ta sau de catre agentie?


4. Religie, valori, credinte

Ce rol joaca religia in viata ta?

In ce crezi?

Cine este persoana ideala pentru tine?

Ai o filosofie proprie sau un motto?

Ce faci ca sa ii ajuti pe ceilalti?

Ai dori sa te implici in activtati religioase sau sa discuti cu un preot, misionar sau rabin? Ce te-ar putea ajuta sa-ti pui in practica credintele?

Ce ar trebui sa schimbi pentru a te apropia de persoana ideala?


5. Educatie si ocupatie


Ce iti place cel mai mult la scoala?

Ce scoli ai absolvit?

Care sunt mateniile tale preferate?

Ce slujbe ai avut?

Ce parte din munca ta iti place mai mult?

Iti doresti mai multa instruire/ educatie?

Ce munca ti-ai dori sa prestezi?

Este ceva legat de munca ta pe care ti-ai dori sa aprofundezi?

Ce nevoi sunt reeunoscute de catre angajator si  personal?


6. Emotional, mental, cognitiv


Cand gandesti cel mai clar?

Cand esti bine dispus?

Ce te face fericit?

Cum descrii atitudinea ta in general?

Cum iti rezolvi de obicei problemele?

Cum iti poti schimba dispozitia sau atitudinea?

Cand ai o zi proasta, care este cea mai buna parte a ei?

Ce te-ar ajuta sa gándesti mai clar?

Ce se poate face sa te simti mai bine?

Ce anume ar putea imbunatati atitudinea ta?


7. Conditia fizica


Care sunt performantele tale fizice?

Cum apreciezi starea ta de sanatate fizica?

Cand te simti cel rnai bine din punct de vedere fizic?

Cand ai fost ultima data la dentist?

Ce s-ar putea face ca sa te simti mai bine?

Urmezi un tratament regulat?

Ai nevoi nutritionale speciale?

Cand ai fost ultima data la un control medical?

Ce te-ar ajuta sa flu mai puternic si mai

sanatos?


8. Sisteme de sprijin/Reactia la servicii profesionale


Care este sursa ta de venit?

Ce persoane, agentii etc. te sprijina?

Ce iti place in legatua cu modul in care esti tratat de agentie

Care sunt persoanele care te-au ajutat cel mai mult?

Cum se poate imbunatati situatia ta?

Ce poate face personalul pentru a te ajuta?

Care crezi ca este motivul principal pentru care esti aici?


9. Altele

(Aceasta categorie este pentru observatie si intrebari care nu se incadreaza in celelalte categorii).


Care este cea mai mare realizare cu care

te mandresti?

Ce deprindeni ai care te ajuta sa

locuiesti pe cont propriu ?

Ce iti doresti sa realizezi in urmatorii 5 ani?

Ce iti trebuie pentru a te pregati pentru viata independenta?


            Alte elemente privind evaluarea bazata pe puncte tari

Exemple de  puncte tari care pot fi identificate

Sursa: Adaptata de la: Divizia Departamentului de Sanatate si Servicii umane NC a MH/DD/SAS. (2000). NC-Training introductiv asupra sistemul de asistenta. Raleigh, NC: Autor

Atitudini si valori: crezuri si asteptari ale copilului si familiei.

 Exemple :

Ritualuri puternice si traditii; credinta

Unitatea si loialitatea familiala

Respectul intimitatii celorlalti

Sa vorbesti sau sa nu vorbesti despre problemele tale

Deprinderi si abilitati: Cunostinte, deprinderi si abilitati personale si profesionale ce tin de multe zone ale vietii cum sunt munca, scoala sau recreerea.

Exemple :

Interesul familiei de a interactiona

Capacitatea familiei de a planifica Interes in domeniul mecanic,

Calitatea de a fi un bun bucatar

Calitati: Atribute si caracteristici ale familiei si modul in care familia interactioneaza unii cu ceilalti si cu comunitatea.

Exemple:

Capacitatea de a-si exprima aprecierea

Comunicare efectiva pozitiva

Disponibilitate si capacitate de a rezolva probleme

Conexiuni cu familia si comunitatea

Resurse financiare

Preferinte: preferintele copilului si ale familiei

 Exemple :

Preferinte in privinta mancarii, imbracamintii, divertismentului

Preferinte asupra stilului de comunicare

           

De ce sa utilizam o abordare bazata pe puncte tari?

Membrii familiei raspund pozitiv atunci cand se capitalizeaza pe punctele lor tari decat atunci cand se concentreaza pe slabiciuni.

Toate familiile au puncte tari unice bazate pe competente, deprinderi, interese si valori si preferinte specifice.

Absenta unor competente particulare nu reprezinta un esec.

Familia poate avea probleme care ar trebui rezolvate dar acest lucru nu inseamna ca este 'o familie rea'.

Responsabilul de caz si ceilalti membri ai echipei sunt priviti ca parteneri si nu ca experti.

ECOHARTA

Ecoharta este o simipla hirtie si o stimulare, un instrument de evaluare, planificare  si interventie.  In mod dinamic, reprezinta sistemele ecologice ale clientului.  Include sistemele de baza cu care clientul interactioneaza.

Cum este utilizata?

Ecomap poate fi utilizata sa adune citeva tipuri de informatii:

1). Sa identifice membri gospodariei, familia extinsa(complexa), natura relatiilor dintre indivizi, resursele pe care le schimba cu clientul.

2). Sa identifice alte persoane si sisteme in acest mediu social al clientului si resursele schimbate cu ei.

3). Sa identifice relatiile clientului cu sistemele din comunitate.

4). Sa identifice contributiile prezente si trecute ale clientului fata de altii.

5). Sa  identifice  sistemele  cu  ajutorul  carora  resursele suplimentare pot fi alocate.

De ce este Ecoharta  un instrument folositor?

1). Furnizeaza si organizeaza o mare varietate de informatii pentru evidenta clientului.

2). Creind o ecoharta angajeaza clientul in procesul de evaluare a relatiilor cu mediul social.

3). Ajuta sa identifice contributiile clientului pozitive la mediu, posibilele resurse pentru ajutor, pentru lipsurile in suportul acordat pentru mediu.

4). Poate fi modificat peste timp, permitind asistentului social si familiei pentru a nota schimbarile.

5). Poate fi adoptat la toate tipurile de situatii sociale si tendinte.

6). Asigura o imagine clara ce poate fi prezentata cu usurinta la toti.

Cum este Ecoharta creata?

Sa spuna clientului ce dorinte are, sa ii ajuti prin crearea unei

imagini a relatiilor familiale de baza, a relatiilor in comunitate, cu persoane importante si cu sistemele de suport. incepe cu gospodaria clientului. Membri gospodariei trebuie encadrati intr-un cerc, intr-o genograma traditionala, folosind patrate pentru a indica genul masculin si cercuri pentru a indiica genul feminin. Membri care au decedat, se consemneaza cu un X. Acele sisteme de mediu care afecteaza viata clientului sint identificate pe harta. In momentul in care natura tranzactiei a fost identificata pe harta, o linie a fost desenata pentru a exprima atit legaturile cit si calitatea relatiilor. Sageti pot fi desenate de-a lungul liniilor de legatura pentru a indica directia fluxului resurselor, energiei si scopul. Conectiile pot fi desenate la cercul familiei ca un intreg sau la fiecare membru individual. Alte sisteme de mediu pot fi identificate in termen ale istoriei si al viitorului. Sa deseneze cercurile si sistemele aditionale. In timp ce se deseneaze ecomap, alte zone pot fi usor sau corespunzator explorate. Cum un client percepe schimbul cu alte sisteme? In particular, cum clientul se simte atunci cind este ajutat? Cum membri familiei se simt atunci cind ajuta? Cit de adecvat simte clientul schimbul pentru a avea intilnite nevoile identificate? Clientul percepe alte sisteme care sint valabile pentru a explora ca potential sursa de ajutor. Asigura unele sisteme resursele clientului pentru a face fata conflictelor sau arata uzura datorata ingrijorarii?

 Nota: Ecoharta are potentialul de a identifica calitatile precum si nevoile si defectele. Poate fi construita cu o persoana individuala sau cu o familie. Poate fi folosita sa reprezinte relatiile trecute, prezente si viitoare.

Ecoharta pentru..........

Completat de...........

Data .............

Desenati cercuri pentru a indica clientul si alte sisteme, ca ingrijire medicala, munca, religie, familia extinsa (complexa), timp liber, scoala, vecinatatea, bunastarea sociala. Indica natura relatiei cu un cuvint discriptiv sau desenind diferite tipuri de linii:

  pentru mai puternic,

              pentru mai slab,

      +++               pentru stres.

Desenati sageti de-a lungul liniilor pentru a evindentia fluxul energia si resursele. Identifica persoanele semnificante si adauga cercurile care sint necesare. Se indica liniile frinte sau intrerupte cu slashuri(-//-) si data

ECOHARTA

DATA......................

NUMELE CLIENTULUIU..............

ASISTENT SOCIAL................

PRIETENI

Oval: PRIETENI

SEMNATURA ASISTENT SOCIAL ...............

SEMNATURA CLIENT.....................

 
 SHAPE  * MERGEFORMAT

SCOALA

MEDIC

CLIENT

FAMILIE

VECINI

3. Planificarea activitatii de dezvoltare a deprinderilor de viata

Programul de integrare specifica pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta potrivite cu varsta, personalitatea si aspiratiile fiecarui copil

Serviciile sau interventiile specifice - destinate dobindirii DVI ale copilului/tinarului in vederea includerii sale sociale - se desprind din PIS((1.2),intocmit in 30 de zile de la inregistrarea cazului,de catre echipa interdisciplinara  (2.13). Acest plan trebuie sa serveasca unui scop clar definit si sa conduca la indeplinirea obiectivelor specifice pentru fiecare arie de interventie identificata in etapa anterioara de evaluare complexa.

Toate solutiile proiectate in beneficiul copilului trebuie sa ia in considerare:

participarea familiei;

capacitatea familiei de a raspunde nevoilor copilului;

III. resursele de care dispune familia si comunitatea pentru a pune in practica planul de servicii personalizat.

Componentele planificarii serviciilor :

I. identificarea prioritatilor - de exemplu, determinarea situatiilor critice ce urmeaza a fi rezolvate imediat;

II. identificarea activitatilor, mijloacelor, termenelor, conditiilor si indicatorilor de performanta privind atingerea obiectivelor programului de interventie specifica;

III. stabilirea responsabililor si repartizarea sarcinilor cuprinse in programul de interventie specifica

Rolurile principale ale responsabilului de caz in aceasta etapa sunt urmatoarele:

I. de a facilita stabilirea prioritatilor in colaborare cu familia si echipa de profesionisti;

II. de a stabili cu claritate rolurile si responsabilitatile tuturor celor implicati in implementarea planului de servicii personalizat: parinti, copil, profesionisti, institutii, comunitate etc.

De asemenea, responsabilul de caz se va asigura ca:

a. serviciile si interventiile recomandate raspund nevoilor reale si prioritatilor copilului si familiei;

b. familia si copilul au acces la serviciile si interventiile recomandate;

c. serviciile si interventiile sunt oferite copilului si familiei.

Indeplinirea cu succes a obiectivelor planului de servicii personalizat presupune implicarea si responsabilizarea nu numai a profesionistilor implicati, dar si a familiei. Oferirea serviciilor se va face in baza unui contract cu familia,care ofera posibilitatea participarii si responsabilizarii partilor implicate.

Programul de interventie specifica

Este un proiect personalizat de interventie.

Este un document scris.

Concretizeaza interventiile echipei pluridisciplinare.

Se intocmeste impreuna cu clientul fata de care dovedeste respect

Urmareste coerenta interventiei: responsabilizarea clientului, co-participarea clientului la propria-i integrare sociala si educatie.

Promoveaza clientul ca pe un actor si partener activ.

Contine obiective, activitati, precum si evaluari concrete.

Reflecta implicarea tuturor actorilor (clientul, echipa, resursele umane exterioare, parteneri)

Prevede termene concrete si realiste.

Prevede evaluari periodice; sunt urmarite si adaptate obiectivele si termenele (evaluarea se va baza intotdeauna pe resursele clientului, pe calitatile si punctele tari ale acestuia).

Specifica responsabilitatile echipei si ale clientului (are o parte contractuala).

Ajuta la autoevaluarea clientului; marcheaza etapele strabatute - este un grafic al realizarilor.

Se bazeaza pe punctele tari ale clientului.

Respecta nevoiele clientului; acestea sunt plasate pe primul loc.

Favorizeaza cresterea interioara si maturizarea.

Favorizeaza constientizarea realitatii (pune in acord expectatiile clientului cu posibilitatile reale).

Se constituie intr-o preocupare continua a clientului atata timp cat este beneficiar al S.D.V.I.

Clientul are un rol major in deciziile obiectivelor si actiunilor din PPI.

Tine cont de problemele identificate.

Se formuleaza intr-un limbaj clar, accesibil clientului (se vor evita ambiguitatile, adjectivele etc.).

Este pozitiv si pune accent pe solutii.

Finalitatea P.P.I.-ului este viata independenta a clientului. Se recomanda o monitorizare post- P.P.I. de minim 6 luni.  Mult mai bine ar fi de 2 ani; aceasta ar putea arunca o lumina si asupra integrarii pe termen lung si a unei macro-strategii.

c. Metodologia planificarii : obiective, indicatori ( SMART ), activitati

__________________________________________________________________

Actiune, Realistice si limitate in Timp, pe scurt SMART.

Pentru anumite nevoi se cere explorare si informatii suplimentare inainte ca acestea sa fie transformate in obiective. De ex. nevoia "de a petrece mai mult timp cu familia" nu se incadreaza in standardele SMART descrise mai sus, tanarul trebuie sa raspunda la intrebari care sa transforme obiectivul intr-unul specific,"Cat timp petreci acum cu familia?Ce ti-ar placea sa faci in timp ce esti cu familia ta? Unde se afla familia ta?"

Principalii pasi in procesul de planificare sunt etapele B.A.S.I.C.

Acestea sunt etapele prin care asistentii sociali trec zilnic.Etapele B.A.S.I.C. pentru planificarea obiectivelor sunt :

Brainstorming-ul optiunilor

- Incurajarea tanarului in identificarea tututror optiunilor.

- Adaugati ideile dumneavoastra numai dupa ce ati obtinut implicarea tanarului.

- Ajutati tanarul sa aleaga

- Planul trebuie sa apartina tanarului.

- Nu fortati optiunile pe care le considerati cele mai bune.

Sa se planifice PASI MICI

- Ajutati tanarul sa planifice pasi mici care il provoaca, dar nu il coplesesc.

- Succesul da nastere la succes

Identificarea datelor limita

- Fara date limita nu se va realiza nimic

- Datele limita ajuta persoanele sa devina responsabile

Contactare pentru monitorizarea progreselor

- Urmarirea este importanta

- Cunoscand faptul ca cineva va urmari starea lucrurilor se poate lucra mai eficient.

Urmatorul pas este de a traduce declaratia legata de nevoie intr-o formulare a obiectivului.

Anumite nevoi pot fi rescrise cu usurinta ca obiective. Nevoia de a slabi cu 10 kilograme poate fi formulata ca un obiectiv prin simpla adaugare a unei date. Obiectivul devine "slabirea cu 10 kilograme pana la 30.09.2002". Obiectivele trebuie sa fie specifice, masurabile, orientate pe

d. Planificare flexibila : evaluarea pe parcurs ( intermediara )

Aceasta etapa se refera la procesul de culegere a informatiilor in legatura cu modul de furnizare a serviciilor cuprinse in plan, in scopul evaluarii progreselor realizate in atingerea obiectivelor prevazute in planul de servicii si contractul cu familia.

Responsabilitatea monitorizarii programului de interventie specifica revine responsabilului de caz.

Aceasta activitate consta in:

I. verificarea modului de furnizare a serviciilor in limita de timp stabilita; de exemplu, prin rapoarte verbale sau in scris din partea parintilor sau a celor care ofera serviciul respectiv;

II. identificarea la timp a problemelor (de exemplu, probleme logistice sau procedurale) in legatura cu asigurarea serviciilor specializate sau cu participarea familiei, pentru a putea opera schimbarile necesare in planul de servicii;

III. colaborarea cu familia si cu furnizorii de servicii pentru a remedia problemele; de exemplu, asistarea parintilor sau a copilului in rezolvarea problemei transportului;

IV. identificarea dinamicii progreselor copilului si a familiei in indeplinirea obiectivelor;

V. comunicarea directa cu familia si cu profesionistii care ofera serviciile specializate pentru identificarea problemelor, stabilirea modificarilor si rezolvarea conflictelor;

VI. revizuirea PIS in functie de schimbarile care apar;

VII. modificarea sau rezilierea contractului cu familia, atunci cand este cazul;

VIII. evaluarea modului in care implementarea planului de servicii ajuta copilul si familia sa la indeplinirea scopului propus; evaluarea se realizeaza cu participarea specialistilor colaboratori si a familiei;

IX. transmiterea informatiei monitorizate catre partile implicate si interesate - servicii, profesionisti, copil si familie;

X. organizarea si coordonarea sesiunilor de lucru ale echipei multidisciplinare;

XI. pastrarea documentatiei scrise in legatura cu toate activitatile monitorizate, inclusiv a rapoartelor solicitate profesionistilor careofera serviciile specializate.

Evaluarea nevoilor- care sunt problemele?

Evaluarea nevoilor se refera la urmatoarele intrebari:

. Cine sunt cei care parasesc forma de ingrijire?

. Ce experiente au trait pana in momentul parasirii formei de ingrijire?

. Ce se intampla cu ei dupa ce parasesc forma de ingrijire?

. Ce sprijin este disponibil pentru ei?

Evaluarea procesului - ce facem in prezent?

Sarcina evaluarii procesului este documentarea asupra serviciilor care

sunt oferite in prezent.

Intrebarile relevante sunt:

. Ce servicii sunt livrate in prezent?

. Cat de adecvate sunt procedurile de obtinere a serviciilor?

. Ce proportie de clienti beneficiaza de servicii?

. Cat de accesibile sunt serviciile?

. Ce bariere sunt pentru clienti in obtinerea serviciilor?

. Cat de bine implementate sunt serviciile?

. Cat de satisfacuti sunt clientii de servicii?

Reevaluarile periodice il vor ajuta pe tanar sa ramana constient de progresul facut si sa-si dea seama ce deprinderi mai are de dobandit.

Orientarea trebuie sa se focalizeze pe acumularile tanarului ca urmare a actiunilor pe care le-a realizat si acest lucru il va incuraja sa-si imbunatateasca si deprinderile pe care le stapaneste mai putin.

Monitorizarea regulata a starii generale de bunastare a tanarului trebuie sa ofere feed-back in ce priveste nivelul curent in formarea deprinderilor raportat la planul tanarului de dezvoltare a independentei.

Evaluarea Intermediara - sau evaluarea formativa - are drept scop observarea progreselor inregistrate in indeplinirea obiectivelor propuse, inregistrarea barierelor sau problemelor intalnite pe parcursul interventiei si stabilirea, dupa caz, a unor corectii sau a unor cai de rezolvare a situatiilor problematice care apar in implementarea planului individual de interventie al clientului.

Evaluarea Finala se realizeaza la incheierea cazului si se raporteaza atat la indeplinirea obiectivelor stabilite in planul individual de interventie cat si la intregul proces al interventiei de caz.

Evaluarea permanenta si monitorizarea cazului

__________________________________________________________________

Din punct de vedere practic, asistentul social realizeaza o evaluare permanenta a cazului care coincide cu diferitele etape ale procesului de management de caz:

(1) identificarea si preluarea cazului,

(2) evaluarea situatiei clientului,

(3) planificarea serviciilor si a interventiilor si elaborarea planului individual de interventie,

(4) furnizarea serviciilor si a interventiilor,

(5) monitorizarea se reevaluarea periodica a cazului,

(6) incheierea cazului.

Aceasta evaluare este in fapt o monitorizare amanuntita a planului individual de interventie si a procesului care se desfasoara.

In cadrul acestei functii, asistentul social trebuie sa indeplineasca urmatoarele activitati:

. verifica daca serviciile au fost furnizate in limita de timp stabilita; (prin rapoarte verbale sau in scris din partea parintilor sau a celor care ofera serviciul respectiv);

. identifica la timp problemele care apar in legatura cu asigurarea serviciilor sau colaboreaza cu familia sau/ si cu ofertantii de servicii pentru a remedia posibilele problemele ;

. identificarea dinamicii progreselor copilului/familiei in indeplinirea obiectivelor;

. comunicarea directa cu familia si cu alti profesionisti care ofera servici pentru identificarea problemelor, stabilirea modificarilor si rezolvarea conflictelor;

. revizuirea planului individual de interventie in functie de schimbarile care apar;

. modificarea sau rezilierea contractului cu familia, atunci cand este cazul;

. evaluarea modului in care implementarea planului de servicii ajuta copilul si familia sa in indeplinirea scopului propus;

. transmiterea informatiei monitorizate catre partile implicate si interesate - servicii, profesionisti, copil si familie;

. pastrarea documentatiei scrise in legatura cu toate activitatile monitorizate, inclusiv a rapoartelor solicitate profesionistilor care ofera serviciile specializate.

II. Instrumente utilizate in evaluarea si monitorizarea cazului

In abordarea cazurilor de asistenta sociala se prefera abordarea eco-sistemica (unitara si de tip integrativ) a familiei si utilizarea diagramelor care reprezinta grafic complexitatea fenomenelor sociale (de exemplu: ecomap, genograma).

Pentru o analiza complexa a progreselor clientilor inregistrate in plan social, personal si  profesional, se vor folosi ca instrumente de investigare Ecomapa, Analiza Campului de Forte si Ancheta Sociala.

Identificarea si definirea propriilor probleme

__________________________________________________________________

Asistentii sociali trebuie sa monitorizeze periodic actiunile tanarului, alegerile si atitudinile sale, pentru a-i oferi tanarului feed-back in ce priveste nivelul la care a ajuns cu dezvoltarea abilitatilor de a intelege, anticipa si rezolva problemele din viata de zi cu zi.

Tanarul va avea nevoie de ajutor in identificarea problemelor si stabilirea prioritatilor si pentru a le imparti pe acestea in etape pe care sa le poata rezolva.

Initial, acest proces va fi realizat formal prin crearea programului de interventie specifica si revizuire daca este cazul.

Participarea activa a copiilor, familiei, partenerilor sociali la implementarea cu succes a activitatilor de dvi

Contractul cu familia /tinarul este revizuit periodic si modificat de catre managerul de caz de cate ori este nevoie,imreuna cu responsabilul de caz in functie de progresele care intervin sau schimbarile survenite in derularea planului de servicii personalizat. Familia si profesionistii implicati in derularea interventiilor specifice de caz, vor comunica managerului de caz orice schimbare care intervine si care necesita schimbarea PIS si a contractului cu familia.

Totodata, serviciul public specializat pentru protectia copilului va incheia conventii de parteneriat cu principalele institutii furnizoare de servicii DVI si familia acestuia.

Contractul cu familia (VEZI INSTRUMENTE ASISTENTA SOCIALA) este un document scris incheiat intre responsabilul de caz si unul sau ambii parinti sau reprezentantul legal al copilului,in care se mentioneaza conditiile in care se vor oferi serviciile si responsabilitatile specifice pe care fiecare parte implicata le are de indeplinit in perioada de timp stabilita.

Contractul cu familia este un instrument utilizat de catre responsabilul de caz in cadrul procesului de monitorizare si se bazeaza pe rezultatele evaluarii complexe a copilului si familiei si stabileste modalitatile concrete de aplicare a PIS.

Contractul acesta poate fi semnat si de catre tinerii mai mari sau in cazul in care familia sau reprezentantul legal lipsesc ,se semneaza numai de catre tinar.

Resposabilul de caz are responsabilitatea de a prezenta si explica familiei si, dupa caz, copilului:

I. scopul acestui contract,

II. responsabilitatile partilor,

III. rolul contractului in implementarea planului de servicii personalizat,

IV. posibilitatile si conditiile in care acest contract se poate modifica sau rezilia.

Evaluarea este esentiala. Pentru a incepe procesul de oferire de servicii trebuie sa avem o forma structurata de evaluare a adolescentilor. Trebuieca planul pentu parasirea plasamentului temporar sa inceapa chiar din momentul in care ei intra in acesta.

Trebuie recunoscuta importanta legaturii cu familia. In orice proces deevaluare trebuie sa includem reteaua sociala, inclusiv contactele cu familia.

Evaluarea deprinderilor adolescentului se va face cu ajutorul unorinstrumente standardizate si prin includerea informatiilor obtinute de lafamilie, profesori si adolescenti insisi.

Evaluarea prin performanta, care necesita demonstrarea deprinderilor si competentelor actuale este necesara pentru a ne asigura ca adolescentul si-a insusit deprinderile necesare unei vieti independente.

Folosirea 'work-portofolios' prin care tinerii demonstreaza ce stiu prin ceea ce fac si nu prin raspunsul la intrebari pe hartie.

Asistenta psihologica a clientilor in procesul de formare a deprinderilor de viata independenta

__________________________________________________________________

Cadrul consilierii psihologice

Este necesar sa fie satisfacute anumite cerinte preliminare referitoare la cadru:

1.consilierea se va desfasura fara intreruperi, consilierea se desfasoara, pe cat posibil, intr-un cadru fizic cat mai asemanator cu cel al evaluarii psihologice (vezi 2a);

2. este recomandabil sa existe un spatiu exclusiv destinat acestei activitati;

3. cadrul in care se desfasoara consilierea trebuie sa asigure intimitatea;

4. atmosfera trebuie sa fie indeajuns de destinsa incat sa permita discutii pe teme intime, sfaturi, sugestii dar si confesiuni . In nici un caz nu este recomandat sa devina o spovedanie periodica in urma careia clientul este golit de informatie. Adresarea va fi adaptata varstei si situatiei. Nu trebuie uitat ca principalul factor de schimbare dintre profesionisti este referntul de caz care poate cere si impune dupa caz reguli, norme, limite. 

- este recomandabil ca la sfarsitul consilierii sa existe urme scrise ale intalniri (desigur fara a incalca principiul confdentialitatii)

- este recomandabil de asemenea, ca sedinta de consiliere sa fie adaptata ca si timp - nu foloseste nimanui o intrevedere obositoare.

Principiile consilierii:

alianta (terapeutica)

confidentialitatea

respectul fata de client

impartialitatea

refacerea moralului clientului

cresterea stimei de sine

analiza rationala a problemelor

co-participarea

planificarea (cadrul spatio-temporal)

interventie pe problema

centrarea pe actiune si solutii

durata variabila

inducerea unor schimbari

urmarirea raportului costuri / resurse

reflectarea sentimentelor

ascultarea activa

sprijinirea alegerilor informate

explicatii si sfaturi (cand este cazul si pe cat posibil doar in intampinarea clientului in nici un caz impotriva orientarilor lui)

Conditii ale consilierii eficiente. Metode si tehnici de consiliere, conditii cadru pentru desfasurarea consilierii;

Exemplu de calitati pe care se poate sprijini un profesionist in abordarea pozitiva a unui client cu probleme:

Probleme:

Stima de sine redusa, timiditate, lipsa de asertivitate. 

Obiective:

Cresterea stimei de sine, afirmarea personala

Prognostic:

Aparitia timiditatii este precoce (mica copilarie, adolescenta). Adesea, poate disparea spontan sau datorita unor experiente particulare (cresterea stimei de sine, reusita profesionala, reusita in relatia de cuplu).

Calitatile timidului:

Tendinta lui de a fi retras face din el un bun observator si o persoana atenta cu celalalt.

Grija lui de a depista la interlocutor cel mai mic semn de agasare sau tensiune il face un bun cititor al starilor sufletesti ale celuilalt.

Adesea, timidul este empatic si capabil sa asculte.

Dorinta sa de a fi apreciat si iubit il face o persoana oricand devotata sarcinilor de serviciu.

Este discret si dornic sa faca lucrurile bine.

Calitati personale specifice:

 Se listeaza minim trei de catre profesionist si se cer cel putin tot atatea din partea clientului.

      5. Supervizarea

a. Definitia supervizarii si caracteristici ale supervizarii echipei profesionale;

b. Metode de supervizare (individuala si de echipa);

c. Metode de cercetare -studiul de caz in analizarea eficientei programelor de deprinderi de viata si in managementul de caz.;..

d. Cum se poate asigura o monitorizare si un control al activitatii de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta in cadrul serviciilor alternative ale SPSPC/OPA?;

e. O mostra de strategie intersectoriala de dezvoltare a deprinderilor si integrare profesionala. (poate fi adaptata cea spaniola). (sau "un model de integrare sociala si profesionala"); D.P.

6. Dezvoltarea deprinderilor : activitatea serviciilor de deprinderi pentru viata independenta

a. Proceduri de oferire a seviciilor de formare in functie de nivelul evaluat al deprinderilor de viata

Pe baza inventarului si a programului PIS, echipa trebuie sa lucreze cu tanarul pentru ca acesta sa-si dezvolte deprinderile necesare pentru a atinge independenta.

Continuum de servicii pentru viata independenta

                                                                                 

Continuum de servicii pentru viata independenta

                                                                 

Etapa 1        I      Etapa 2        I      Etapa 3        I      Etapa 4

Instruire profesionala   Instruire formala    Practica supervizata       Autonom


 Pregatirea pentru trecerea la viata independenta si acomodarea dupa iesirea din sistemul de ocrotire

Pe masura ce se apropie momentul de trecere in afara sistemului de ocrotire, echipa ar trebui sa  estimeze momentul in care se va produce plecarea iar asistentul social trebuie sa coordoneze eforturile de pregatire a acestui moment facute de catre toti cei implicati in ingrijirea adolescentului.

Cu cateva luni inainte de data de plecare asistentul social si adolescentul trebuie sa completeze impreuna o prezentare sumara care include urmatoarele informatii:

. noua adresa

. costurile cu chiria si intretinerea

. costurile estimate ale telefonului, mancarii, transportului, locuirii

. venitul lunar estimat

. datoriile curente, planul de achitare a lor

. economiile facute pana in prezent

. angajatorul, salariul pe saptamana

. medicul de familie/alte servicii medicale

. activitatile de timp liber

. orientarea religioasa

. pregatirile in caz de urgenta

. lista cu informatii personale si familiale si date de identificare

. numele mentorului adult

. planuri de continuare a educatiei

. rubrici de completat dupa parasirea sistemului de ocrotire

Asistentul social trebuie sa-l ajute pe adolescent sa dezvolte acele activitati necesare pentru a face fata oricaror altor probleme pe care acesta le mai are.

Determinarea momentului in care un tanar este pregatit sa plece din sistem catre viata independenta trebuie sa depinda de nivelul de insusire de catre tanar a deprinderilor necesare pentru o viata sanatoasa, utila, autonoma si responsabila.

Adolescentii care si-au insusit cu succes cunostintele si deprinderile necesare pentru a face trecerea la viata independenta trebuie sa fie anuntati cu cel putin sase luni inainte ca nu vor mai beneficia de anumite servicii, cum ar fi: sustinere la plata chiriei, alocatie si plata asigurarilor medicale.

Tinerii trebuie sa astepte sa faca un efort continuu pentru a munci sau a-si continua educatia ca o conditie de a beneficia de servicii si dupa parasirea sistemului de ocrotire. Pot aparea dificultati cu acei tineri care sunt extrem de imaturi sau care dezvolta o rezistenta la pregatirea pentru trecerea la viata independenta. Acesti tineri pot manifesta tendinte regresive pe masura ce se apropie momentul in care va trebui sa paraseasca sistemul de ocrotire si pot sabota in mod activ eforturile de planificare a trecerii la viata independenta. Pentru aceste probleme trebuie sa se apeleze la consiliere. Amanarea momentului poate, in unele cazuri sa-1 motiveze pe tanar, in alte cazuri, insa, poate fi necesar sa i se prezinte tanarului optiunile care i-au ramas, cum ar fi asistenta realizata de sistemul public, adaposturi pentru adulti, locuirea cu rudele.

Adolescentii trebuie sa stie de ce servicii pot beneficia dupa ce parasesc sistemul de ocrotire.

Adolescentului care a incercat dar nu a fost capabil sa se descurce intr-un mediu mai putin protejat, ar trebui sa i se permita sa se reintoarca in cadrul sistemului de ocrotire.

Varsta pentru trecerea la viata independenta Agentia pentru protectia drepturilor copilului trebuie sa fie flexibila in determinarea varstei potrivite pentru trecerea la viata independenta si sa permita un proces gradual de trecere in functie de nevoile tanarului.

Reglementarile care stabilesc iesirea din sistemul de ocrotire la varsta de 18 ani sunt contraproductive. Sunt astfel necesare eforturi de advocacy pentru indepartarea acestor bariere artificiale.

Cerintele serviciilor publice si private inainte de trecere la viata independenta SPSPC trebuie sa-l ajute pe adolescent sa se pregateasca pentru viata independenta prin realizarea urmatoarelor activitati: discutarea cu tanarul a planului de trecere la viata independenta implicarea familiei biologice in procesul de trecere, daca este cazul sa se asigure ca familia foster sau cei care au grija temporar de adolescent au un rol important in planificarea si implementarea procesului de trecere incetarea custodiei; asigurarea ca resursele de baza exista; asumarea rolului de familie, daca este necesar oferirea tanarului a informatiilor personale si despre familie si datele de identificare.

Informatii personale si despre familie si datele de identificare daca este necesar inainte de trecerea la viata independenta Agentia pentru protectia drepturilor copilului trebuie sa ofere adolescentului urmatoarele informatii personale si despre familie si datele de identificare inainte de parasirea sistemului de ocrotire:

. carnetul de conducere

. cartea de identitate

. numarul de asigurare sociala

. fisa medicala personala, incluzand lista tuturor clinicilor, medicilor sau

spitalelor unde acesta a fost ingrijit

. certificatul de nastere

. certificatul de deces al parintilor, daca este cazul

. fotografii

. lista scolilor la care a fost

. diploma de absolvire

. lista tuturor celorlalte plasamente prin care a trecut (nume, adresa)

In plus, agentia poate oferi un set de informatii de plecare, care include:

. lista serviciilor de sanatate care sunt usor accesibile

. lista numerelor de telefon de urgenta

. ghid juridic

. curriculum vitae

. scrisoare de recomandare de la angajatori

. o scurta prezentare a evaluarii initiale, punctelor tari,

nevoilor si progresului facut

. o lista a serviciilor de consiliere usor accesibile

. o lista a persoanelor de contact care il pot ajuta cu angajarea si cu instruirea

vocationala

. cum sa contacteze agentia in continuare pentru eventuale servicii viitoare

. o prezentare sumara a planului de trecere la viata independenta care

include optiunile ulterioare in cazul in care planul a esuat

Pregatirea pentru parasirea institutiei

. Pregatirea trebuie sa fie foarte bine planificata

. Pregatirea trebuie sa fie orientata spre viitor

. Pregatirea trebuie sa fie directionata in sensul ruperii atasamentului de

institutie

Este recomandabil ca rezidentul sa fie inclus ca partener activ in

planificarea parasirii institutiei.

Predictori ai succesului adolescentului dupa ce a parasit institutia:

. Atitudinea adolescentului fata de parasirea institutiei;

. Suportul social perceput

Cu cat adolescentul are o atitudine mai pozitiva fata de parasirea institutiei si cu cat percepe ca dispune de un suport social mai mare cu atat mai pozitiva va fi situatia sa de viata dupa ce paraseste institutia. Unele arii de pregatire pentru parasirea institutiei necesita mai mare atentie decat altele. Este recomandabil ca pregatirea pentru parasirea institutiei sa se bazeze pe un plan de parasire a institutiei, preferabil intr-o forma scrisa si

pe activitati pregatitoare. Pentru a preveni efectele negative ale activitatilor pregatitoare, cum ar fi cresterea nesigurantei, pregatirea ar trebui sa duca nu doar la cunoasterea problemelor care vor aparea la parasirea institutiei, ci si a modalitatilor si deprinderilor necesare pentru a face fata acestora.

Recomadari privind relatia cu clientii/tinerii in dezvoltarea deprinderilor de viata

permanenta persoanei de referinta

indeplinirea corecta si coordonata a functiilor

(f. practica, f. pedagogica, f. psihologica, f. sociala)

cunoasterea reala a nevoilor tinerilor

planificarea intalnirilor, respectarea planificarii

evitarea excesului in organizarea intalnirilor de grup, accent pe intalniri individuale in spatii special amenajate

comunicare eficienta - limbaj simplu, implicit folosirea jargonului

verificarea intelegerii corecte

folosirea notelor scrise

abordarea pozitiva a clientului cu accentuarea a ceea ce are bun

renuntarea la critica si la folosirea de exemple din experienta personala

acompaniere, nu rezolvarea problemelor clientului de catre angajat

stimularea progreselor

adaptarea programului de formare (personalizata)

construirea planului de formare numai cu luare in considerare a pirerilor, propunerilor si initiativelor manifestate de copil sau tanar (client).

c. Servicii ( activitati )  de devoltare a deprinderilor de viata independenta

Important!

Trebuie sa se faca distinctie clara intre serviciile oferite in cadrul  sistemului de ocrotire si serviciile ce vor fi oferite dupa iesirea din sistem.

Supozitii de baza

. Se pune accent pe lucrul cu familia, acolo unde este cazul;

. Necesitatea de a construi mai multe tipuri de servicii, la care adolescentii sa apeleze in functie de problemele si nevoile lor particulare;

. Rezultatele trebuie privite intr-o maniera relativa;

Deprinderile pentru o viata independenta pot fi impartite in patru arii:

deprinderi elementare (de scris, citit si socotit),

deprinderi de angajare,

deprinderi de viata (de zi cu zi),

deprinderi psiho-sociale.

 Pentru ca adolescentul sa fie pregatit sa traiasca independent trebuie ca acesta sa

stapaneasca deprinderi in toate cele patru arii, care de altfel sunt interdependente. Acesta este motivul pentru care coordonatorul de caz trebuie sa evalueze nivelul de dezvoltare a deprinderilor in toate cele patru arii inainte de a determina ce servicii si ce tip de training sunt potrivite si care ar fi eficienta lor in cazul aplicarii.

Pregatirea cu succes a adolescentilor pentru o viata independenta depinde de insusirea de catre acestia a deprinderilor de viata 'hard', cum sunt cele pentru angajare, locuire si administrarea locuintei si a deprinderilor de viata 'soft', cum sunt increderea de sine si deprinderile individuale, personale si interpersonale.

Sapte unitati de masura a pregatirii pentru o viata independenta:

l) deprinderile de viata

2) competenta sociala

3) informatiile despre sanatate

4) cunoasterea resurselor comunitare

5) gandirea practica

6) planurile de viitor

7) pregatirea pentru viata independenta-autoevaluare

Dezvoltarea de deprinderi de supravietuire de baza

Adolescentii trebuie sa invete deprinderile sociale de baza pentru a putea sa negocieze cu succes cu institutiile din cadrul comunitatii si cu sistemele care le pot oferi suport in situatii critice, cum ar fi ingrijirea sanatatii, educatia, angajarea si recreerea.

Tanarul trebuie sa invete cum sa identifice si cum sa obtina resursele necesare,

cum ar fi politia, dentistul, biserica, banca.

Tanarul trebuie sa invete sa fie conectat la reteaua de suport din cadrul

comunitatii si la sursele de imbogatire spirituala, cum sunt bisericile, activitaatile

recreationale sau persoanele adulte ca mentori.

Tanarul trebuie sa aiba oportunitatea sa experimenteze rolul de membru al

comunitatii.

Tanarul trebuie sa invete sa se comporte asertiv, dar adecvat cu institutiile

birocratice, cum ar fi localizarea agentiei potrivite pentru oferirea serviciului de care

are nevoie; identificarea persoanei cu care trebuie sa vorbeasca; punerea intrebarilor

potrivite; si sa-si dea seama cand trebuie sa ceara ajutor pentru a se descurca cu

birocratia.

Dezvoltarea deprinderilor pentru managementul banilor

Adolescentii trebuie sa invete cum sa-si foloseasca banii si sa-si planifice cheltuielile pentru scopurile pe care vrea sa le atinga. Aceste deprinderi includ: realizarea

bugetului; deschiderea unui cont de economii; stabilirea creditelor pentru planurile de viitor; invatarea modului in care sa previna problemele financiare prin evitarea cheltuielilor la primul impuls, imprumutarea de bani si intarzierea cu plata chiriei sau a intretinerii.

Responsabilitatea pentru comportamentul sexual

Adolescentii trebuie sa-si dezvolte simtul responsabilitatii pentru propriul comportament sexual, incluzand, valorile personale si familiale; prietenia pe termen lung si permanenta, relatia cu o familie; respectul de sine si legatura sa cu comportamentul sexual, informatii despre controlul nasterilor; informatii legate de fiziologie, igiena personala si informatii despre bolile cu transmitere sexuala, cum este SIDA

Intelegerea dependentei chimice

Adolescentii trebuie sa inteleaga dependenta chimica astfel incat sa duca o viata utila, fara dependenta.

Dependenta chimica include dependeta de substante cum ar fi cofeina, tutunul,

alcoolul si drogurile. Intelegerea dependentei chimice include accentul pus pe preventia primara   prin:

. educatie si instruire

. lucrul cu membrii familiei care sunt dependenti si cu prietenii dependenti

. identificarea timpurie a dependentei chimice

. accesul la programe pentru persoanele care manifesta dependenta chimica

. monitorizare, grupuri de suport

Dezvoltarea deprinderilor de luare personala a deciziei

Adolescentilor trebuie sa li se ofere oportunitatea de a lua decizii pe cont propriu prin implicarea lor in fiecare pas al procesului de luare a deciziei in ce priveste alegerile care trebuie facute pe parcursul perioadei de trecere la viata independenta.

Prin monitorizarea periodica si frecventa a actiunilor tanarului si a deciziilor sale, asistentul social si tanarul ar trebui sa fie capabil sa evalueze abilitatea ultimului de a lua

decizii corecte.

Planul de dezvoltare a independentei trebuie sa precizeze nevoia de instruire pe care o are adolescentul in ce priveste luarea deciziei. Asistentul social trebuie sa ofere un feedback continuu ca urmare a observarii modului in care tanarul ia deciziile de zi cu zi.

Lucrul in grup ajuta deseori tanarul sa observe incercarile si erorile colegilor sai in luarea deciziilor.

Identificarea, obtinerea si pastrarea locuintei

Adolescentii trebuie sa-si insuseasca deprinderile de identificare, obtinere si pastrare a unei locuinte. Sub nici o forma adolescentul nu va fi dat afara din cadrul sistemului de ocrotire daca nu are unde sa locuiasca.

Aceste deprinderi includ:

. identificarea unei locuinte corespunzatoare

. negocierea chiriei

. intelegerea asupra platii chiriei sau contractului de inchiriere

. prezentarea la proprietar

. prevenirea actiunilor care pot duce la evacuarea din casa

. cunoasterea drepturilor si responsabilitatilor celor doua parti

Deprinderile necesare pentru managementul locuintei trebuie sa includa:

. prepararea hranei

. spalat

. curatenie

. locuirea in buna intelegere, daca se locuieste cu o alta persoana

. rezolvarea plangerilor proprietarului

. controlul comportamentului oaspetilor

. intretinerea de baza a locuintei, reparatii simple si cum sa-1 gasesti pe proprietar

daca apar probleme

. realizarea si mentinerea ordinii in locuinta

Ingrijirea personala

Adolescentii trebuie sa invete deprinderile de ingrijire personala necesara pentru

pastrarea bunastarii sale fizice, emotionale si spirituale.

Deprinderile includ:

. ingrijirea proprie si igiena

. prevenirea imbolnavirilor

. hranire si nutritie

. exercitii

. oportunitati de a participa la activitati cu caracter spiritual

Adolescentii trebuie sa invete care sunt optiunile pe care le au in ceea ce priveste pastrarea sanatatii si cum sa o aleaga pe cea mai potrivita.

Adolescentii trebuie sa stie cum sa foloseasca serviciile medicale de urgenta si cum sa ajunga la ele.

Asistentii sociali trebuie sa ofere consilierea necesara pentru cresterea increderii in sine a adolescentului, pentru constientizarea propriei identitati si pentru ca acestea sa-si asume responsabilitatea pentru mentinerea si imbunatatirea calitatii vietii sale

Asistentul social trebuie sa monitorizeze periodic bunastarea generala a adolescentului si sa-i dea informatii necesare atunci cand este nevoie.

Adolescentii trebuie sa invete cum sa cera ajutor in problemele emotionale

Trebuie sa li se acorde o instruire de tip experential pentru facilitarea

comunicarii sentimentelor si exprimarea verbala.

Asistentul social trebuie sa monitorizeze mediul de viata al adolescentului, starea sa fizica, modul cum se imbraca, obisnuintele de hranire si atitudinea generala.

Toti tinerii trebuie sa beneficieze de consiliere in cazul depresiilor sau chiar al sinuciderii in plus, toti adolescentii pot beneficia de consiliere in managementul stresului - cum sa determine cauzele si consecintele stresului si cum sa-i faca fata.

Identificarea si utilizarea resurselor comunitare

Adolescentilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a experimenta identificarea si

utilizarea resurselor comunitare pe care le pot folosi atunci cand vor trai independent.

Asistentii sociali trebuie sa evalueze abilitatea adolescentului de a identifica si utiliza resursele comunitare

Adolescentii trebuie sa fie incurajati sa ia ei initiativa de a conecta resursele comunitare, de preferat sub supravegherea staff-ului, cu scopul de a evalua deprinderile de comunicare, limbajul folosit, maniera in care converseaza, abilitatea de rationament, gradul de intelegere si abilitatea de a respecta orele de intalnire.

Experientele trebuie sa se focalizeze initial pe serviciile primare, cum ar fi cele medicale, educationale si vocationale si sa se continue cu alte servicii, cum ar fi cele bancare sau de timp liber.

Trebuie sa fie acoperite urmatoarele resurse comunitare: de asistenta medicala de urgenta, sanatate, educatie, instruire, angajare,psihologice, reactionale,financiare,juridice, de locuire, transport si consum.

Formarea de relatii utile si semnificative cu familiile, colegii si alte persoane

Asistentii sociali trebuie sa ofere consiliere si suport pentru dezvoltarea relatiilor

adulte pe termen lung.

Relatiile curente ale adolescentului cu familia, colegii si alte persoane semnificative trebuie sa fie incluse in planul de dezvoltare a independentei

Adolescentul trebuie sa primeasca un feedback periodic si suportiv prin aprecierile pe care le face asistentul social care observa aceste relatii.

Invatarea empirica a deprinderilor de comunicare si managementul conflictului pot fi extrem de folositoare. Tinerii izolati social trebuie ajutati sa ia contact cu orice grup sau persoana care poate contribui la dezvoltarea deprinderilor lor sociale, cum ar fi bisericile, centrele comunitare, voluntarii sau sporturile organizate.

Alegerea intre optiunile posibile

Tinerilor trebuie sa li se acorde suport in depasirea dificultatilor in intelegerea optiunilor si in alegerea uneia sau alteia dintre ele. Duc lipsa de experienta in luarea deciziilor in special tinerii care provin din medii extrem de structurate. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca acesti tineri beneficiaza de orientarea si instruirea pentru procesul de luare a deciziei si pentru a-si insusi metode pentru rezolvarea problemelor.

Primul pas in acest proces il reprezinta ajutarea tanarului sa inteleaga faptul ca sunt decizii pe care trebuie sa le iei, fie ca vrei, fie ca nu. Ei trebuie sa fie ajutati sa recunoasca toate optiunile disponibile la un moment dat si rezultatele posibile ale alegerii fiecareia dintre ele.

Asistentul social trebuie sa-1 ajute pe tanar sa-si clarifice sistemul personal de valori si nevoile sale pe termen scurt si mediu, ca baza pentru luarea deciziei.

Evaluarea consecintelor si procesarea rezultatelor

Asistentul social trebuie sa-1 ajute pe tanar sa inteleaga atat consecintele pozitive cat si consecintele negative ale fiecarei actiuni pe care o face sau pe care nu o face si sa-1 ajute sa se focalizeze atat pe rezultatele pe termen scurt, cat si pe termen lung ale oricarei actiuni pe care o face.

Asistentul social trebuie sa realizeze sesiuni de monitorizare a starii generale de bine a tanarului, in aceste sesiuni trebuie sa se revada activitatile si legatura lor cu scopurile din planul de dezvoltare a independentei.

Lucrul in grup cu tinerii permite impartasirea experientelor si poate astfel sa faciliteze acest proces.

Abilitatea de a face fata stresului

Asistentul social trebuie sa ofere si sa organizeze oferirea de orientare a tinerilor in ce priveste cauzele, consecintele si managementul stresului.

Accentul trebuie sa fie pus pe stresul implicat de viata pe cont propriu, pe dezvoltarea de mecanisme de a-i face si pe importanta unor lucruri cum ar fi pastrarea curateniei in locuinta si plata chiriei, deprinderile de hranire sanatoasa, punctualitatea la serviciu, odihna si activitatile de timp liber.

Adolescentii trebuie ajutati sa identifice cauzele stresului din viata lor si modalitatile de a le face fata.

Stabilirea si planificarea viitorului

Tinerii trebuie ajutati sa inteleaga necesitatea stabilirii de scopuri clare si realiste, pe care sa le imparta in pasi pe care sa-i poata realiza.

Asistentul social trebuie sa revada periodic scopurile si obiectivele impreuna cu tanarul, sa faca revizuiri ori de cate ori este nevoie si sa intareasca eforturile facute de tinar pentru atingerea scopurilor. Asistentul social trebuie sa-1 implice pe tanar pe toata durata planificarii.

Adolescentii trebuie sa inteleaga relatia dintre scopurile pe termen scurt si cele pe termen lung in domenii cum ar angajarea, educatia si banii proprii Ei pot beneficia de primirea de feed-back atunci cand scopurile lor sunt realiste.

Obtinerea de informatii factuale despre istoria personala, medicala si sociala a familiei

Tinerilor trebuie sa li se ofere toate informatiile disponibile care privesc istoria personala, medicala si sociala a familiei.

Deseori, tinerii care au stat in sistemul de ocrotire pentru mult timp nu au informatii complexe despre evenimetele trecute care au determinat plasarea lor aici.

Acest gol in cunoasterea tanarului il poate impiedica sa-si rezolve problemele legate de separarea de familie si pot avea ca rezultat asteptari nerealiste despre suportul pe care il poate oferi familia in viitor.

Asistentul social trebuie sa se asigure ca tanarul sa primeasca aceste informatii si ca le-a inteles si trebuie sa evite erorile de interpretare.

Multi tineri n-au primit informatii vitale despre ei insisi si despre istoria medicala a familiei, lucruri care vor deveni importante pentru ei in momentul in care vor deveni independenti. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca tinerii au primit un scurt rezumat in scris al fisei lor medicale inainte de parasirea sistemului, si sa fie siguri ca tinerilor le este clara informatia continuta si consecintele a ceea ce este scris.

Intelegerea si deprinderea cu pierderile din trecut, respingerile si furia

Asistentii sociali trebuie sa ofere adolescentilor consiliere in ce priveste separarea lor  de familia biologica, de persoanele care i-au ingrijit, de ceilalti semnificativi si in ce priveste efectele sentimentelor nerezolvate asupra prezentului si ajustarile viitoare.

Adolescentii pot beneficia din invatarea faptului ca furia si sentimentele de pierdere si respingere sunt normale si de inteles si ca sentimentele pot fi astfel orientate incat sa nu inhibe dezvoltare prezenta sau progresul in atingerea scopurilor.

Utilizarea grupului de colegi cu experiente similare poate fi cea mai buna modalitate de lucru cu acest aspect.

Folosirea cartii vietii, autobiografiilor sau a altor mijloace care sa ofere o perspectiva s-au dovedit a fi folositoare.

Intelegerea si deprinderea cu figurile care reprezinta autoritatea

Adolescentii care se pregatesc pentru viata adulta trebuie ajutati sa inteleaga functiile autoriatii, necesitatea unei ordini sociale si rolul specific al figurilor autoritatii in

vietile lor.

Pentru a se descurca eficient cu persoanele investite cu autoritatea, cum ar fi proprietarii, angajatorii, lucratorii de caz, politia, judecatorii, adolescentii trebuie sa fie ajutati sa recunoasca faptul ca este in interesul lor sa fie cooperanti si sa ia in considerare regulile de baza si conventiile din cadrul societatii.

Consilierea, in special jocul de rol cu situttii care pot aparea s-a dovedit a fi o metoda eficienta pentru situatii cum ar fi contactul cu politia, discutia cu un judecator, neintelegerile cu lucratorul de caz, descurcarea cu o persoana furioasa.

Rolul fiecarui membru al echipei trebuie sa fie acela de profesor, consilier si ghid,oferind tanarului oportunitati de a invata si exersa deprinderile necesare pentru a deveni un adult autonom. Ei trebuie sa-1 incurajeze pe tanar sa-si asume riscurile necesare pentru a deveni independent. Este important de recunoscut ca adultii in preajma carora traieste tanarul au o influenta considerabila asupra abilitatii tanarului de a-si forma deprinderi de viata independenta.

Roluri ale (adultului) in dezvoltarea deprinderilor de viata

                                                          

Profesor

Cauta momentul adecvat predarii ("teachable moments")

Introduce noi concepte prin vorbire directa si demonstratii practice

Ofera oportunitatea tinerilor dea practica noi deprinderi

Recunoaste diferentele dintre tineri in procesul de invatare

Permite tinerilor sa invete prin incercari si greseli

Instructor

Explica "regulile jocului"

Incurajeaza tanarul

Asigura feedback pozitiv

Provoaca tinerii sa obtina cele mai bune rezultate

Asista de la "tusa"

Consilier

Este tent la preocuparile tinerilor

Asista tanarul in clarificarea sentimentelor, valorilor, scopurilor

Pune accentul pe rezultatele tanarului si nu pe problemele acestora

Permite tinerilor sa isi conduca viata

Incurajeaza tinerii sa actioneze pentru atingerea unui scop

Mentor

Cauta noi oportunitati si resurse

"Deschide porti" pentru tanar

Permite tanarului sa il insoteasca la rezolvarea unor probleme personale

Il prezinta pe tanar diferitelor persoane si organizatii de valoare

d. De la deprinderi simple la deprinderi complexe: exemple de module practice de formare de deprinderi

        d1. Deprinderi simple :  Deprinderi pentru viata zilnica

Viata zilnica in conditii de autonomie individuala presupune procurarea si pregatirea alimentelor, gestionarea unui buget personal, pastrarea unui regim de viata care sa previna imbolnavirile, reactia prompta si adecvata in caz de accident sau imbolnavire, asigurarea unei imbracaminti decente, curate si adecvate vremii de afara si ocaziei.

Pentru multe dintre aceste deprinderi, adolescentii nu dispun de informatia necesara si nici de conditiile de a le exersa. De aceea, in cadrul programului de formare pentru viata independenta ei vor trebui sa afle anumite lucruri si totdata sa poata practica aceste deprinderi. Cele mai multe dintre ele pot fi manifestate chiar pe durata sederii in institutii. Pentru binele lor de mai tarziu, vor trebui depasite acele bariere administrative sau tehnice care in momentul de fata impiedica sa dispuna de o minima autonomie functionala pe durata sederii in institutie: autogospodarirea , permisiunea de acces la bucataroie pentru anumite  treburi, un minim de bani de buzunar.

Modul de formare:  Pregatirea alimentelor pentru hrana personala

Afectiunile determinate de alimentatia inadecvata sunt in continua crestere si de aceea, daca adolescentii vor intelege relatia dintre alimentatie si sanatate, vor fi capabili sa ia decizii care le vor mentine sanatatea;

Adolescentii si tinerii, neavand formate / consolidate deprinderile de pregatire a hranei, sunt tentati sa consume produse inadecvate - fie cantitativ fie neechilibrate caloric - si de aceea sunt necesare programe de educatie alimentara;

Unii adolescenti si tineri au obiceiuri alimentare -precum consumul exagerat de dulciuri, preferinte exagerate pentru anumite alimente / mancaruri - care nu conduc la o alimentatie echilibrata;

Adolescentii cunosc foarte putine lucruri despre alimentatie - precum valoarea nutritiva a diferitelor alimente, modul / conditiile in care se prepara hrana -deoarece foarte putini sunt implicati, de catre parinti / educatori, in aprovizionare, gatit, pregatirea mesei etc.

Adolescentii institutionalizati sunt cei mai vitregiti in legatura cu modul de concepere a unui meniu, gatitul sau aprovizionarea dat fiind faptul ca accesul lor in bucataria caminului are in general ca scop cel mult curatenia sau activitatile auxiliare - precum curatatul zarzavatului, asezatul mesei etc. si mai putin gatitul propriu-zis.

Formatorul trebuie sa cunoasca si sa transmita informatii de baza despre alimentatie.

Ce este alimentatia?,

 De ce mancam?

Alimentatia asigura satisfacerea acelor nevoi ale organismului care se manifesta prin foame;

Ea asigura organismului resursele pentru crestere si dezvoltare, degajarea de energie necesara pentru efort fizic si intelectual;

Apetitul alimentar este influentat de mirosul si aspectul - placut / neplacut - al alimentelor; oamenii mananca atat de nevoie cat si de placere sau cu diferite ocazii (aniversari, sarbatori etc.).

 

Relatia dintre alimentatie si sanatate

Alimentatia corecta - pe langa asigurarea suportului energetic necesar desfasurarii activitatilor fizice si intelectuale - previne aparitia anumitor boli, putand chiar sa contribuie la atenuarea / vindecarea unora dintre ele.

Alimentatia incorecta - prin cantitatea si calitatea alimentelor, frecventa consumului si preferintele pentru anumite tipuri inadecvate de alimente - provoaca / accentueaza aparitia cariilor dentare, a diabetului, a obezitatii, unor boli ale stomacului, ale inimii si vaselor sanguine.

Reguli pentru o alimentatie corecta

Alegerea si consumarea acelor produse care corespund calitativ: prospetime, culoare, miros, gust;

Se recomanda o dieta bogata in legume, fructe si produse cerealiere ci nu in carne sau grasimi;

Se vor folosi cu moderatie produsele zaharoase, sarea si condimentele;

Se va reduce si chiar elimina consumul de alcool;

Mentinerea curateniei in bucatarie (atat incaperea in sine, cat si instrumentarul / dotarile acesteia si vesela) contribuie, alaturi de stocarea si prepararea corespunzatoare a alimentelor (spalare, fierbere adecvata etc.) la reducerea considerabila a riscului de imbolnavire prin intermediul alimentelor;

Igiena mainilor si starea de sanatate a celui care pregateste mancarea este de asemenea un factor important in reducerea riscului de imbolnavire mentionat anterior.

Factorii care influenteaza obiceiurile noastre alimentare

Preferintele / aversiunile alimentare personale;

Mirosul / gustul / aspectul alimentelor;

Obiceiurile alimentare provenite din modul de viata al grupului de apartenenta al adolescentului in cauza;

Modelul cultural / religia consumatorului;

Accesibilitatea / pretul alimentelor;

Curiozitatea consumatorului;

Starea emotionala a subiectului consumator (tristete, furie, frustrare, bucurie etc.);

Publicitatea si modul de prezentare a produselor (etichete, ambalaje etc.).

 

Informatii si activitati care sa ofere adolescentului ocazia sa exerseze

Pregatirea hranei;

Utilizarea instrumentarului / dotarilor bucatariei;

Conceperea si prepararea unor meniuri cu alimente nutritive si sanatoase.

 

Utilizarea cartii de bucate

Alegerea si punerea in practica a indicatiilor unei retete culinare;

Sfaturi practice la gatit.

 

Conservarea alimentelor

De ce conservam alimentele ?

Care sunt si cum trebuie sa arate alimentele ce se pot conserva ?

Cum se conserva alimentele alese.

Bucataria romaneasca

Cateva feluri de mancare sanatoase si usor de preparat.

Obiective

Dezvoltarea capacitatii de a face legatura intre alimentatie si starea de sanatate / boala; deprinderea unor obiceiuri alimentare sanatoase pentru viata;

Dobandirea unor cunostinte despre aprovizionarea cu alimente, pastrarea acestora si pregatirea hranei;

Dobandirea unor cunostinte despre instrumentarul bucatariei si utilizarea acestuia;

Sa invete cum "se citeste" o carte de bucate si sa inteleaga utilitatea ei.

La sfarsitul acestui modul,  adolescentii vor fi capabili sa:

Defineasca alimentatia;

Incadreze corect alimentele - dupa elementele nutritive pe care le contin - in cele 5 grupe, prezentate in anexa;

Explice ce este o afectiune cauzata de  alimentatie;

Cunoasca regulile de baza ale unei alimentatii sanatoase;

Inlocuiasca anumite alimente cu altele, echivalente nutritiv, atunci cand sunt obstacole legate de pret, aprovizionare, preferinte etc;

Utilizeze corect instrumentarul / dotarile bucatariei;

Prepare cateva feluri de mancare, simple si sanatoase, din bucataria romaneasca.

Resurse necesare

Fise, planse cu grupele de alimente cu instrumentarul bucatariei; Carte de bucate; Elemente de recuzita (sort, boneta, manusi de bucatarie, tocator, cutite etc.); Pliante de educatie pentru sanatate (diabet, obezitate, cancer); Resurse financiare pentru o aprovizionare minima cu alimente; Accesul intr-o bucatarie si materie prima pentru pregatirea catorva feluri de mancare din bucataria romaneasca.

Recomandari pentru formatori

Adolescentii se simt foarte puternici si "atotstiutori". De aceea vor oferi propriile lor motive pentru care nu este nevoie sa manance corect; perspectiva imbolnavirii, a mortii le este ceva foarte indepartat, care nu li se va intampla.

De aceea, in abordarea lectiilor, trebuie sa utilizati acele argumente la care ei sunt sensibili: aspectul fizic placut, capacitatea de seductie, performanta sportiva, economii pentru a-si cumpara obiectele care le plac, a fi "la moda" etc.

Pentru a le castiga interesul incepeti cu motivele pentru care oamenii mananca; solicitati-le participarea, precizand ca nu exista raspunsuri corecte sau gresite si ajutati-i sa coreleze informatia cu propriul lor mod de viata;

Stimulati participarea si in cadrul demonstratiilor practice favorizati fiecarui cursant alegerea meniului, accesul la utilizarea instrumentarului, gatitul propriu-zis etc.

Activitatea 1                                        De ce mancam ?

Se stie ca a manca este o necesitate. Motivele pentru care mancam fac parte din aspectele legate de alimentatie. Alimentatia este stiinta modului in care organismul utilizeaza alimentele pe care le consumam. Cu toate ca este o stiinta foarte complicata, cunoasterea catorva principii simple si insusirea catorva reguli legate de alimentatie ne ajuta sa avem obiceiuri alimentare sanatoase.

Scopul : Este acela de a-i ajuta pe adolescenti sa defineasca alimentatia, sa constientizeze importanta si rolul alimentatiei si sa inceapa sa-si puna intrebari despre modul in care fiecare dintre ei o face.

Durata : 40-60 de minute.

Participanti :  6-8  adolescenti

Procedura

Grupul de 6-8 subiecti se aseaza in semicerc cu fata catre tabla / flip-chart. Liderul grupului, formatorul, ii informeaza despre scopul intalnirii.

Tehnica folosita este brainstormingul - o tehnica care permite participantilor sa faca comentarii fara teama ca vor fi judecati.

Pe tabla se scrie tema discutiei: MANCARE;

Fiecare participant spune cate un cuvant legat de acest titlu (ex.: foame, paine, fructe). Nimeni nu este nevoit sa-si apere punctele de vedere, fiecare  fiind incurajat sa participe oricat de ciudate ar fi opiniile lui..

Un observator noteaza, separat pe o foaie de hartie, tot ce se spune si fara comentarii.

La sfarsit se noteaza pe tabla raspunsurile in ordinea in care au fost exprimate parerile, apoi formatorul le grupeaza astfel incat raspunsurile sa se subsumeze mai multor idei ca:

Toti oamenii mananca;

Alimentele sunt foarte variate;

Preferintele / aversiunile alimentare sunt foarte variate;

Mancam pentru ca ne este foame etc.

Aceasta prima parte a brainstormingului nu are rolul de a gasi solutii la o problema data, ci acela de a sparge gheata si de a investiga atitudini, opinii privitoare la aceasta tema. Este de asemenea o buna metoda de a obtine idei de la care sa inceapa apoi discutiile.

In cea de a doua parte a sedintei se scrie pe tabla cel de al doilea titlu: DE CE MANCAM ?

Se procedeaza ca si la secventa anterioara, dupa care, se structureaza pe tabla raspunsurile, subordonate, de exemplu, urmatoarelor idei:

Mancam pentru ca sa traim, ca sa crestem si ca sa ne simtim bine si sanatosi;

Mancam pentru ca sa avem energia necesara activitatilor noastre (invatatura, munca, joc, sport etc.);

Mancam un anumit aliment pentru ca acesta ne place.

La sfarsitul activitatii cursantii vor fi intrebati:

Cum li s-a parut activitatea ? De ce ?

Daca inainte de aceasta lectie s-au mai gandit la aceste probleme si in ce mod ?

Ce alte lucruri ar dori sa afle despre alimente / alimentatie ?

 

Recomandari pentru formator

Formatorul va nota toate aceste observatii ale cursantilor si va tine cont de ele in lectiile urmatoare.;

Este bine ca notitele privitoare la activitatile derulate sa nu fie foarte complicate, ci doar cateva idei si impresii care sa va permita sa rememorati caracteristicile grupului si discutiile avute.

Activitatea 2                Ce influenteaza alimentatia

Exista foarte multi factori care influenteaza obiceiurile noastre alimentare; pe unii ii putem controla, altii sunt independenti de vointa noastra.

Sa identifice ce anume joaca un rol important in alimentatia lor si factorii care le influenteaza modul in ca

Participanti :  8-10 .

Durata : 40-60 minute.

Resurse : Chestionarele "Ce crezi despre mancare ?" (v. anexa) pentru fiecare cursant:Tabla, creta colorata.

Procedura

Activitatea cupleaza informatii obtinute din completarea chestionarelor cu cele din discutia de grup.

In prima faza a activitatii li se va cere participantilor sa raspunda cat mai sincer la intrebarile chestionarului care li se va pune la dispozitie. Se precizeaza ca este anonim si ca raspunsurile lor vor ajuta la intelegerea mai buna a problemelor si preocuparilor lor legate de alimentatie.

Dupa completarea chestionarelor acestea vor fi adunate si se va trece la urmatoarea faza a activitatii. Se va scrie pe tabla urmatorul titlu: CE LUCRURI / FACTORI influenteaza modul de a manca al oamenilor ?

Participantii sunt stimulati sa raspunda, fiind ajutati - prin sugestii si exemple legate de posibilele raspunsuri la aceasta intrebare.

Raspunsurile vor fi grupate subsumat factorilor care influenteaza alimentatia:

Modelul cultural mostenit de consumator;

Ereditatea consumatorului;

Modul de viata al grupului din care face parte consumatorul;

Preferintele / aversiunile personale fata de anumite alimente;

Tipul de activitate (intelectuala, activitate fizica usoara, activitate fizica grea);

Varsta consumatorului.

Se solicita participantilor sa raspunda la intrebari de genul:

Pe voi ce factori va influenteaza mai mult ?

Ce credeti despre felul in care va hraniti acum ?

Daca ati putea, ce alimente ati consuma ?

Ce alimente credeti ca v-ar putea ajuta sa aratati / sa va simtiti mai bine ?

Ce factori care va influenteaza alimentatia puteti controla si cum ?

Recomandari pentru formatori

Formatorul va selecta din raspunsurile date in chestionare care vin in sprijinul structurarii informatiei dupa modelul oferit mai sus. El va relua opiniile emise pentru a facilita succesiunea schimburilor de pareri si progresele grupului;

In anumite situatii (ex. din chestionar: Ce alimente iti plac / displac si de ce ?) reia intrebarea si antreneaza in discutie un numar cat mai mare de cursanti pentru facilitare schimburilor de opinii;

Formatorul trebuie sa refaca in mod regulat sinteza celor discutate pentru a permite grupului sa treaca de la un punct la altul, sa faca bilantul opiniilor emise, sa recapituleze punctele de divergenta si sa treaca la o alta faza.

Activitatea 3                            Ce stim despre alimente ?

Alimentele sunt cele care ne asigura agentii nutritivi de care avem nevoie: vitamine, minerale, aminoacizi din proteine, acizi grasi, glucide si grasimi. Acesti agenti nutritivi provin dintr-o varietate de alimente si fiindca pentru o sanatate buna avem nevoie de peste 40 de agenti nutritivi, tinerii trebuie sa stie care alimente contin acesti agenti si cum pot fi ele combinate.

Scopul

Este acela de a-i invata pe cursanti sa incadreze corect alimentele in cele 5 grupe alimentare si de a le face cunoscute functiile principale ale fiecarei grupe (v. anexe: lapte, carne, legume, fructe, cereale).

Durata : 40-60 de minute.

Participanti :. Grupul de 6-8 adolescenti si tineri.

Resurse : Plansa cu grupele de alimente (v. anexa), orice alte materiale, planse sau tabele, in care sa fie prezentate caracteristicile alimentelor (calorii, continutul in agenti nutritivi, functii, in ce alimente se gasesc etc.): Tabla / flip-chart

Foi de hartie, cartonase pe care sunt trecute nume de alimente din cele 5 grupe cunoscute;

Procedura se bazeaza pe combinarea a doua tehnici: completarea unui chestionar, urmata de discutia de grup.

La inceputul intalnirii formatorul le vorbeste despre varietatea alimentelor si despre faptul ca, indiferent cat de variate ar fi, ele se impart in 5 grupe in functie de rolul nutritiv pe care il au.

Li se va arata tinerilor o plansa care sa ilustreze impartirea alimentelor in grupele respective si functiile nutritive ale fiecarei categorii de alimente.

Urmeaza apoi o secventa a activitatii, sub forma unui joc, menita sa fixeze informatiile primite.

Mar

Iaurt

Orez

Biscuiti

Ardei

Miel

Exemplu:

            Li se dau cursantilor amestecate, cartonasele pe care scrie denumirea unor alimente;

Li se cere  sa introduca / aseze fiecare cartonas in cutia / in fata etichetei corespunzatoare fiecarei grupe de alimente (5 grupe de alimente, deci 5 cutii / 5 etichete);

Apoi formatorul le arata plansa cu grupele de alimente, agentii nutritivi pe care ii furnizeaza organismului si functia principala a acestora pentru reactualizarea informatiei prezentate la inceputul intalnirii.

La sfarsit se verifica modul in care au sortat cartonasele si se compara cu informatiile cuprinse in plansa.

Cursantii trebuie sa fixeze si sa vehiculeze informatii care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce rol are fiecare grupa de alimente ?

Avem nevoie de toate alimentele ?

Sunt si alimente care ne fac rau, chiar daca arata bine si ne plac ? De ce ?

Exista diferente privind necesarul de alimente intre diferite persoane ? Care sunt aceste diferente si ce le determina ?

Voi ce ar trebui sa mancati ?

Recomandari pentru formator

Formatorul poate sa dea drept tema de lucru acasa completarea unei fise in care fiecare tanar sa propuna un meniu complet: mic dejun, pranz, cina pentru o zi sau pentru mai multe zile;

Formatorul le poate cere sa comenteze alegerea facuta cu argumentele necesare (imi place, este sanatos, imi pot permite etc.);

Formatorul poate utiliza aceste informatii ca punct de pornire pentru activitatea urmatoare :

Activitate 4      Boli determinate de alimentatia inadecvata

Chiar daca sunt tineri, unii dintre subiecti au deja probleme de sanatate cauzate de o alimentatie inadecvata: carii dentare, dureri de stomac supra / subponderalitate, rezistenta scazuta la oboseala etc.

Scopul

Identificarea legaturii dintre diferitele afectiuni si alimentatie.

Durata : 60 de minute.

Resurse : Pliante, brosuri, planse si alte materiale din sfera educatiei pentru sanatate; Eventual se vor utiliza si filme documentare de specialitate si / sau se va invita un medic ori asistent nutritionist;

Procedura

Li se cere cursantilor sa numeasca afectiuni si probleme de sanatate de care acestia sufera;

Li se cere sa spuna daca cred ca este o legatura intre alimentatie si unele dintre aceste afectiuni;

Se noteaza pe tabla, in stanga, afectiunile si in dreapta alimentele / obiceiurile alimentare;

Apoi se confirma, utilizand exemplele pertinente, aceasta legatura. Se trece treptat la prezentarea bolilor provocate / accentuate de o alimentatie proasta. In sprijinul afirmatiilor se utilizeaza pliantele, plansele sau ajutorul invitatului;

La sfarsit se scriu pe tabla principalele afectiuni determinate de o alimentatie defectuoasa:

Subponderalitatea  / supraponderalitatea (pana la obezitate);

Afectiunile dentare;

Bolile inimii si ale aparatului circulator;

Diabetul.

Fiecare afectiune mai sus mentionata se va trata astfel:

Caracteristicile bolii / afectiunii;

Regimul alimentar care o provoaca;

Repercursiunile in plan personal generate de boala / afectiunea in cauza;

Remedii prin modificarea regimului / obiceiurilor alimentare.

La sfarsitul lectiei cursantii vor fi stimulati sa raspunda sintetic la mai multe intrebari:

Ce legatura exista intre afectiunile lor si alimentatie ?

Cunosc si alte persoane care au probleme de sanatate din cauza alimentatiei ?

Ce boli provocate de alimentatie ii ingrijoreaza cel mai mult ?

Ce ar dori / putea imbunatati in favoarea sanatatii din regimul lor alimentar ?

Ultima parte a lectiei va fi alocata unui mic joc de rol. Scopul acestui exercitiu este de a fixa cunostintele dobandite si  pentru a termina lectia intr-un mod relaxant, chiar vesel.

Jocul de rol

Personaje: trei personaje, interpretate de cursanti.

Scenariu:

Andrei, 13 ani, scund si gras, mananca multe dulciuri, paine, nu face miscare, complexat de felul in care arata si de faptul ca nu-si poate face nici o prietena.

Stefan, prieten cu Andrei, ii procura uneori dulciuri sau mancare in schimbul altor servicii. Victor, prieten cu Andrei, incearca sa-l convinga ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare si sa faca sport. Intr-o zi Andrei ii cere lui Stefan sa-i cumpere prajituri in schimbul colectiei de timbre. Victor se opune si incearca sa le explice ca nu procedeaza corect.

Cursantii implicati in jocul de rol trebuie sa aduca argumente pro si contra solicitarii pe care Andrei i-o face lui Stefan.

Ce ar trebui sa spuna Victor astfel incat Andrei sa inteleaga ca greseste ?

Ce ar trebui sa spuna Andrei inainte si dupa ce ar putea fi convins de Victor ?

Ce argumente ar putea oferi Stefan pentru a obtine timbrele ?

Recomandari pentru formatori

Exercitiul da posibilitatea tinerilor sa demonstreze in ce fel percep si inteleg relatia dintre alimentatie si sanatate;

Formatorul poate modifica / alege un alt scenariu pentru jocul de rol;

La sfarsitul exercitiului formatorul are obligatia sa sintetizeze observatiile si sa formuleze concluzii pe care sa le ancoreze de informatia transmisa in cadrul activitatii.

Activitatea 5                            Cumpararea alimentelor

Fiecare dintre noi mancam zilnic diferite alimente, crude sau gatite. Indiferent de felul alimentelor sau modul in care le consumam trebuie mai intai sa le procuram.

Cunoasterea locurilor de unde ne aprovizionam, preturile aproximative, administrarea resurselor financiare in functie de meniul pe care dorim sa-l preparam, criteriile de alegere a produselor sunt etape importante in pregatirea alimentelor pentru hrana personala.

La sfarsitul activitatilor cursantii vor sti cum si de unde isi pot procura alimente de calitate, cat mai aproape de casa, la preturi cat mai mici etc.

Locul  In oras, prin magazine alimentare si piete.

            Durata : Variabila - cateva ore.

Resurse : Lista de cumparaturi; O suma minima de bani (pentru un meniu ales); Sacose.

Procedura

Formatorul stabileste impreuna cu grupul felurile de mancare pe care le vor pregati;

Exemplu: ciorba taraneasca, ghiveci de legume cu carne de vita, desert;

Se stabileste lista cu alimentele ce trebuie procurate, aspectul acestora in stare proaspata, cantitatile, locurile unde pot fi gasite si preturile orientative;

Se discuta despre pregatirea pentru mersul la cumparaturi: bani, plase, distantele si mijloacele de transport pana la magazinele de desfacere cu argumente pro si contra alegerii acestora; Formatorul merge impreuna cu grupul de tineri si-i asista la cumparaturi. Fiecare membru al grupului trebuie sa cumpere un aliment si sa comenteze in fata grupului cum anume l-a ales (raport pret/calitate, verificarea etichetei, locul de desfacere este aproape de casa etc.);

La sfarsit alimentele sunt aduse in bucatarie, sortate si pregatite pentru gatit;

Se vor discuta urmatoarele aspecte:

Ce li s-a parut mai dificil ?

Cum ar fi putut actiona asa incat sa economiseasca bani ?

Cum se face pregatirea pentru gatit ? (ex.: spalat, transat, curatat, tocat etc.).

Recomandari pentru formator

Formatorul trebuie sa se limiteze la prezentarea initiala a scopului activitatii si cateva linii directoare si sa evite preluarea responsabilitatilor grupului; Inainte de a porni la cumparaturi sa se asigure ca tinerii cunosc orientativ preturile, stiu ce au de facut, au stabilit in mod corect raportul meniu/materie prima necesara. Chiar daca iese prost, sa evite interventia din motive legate de risipa, pierderea timpului sau cumparaturi "proaste"; In cazul in care nu a iesit cum trebuie, sa-si noteze toate observatiile inclusiv de ce anume, si sa reia activitatea in alta zi.

Activitatea 6                Cunoasterea bucatariei

Aceasta lectie se bazeaza pe demonstratii practice; metodele de predare si invatare vor fi determinate de nevoile individuale ale fiecarui cursant.

Bucataria este locul unde se pregateste mancarea; ea este utilata de la modest la sofisticat cu instrumentarul necesar. Indiferent de gradul de utilare se identifica urmatoarele elemente de baza:

Aragazul (preferabil prevazut cu cuptor);

Masa de bucatarie;

Vase de gatit, strecuratori, tocatoare;

Cutite, linguri, furculite etc.

Modul in care utilizam acest instrumentar depinde de ce anume dorim sa gatim. In timpul utilizarii lor trebuie sa se tina seama de regulile legate de:

Securitate in bucatarie (supravegherea permanenta a focului, manevrarea corecta a vaselor care contin apa clocotita, a obiectelor ascutite, a aparatelor electrice etc.);

Igiena spatiului, instrumentarului si nu in ultimul rand a persoanei care gateste;

La sfarsitul lectiei tinerii vor fi capabili sa cunoasca si sa utilizeze corect obiectele din dotarea bucatariei, sa respecte normele de igiena si cele de pastrare / pregatire a hranei.

Durata  : Variabila - cateva ore.

Resurse :

Accesul in spatiul unei bucatarii;

Materie prima in functie de meniul ales (zarzavaturi, legume, fructe etc.);

Sorturi, bonete, manusi si prosoape de bucatarie;

Produse pentru curatenie (bureti, detergent, praf de curatat etc.).

Observatie

Se poate solicita accesul in bucataria caminului si folosirea materiei prime pentru pregatirea mesei intr-o zi obisnuita; Poate fi implicat personalul care lucreaza la acea bucatarie.

Procedura

Lectia se desfasoara in mai multe etape astfel:

(a) Discutie de grup

Ce este o bucatarie ?

De ce avem nevoie de un spatiu special amenajat ?

Daca din constructie nu avem un asemenea spatiu, atunci cum am putea sa-l delimitam si sa-l amenajam (minimal) in acest scop ?

(b) Exercitii de utilizare a instumentarului bucatariei

Se completeaza fisa cu modul de utilizare a instrumentarului bucatariei (v. anexa);

Intr-o sala obisnuita se vor efectua exercitii de utilizare a catorva instrumente de bucatarie:

Utilizarea corecta a cutitelor in cazul curatatului legumelor / fructelor, taiatul si tocatul legumelor / zarzavaturilor / verdeturilor etc.;

Utilizarea mixerului;

Facerea / servirea unui ceai, care va fi oferit cursantilor;

Se pot prepara salate de legume / fructe proaspete;

Aranjarea mesei (asezarea corecta a tacamurilor si veselei);

Recomandari

Formatorul le va arata practic modul corect de realizare a acestor activitati, dupa care urmeaza participarea cursantilor sub supraveghere.

Tinerii vor fi incurajati sa lucreze independent.

Formatorul isi va reduce treptat demonstratiile si interventiile, pe masura ce tinerii capata incredere si competenta.

La sfarsit se vor consuma cele pregatite, exersandu-se eventual intr-un joc de rol diferite ipostaze posibile: "oaspeti / gazde", "intre prieteni", "cu diferite ocazii" etc;

(c) In bucatarie

In acest fel se accentueaza si pe necesitatea cunoasterii regulilor legate de servirea mesei, normele de igiena (personala si a spatiilor de pregatire / servire a mesei), utilizarea corecta a tacamurilor, pozitia corecta la masa, aranjarea adecvata a mesei etc.

Aceasta etapa trebuie sa ofere prilejul de participare la o situatie reala, in vederea intaririi cunostintelor dobandite.

In functie de abilitati fiecare cursant va efectua, individual sau in grup, diferite secvente de pregatire a mancarii intr-o bucatarie adevarata.

Se poate organiza sub forma unui concurs la care membrii juriului sa fie personalul bucatariei, care va acorda note pentru:

Abilitatile manuale ale cursantilor;

Corecta aplicare a regulilor de igiena;

Gustul si aspectul preparatelor;

Aspectul mesei etc.

In juriu pot fi inclusi de asemenea colegi, prieteni si educatori ai cursantilor.

Recomandari pentru formator

Succesul in transmiterea de informatii si abilitarea tinerilor privind pregatirea alimentelor pentru hrana personala poate fi urmarit in trei directii:

Cunostintele pe care le-au dobandit;

Punerea in practica a acestor cunostinte si modificarea comportamentului alimentar in conformitate cu regulile unei alimentatii sanatoase;

Abilitati si deprinderi in pregatirea hranei;

Ultimul punct poate fi observat in mod direct, prin aplicatiile practice efectuate de a lungul lectiei.

Prima directie poate fi evaluata prin raspunsuri, testare a nivelului de achizitii informationale.

A doua directie este mai greu de evaluat si se prea poate ca dincolo de abilitati si informatii, comportamentul alimentar sa se schimbe foarte greu din diferite motive. Chiar daca asa stau lucrurile si aveti semnale despre acest lucru, asigurati-va ca punctul 1 si 3 sunt bine insusite de catre cursanti si ele vor lucra, in timp, in favoarea celui care le detine.

La sfarsitul lectiei se recomanda o intalnire de evaluare in care cursantii sa ofere, prin completarea unor chestionare, semnalele legate de importanta acordata lectiei si de nivelul de cunostinte in domeniu.

Chestionarele trebuie sa fie simplu de aplicat, extrem de selective, eventual cu mai multe variante de raspunsuri din care sa aleaga unul pe care il considera corect (v. anexa).

Anexa: Principalele grupe de alimente

Agentii nutritivi majori

Functia principala

Grupe alimentare

Calciu

Riboflavina (B-2)

Proteine

Cresterea oaselor si a dintilor

Lapte, branza, branza de vaci, iaurt, budinca, inghetata.

Proteine

Acid nicotinic

Fier

Tiamina (B-1)

Cresterea muschilor

Vita, vitel, miel, porc, mezeluri, oua, pasare, peste, crustacee.

Fasolea uscata si mazarea, soia si produsele din soia,

nucile combinate cu proteine animale sau cerealiere pot

substitui o portie de carne:

Vitaminele A si C

Stimuleaza functiile organismului

Toate legumele / fructele; cele cu frunze sau de culoare verde

 inchis ori portocalii sunt recomandate de 3-4 ori pe

saptamana - pentru vitamina A. citricele sunt recomandate

 zilnic - pentru vitamina C.

Hidrati de carbon

Tiamina (B-1)

Fier

Asigura energie

Produsele de panificatie si cereale, biscuiti, paste, orez,

 preparate din porumb si fulgi, cereale integrale;

se recomanda produsele cerealiere fortifiante si imbogatite.

Chestionar de evaluare finala

Ce crezi despre alimente ?

De ce crezi tu ca mananca oamenii ?   

Ce alimente / mancaruri iti plac si de ce ?        

Ce alimente nu-ti plac si de ce ?          

Ai cumpara anumite alimente indiferent cat costa ?      

Ce alimente ar trebui sa fie intotdeauna accesibile, dar  in momentul de fata nu sunt ?  

Exista alimente care ti se par foarte gustoase ?

Care sunt gusturile tale in comparatie cu ale prietenilor tai ?     

Iti place sa incerci mancaruri noi ?       

Ce alimente ti se par ciudate ? 

Esti constrans sa mananci anumite alimente ?   

Exista alimente care sunt "la moda" ?  

Ti se pare ca publicitatea face ca anumite produse alimentare sa fie mai interesante ?  

( 13 ) Ce mananci cand esti fericit / trist / insingurat / inspaimantat ?    

d2. Deprinderi complexe : deprinderi pentru viata in societate

Adolescenta este o etapa complexa, dificila , plina de contradictii , in cursul careia individul isi desavarseste socializarea. El  trebuie sa asimileze cunostinte si deprinderi legate de stapinirea si dezvoltarea propriei lumi interioare dar si privind relatiile cu cei din jur: persoane de aceasi varsta sau mai mari, de acelasi sex sau diferit,prieteni, colegi, parinti sau rude, oameni cu diferite pozitii sociale si roluri diverse.

Asumarea propriei identitati

Formatorul trebuie sa transmita informatii despre caracteristicile adolescentei, autocunoastere si sa dezvolte abilitati in delimitarea "EU - CEILALTI".

 Personalitatea omului este alcatuita din tot ceea ce se intipareste in mintea omului si este evidentiata prin comportamentul lui in diferite situatii pe parcursul intregii vieti;

 Experienta pe care o acumulam de-a lungul vietii determina o permanenta dezvoltare adaptiva, dar ramanem constanti in trasaturile de fond: suntem mereu altfel, dar totdeauna noi insine;

 Ceea ce suntem fiecare dintre noi, ceea ce putem fi si ce am dori sa devenim sunt componentele "luptei" pentru devenire, intre ele trebuind sa existe echilibru si armonie;

 Cunoasterea de sine si educatia trebuie sa stea la baza modelarii propriei personalitati;

 

Scop

Pregatirea adolescentilor pentru asumarea si exercitarea corecta a statutului de adult independent in rolurile sociale fundamentale.

Obiective

Constientizarea de catre adolescent a faptului ca oamenii sunt, in elementele lor esentiale, toti la fel: se nasc, cresc si se dezvolta psihosocial, imbatranesc si mor;

Fixarea elementelor caracteristice dezvoltarii in adolescenta, implicit a diferentelor determinate de identitatea de sex;

Abilitarea adolescentilor cu informatii si metode de autoevaluare;

Dezvoltarea interesului pentru cunoasterea de sine;

Stimularea relationarii sociale, cunoasterea limitelor individuale in relatia "EU - CEILALTI".

Cunoasterea caracteristicilor cresterii si dezvoltarii bio-psiho-sociale la pubertate si adolescenta;

Recomandari pentru formatori

Verificarea materialului de suport al lectiei inaintea intalnirilor, luarea masurilor legate de spatiu, participanti astfel incat sa se evite surprizele neplacute;

Activitatea de formare va implica utilizarea tehnicilor specifice alternand secventele de pregatire prin metode afirmative, interogative si active.

Metode afirmative:

Prezentarea unui material, de catre formator sau de specialistii invitati de acesta, sub forma unor mici expuneri;

Exercitii utilizandu-se tehnica creion - hartie, tabla, flip chartul etc;

Metode interogative:

Verificarea cursantului privind gradul de invatare si de fixare a unor informatii;

Metode participative

Discutii de grup, joc de rol, brainstorming, studii de caz, mici proiecte individuale sau de grup.

Evaluarea initiala va permite comparatia informatiei de baza, detinuta initial de participanti, cu informatia similara obtinuta dupa un timp si va demonstra influenta pe care au avut-o activitatile derulate si daca lectia si-a atins scopul propus.

Resurse necesare

Un spatiu adecvat numarului de cursanti si tipului de activitate; Materiale informative de tipul planselor, pliantelor, mici carti de popularizare in domeniul sanatatii comportamentului sexual; Flip chart, tabla, creioane colorate; fise, chestionare, foi de evaluare, etc; dosare si eventual albume foto; diferite obiecte de recuzita pentru jocul de rol; reportofon, casete audio.

Activitatea 1              Asa sunt EU

Cunoasterea de catre adolescenti si tineri a partilor pozitive si negative ale personalitatii lor joaca un rol important in gasirea unor modalitati de depasire a aspectelor negative si a unor modalitati de dezvoltare a ceea ce au mai bun. Exista foarte multe elemente ale personalitatii in formare de care ei nu sunt constienti, elemente pe care le ignora sau le minimalizeaza precum si elemente de care sunt mandri.

Autocunoasterea sau autoaprecierea reprezinta cunoasterea calitatilor si defectelor proprii, a capacitatilor, aptitudinilor si atitudinilor, a trasaturilor de personalitate precum si a gradului lor de dezvoltare. Ea se realizeaza prin comparatie cu ceilalti oameni si evidentiaza particularitatile individuale in cadrul unor grupuri.

Exercitiul 1       Cine sunt?  Ce sunt?

Fiecare din noi indeplineste in viata de zi cu zi mai multe roluri: om, european, crestin, fiu/fiica; elev, prieten, coleg, frate / sora, etc.

Vorbiti despre voi identificand cat mai multe roluri pe care le indepliniti.

Timp de lucru: 5 minute reflexie, 5 minute expunere individuala

            Explicatii pentru formator

            In dinamica articularii identitare se disting trei niveluri de definire a eului.

- un nivel supraordonat care trimite la identitatea speciei umane, la fiinta umana si diferentele dintre aceasta si alte specii (eu sunt / noi suntem oameni);

- un nivel intermediar al definirii propriei persoane ca membru al unui grup; este vorba de o identitate sociala bazata pe similitudinile din interiorul grupului si diferente fata de alte grupuri;

- un nivel subordonat al definirii propriei persoane ca fiinta singulara, unica; identitatea este bazata acum pe comparatii interpersonale, pe diferentele dintre eu si celalalt in interiorul grupului de apartenenta (eu si X suntem elevi in aceeasi clasa, dar spre deosebire de X care nu are frati, eu am 2 frati si stiu sa cant la ghitara).

Prezentarea conceptului de identitate. Ce reprezinta procesul de socializare?

            Pornind de la exercitiul 1, se discuta prezentarile membrilor grupului, subliniindu-se asemsanarile si deosebirile identitare.

            Timp de lucru: 20 min.

Exercitiul  2      Cum ma prezint ?

Scop

Facilitarea autocunoasterii de catre subiecti.

Dezvoltarea capacitatii de prezentare a propriei persoane.

Resurse necesare: Covor /mocheta; Tabla / flipchart; Creioane si creta colorata; Coli de scris; Fise de autoevaluare; Scenariile pentru jocul de rol; Studii de caz.

Procedura:

Dupa ce grupul s-a intrunit, formatorul le prezinta scopul activitatilor care se vor derula; va trebui sa-i informeze, in linii generale, in ce vor consta acestea si se va accentua caracterul informal, distractiv al lor.

Participantii vor sta in cerc pe covor impreuna cu moderatorul grupului si vor face o scurta prezentare a lor; nume, varsta, autodescriere fizica, orice informatie pe care ei o considera importanta si cred ca ii reprezinta.

Recomandari pentru formator

Prezentarea va incepe de la formator;

Vor fi stimulati sa spuna cat mai multe lucruri despre ei;

Nu se vor permite ironiile, intreruperile etc.

Exemplu pentru autoprezentare: "Ma numesc . sunt elev(a) . imi place sa . muzica mea preferata este . sunt inlat(a) / scund(a) . cea mai mare calitate a  mea este . meseria pe care vreau sa o practic mai tarziu este . am prieteni . etc."

Dupa ce s-au prezentat toti participantii, sunt intrebati daca isi amintesc ce ii caracterizeaza pe "X", "Y", "Z" .; apoi se scriu pe tabla elementele comune identificate la toti participantii sau lacea mai mare parte a lor precum si cele care ii diferentiaza.

Exemplu pentru sistematizarea acestor informatii:

Comune

Specifice

Varsta 16-17 ani (= adolescenti);

Resedinta: Centrul de Plasament;

Profesia: elevi

Fete si baieti

Blonzi / bruneti / sateni

Inalti / scunzi

Pasiuni

La sfarsit se solicita participantilor sa comenteze observatiile notate pe tabla si sa sintetizeze cateva concluzii care sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce anume ne caracterizeaza pe noi toti ?.Ce anume ne diferentiaza ?.De ce natura sunt elementele care ne diferentiaza ?

Discutia de grup se termina cu jocul "Baba oarba" in care, grupul, impartit in doua, trebuie sa acumuleze un punctaj din identificarea subiectilor. Fiecare membru al subgrupului va fi legat la ochi si va trebui sa identifice din 3 incercari un subiect al celuilalt grup. Va fi ajutat cu informatii legate de preocuparile acestuia si nu din trasaturile fizice.

Grupul castigator va hotara pedepse hazlii pentru invinsi.

Se pot propune mai multe jocuri, interactive, cu scopul de a stimula participarea si de a identifica reactii pozitive sau negative, in cazul unor situatii reale sau imaginare.

La finalul activitatii li se solicita participantilor sa completeze fisa de autoevaluare "Asa sunt EU" (v. anexa), in cazul in care timpul nu le permite aceste fise pot fi date spre completare ca tema de casa. Formatorul trebuie sa insiste pentru completarea tuturor rubricilor. Este de asteptat ca subiectii sa nu completeze toate spatiile sau ca informatia transmisa sa fie sumara. Fisele se vor pastra si se vor compara cu cele care vor fi administrate la sfarsitul acestui modul de pregatire.

            Exercitiul 3       Cu cine ma aseman ?

Incearca sa identifici 5 grupuri distincte din care faci parte si gandeste-te cum au influentat/cum influenteaza ele identitatea ta!

Timp de lucru: 10 min.

Explicatii pentru formator

Se discuta la sfarsitul exercitiului despre grupurile din care fac parte tinerii, subliniindu-se ca fiecare dintre ei face parte din acelasi grup (ex. toti sunt elevi in aceeasi clasa), dar apartin si unor grupuri diferite (ex. X este prieten cu Y si Z, pe cand A este prieten cu B, C si Z, etc.).

Formarea personalitatii este un proces cu dubla deschidere:

socializarea (integrarea sociala, invatarea culturii ca transfer de la o generatie la alta, etc.); individualizarea (adaptarea cerintelor sociale la structura proprie, cultivarea elementelor individuale specifice, etc.).

In acest context conceptul de identitate este foarte important: identitatea este notiunea fundamentala pe care trebuie sa o avem in vedere atunci cand vorbim despre scopurile socializarii; ea rezulta din interactiunea dimensiunilor sociala si individuala ale fiintei umane si, ca si cultura, nu este data odata pentru totdeauna ci se construieste si re-construieste permanent, fiind multidimensionala.

In cazul copiilor institutionalizati, formatorul va sublinia - in discutii pe marginea exercitiilor - diversitatea identitara a acestor copii, faptul ca ei nu sunt deosebiti de celelalte grupuri de aceeasi varsta, beneficiaza de acelasi tip de instructie, apartin aceleiasi culturi, aceleiasi natiuni, etc. si trebuie, in consecinta, sa isi valorifice la maximum potentialul individual pentru a se integra in viata sociala si profesionala fara complexe de apartenenta la un anumit grup supus unor "etichete" discriminatorii.

Exercitiul 4     Cine sunt ei?

Alege din exercitiul 2 doua grupuri din care ai afirmat ca faci parte si enumera trei caracteristici ale lor. Intreba-i pe colegii prezenti (care s-au afirmat sau nu ca apartinand acelorasi grupuri) daca sunt de acord cu tine. Compara caracteristicile gasite de tine, cu cele gasite de alti colegi ce au afirmat ca apartin unui aceluiasi grup cu tine.     Timp de lucru: 20 min.

           

Exercitiul 5              Ce fel de persoana te consideri?

Se va raspunde in scris, individual. Raspunsurile nu se vor discuta in grup. Fiecare membru al grupului va fi invitat sa reflecteze singur asupra profilului personal ce reiese din chestionar.

Timp de lucru: 15 min.

Sunt :

mai curand optimist

mai curand pesimist

nu stiu

Sunt o persoana:

1.indiferenta

2.negativista

3.susceptibila

4.nu stiu

Ma consider:

1.generos

2.individualist

3.interesat

4.nu stiu

Ma consider o fiinta:

1.foarte fericita

2.mai curand fericita

3.mai curand nefericita

4.foarte nefericita

5.  nu stiu

Crezi in:

1.propriile forte

2.destin

3.noroc

4.nu stiu

Exercitiul 6              Chestionar pentru a te autocunoaste

Care consideri ca este:

Cea mai mare fericire:.....................

Cea mai mare nefericire:....................

Cea mai frumoasa floare:...................

Cel mai mare defect la persoana iubita:.............

Cea mai mare calitate la persoana iubita:..............

Cea mai frumoasa varsta:...............

Cel mai frumos oras :..................

Timp de lucru: 15 min.

Raspunsurile individuale  se scriu de catre formator pe tabla si se comenteaza cu intregul grup pentru a se vedea spre ce se indreapta preferintele grupului respectiv.

           

Exercitiul   7                    Povesteste despre tine!

Povesteste colegilor o intamplare din viata ta in care ti-ai pus in valoare una sau mai multe calitati personale; relateaza intamplarea si aminteste-ti cum te-ai simtit dupa aceea. Ce au spus sau au facut celelalte persoane care au participat sau au asistat la intamplare (ti-au multumit, ti-au recunoscut meritele, etc.)?

Timp de lucru: 3 min. pentru fiecare membru al grupului.

Concluziile formatorului la tema

Timp de lucru: 5 min.

Formatorul va pune in evidenta ce cunostinte si mai ales ce atitudini si comportamente au manifestat copiii / tinerii in cadrul activitatilor subliniind aspectele pozitive si implicarea personala a fiecaruia.

Joc autodescoperire: "Palariile"

           De-a lungul vietii noastre vom purta multe si diferite "palarii" precum rolurile pe care le vom interpreta. Dandu-ne seama ce palarie ar trebui sa purtam si totodata de rolul pe care ceilalti cred ca il jucam, putem invata mai multe despre noi insine si cum sa ne integram mai bine in peisaj.

Aceasta activitate le da frau liber participantilor in a alege o "palarie" care sa reprezinte starea de spirit zilnica a fiecaruia. Fiecare participant va trebui sa creeze o palarie pentru o alta persoana din grup, pentru a-i arata cum este perceputa.

Impartasirea sentimentelor despre perceptia de sine intr-un grup si costientizarea fiecarui individ asupra modului in care este privit de examinator (grup).

Participanti : Membri ai unui grup care deja se cunosc bine in numar par.

Resurse necesare :  Ziare sau hartie creponat; Panglica ; Markere colorate

Fiecarei persoane ii este stabilit un alt membru din grup, caruia va trebui sa ii confectioneze o palarie din hartie. Fiecare participant va confectiona o palarie pentru sine si alta pentru corespondentul sau in joc. Palariile trebuie sa fie colorate in asa fel incat sa fie o palarie semnificativa, care sa reprezinte persoana pentru care a fost confectionata (ex. o palarie colorata in bleu-culoarea cerului, ar fi pentru o persoana "calda cu toti cei din jurul sau"  sau o palarie de bucatar pentru o persoana care  'aduna toate lucrurile mici si le transforma intr-un lucru mare'). Incurajati participantii sa fie creativi.

Cand palariile au fost confectionate, initiati o "ceremonie" in care fiecare are ocazia sa isi prezinte propria palarie si sa explice palaria pe care a confectionat-o pentru corespondentul sau. Aceasta activitate ar trebui sa se desfasoare intr-un grup cu participanti care se cunosc bine intre ei.

1. Ce parere ai despre palaria care a fost creeata pentru tine?

2. Cum te-ai hotarat ce fel de palarie sa iti confectionezi?

3. Cate "palarii" diferite porti in viata ta cotidiana?

4. Ai palarii pe care le porti in viata ta cotidiana si pe care ai vrea sa le schimbi? Daca da, care sunt si de ce vrei sa le schimbi?

Jocuri de autoapreciere   "Pentru tine, dar de la cine?"

Cateodata este dificil sa auzi si sa accepti complimente, mai ales atunci cand acestea iti sunt adresate in fata altora. Dar daca aceste complimente sunt parte dintr-un joc in care trebuie sa ghicesti, este mult mai usor sa le auziti, si mult mai distractiv sa le faceti.

Invatarea deprinderii de a face si primi comentarii pozitive, ca o cale de imbunatatire a imaginii de sine.

Pentru persoane cu o stima de sine scazuta, care ar putea beneficia auzind comentarii pozitive despre ei/ele si, in acelasi timp, pentru cei care trebuie sa exerseze deprinderea de a face comentarii pozitive despre altii.

Intre 4 si 15 participanti

Resurse necesare :  Cate un plic per persoana;  Hartie ; Pixuri sau creioane

Procedura

Dati fiecarei persoane cate un plic, pix sau creion si mai multe bucati de hartie. Cereti fiecaruia sa isi scrie numele pe plic si sa dea plicul persoanei de langa el/ea. In momentul in care ai primit plicul celui/celei de langa tine, scrii pe o bucata de hartie un atribut pe care il admiri la acea persoana, si il introduci in plic dar iti scrii numele pe acea hartie, si continua dand plicul la urmatoarea persoana, pana cand fiecare a scris cate ceva despre toti ceilalti din grup.

Cand plicurile s-au umplut, sunt inmanate conducatorului de grup. Acesta deschide plicurile pe rand, si citeste cu voce tare cate un comentariu de pe foaia de hartie dar fara sa citesca numele celui care l-a scris, iar cel al carui nume este scris pe plic trebuie sa ghiceasca cine i-a adresat comentariul/complimentul respectiv si, daca ghiceste, primeste un punct. Scopul este ca la sfarsit sa acumulezi cat mai multe puncte. Continuati pana cand plicurile au fost deschise si toate comentariile citite. Cand jocul s-a sfarsit, fiecare participant poate pastra plicul cu complimente ca sa-si aminteasca de calitatile sale remarcate in acest joc.

1.Cum te simti dupa ce auzi toate aceste lucruri pozitive despre tine?

2.Ti se intampla deseori ca ceilalti sa-ti faca complimente? Cum te influenteaza acest lucru?

3.Vei pastra acest plic? De ce da sau de ce nu?

4.De ce este important sa auzim lucruri pozitive de la ceilalti?

5.Crezi tot ce a fost spus (scris) despre tine? De ce da sau de ce nu?

Dupa ce toata lumea a scris atributele si le-a introdus in plicuri, redistribuiti plicurile printre participantii la joc, in asa fel incat fiecare va citi comentariile din plicul care i se va da.

Este o cale mai simpla pentru a implica mai mult pe fiecare participant in proces.

"Oglinda"

            Cand ne privim intr-o oglinda, s-ar putea sa nu ne vedem in acelasi fel in care suntem vazuti de catre alte persoane. Deseori, vedem parti negative, lucruri care nu ne plac la noi, greselile pe care le facem atunci cand facem ceea ce credem ca este bine. Putem efectiv sa nu ne vedem partile bune asa cum le vad ceilalti.

Aceasta activitate este una de reflectare asupra propriei persoane. Suntem prea duri cu noi insine? Acordam vreodata atentie calitatilor noastre? Cand oamenii realizeaza cat de duri pot fi cu propria persoana, incep sa-si vada si partile bune. Poate ca se vor simti mai bine in legatura cu ei insisi.

Explorarea modului in care membrii grupului se percep pe sine si compararea acestei perceptii cu modul in care sunt perceputi de ceilalti membrii din grup.

Crestere stimei de sine prin formularea de afirmatii pozitive din partea celorlalti membrii ai grupului si recunoasterea originilor acesteia.

            Pentru persoane care au o imagine de sine negativa. Este recomandabil ca membrii grupului sa se cunoasca intre ei.

Se poate lucra individual precum si intr-un grup

Resurse necesare:    Coli albe de hartie,   Rigla, Markere colorate, Pixuri, creioane

Procedura

Dati fiecarui membru al grupului cate o coala alba in care sa deseneze chenarul unei oglinzi, lasand cel putin 2,5 cm spatiu pe margine.Fiecare trebuie sa-si treaca numele ca titlu si sa scrie cuvinte si convingeri in interiorul oglinzii, care sa descrie felul in care se percep.

Cand fiecare si-a indeplinit sarcina, adunati colile si asezati-le intr-un teanc. Acordati suficient timp pentru ca fiecare din grup sa scrie in spatiul alb din jurul oglinzii comentarii pozitive pentru fiecare dintre colegi.

Aceste comentarii trebuie sa reflecte cum ii vede fiecare individ pe ceilalti din grup. Incurajati grupul sa fie pozitiv.

Dupa ce toti si-au indeplinit sarcinile, dati oglinzile inapoi celor ce le-au creeat, si acordati timp pentru citirea comentariilor inainte de o analiza finala

1.Este vreo diferenta intre modul in care va percepeti si modul in care sunteti perceputi de ceilalti?

2.Sunteti surprins de modul in care va percep ceilalti?

3.De ce este important sa decoperim aspecte pozitive ale propriei personalitati?

4.Cum va apreciati stima de sine?

Daca grupul este prea mare, impartiti-l in grupuri mai mici atunci cand este timpul sa se scrie in spatiul alb de pe marginea oglinzilor.

Daca grupul este format din copii mai mici sau cu deficiente, desenati-le Dvs. conturul oglinzii, urmand ca ei sa deseneze in interior.

In functie de tipul grupului, ar fi indicat sa permiteti jucatorilor sa scrie orice, nu numai lucruri pozitive, dar Nu evidentiati acest fapt. Aceasta creste increderea celor cu o stima de sine scazuta in cele scrise.

Activitatea        2                      Identitatea sexuala

Adolescentii si tinerii preiau in comportament elementele care ii caracterizeaza din punct de vedere al identitatii sexuale, fiind puternic influentati de modelele culturale, asteptarile familiale, parerea grupului de prieteni, influenta mass media, moda.

Factorii care influenteaza modelarea lor sexuala nu se afla neaparat in echilibru si pot determina uneori un comportament sexual deviant, fie prin cenzurare excesiva, fie printr-o exacerbare  a comportamentului sexual.

Scopul

Constientizarea de catre adolescenti si tineri ca viata sexuala este conditionata de toate aspectele vietii omului si ca nu poate fi abordata corect decat in contextul relatiilor sociale si al maturizarii socio-afective a fiecarui individ.

Durata :30-40 de minute.

Participanti :8-10 cursanti.

Resurse: Tabla si creta; Hartie, creioane; Pliante despre educatia sexuala; Planse anatomice;

Procedura    Se imparte grupul in doua subgrupe respectiv de baieti si de fete. I se solicita fiecareia dintre grupe sa completeze un minichestionar:

Baietii

Fetele

 Fetele sunt .

 Baietii sunt .

 Baietii sunt .

 Fetele sunt .

La sfarsit are loc o discutie generala in care sa se evidentieze diferentele de perceptie si sa se dezvolte un dialog in care tinerii de sexe diferite sa invete ca diferentele sexuale nu sunt doar biologice ci si psihologice, emotionale si individuale. Rolul acestui exercitiu este de a diminua stressul si nelinistea care are uneori loc in relatiile sexuale ale tinerilor. Ei confunda adesea dragostea cu sexul sau atractia fizica, ignorand universul individual, calitatile, prietenia pe care o pot gasi la o persoana de sex opus.

Exercitii     Cum ma raportez la sexul opus; ce stiu despre prietenie si dragoste?

Loc de desfasurare: centru de plasament si  cinematograf; formatorul va alege un film despre prietenie sau un film de dragoste , in functie de varsta patrticipantilor.

Probleme abordate:

Cum comunic cu o persoana de sex opus de aceeasi varsta / mai in varsta?

Ce sentimente (admiratie prietenie, respect. lista va fi completata de membrii grupului) dezvolt fata de aceasta persoana?

Cum  imi  exprim aceste sentimente? Cum ma comport?

Exercitiul 1

Timp de lucru: 3 min. / persoana

Povestiti (fiecare membru al grupului) o intamplare in care cineva v-a oferit o dovada de prietenie.

            Impreuna cu formatorul, pe baza povestirilor, analizati:

Ce calitati trebuie sa aiba un prieten adevarat?

Ce defecte ale unei persoane va impiedica sa-i deveniti prieten?

           

Exercitiul 2

Acest exerccitiu reia tema prieteniei si are rolul de a identifica:

Ce calitati trebuie sa aiba un prieten / o prietena (enumerati minimum 5)?

Ce defecte sa nu aiba prietenul / prietena (enumerati minimum 5)?

Chestionar (a se raspunde in scris, individual)

Timp de lucru: 30 min.

Crezi in dragostea la prima vedere?

da

nu

nu stiu

Persoana iubita ar trebui sa fie:

frumoasa

inteligenta

sentimentala

senzuala

sensibila

nu stiu

Chestionarul se lucreaza individual, apoi cu ajutorul formatorului, se listeaza pe tabla scorul calitatilor / defectelor in ordinea descrescatoare a frecventei aparitiei lor in completarea individuala a chestionarului. Se comenteaza de catre intregul grup tipul de raspunsuri furnizate si caracteristicile cele mai apreciate in relatia de prietenie cu sexul opus.

Exercitiul 2

            Timp de lucru: 30 min.

            Forma de desfasurare: joc de rol.

            Teme pe grupe:

Grupul 1 - Cum facem cunostinta cu o fata / un baiat?

Grupul 2 - Cum facem prezentarile intre fete si baieti?

Grupul 3 - Cum facem o invitatie (la film, in oras, etc.)?

Grupul 4 (format din perechi) - Cum ne impacam dupa o cearta, cum cerem scuze, cum iertam pe cineva ?

            Formatorul va oferi copiilor, inainte de inceperea exercitiului liste cu principalele formule specifice fiecarei situatii.

A se prezenta / a prezenta pe cineva; a face cunostinta

Il cunosti / o cunosti pe.

Il cunosti pe prietenul meu. O cunosti pe prietena mea.

Va cunoasteti?

Iti prezint pe (sora mea, prietenul meu, colegul meu.)

Permiteti-mi sa va prezint pe.

Sunt incantat (a) sa va / te cunosc. Buna ziua / Salut.

Imi pare bine (de cunostinta).

Sa ma prezint: sunt.

Imi permit sa ma prezint singur. Ma numesc. si sunt.(elev in clasa, scoala.., prietenul lui. etc.)

Intre prieteni sau tineri prezentarile se pot face numai cu prenumele, cu un gest al mainii, fara formule explicite de prezentare.

A invita, a face o invitatie

Inainte de a face invitatia se intreaba persoana respectiva daca este libera (aceasta este deja o invitatie mascata):

Esti liber (a) diseara?

Ce faci sambata?

Ai un program pentru duminica?

Atentie!

Intrebarea "Esti liber maine seara?" poate ridica o problema: daca raspunsul este "da" va fi dificil sa refuzi invitatia ce va urma. Daca raspunsul este "nu" va fi dificil sa accepti invitatia ce iti va fi adresata. Cum vom proceda?

Daca nu cunosti bine persoana care te invita, poti raspunde vag: Ah, nu stiu inca ce voi face maine seara. Sau: oh, in principiu ies cu un prieten / o prietena, dar nu este nimic sigur. Acest tip de raspuns iti va permite sa te orientezi asupra acceptarii / refuzarii invitatiei ce va urma.

Daca cunosti bine persoana, poti raspunde cinstit: "Depinde. Vrei sa-mi propui ceva? / Sa ma inviti undeva?"

Trebuie sa stabiliti o distinctie clara intre a invita si a propune: traditional, cel ce invita este si cel care plateste. Este deci o diferenta intre: Sa mergem la un film / la o pizza (propunere, sugestie) si Te invit la un film / la o pizza. (invitatie)

Cum invitam

Te invit la.

Vrei sa mergi cu mine?.

Vrei sa dansam?.

Ce-ai zice de un film? As vrea sa te invit.

A accepta o invitatie

Da, cu placere.

E dragut din partea ta. Vin cu placere.

E simpatic. De ce nu?

De acord.

Daca spui tu.

Eu stiu.cred ca da..           

A refuza o invitatie

E dragut din partea ta, dar.

Sunt dezolat (a), dar.nu sunt liber (a) maine seara.nu pot.am de lucru.

Regret, dar.nu pot.nu-I posibil.poate alta data.

Nu, nu ma intereseaza.

Nu-mi plac filmele.

Nu stiu daca sunt liber (a).Poate, voi vedea.(daca vrei sa te mai gandesti asupra raspunsului ce-l vei da)

A multumi pentru o invitatie

Multumesc (mult).

Oh, multumesc.

Mii de multumiri..Sunt incantat (a).

E foarte dragut din partea ta.

Nu stiu cum sa-ti multumesc.

Imi face mare placere.

A raspunde la multumiri

N-ai pentru ce.

Cu multa placere.

Placerea e de partea mea.

Ma bucur ca ai acceptat.

            Exercitiul 3 : film pe tema adecvata, la cinematograf

Timp de lucru: 2 ore.

            Nota: formatorul poate fructifica experienta din exercitiul precedent stimuland membrii grupului sa invite la acest film pe cineva astfel incat - pe cat posibil - sa iasa in perechi cu o persoana pe care o simpatizeaza. La intalnirea viitoare se vor rezerva 15 - 20 min. / grup pentru comentarea filmului vazut si concluziile care se pot desprinde la sfarsitul intregii teme (nevoia de comunicare deschisa, de cunoastere, criterii de alegere a unui prieten, valori ce stau la baza relatiilor dintre fete si baieti, etc.).

Este recomandabil ca organizarea iesirii, cumpararea biletelor, alegerea filmului dintr-o oferta de filme cu tematica respectiva ce ruleaza in localitate sa fie facute de catre copii / tineri cu ajutorul formatorului. Se vor repartiza responsabilitati: cine se intereseaza de orarul filmelor si de costul biletelor, cine cumpara biletele; daca este cazul, cine se intereseaza de mijloacele de transport in comun care circula in acea zona, etc.

e. Metode si tehnici de lucru in formare.

Principii  metodologice 

Dezvoltarea deprinderilor reprezinta un proces prin care prin activitati si experiente coordonate si progresive, clientii ( adolescenti, tineri ) sunt ajutati sa devina competenti din punct de vedere social, moral ,emotional, fizic si cognitiv.

Dezvoltarea porneste de la nevoile generale ale tinerilor. Nu se recomanda modelul bazat pe « deficit », focalizat pe problemele clientilor.

Dezvoltarea de deprinderi presupune colaborarea intre diferite institutii si organizatii carese angajeaza sa lucreze impreuna pentr uindeplinirea unui scop comun.

Dezvoltarea deprinderilor trebuie sa tina seama de diferentele privind etnia , religia, orientarea sexuala, valorila, tiparele comportamentale. Nu este normal ca sub pretextul formarii sau dezvoltarii de  deprinderi sa ajungem sa negam radacoinile culturale ale clientului, sa rupem individul de grupul cultural de referinta.

Dezvoltarea deprinderilor se bazeaza pe relatii personale intre client si lucratorul social ( educator  etc. )

Pregatirea pentru viata independenta este o forma particulara de educatie non-formala, participativa, de stimulare si dezvoltare personala.

Formatorul de deprinderi de viata trebuie sa caute sa imbine metode si atitudini specifice mai multor feluri de profesionsti : profesor, instructor, consilier, mentor  ( vezi anexa ).

Formatorii trebuie sa  fie atenti la motivatia tinerilor de a lua parte la un asemenea program. In nici un caz acesta nu poate fi gandit ca o activitate obligatorie, cu desfasurare rigida.

Asa cum se mentioneaza in standard « activitatile nu mizeaza pe privatiune, nu se sprijina pe constrangeri iar orice abuz in acest sens, ce contravine reglementarilor in vigoare este sanctionat ».

Va trebui eliminata pe cat posibil si participarea la activitati in virtutea unei motivatii exclusiv extrinseci ( de teama sau cu gandul la obtinerea unor recompense etc. ). Nu de putine ori constatam ca raporturile dintre copii si adulti sunt jalonate de conditionari de tipul recompensa sau pedeapsa si asta face parte din maniera frecventa in care lucreaza institutiile.

 " Venim la grupul de desen, insa ce ne dati?" ."Data viitoare ne mai dati creioane colorate?" "Daca venim ne dati ciocolata?".

Va trebui sa ne adaptam la aceasta cultura institutionala si sa asiguram participantilor stimulentele corespunzatoare. Daca initial se porneste cu  o astfel de motivatie, va trebui totusi sa facem in asa fel incat aceasta  sa se transforme pe parcurs. Copilul/adolescentul trebuie atras si prin argumente de  continut ale cursului: prin atmosfera de lucru creata, prin informatia transmisa si modalitatile antrenante , participative , chiar distractive prin care se  formeaza noile deprinderi.

Este bine sa retinem :  Capacitatea  de a-i  motiva pe adolescenti este una dintre conditiile principale de reusita ale unui program  de  dezvoltare a deprinderilor.

Pe parcursul programului de dezvoltare, va trebui sa dam o deosebita importanta modului de transmitere a cunostintelor si deprinderilor; vor trebui avute in vedere  metode / tehnici de formare cat mai adecvate. Deprinderile de viata reprezinta competente si comportamente reale. De aceea formarea, in masura in care urmareste sa inzestreze pe cursant ( client ) cu abilitati noi sau imbunatatite va folosi metode bazate pe invatarea experientiala (= invatare prin participare activa). Invatarea de tip didactic este putin eficienta pentru scopul formarii de deprinderi. Achizitionarea unor deprinderi cere identificarea si folosirea acelor ocazii de a practica si aplica deprinderile ce se doresc a fi invatate. Unii practicieni evita chiar sa vorbeasca de "predare" in legatura cu deprinderile, tocmai datorita conotatiei predarii clasice ca metoda de invatare pasiva. Ei prefera termenul de "facilitare a invatarii" deprinderilor de viata. Rolul formatorului  educatorului ) este in acest caz nu numai de a preda ci mai ales de a actiona ca un facilitator intr-un proces dinamic de predare si invatare. ( a se vedea schema din anexa cu diferitele roluri ale adultului ).

Nu doar o serie de "lectii" - fie  acestea  practice, ci si o suita de momente de viata de grup, pe care formatorii le provoaca  si le petrec alaturi de adolescenti.

Un alt principiu care trebuie avut in vedere este de a structura formarea numai dupa luarea in considerare a parerilor, propunerilor,initiativelor manifestate de copii sau tineri.

Este important ca tinerii sa aiba posibilitatea ca pe parcursurul programului sa-si lase comportamentul sa evolueze intr-un cadru sigur, avand in vedere gradul scazut de incredere pe care il manifesta copii. Gradul de siguranta este asigurat de atitudinea instructorului se recomanda:

Atitudine ferma: printr-o atitudine autoritara (ferma), instructorul are posibilitate ca intr-o maniera graitoare si spontana sa-i determine pe copii sa duca la bun sfarsit o sarcina sau sa raspunda la o intrebare

Acceptare: instructorul va trebui sa detecteze si sa accepte intre altele si sentimentele de incordare si inhibitie ale copiilor

Confirmare: tinand cont de faptul ca increderea in sine este sustinuta de experiente pozitive, programul de formare va trebui sa se conentreze mai ales pe ce merge bine/are succes. Se poate insusi.

Este bine ca instructorii sa actioneze in tandem. De unul singur este dificil sa se lucreze cu o grupa de 8 copii, acordand copiilor atentie maxima.

Pot aparea situatii neasteptate de genul:

Un participant sustine ca el se descurca bine cu toate abilitatile

Participantii au comportamente negative unii in raport cu altii

Un participant (nu indrazneste/nu vrea) sa participe la un joc de rol

Participantii din grupa nu sunt suficient de atenti (se vorbeste, e galagie)

Posibilitati de rezolvare:

Discutie (cu fiecare participant sau cu toata grupa)

Etichetarea comportamentului "negativ" drept pozitiv. Sa nu se constientizeze esecurile

ca instructor nu trebuie sa duci o lupta sa te contrazici cu clientul; mai degraba trebuie pus la proba, lasat sa dovedeasca valabilitatea parerii sale importanta intalnirilor pregatitoare (evaluarea intalnirii precedente si pregatirea intalnirii viitoare).

Pentru a "preda" o deprindere, formatorul trebuie sa parcurga o serie de  pasi :

Evaluarea nivelului real al insusirii deprinderilor

Motivarea adolescentului

Alegerea orelor de predare si a locului potrivit

Constituirea grupului si armonizarea acestuia

Predarea propriuzisa

Stimularea adolescentului sa incerce singur ( sa-si asume riscul )

Oferirea unui feed back corespunzator

Este bine ca activitatea de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta sa inceapa de timpuriu in conditii de maxima disponibilitate educativa si atunci cand deprinderile se pot invata in armonie unele cu celelalte si nu in disonanta ( Standard, conditia 4.2 pag. 17 ). Programele de formare a deprinderilor pot incepe in jurul varstei de opt ani si se pot prelungi pana dupa 18 ani, in functie de evaluarea deprinderilor insusite. Instructorul sa actioneze conform cadrului de referinta si nivelului copiilor. Trebuie sa se tina seama daca copiii au dificultati in dezvoltarea cognitiva (intelegerea limbii si utilizarea ei ca atare).

Pentru a facilita invatarea, este recomandabil a folosi, in primul rand[4] :

Discutiile de grup

Dezbaterile

a. Brainstormingul

b. Jocul de rol

c. Analiza de caz

d. Jocurile

e. Practicarea deprinderilor

f. Discutiile de grup

Discutiile stimuleaza schimbul liber de opinii si ii ajuta pe tineri sa-si clarifice anumite idei, sentimente, atitudini.Discutiile merg foarte bine daca sunt provocate de o scurta povestire, un studiu de caz  prezentat anterior.

Intrebarile puse de instructor: dar in asa fel incit  sa nu-i "incuie " pe cursanti si astfel sa produca o reactie de jena , descurajare sau inhibare. 0 intrebare va trebui pusa intr-un mod pozitiv, sa se lase suficient timp pentru raspuns dar totodata sa nu incetineasca exagerat ritmul de activitate al grupului.Intrebarile vor trebui puse in asa fel incat sa presupuna raspunsuri mai dezvoltate si nu doar raspunsuri monosilabice, prin da sau nu.

Exemplu :

Sa incepem activitatea cu o discutie libera despre haine si rolul lor

De ce ne imbracam? (Las tanarului libertatea de a se exprima in legatura cu rolul hainelor in viata noastra).

-Unii spun ca hainele acopera goliciunea - de aici ideea de necesitate.

-Urmeaza ideea de frumos si decent.

-Ne imbracam frumos si curat pentru ca noi comunicam cu cei de langa noi si prin imbracaminte.

-O tinuta decenta inseamna respect pentru tine si cei din jur.

-O tinuta indecenta sau murdara aduce dupa simte dezaprobarea celor din jur, priviri indiscrete, propuneri indecente (pentru fete).

Dupa ce am trecut de necesitate si decenta am abordat modul in care ne asortam hainele dupa: culoare, materiale, nuanta pantofului sau a posetei (la fete).

-Bineinteles ca imbracamintea trebuie adecvata fiecarui anotimp.

-Se discuta apoi despre modul in care trebuie sa te imbraci in diferite ocazii.

-Dimineata, la serviciu sau scoala ne imbracam intr-un fel, decent, curat.

-Atunci cand ne prezentam la un interviu pentru un serviciu, hainele trebuie alese cu grija (un costum de haine ar fi foarte bine venit).

-La ocazii deosebite, seara ne putem imbraca elegant, in functie de eveniment, chiar extravagant.

-Peste zi se poate adopta si o tinuta sport (blugi si tricou)

Moda se schimba ( si in functie de bani, se poate accede la ea ?)

-Poti sa cumperi ceva ieftin dar prost sau ceva scump dar durabil.

Alegerea iti apartine?

-Se poarta discutii despre intretinerea hainelor.

-Hainele sa fie curate in orice ocazie.

-Trebuie sa sti sa calci un pantalon, o bluza, sa cosi un nasture sau un tiv.

-Hainele trebuie pastrate frumos, ordonate in dulapuri.

Activitatea se incheie cu promisiunea de a vizita un magazin de imbracaminte.

Dezbaterile in grupul de lucru (sau lucrul in grup): Grupurile mici - doi, trei, patru cursanti sunt cele mai putin stanjenitoare. Odata ce, pe parcurs, gradul de incredere este in crestere se va putea trece la grupuri mai mari.

Grupurile trebuie formate prin diferite metode, uneori la intamplare alteori dupa criterii date de   instructori, in asa fel incat  sa nu lasam cursantii sa-si formaze propriile lor grupuri si sa marginalizeze alti participanti.

Va trebui sa se confere responsabilitate grupurilor : de a produce anumite materiale, de a respecta timpul, de a prezenta rezultatul activitatii in plen.In acest fel, va spori solidaritatea grupului fata de realizarea sarcinii stabilite, implicarea tuturor  componentilor.

Exemplu :

                       

Am ales din grupa de baieti, cinci, din care trei cu debilitatea mentala grava si doi cu debilitate mentala usoara, iar eu nu prea i-am vazut "inghesuindu-se" la activitatile din bucatarie.

Ne-am deplasat in bucatarie unde aveau cateva fursecuri si cate un pahar cu suc. Le-am spus ca urmeaza sa pregatim ceva de mancare, dar de data aceasta eu am sa asist, iar ei trebuie sa gateasca. Trei dintre ei erau entuziasmati, iar ceilalti doi mai rezervati.

Inainte de-a incepe treaba, i-am intrebat ce inteleg ei prin "bucatarie".

"Bucataria este o parte din gospodarie!" mi-a raspuns unul din baieti.

"Bucataria este locul unde pregatim mancarea si unde dormim vara!" a raspuns altul.

Urmatoarea intrebare a fost: "Ce trebuie sa se gaseasca intr-o bucatarie?" Raspunsurile au fost clare, deoarece se aflau deja in bucatarie, iar copiii au inceput sa nu se mai simta stingheri.

"Cate mese se pregatesc zilnic in bucatarie si cum se numesc ele?"

"Domnu' nu stiu cum se numeste prima, cand mancam cel mai putin" mi-a spus un elev.

"Astazi incercam sa pregatim o masa de pranz, dar fara ciorba, adica felul unu. O sa facem cartofi prajiti si o salata! Ce trebuie sa facem prima data?"

Sa curatam cartofii, mi-au raspuns.

Nu. Sa stabilim cate portii facem. O sa avem nevoie de 6 portii. Apoi?

Sa curatam cartofii!

Cartofii inainte de a fi curatati trebuie spalati!

Dar nu-i spalam dupa ce-i curatam?

Da, dar asa vom fi foarte murdari si se mareste riscul de a ne imbolnavi.

Trei baieti s-au ocupat de spalatul si curatatul cartofilor si doi de spalatul rosiilor, castravetilor, a cepei si de pregatirea salatei. Unul dintre ei a spus ca ii este frica sa curete cartofi, sa nu se taie, el doar ii spala. I-am aratat cum trebuie facut. A fost mai greu la inceput, la primi doi cartofi, dar s-a obisnuit. Dupa ce i-au taiat "pai", lucru mai greu a fost sa-i puna in uleiul inchis.

"Nu-i mai usor sa-i punem in uleiul rece si apoi sa punem tuciuletul pe foc ca sa nu ne frigem?" a intrebat unul din ei. I-am explicat de ce nu e bine, am pastrat doi cartofi si la sfarsit i-am demonstrat.

Cand au terminat de gatit, i-am pus sa aranjeze masa ca si cum s-ar servi si ciorba si desert. Toti au pus numai lingura si furculita.

Dupa ce le-am explicat cum trebuie aranjata vesela, mi-au spus: "Ce rost mai are sa murdarim atatea tacamuri" Le-am explicat ca trebuie sa stii sa mananci  manierat, chiar daca acasa nu respecti intocmai regulile, ca este mai bine sa stii, ca sa nu te faci de ras in societate.

Am povestit o intamplare cu cineva care a mers la restaurant si a mancat "ostropel de pui". Si cand i s-a servit mancarea i-au pus pe masa si un bol cu apa si petale de trandafir pe deasupra. In timp ce manca a baut si apa din bol crezand ca asa trebuie. Mai tarziu, a observat pe cineva care de fapt se spala pe degete in acel bol.

Cred ca actiunea a fost reusita, mai ales ca i-am auzit dupa aceea povestind colegilor cum se pregateste si se serveste corect masa.

Autor: instructor de educatie Ilie Vasile, Centrul de plasament Plopeni, Prahova

Brainstormingul

Tehnica prin care se accepta orice fel de raspuns exprimat la o anumita tema propusa.

Nu se evalueaza in nici un fel raspunsurile, ci doar se consemneaza pe o tabla sau pe o foaie de hartie. Urmeaza apoi perioada de reflectie si de ordonare a listei, sarcina care se incredinteaza tot grupului. Aceasta tehnica poate fi recomandata acolo unde:

- apar probleme sensibile sau controversate si se impune o explorare a situatiei;

- se impune incurajarea participarii la discutie a unor cursanti mai timizi sau mai ezitanti

- se doreste recoltarera rapida a cat mai multor sugestii.

Exemplu :

Grupul de 6-8 subiecti se aseaza in semicerc cu fata catre tabla / flip-chart. Liderul grupului, formatorul, ii informeaza despre scopul intalnirii.

Pe tabla se scrie tema discutiei: MANCARE;

Fiecare participant spune cate un cuvant legat de acest titlu (ex.: foame, paine, fructe).

Nimeni nu este nevoit sa-si apere punctele de vedere, fiecare  fiind incurajat sa participe oricat de ciudate ar fi opiniile lui..

Un observator noteaza, separat pe o foaie de hartie, tot ce se spune si fara comentarii.

La sfarsit se noteaza pe tabla raspunsurile in ordinea in care au fost exprimate parerile, apoi formatorul le grupeaza astfel incat raspunsurile sa se subsumeze mai multor idei ca:

Toti oamenii mananca;

Alimentele sunt foarte variate;

Preferintele / aversiunile alimentare sunt foarte variate;

Mancam pentru ca ne este foame etc.

Aceasta prima parte a brainstormingului nu are rolul de a gasi solutii la o problema data, ci acela de a sparge gheata si de a investiga atitudini, opinii privitoare la aceasta tema. Este de asemenea o buna metoda de a obtine idei de la care sa inceapa apoi discutiile.

Jocul de rol

Presupune prezentarea unei scurte scenete, realizata spontan prin care  se descriu situatii posibile de viata. Uneori e mai usor sa imitam pe altii decat sa ne exprimam propriile noastre idei sau sentimente.Aceasta tehnica este eficienta dar totodata greu de stapanit.

Ea impune:

- utilizarea voluntarilor ( nu poate fi obligatoriu), a celor care sunt mai energici si mai extravertiti;

- implicarea si a instructorului intr-unul dintre roluri;

- asigurarea in prealabil a unui sumar scenariu sau a unor idei de pornire;

- utilizarea unei minime recuzite: palarii, carti de joc cu nume scrise pe ele, peruci

- obtinerea unor momente hazlii daca se poate

- impartirea grupului in grupe mici ( eventual perechi in care fiecare sa aiba rolul sau) in

acest fel eliminandu-se sentimentul de jena de a se afla in fata clasei sau grupului mai mare.

Exemplu :

Personaje: trei personaje interpretate de cursanti.

Scenariu: Andrei, 13 ani, scund si gras, mananca multe dulciuri, paine, nu face miscare, complexat de felul in care arata si de faptul ca nu-si poate face nici o prietena. Stefan, prieten cu Andrei, ii procura uneori dulciuri sau mancare in schimbul altor servicii. Victor, prieten cu Andrei, incearca sa-l convinga ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare si sa faca sport. Intr-o zi Andrei ii cere lui Stefan sa-i cumpere prajituri in schimbul colectiei de timbre. Victor se opune si incearca sa le explice ca nu procedeaza corect.

Cursantii implicati in jocul de rol trebuie sa aduca argumente pro si contra solicitarii pe care Andrei i-o face lui Stefan.

Ce ar trebui sa spuna Victor astfel incat Andrei sa inteleaga ca greseste ?

Ce ar trebui sa spuna Andrei inainte si dupa ce ar putea fi convins de Victor ?

Ce argumente ar putea oferi Stefan pentru a obtine timbrele ?

Exercitiul da posibilitatea tinerilor sa demonstreze in ce fel percep si inteleg relatia dintre alimentatie si sanatate;

Formatorul poate modifica / alege un alt scenariu pentru jocul de rol;

La sfarsitul exercitiului formatorul are obligatia sa sintetizeze observatiile si sa formuleze concluzii pe care sa le ancoreze de informatia transmisa in cadrul activitatii.

Analiza  de caz

Analiza de caz sau de situatie este o povestire imaginara care permite cursantilor  sa ia o decizie privind modul in care o persoana ar   trebui sa actioneze sau sa raspunda si ce consecinte ar putea sa aiba aceste actiuni.Se evita referirea cursantilor la propriile lor experiente, ceea ce poate fi stanjenitor pentru ei la un moment dat.

Exemplu Exercitiul « Arborele cauzal »

Scop : a-i deprinde pe tineri sa faca o analiza rapida si sa identifice problema intr-un timp scurt.

Instructaj: Discutati despre modul in care, in activitatile pe care fiecare le desfasoara se regasesc obiective imediate, pe termen scurt care la randul lor sunt conditii pentru atingerea unor scopuri mai indepartate (ca de exemplu dau teza astazi si am in vedere obtinerea unei diplome in viitor). De multe ori copiii din centrele de plasament considera ca singura cauza pentru care ei nu pot face  anumite lucruri este lipsa banilor si sunt cantonati in aceasta concluzie.

Istorioara

'Paul se duce la ora 16:00 sa rezolve o problema la biroul fortelor de munca si functionara ii spune ca nu mai este program cu publicul. Paul pierde ajutorul de somaj pe luna respectiva. Haideti sa analizam impreuna motivele pentru care Paul nu a ajuns la timpul potrivit pentru a obtine ceea ce dorea.'

Faceti rapid un tur de masa intrebandu-i pe tineri de exemplu de ce cred ei ca Paul, un personaj imaginar, nu a ajuns la timp la o intalnire pe care si-o programase. Utilizati plansa notand in mijlocul ei problema si incercand sa raspundeti la intrebare notand in partea de jos a cadranului motive invocate de tineri. Deci intrebarea care va trebui sa va ghideze este permanent DE CE? Pentru o abordare eficienta si o buna planificare trebuie inceput cu problemele marcate cu steluta, consecintele mascand uneori cauzele reale care le-au produs.

Practicand acest exercitiu se poate ajunge la punctul cu care ar trebui sa inceapa orice planificare, astfel incat obiectivele sa poata fi atinse in timp util si cu maximum de eficienta. Acest exercitiu poate fi urmat de o planificare a activitatilor incepand cu ultimul nivel ale schemei:  pasii corecti pe care personajul ar trebui sa-i urmeze pentru a-si atinge obiectivul de a ajunge la timp la intalnirea cu functionarul de la Fortele de Munca.


LOGICA PROGRAMARII PARTICIPATIVE

ESTE IMPORTANT SA SUBLINEIM FAPTUL CA O PLANIFICARE (PROGRAMARE) EFICIENTA ESTE RODUL UNEI ACTIVITATI CONCERTANTE , DE ECHIPA, INTERDISCIPLINARA.

PROIECT/PLAN

Ceea ce ne propunem sa facem la un moment dat. Tot ceea ce omul doreste sa modifice intr-un anumit sens. Proiectul este ansamblul actiunilor cara sa va permita, intr-un interval de timp, cu mijloace date, sa treceti de la o situatie problematica A la o ameliorare-B

Planificare

Actiunea de a prevedea si de a organiza o suita de actiuni pe care dorim sa le implinim pentru atingerea unui rezultat.

Programarea este o suita logica si metodica de etape care sa permita, plecand de la observarea unei situatii, propunerea unui anumit numar de activitati pertinente, coerente, si planificate in vederea ameliorarii acestei situatii.Pentru siguranta caracterului metodic al procesului de planificare  ne propunem dscrierea celor 5 faze successive si ordonate.

Cele 5 faze:

Observarea, evaluarea

Analizarea problemelor

Planiifcarea obiectivelor si stabilirea strategiei

Planul de actiune

Evaluarea planificarii

Fiecare etapa se prezinta astfel:

Obiectivele fazei: spre ce ne indreptam

Activitatile fazei: ansamblul actiunilor desfasurate pentru atingerea obiectivelor

Rezultatele fazei: descriu ceea ce activittaile ar trebui sa determine. Aceste rezultate permit stabilirea succesiunii fazelor

Obiectivele fazei 1.

Stabilirea unei viziuni globale asupra situatiei copilului si a factorilor de influenta asupra acesteia. Identificarea acestora precum si a problemelor, a resurselor si a capitalului de cunoastere ar putea atenua consecintele sau rezultatele problemei.

Activitatile  fazei 1

Colectarea de date dupa 3 axe:

Nevoi         /               cereri               /                 resurse si competenta

Nevoile

Sunt  probleme observate de profesionisti insa nu doar observatia este instrumental de studiu ci si alte metode de cercetare.

Cererile

Sunt expresia unor probleme traite de  tanar

Resursele si savoir-fair

Competentele dezvoltate de profesionisti si de catre tanar in vederea atenuarii problemelor

            Cerere exprimata de tanar


                                                                       Campul problemelor care

                                                                       sa devina subiectul unui

                                                                       plan de asistenta


Nevoile observate

De profesionisti                                                                                                                        Resurse si competenta

In etapa de explorare, de evaluare, timpul limitat si nevoia obtinerii unor date cu acuratete fac ca aceste evaluari sa fie realizate de profesionistii ehipei interdisciplinare  in urma observatiilor sau aplicarii altor metode de cercetare in contactele directe cu tanarul beneficiar. Pentru stabilirea nevoilor autentice este necesar un demers empiric dar si riguros de culegere a datelor toate aceste fiind confruntate cu observatiile profesionistilor.

Cum sa formulam problemele

Exista o tendinta generala de a exprima problemele observate sau identificate in termenii absentei unei solutii deoarece , in general, o persoana care formuleaza de obicei o problema o face ghidata de experienta personala . Ori, problemele trebuie formulate ca o descriere a situatiei in care tanarul resimte o dificultate, o jena, o insatisfactie, o frustrare chiar intr-o situatie data, bine delimitata.

Formularea trebuie sa fie precisa, nuantata si sa dea indicatori de timp, populationali, de grup tinta, de loc.

Spre exemplu: 

Intr-o comunitate se formuleaza o problema "Nu este apa".

Ce se constata "Este apa,  insa aceasta nu este potabila"

In continuare se reformuleaza problema "Nu este apa potabila"

Ce se constata    "Este apa potabila insa nu regulat"

Nu este apa potabila regulat

Anumite persoane au apa potabila regulat insa ele se aprovizioneaza din amonte sau centrale de apa, sursa.

Este dificil pentru persoanele care locuiesc departe sa ia apa direct de la sursa

Ori, problema este reala doar in perioadele de mare seceta sau calamitate

Concluzia in urma demersului logic

In timpul sezonului de secetos, pentru persoanele care locuiesc departe de sursa de apa sa aiba acces in mod regulat la apa potabila.

Sinteza datelor culese la evaluare

Nevoi

Cerere

Cunoastere/resurse, competente

Probleme

Observate de profesionisti

Formulate de tanar

Ce exista local

De aici pleaca planul

Deseori avem tendinta de a identifica problemele prioritare ca fiind cele mai grave. Ori, daca gravitatea este o problema de priorizare, xista si alte criterii de care trebuie tinut cont: frecventa problemei, amploarea, evolutia, prognosticul, impactul psihologic, social, economic. Daca abordezi problema din toate punctele de vedere, daca un tanar vi fi acompaniat sa castige anumite deprinderi de viata acest lucru va diminua efectele negative pe termen lung?

Rezultate ale etapei de observare-evaluare: echipa de profesionisti are o viziune clara a situatiei, o viziune descriptive si sistemica

Un anumit numar de probleme sunt identificate si listate 

O problema (absenta unei deprinderi sau competente) este enuntata si este stabilita prioritatea.

ANALIZAREA PROBLEMELOR

Obiective:

a. Identificarea, analizarea si validarea cauzelor, efectelor si mecanismelor determinante ale problemei prioritare

b. Identificarea nevoii

Arborele causal

Reprezentarea grafica sub forma de arbore si trunchiul simbolizand problema, radacinile cauzele si ramurile efectele pe care le produc.

Arborele se imbogateste direct proportional cu compozitia grupului care analizeaza care poate fi constituit din profesionisti, tineri, parinti, etc.

Operational cauzele pot fi grupate in familii. Aceste familii determina numarul de radacini generale, nu mai mult de 3-4.

 

                     Efect                                          efect                              efect                          efect                                efect


 Efect                                         efect1                                              efect2                                              efect3                                            


                                                                                                         PROBLEMA


            Cauza directa 1                                                                                                                     Cauza directa 2


                       De ce?                                                                                                                            De ce ?

  Cauza cauzei 1                         cauza cauzei 1                                                      cauza cauzei 2                                 cauza cauzei 2


           De ce?                                     De ce?                                                               De ce?                                             De ce?

Cauza                cauza           cauza                     cauza                                    cauza                      cauza                   cauza                cauza        

In acest stadiu problema se poate nuanta:

Se pot stabilii sau formula anumiti  indicatori care sunt variabile ce au ca obiect masurarea si aprecierea unei stari de fapt, a unei evolutii.

Arborele te ajuta sa stabilesti mai usor indicatorii

Arborele poate nuanta problemele, le poate reformula, poate reorganiza cauzele si efectele

Tabel recapitulativ

Cauzele

Argumentarea

indicatorii

Sursa

Se  identifica o data cu construirea arborelui

Informatie ca aceasta cauza sa existe

Permite masurarea amplorii cauzei

Unde este posibil sa gasesti valoarea indicatorului

Costurile de reintegrare sociala sunt foarte mari

Cu salariul existent nu se pot acoperii costurile de intretinere

Costul propriuzis/salariu mediu

Costul respectiv este disponibil in statisticile primariei sau caietul administrativ al imobilelor. Salariul mediu este obtinut din statistici nationale

Exemplul 2

CAUZE

ARGUMENTE

INDICATORI

SURSA

Se  identifica o data cu construirea arborelui

Informatie ca aceasta cauza sa existe

Permite masurarea amplorii cauzei

Unde este posibil sa gasesti valoarea indicatorului

Oamenilor le este teama de tinerii cu deficiente

Cand merg  pe  strada in compania lor, copiii ii evita, adultii intorc capul

NUmarul de personae care ar declara ca au o anumita teama de persoanele cu disabilitati

Anchete de tip sodaj de opinie in comunitate. Daca nu exista, ea poate fi organizata special pentru a obtine datele necesare.

Obiectiv 3

Stabilirea unei piramide a obiectivelor

Stabilirea obiectivelor generale, intermediare si specifice

Pentru obiectivele specifice definiti cateva activitati generice si rezultatele asteptate

Obiectivul general este direct formulat de o maniera pozitiva plecand de la problema.

Problema                                                                                                                   Obiectiv general

Tinerii cu dizabilitati nu au suficiente                                                         Ameliorarea deprinderilor de viata si de integrare ale

deprinderi pentru a se integra social                                                                     tinerilor dintr-o anumita comunicare

                                                                                                                                

Piramida strategiei                                           Ameliorarea integrarii tinerilor cu dizabilitati


                                  Imbunatatirea deprinderilor de                                                                                Sensibilizarea comunitati cu privire

                        viata independenta a tinerilor cu dizabilitati                                                                               la problemele acestor tineri


Imbunatatirea accesibilitatii                                            Imbunatatirea scolarizarii                                                    Ameliorarea accesului la

Tinerilor la servicii de socializare                              tinerilor ci dizabilitati in domeniul                         profesionale si de imbunatatire a

Deprinderilor de viata                                             deprinderilor comune de auto-gospodarire

                                   Pregatirea personalului de                        Stabilirea unei curricule de                     Achizitionarea de echipamente  

                                               Specialitate                                              invatare                                          


Stabilirea unei retele de apartamente

si asistenta in aceste locuinte pe o

perioada de autonomizare

                                  

La sf. activitatilor de formare toti tinerii vor stapani deprinderi de auto-gospodarire      La sf.programului 8 tineri cu dizabilitati au

                                                                                                                                              competente si un loc de munca

                    


                                                                Jocurile

Jocul este definit ca   «  .divertisment, recreatie bazata pe diferite combinatii de calcul sau hazard. Jocul de voie activitatii sa se manifeste. Legile si uzantele jocului : este suficient sa le cunosti si sa le aplici in mod inteligent. Ele nu-l stingheresc decat pe neindemanatici care se incurca in reguli, pe prosti care le ignora sau pe imbecili care le cred absolute » ( Dictionarul Larousse ).

Fiind creatii sociale prin excelenta, este evident ca jocurile ajuta in procesul de socializare.

Toti specialistii sunt de acord ca activitatea lidica are efecte pozitive asupra creativitatii, imbunatatirii flexibilitatii si adaptarii la nou. Jocurile didactice pot fi folosite si la : cunoasterea reciproca in cadrul grupului, educarea tolerantei, evitarea excluderii, asumarea responsabilitatii, stimularea comunicarii.

Tipuri de jocuri :

Execitiu individual cu rol de a-i obisnui pe copii si tineri cu dialogul interior, le incurajeaza spiritul critic, puterea de introspectie si concentrare.

Jocul de confruntare :  in care se poate favoriza un anumit tip de comportament, anumite strategii. Cei care pe practica corect vor castiga. Jocul are nevoie de un regulament clar si de un arbitru corect. La sfarsitul jocului, castigatorii vor primi un premiu simbolic.

Jocul de simulare : folosit pentru a invata anumite modele comportamentale si procese pe care obisnuieste cineva sa le foloseasca intr-un rol specific, real sau simulat. Este un model de realitate care permite participantilor sa experimenteze limitele si sa descopere aspecte noi.

Jocul trebuie urmat de o discutie evaluativa asupra semnificatiei jocului si asemanarilor-deosebirilor dintre acesta si viata reala.

Practicarea deprinderilor

Exemple ( Din ghidul Programelor Casey )

Tineri care sunt deja in posesia propriului carnetel de bucate si adauga retete pentru a le folosi atunci cand se vor muta in propria lor casa.

Tineri care merg in mod curent sa cumpere diferite produse pentru nevoile centrului de plasament sau pentru propriile nevoi.

Tineri care ajuta la rezolvarea unor sarcini gospodaresti.

Tineri care economisesc bani cu scopul de a cumpara ceva in viitor.

Asemenea deprinderi trebuie incurajate.

Alte tehnici care pot fi utilizate:

Folosirea unor grile cu raspunsuri de tipul adevarat / fals

Desene care sa poata fi comentate

Informatii utile sub forma unor pagini separate ce vor fi inmanate cursantilor

c. Utilizarea  resurselor existente, locatii ce pot fi utilizate, costuri ale formarii de deprinderi. 

Conform cerintelor formulate prin standard, "activitatile de deprinderi de viata se pot desfasura atat in mediu institutional cat si in mediu deschis. Acesta din urma este de preferat, favorizand experienta sociala si deschiderea catre comunitate, experienta, invatarea prin actiune "

Fara dotarile corespunzatoare, un programul referitor la "Cunostinte de baza pentru gatit" nu ar putea fi aplicat in mod eficient. Este nevoie de amenajarea unei mici bucatarii, cu consumabile de rigoare, asemanatoare celei din familie care sa poata fi folosita de grupuri mici de tineri sau chiar individual.

De mentionat modul in care unele proiecte desfasurate au surmontat asemenea dificultati, apeland la mijloace simple, necostisitoare dar pornind de la folosirea imaginatiei educatorului, uneori ajutata si de imaginatia clientilor ( copii ).

Organizarea unor proiecte de formare sau de dezvoltare a deprinderilor presupune si existenta unor fonduri minimale care sa permita procurarea consumabilelor necesare sau asigurarea mobilitatii necesare a cursantilor.

Responsabilul de caz trebuie sa aiba studii superioare socio-umane si experienta practica in domeniul protectiei copilului si familiei - inclusiv in domeniul protectiei si asistentei copilului cu dizabilitati.

Resursele de baza oferite inainte de trecerea la viata independenta

Adolescentii trebuie sa aiba anumite resurse de baza inainte de trecerea la viata independenta. Resursele necesare includ:

. o varianta de locuire

. o sursa de venit

. posibilitatea de a-si permite sa beneficieze de servicii medicale

. o relatie pozitiva cu cel putin o persoana adulta care recunoaste punctele

tari ale tanarului, intelege nevoile tanarului si se angajeaza sa-1 ajute sa

treaca spre viata independenta

. informatii despre resursele pentru copii

. transport pe care sa si-1 permita si pe care sa stie cum sa-1 foloseasca

. surse de cumparare a produselor de baza la preturi mici

. informatii despre propria persoana si despre familie si date de identificare

. numele diferitelor orientari religioase, daca doreste

. surse de petrecere a timpului liber cu costuri reduse sau deloc

. cunoasterea a ceea ce are de facut in caz de urgenta

. accesul la grupuri de prieteni cu comporamente pozitive

. cunoasterea sistemului juridic pentru adulti

. accesul la mijloace de recreere

. cunoasterea sistemului de protectie a persoanelor adulte

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SERVICIULUI SDVI

Organizarea serviciului SDVI se poate realiza atat la nivelul serviciului public specializat cat si la nivelul OPA.

Metodologia de organizare a serviciului, descrisa mai jos, se refera in primul rand la organizarea serviciului in cadrul SPPC. La nivelul OPA, organizarea unui astfel de serviciu trebuie sa tina cont de normativele de personal si atributiile descrise in acest capitol.

La nivelul SPPC, organizarea serviciului se va realiza dupa cum urmeaza:

Recrutare de specialisti : in cadrul serviciului vor activa specialisti din domeniile: asistenta sociala, psihologie, psihopedagogie si medical; specialistii trebuie sa aiba experienta in domeniul protectiei copilului, ingrijirii copilului institutionalizat si cunstinte aprofundate in domeniile specifice.

Activitatile de depridneri de viata independenta pot face obiectul activitatii unui centru specializat sau progam specializat pentru atingerea acestui tip de obiective specifice sau pot fi desfasurate in cadrul centrelor de plasament, centrelor de zi, apartamentelor de tip familial si altor servicii deja existente.

Elaborarea propunerii de modificare a organigramei, statului de functii si a Regulamentului de organizare si functionare a institutiei; propunerea trebuie avizata de Colegiul Director si inaintata spre aprobare Consiliului Judetean.

Aprobarea modificarii organigramei, statului de functii si a regulamentului de organizare si functionare a institutiei; angajarea personalului urmarindu-se criteriile mentionate la recrutare; pregatirea personalului.

Dimensionarea serviciului, din punct de vedere al numarului personalului angajat, trebuie realizata in urma analizei de nevoi. In vederea realizarii acestei analize se vor lua in considerare cu prioritate numarul copiilor institutionalizati, numarul institutiilor si rata de incarcare copil/ educator sau copil/ asistent social la nivelul centrului de plasament.

Indiferent de dimensionarea serviciului, SPPC trebuie sa depuna eforturile necesare optimizarii raportului copil/refernt de formarela nivelul fiecarui centru de plasament.

Serviciul actioneaza pe baza interventiei individualizate, structura serviciului fiind in acest mod flexibila pentru a raspunde nevoilor clientului, (vezi principiul interventiei personalizate).

Astfel, in cadrul serviciului va activa un grup de specialisti cu functia de supervizori a echipei de implementare a PIS.

In desemnarea responsabiliulor, coordonatorul SDV va lua in considerare: expertiza profesionala necesara unui manager caz si unui responsabil de caz, numarul de cazuri din responsabilitatea acestuia (12 conf standardului), complexitatea cazuisticii respective, relatia sa cu copilul si familia, colaborarea cu reteaua de servicii si cunoasterea in ansamblu a problematicii respective.

           

FORMAREA DE PERSONAL

Cum sunt identificate nevolie de formare ale profesionistilor ? (Cazuri, exemplificari)

Este desigur necesara formarea profesionistilor atunci cand exista indicatori masurabili care semnalizeaza o nevoie intr-o anume directie (de ex. :  ½ din clientele unui serviciu pentru deprinderi de viata au cel putin un avort, si ¼  au doua avorturi. Este indicata in acest caz  o formare a profesionistilor in consiliere si planning sexual, in consiliere pe teme de viata de cuplu, etc.)

Este important pentru toata lumea sa inteleaga ca specialistii din domeniul social sunt oameni cu sentimente, conduite si valori proprii. Clientii acestor specialistii sunt adesea persoane dificile, agresive, in suferinta, anxioase, victime ale abuzurilor s.a.m.d.

Este de aceea foarte important ca munca lor sa se desfasoare intr-un cadru sigur si securizant. Cind acest cadru este slab si nesigur este limpede ca exista o nevoie de formare caci nu se pot rezolva toate problemele doar prin intermediul superviziei.

Cu toate acestea, pentru a putea face fata complexitatii muncii cu copii si tineri institutionalizati / ocrotiti in sistemul de protectia copilului, profesionistii dezvolta o serie de strategii de  functionare si adaptare. Este in acest caz necesara o formare pe problematica aparuta. Cel mai adesea este vorba de folosirea cu precadere a catorva mecanisme de aparare specifice in domeniul social.

Mecanisme specifice de adaptare ale profesionistului care semnalizeaza nevoia si obiectivele formarii:

Identificarea cu clientul

Sunt atribuite clientilor sentimentele si atitudinile profesionistului. Sunt asteptate de la client capacitati nerealiste de redresare si rezolvare a problemelor ( "Imediat ce termina scoala profesionala isi va gasi o slujba si noi il vom putea integra in societate." "Nu cred ca un tanar asa de bun a putut face asa ceva"). Ca rezultat, vor aparea PPI - uri fara nici un fel de legatura cu realitatea sau cu adevaratele nevoi si posibilitati ale clientilor. De asemenea exista riscul de a forta clientul sa se angajeze in niste demersuri si scopuri diferite de resursele de care dispune si drept urmare vor urma noi esecuri care vor reduce si mai mult stima de sine si asa scazuta a respectivului si implicit spre o si mai proasta functionare.

Este evitata prin acest fenomen o reala acceptare a clientilor asa cum sunt ei in realitate.

Nu vor putea fi oferite in acest fel suficiente posibilitati de schimbare interioara si crestere/maturizare afectiva.

Este probabil ca mai tarziu cand asteptarile profesionistilor sunt (inselate) neindeplinite sa apara tendinta de respingere a clientilor.

Pe langa aceasta identificarea cu clientul duce la implicarea pana la epuizare a profesionistului. Inverstitia emotionala fara rezultat poate duce de asemenea la aparitia simptomului de incompetenta la profesionisti.

Exemplu: Un tanar client este concediat. Profesionistul incepe o lunga batalie cu angajatorii facand uz de toate parghiile. Clientul este din nou concediat. Profesionistul face el demersuri pentru angajare, se duce el sa vorbeasca cu alti patroni,  il impinge pe tanar de la spate si acesta este angajat in alta parte. Povestea se repeta. Si inca o data. Profesionistul nu mai vrea sa aiba de-a face cu acel client, vrea sa-i fie repartizat altuia sau si mai ine sa faca o munca de birou caci nu mai poate s-o ia din nou de la capat.

Minimalizarea suferintelor clientului

Apare din necesitatea profesionistilor de a se proteja de imaginea suferintei si esecului beneficiarului. Si in acest caz vor aparea PPI-uri nerealiste prin masurile care in cel mai bun caz vor ajuta clientul sa supravietuiasca in nici un caz nu vor contribui la cresterea si maturizarea sa pentru ca nu sunt legate de nevoile sale si nici de nivelul sau de dezvoltare.

Exemplu: Clientul se plange profesionistului ca nu poate face fata unui program de 8 ore intrucat are probleme cu coloana, cu inima, etc. Este stimulat de profesionist sa continue pt ca altfel ar fi lenes, puturos, neserios. Doar nu vrea sa strice bunatate de PPI?

Inlocuirea problemei

Se petrece atunci cand problemele sunt coplesitoare si par a nu avea nici o rezolvare. Profesionistul se concentreaza doar asupra unui aspect minor al problemei si se amageste cu gandul ca daca il va putea rezolva pe acesta atunci toate problemele vor disparea. Este stilul de lucru asa-zis pompieristic al solutiei salvatoare.

Eventual se va petrece o rezolvare pe termen scurt a problemelor dar acestea vor aparea in continuare la clienti.

Aceasta strategie are avantajul pentru profesionist ca-i da sentimentul ca a facut ceva si deci ca munca si investitia depusa se vede undeva. Cel mai adesea clientul a iesit deja din sistemul de protectie sociala atunci cand apare recurenta problemei si scapa oricaror statistici. De aceea este folositor sa existe o monitorizare post serviciu pe o perioada mai lunga de timp.

Acest mod de lucru apare adeseori din necesitati financiare - nu exista suficienti bani pentru a rezolva toate problemele si atunci este aleasa una care promite cea mai spectaculoasa rezolvare.

Exemplu: Un tanar este respins de la 20 de interviuri. Profesionistul se decide ca este vorba de hainele cu care se prezinta la interviu clientul. Face demersuri la diferite fundatii si obtine pentru tanar un foarte frumos costum de haine. La al 21 - lea interviu clientul este acceptat. Nimeni nu se mai oboseste sa-i explice profesionistului victorios ca tanarul nu a purtat hainele acelea la interviu.

4. Proiectia neajunsurilor

Profesionistii experimenteaza propriile lor neajunsuri atunci cand lucreaza cu clientii. Este foarte greu sa te raportezi la agresivitatea, negarea / minimalizarea sau incercarilelor de evadare ale clientilor din fata realitatii. Sentimentele profesionistilor de ineficienta sunt astfel intarite. In loc sa se raporteze la toate acestea ca la o situatie strict profesionala profesionistii ajung adesea sa se considere incapabili. Apare tendinta de a proiecta propriile lipsuri asupra colegilor sau clientilor. De aici rezulta o agresivitate crescuta. Adesea aceasta strategie se succede unei perioade de supraidentificare.

Exemplu: Un profesionist discuta cu un altul: "Normal ca nu pot sa-l invat ce trebuie pe acest tanar, mi-ar trebui mult mai mult timp si mai multi bani pentru asta"

Introiectia

Datorita haosului si dezorganizarii interne a clientului cu care se confrunta profesionistii se poate intampla ca aceasta sa se transmit a si sa se introiecteze la profesionist. Ca rezultat se poate intampla ca profesionistii in cauza sa aiba o activitate frenetica sau din contra sa fie blocati de neputinta. Cel mai adesea acest lucru se intampla atunci cand apar abuzuri sexuale.

Exemplu: In mijlocul unei reuniuni de lucru imediat dupa ce s-a ajuns la problema unui client victima a abuzului, toata lumea a inceput sa vorbeasca si sa se invinuiasca reciproc pentru lipsa de atentie, de grija, pentru ca ca nu au facut la timp demersurile potrivite, pentru ca nu si-au dat seama, etc. Comunicarea este haotica, nimeni nu asculta pe nimeni.Dupa lungi ore, sedinta s-a incheiat fara sa fie propusa nici o solutie.

Retragerea

Profesionisti se simt incapabili sa actioneze si asta duce la o retragere atat emotionala cat si fizica. Chiar si o intalnire cu clientul va fi evitata iar daca totusi clientul apare va fi evitata discutarea problemei importante. Aceasta strategie apare cel mai adesea atunci cand profesionistii stiu ca nu pot face nimic pentru a ajuta clientul.

Exemplu:   Clientul vine pentru a discuta despre termenul pe care il are pentru a-si gasi un job. La plecarea tanarului profesionistul realizeaza ca nici macar nu a adus vorba despre problema in cauza.

Reducerea complexitatii

Pentru a depasii problemele profesionale complexe profesionistul desface in bucati problema si apeleaza la o schema simpla de rezolvare astfel incat sa se potriveasca propriei scheme de rezolvare bazandu-se pe propriile premise. Se poate ajunge astfel la o functionare inrudita cu birocratia in care daca clientii nu indeplinesc conditiile unei scheme de functionare, punctul lor de vedere nu are nici o importanta.

Exemplu: Clientul a intarziat 20 de minute la intalnire. Inainte insa sa apuce sa explice de ce si cum, este dat afara si admonestat pentru neseriozitate.

Gandirea normativa si schimbarea de rol

Profesionistii ajung sa se bazeze in activitatea profesionala pe propriile norme si valori morale. Desigur insa ca, clientii pot avea alte valori si poate nu au integrat toate normele morale. Profesionistii pot aluneca foarte usor in roluri de salvator, acuzator, detectiv, s.a. Se ajunge astfel la un conflict de rol: clientul este cel care trebuie ajutat nu judecat sau acuzat si nici salvat. Daca interventia specialistilor are un rol pozitiv cu atat mai bine; nu trebue insa sa existe expectatii miracloase la fiecare caz si client.

Exemplu: Un profesionist explica clientului: "Nu are nici un fel de importanta in ce fel se poarta fratele tau cu tine, esti dator sa-l ajuti pentru ca sangele apa nu se face"

Aspecte simple de urmarit in cazul necesitatii unei formari:

 1. Frica profesionistilor de a fi expusi furiei beneficiarilor.

2. Stapanirea si continerea propriei agresivitati.

3. Manifestarea dorintei de a avea satisfactie sufleteasca si profesionala in lucru.

4. Sprijinul profesional pe care se pot baza profesionistii.

5. Sentimentul incompetentei.

6. Asumarea responsabilitatii.

7. Proiectarea responsabilitatilor.

8. Sentimentul de responsabilitate pentru tot ceea ce i se intampla clientului.

9. Probleme in demarcarea vietii personale de cea profesionala.

10. Autovictimizarea profesionistilor.

11. Ambivalenta afectiva fata de un client

12. Ambivalenta fata de propria pozitie.

13. Dorinta de a avea mai multe parghii de control.

Toate aceste probleme identificate (cel mai usor in reuniuni de echipa) pot indica chiar directii de actiune.

SUPERVIZARE

Este un proces prin care activitatea este mentinuta in standardele de calitate prin:

- sprijin informational;

- suport emotional;

- abordarea prin prisma teoretica a cazurilor;

- asigurarea unei "priviri obiective";

- posibilitatea de a reflecta asupra detaliilor cazului si a muncii in general;

- monitorizarea cazului.

In fapt, supervizarea este o modalitate de dezvoltare profesionala .

Prin supervizare angajatul se asigura ca ii sunt clare rolurile si responsabilitatile, ofera posibilitati de reducere a stresului profesional, dezvolta un climat potrivit pentru practica.

Principiile care stau la baza activitatii de supervizare sunt:

- se realizeaza in interesul clientului;

- este definita de politica institutiei;

- supervizarea inseamna impartirea responsabilitatii;

- este regulata si continua;

- implica management, dezvoltare, evaluare, mediere si sprijin;

- promoveaza practica competenta, controlabila si imputernicita;

- promoveaza practica antidiscriminatorie;

- este bazata pe principiile invatarii adultului.

Supervizarea indeplineste trei functii: formare, control/coordonare si de suport.

Exista modalitati diferite de realizare a supervizarii:

- supervizarea formala - structurata, focalizata si contextuala;

- informala - de cele mai multe ori functioneaza in situatiile de criza

- individuala - relatie directa supervizat - supervizor;

- de grup - fiecare membru al grupului invata din experienta celorlalti.

Exemplu:

"Cel mai des utilizata in cazul retelelor a fost supervizarea de grup, datorita numarului mare de lucratori sociali (20) si un singur supervizor. In intalnirile lunare de supervizare de grup fiecare lucrator social prezenta situatiile dificile cu care se contrunta. Toate aceste situatii erau dezbatute, fiind comparate cu experiente similare ale colegilor. In prezentarile cazurilor problema erau mentionate urmatoarele aspecte:

- situatia initiala a familiei;

- situatia actuala;

- in ce a constat interventia asistentului social;

- metode folosite;

- lectii invatate.

In intalnirile de grup au fost discutate si activitatile comunitare realizate de catre lucratorul social.

De asemenea, s-a considerat obligatorie consultarea supervizorului in momentele cheie ale cazului: preluarea informatiei, planificarea interventiei, inchiderea cazului. In etapa de interventie, supervizarea individuala s-a realizat numai la solicitarea lucratorului social.

Supervizarea de grup se concretiza cu completarea unui raport de intalnire, iar supervizarea individuala cu fisa de supervizare (atasa la dosar) si raportul de supervizare.

Intreruperea relatiei de asistare a familiei trebuie sa fie precedata de o perioada de pregatire si intarire a familiei. Familia este anuntata inaintea intreruperii relatiei de asistare. Aceasta decizie se ia prin consultare cu supervizorul si se concretizeaza in raportul de inchidere a cazului.

Orice caz poate fi redeschis in momentul in care situatia familiei impune aceasta decizie.

Glosar de termeni

ACLSA-Evaluarea Deprinderilor de Viata Ansell-Casey

A.N.P.D.C - Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;

C.P.C. - Comisia pentru protectia copilului;

D.G.A.S.P.C.- Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;

DVI-Deprinderi de viata independenta

S.P.A.S. - Serviciul public de asistenta sociala.

SDVI - Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independent

Ancheta sociala este evaluarea asistentului social si se realizeaza in urma vizitelor la domiciliul familiei si interviurilor pe care acesta le va purta cu membrii familiei, rudele, vecini, prieteni apropiati ai familiei si alte persoane ori profesionisti din reteaua sociala a familiei. Se recomanda ca o parte din interviuri sa se realizeze in echipa, de catre un asistent social si un psiholog sau un alt membru al echipei pluridisciplinare. specialitate elevilor cu dizabilitati integrati individual in scoala de masa in vederea depasirii dificultatilor de invatare si de integrare socio-profesionala.

Copil - persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, in conditiile legii;

Contractul cu familia este un document incheiat intre familie si institutia responsabila care prevede scopul, responsabilitatile, obiectivele si activitatile incadrate in timp, necesare implementarii planului personalizat de servicii. El cuprinde clauze comune, conditii de modificare sau reziliere si semnaturile partilor implicate.

Familie - parintii si copiii acestora;

Familia extinsa cuprinde rudele copilului pana la gradul al IV-lea inclusiv.

Familie substitutiva - persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului;

Fisa de inregistrare a copilului este prima fila din dosarul copilului care cuprinde datele de identificare ale copilului si parintilor sau reprezentantilor sai legali.

Fisa psihologica este un instrument de inregistrare a rezultatelor psihologice si de redare intr-o maniera sintetica a profilului psihologic al copilului.

Genograma este reprezentarea grafica a "arborelui genealogic' pe trei generatii.

Managerul de caz este un profesionist din aria protectiei copilului, cu experienta practica bogata si cu abilitati de coordonare, analiza, sinteza si monitorizare. Acesta este responsabil, conform standardului minim de calitate pentru managementul de caz publicat 2004 de realizarea si implementarea PIP (Planul individualizat de protectie pentru copiii cu masura de protectie). Pentru copiii fara masura de protectie se elaboreaza un plan de servicii care sa previna separarea copilului de familia sa.

Planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psiho-sociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii acelui copil care a fost separat de familia sa, intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai scurt timp posibil;

Planul de servicii - documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii serviciilor si

prestatiilor, pe baza evaluarii psiho-sociale a copilului si familiei, in vederea prevenirii separarii

copilului de familia sa; reprezentant legal al copilului - parintele sau persoana desemnata potrivit legii sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de copil;

Raportul de evaluare complexa reprezinta analiza si sinteza tuturor informatiilor referitoare la caz si a recomandarilor membrilor echipei pluridisciplinare precum si propunerea de incadrare intr-un grad de handicap si orientarea scolara si profesionala.

 

Abandon (nevroza de ~): nevroza dcu tulburari care au ca obiect mai ales relatiile afective precoce. Aceasta nevroza se caracterizeaza clinic  printr-un sindrom asociant : angoasa, agresivitate si depreciere de sine. Aviditatea afectiva a subiectului suscita mai devreme sau mai tarziu la cei carora li se adreseaza, o atitudine de respingere. Se manifesta din copilarie dar se manifesta de fiecare data cand o imprejurare de viata trezeste sentimentul de frustrare si abandon.

Abuz: atingerea integritatii corporale sau psihice a unei persoane. 

Activitate - pasivitate: una din perechile de contrarii fundamentale din viata psihica. Exprima tipuri determinate de scopuri pulsionale. Din punct de vedere genetic, opozitia activ-pasiv este primordiala in raport cu opozitiile ulterioare in care ea se integreaza.

Act ratat: act in care rezultatul urmarit explicit nu este atins, ci inlocuit printr-un altul. Se va vorbi de acte ratate nu pentru a desemna ansamblul rateurilor de vorbire, memorie sau actiune, ci avand in vedere actele pe care subiectul este in mod obisnuit capabil sa le faca si al caror  esec este tentat sa il atribuie doar neatentiei sau intamplarii.

Adaptare: proces dinamic de schimbare, dezvoltat in mod voluntar sau involuntar in scopul replasarii organismului intr-o pozitie mai avantajoasa fata  de mediul sau intern sau fata  de mediul inconjurator, care presupune capacitatea de a invata.

Afect: orice stare afectiva neplacuta sau placuta, difiuza sau precizata, care apare fie ca o descarcare masiva, fie ca o tonalitate generala.

Agresivitate: tendinta sau ansamblu de tendinte care se actualizeaza in conduite reale sau fatasmatice ce tintesc sa faca rau altuia, sa distruga, sa constranga, sa umileasca etc. Are multe modalitati, in fapt nu exista conduita, fie ea negativa (refuzul ajutorului) sau pozitiva, simbolica (ironia) sau efectiv realizata (agresiunea fizica) care sa nu poata functiona ca agresiune.  

Alterare a eului: ansamblu de limitari si atitudini anacronice dobandite de Eu in cursul etapelor conflictului defensiv si care au consecinte defavorabile asupra posibilitatilor sale de adaptare.

Ambivalenta: prezenta simultana in relatia cu acelasi obiect a unor tendinte, atitudini si sentimente opuse, in primul rand, dragoste si ura.

Anorexia nervoasa: se carcterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala normala minima.

Anxietate: emotie generata de anticiparea unui pericol difuz, greu de prevazut si controlat; se transforma in frica in fata unui pericol bine identificat. 

Anxietate de separare: Se caracterizeaza printr-o anxietate excesiva si inadecvata dezvoltarii in legatura cu separarea de casa sau de cei de care copilul este atasat.

Aparat psihic: termen ce subliniaza caracteristici atribuite psihismului, capacitatea acestuia de a transmite si transforma o energie determinata si diferentierea sa in sisteme sau instante.

Aparare: ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare susceptibila  sa puna in pericol integritatea si constanta individului.

Atentie: capacitatea de a ne concentra de o maniera sustinuta asupra unui anumit stimul sau activitati; perturbarea in atentie se poate manifesta printr-o distractibilitate facila sau dificultate in realizarea sarcinilor sau in concentrarea in activitate.

Atasament: relatie intre indivizi, fondata pe calitati esential apetitive; este unul din  fundamentele legaturilor familiale si sociale. Este o forma primara a legaturii sociale, exprimata ca o trebuinta innascuta de a fi aproape de mama si oarecum independent de cautarea satisfacerii alimentare.

Autoerotism: satisfactie sexuala obtinuta de subiect cu corpul sau, fara a avea un partener.

Autoevaluare: tehnici de evaluare a individului de catre el insusi care pot fi subiective sau combinate si se pot aplica la orice stare, activitate sau comportament. Chiar si atunci cand este nerealista sau deviata, evaluarea subiectiva poate fi lamuritoare pentru un observator din exterior.

Autonomia: dobandirea de catre un grup sau de catre un individ sau determinarea prin el insusi a propriilor reguli de conduita; rezulta din interiorizarea regulilor si valorilor; coreleaza cu construirea identitatii.

Autonomizare: procesul de castigare a autonomiei.

Balbism (balbaiala): deficienta a limbajului vorbit, caracterizata prin pierderea fluiditatii discursului, ezitari, tulburari de ritm, intreruperi repetate ale fluxului verbal si uneori, spasme ale muschilor respiratori si fonatori.

Beneficiu primar si secundar al bolii: prin beneficiu al bolii se intelege in general orice satisfactie directa sau indirecta pe care un subiect o obtine de pe urma bolii sale. Beneficiul primar este cel care participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactia aflata in simptom, fuga in boala, modificarea avantajoasa a relatiilor cu cei din jur. Beneficiul secundar se distinge de precedentul prin: aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a unei boli deja constituite; prin caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul simtomelor; prin faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare, mai degraba decat de satisfactii direct libidinale.

Bulimia nervoasa: se caracterizeaza prin episoade repetate de mancat excesiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate (de ex. varsaturile auto provocate, abuzul de laxative, diuretice sau alte medicamente, posturi sau exercitii fizice excesive.

Burn -out: epuizare psihica consecutiva cumularii unor lungi perioade de oboseala psihica.

Cenzura:  functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul pre-constient - constient.

Competenta: capacitate de a produce intr-un domeniu dat o anumita conduita.

Complex: ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intensitate afectiva, partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din istoria infantila. El poate structura toate nivelele psihologice: emotii, atitudini, comportamente adaptate.

Compulsiv: dpdv clinic, tip de comportament pe care subiectul il realizeaza datorita unei constrangeri interioare. Un gand (obsesie), o actiune, o operatie defensiva sau chiar o secventa complexa de comportamente sunt calificate ca fiind compulsive cand nerealizarea lor este resimtita ca trebuind sa conduca la o crestere a angoasei.

Cultura comunitatii: ansamblul de sisteme (economic, familial, politic, de control social, de mentinere a sanatatii, educational, religios), caracteristici si procese care determina functionarea unei comunitati date.

Dependenta: stare psihologica caracterizata prin: necesitate excesiva de a fi supervizat de cineva, comportament submisiv si aderent, frica de separare; autoperceperea faptului de a fi incapabil de o functionare adecvata, fara ajutorul altora.

Dependenta (de substanta): stare patologica pusa in evidenta de oprirea consumului de  substanta toxica, ceea ce provoaca simptomul de abstinenta. 

Deprinderi de viata individuala: comportamente automatizate care permit individului sa functioneze satisfacator fara acompanierea sau sprijinul cuiva; sunt abilitati care merg de la cele mai simple obisnuinte (spalat pe dinti), pana la comportamentele sociale complexe (a obtine un bilet la tren, chiar daca este coada etc.).

Deficienta: pierdere semnificativa sau dereglare de structura sau functie psihologica, fiziologica sau anatomica rezultand in urma unei maladii, a unui accident, dereglari evolutive etc.

Echipa interdisciplinara: grup format din mai multe tipuri de specialisti care colaboreaza in vederea atingerii unui scop comun, cu mijloacele specifice meseriei fiecaruia.

Educatie non-fomala, participativa: proces educativ care completeaza educatia scolara si care foloseste metode alternative; este continua, se desfasoara de-a lungul intregii vieti si se centreaza in principal pe implicarea practica in activitati.

Empatie: intuirea a ceea ce se petrece in celalalt fara a uita ca esti tu insuti; sesizarea cu cat mai multa exactitate a trairilor interne si a componentelor emotionale ale celuilalt ca si cum ai fi acea persoana. 

Encoprezis:  Eliminarea de fecale in locuri inadecvate.

Enurezis: Eliminarea de urina in locuri inadecvate.

Eul: concept care desemneaza in psihanaliza o instanta psihica deosebita de sine si supraeu. Se afla in relatie de dependenta atat fata de revendicarile sinelui, cat si fata de imperativele supar-eului si exigentele realitatii. Desi se afirma ca mediator, reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este relativa.

Fobie:  tulburarea prin care o persoana este in mod inadecvat anxioasa in prezenta unui anumit obiect sau a unei anumite situatii, pe care ea tinde sa o evite.                                

Independenta: situatie a unei persoane care judeca lucrurile, se bizuie pe propriile puteri si actioneaza independent, neinfluentata de altii; cu initiativa personala.

Identificare: proces inconstient prin intermediul caruia individul se transpune in locul altcuiva din ratiuni pe care le cunoaste; se caracterizeaza si diferentiaza de empatie prin nediferentierea de celalalt.

Maturitate: achizitia capacitatilor, intereselor, ierarhiei de valori si personalitatii specifice unei persoane sanatoase, normale, adaptate.  

Mecanisme de aparare specifice si de stiluri de a face fata:

Acuzarea refuzului ajutorului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin solicitare sau fabricarea de cereri repetate de ajutor care deghizeaza sentimentele de ostilitate sau reprosurile mascate fata de altii, care apoi sunt exprimate prin rejectarea sugestiilor, consiliilor sau ajutorului pe care-l ofera altii. Solicitarile sau cererile pot implica simptome somatice sau psihologice ori probleme de viata.

Afiliere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin intoarcerea spre altii pentru ajutor sau suport. Aceasta implica impartasirea problemelor cu altii, dar nu si incercarea de a face pe altcineva raspunzator de ele.

Agresiune pasiva: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea indirecta si neafirmata a agresiunii fata de altii. Exista o fatada de supunere evidenta care mascheaza rezistenta, resentimentul sau ostilitatea ascunsa. Agresiunea pasiva survine adesea ca raspuns la cererile de actiune sau executie independenta ori la lipsa de gratificare a dorintelor dependente, dar poate fi adaptativa pentru indivizii din pozitii de subordonare, care nu au alta modalitate de a-si exprima protestul in mod deschis.

Agresorul (identificare cu ~): mecanism de aparare in care subiectul, confruntat cu un pericol exterior, (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate) se identificacu agresorul sau, fie preluaind pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care il desemneaza.

Altruism: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a se dedica satisfacerii necesitatilor altora. Contrar autosacrificiului caracteristic uneori formarii reactiei, individul primeste gratificatie din raspunsul altora.

Anticipare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin experimentarea reactiilor in avans sau anticiparea consecinteelor unor posibile viitoare si luarea in consideratie realista a raspunsurilor sau solutiilor alternative.

Anulare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin cuvinte sau comportamente destinate sa nege sau sa corecteze in mod simbolic ganduri, sentimente sau actiuni inacceptabilie.

Autoafirmare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin exprimarea gandurilor si sentimentelor sale direct, intr-un mod care nu este coercitiv sau manipulativ.

Autoobservatie: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refelectarea la propriile sale ganduri, motivatii si comportamente, raspunzand adecvat.

Deplasare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin transferarea unui sentiment ori a unui raspuns la un obiect pe un alt substitut (de regula, mai putin amenintator).

Devalorizare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prinprin atribuirea unor calitati negative exagerate siesi sau altora.

Disociere: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi printr-o destramare a functiilor de regula integrate ale constiintei, memoriei, perceptiei de sine sau perceptiei ambiantei ori a comportamentului senzorial/motor.

Fantezie autista: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin visare excesiva, ca un substitut pentru relatiile umane, o actiune mai eficienta sau rezolvarea de probleme.

Formarea reactiei: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin substituirea de comportamente, ganduri sau sentimente diametral opuse gandurilor sau sentimentelor sale proprii, care sunt inacceptabile (aceasta survine de regula in legatura cu reprimarea lor).

Idealizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea de calitati pozitive exagerate altora.

Identificare proiectiva: ca si in proiectie, individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea, in mod fals, altuia, a propriilor sentimente, impulsuri sau ganduri inacceptabile. Contrar proiectiei simple, individul nu neaga complet ceea ce este proiectat. In schimb, individul ramane constient de propriile afecte sau impulsuri dar le atribuie in mod eronat altei persoane, ca reactii justificate. Nu rar, individul induce sentimente la altii, care mai intai au fost, in mod eronat crezuti a fi acolo, facand dificil de clarificat  cine, ce si cui a facut primul.

Intelectualizare: individul rezolva conflictul emotional sau stresorii interni sau externi prin uzul excesiv al gandirii abstracte sau fabricarea de generalizari pentru a controla sau minimaliza sentimentele deranjante.

Izolarea afectului: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin separarea ideilor de sentimentele asociate cu ele. Individul pierde contactul cu sentimentele asociate cu o anumita idee, de exmplu, un evenimet traumatic, in timp ce ramane constient de elementele cognitive ale acesteia, de exemplu, detaliile descriptive.

Omnipotenta: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sentimente si actiuni, ca si cum el ar poaseda puteri sau capacitati speciale si este superior altora.

Proiectia: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin atribuirea in mod fals altuia a sentimentelor, impulsurilor, sau gandirii proprii inacceptabile.

Rationalizarea: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin ascunderea  adevaratelor motivatii ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor proprii prin elaborarea de explicatii reasigurante sau care ii aduc beneficii, dar incorecte.

Refuz: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin refuzul recunoasterii unui aspect neplacut al realitatii sau al experientei subiective care ar fi evident altora. Termenul de "refuz psihotic" este utilizat cand exista o deteriorare severa a simtului critic.

Reprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin excluderea dorintelor, gandurilor sau exeperientelor deranjante dinconstiinta. Componenta afectiva poate ramane constienta, detasata de ideile asociate.

Scindare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin compartimentarea starilor afective opuse, dar este incapabil sa integreze calitatile pozitive si negative ale sale sau ale altora in imagini coerente, de ansamblu. Deoarece afectele ambivalente nu pot fi experimentate simultan, opiniile si expectatiile mai echilibrate de sine sau de altii sunt  excluse din constiinta emotionala. Imaginile de sine si de obiecte tind a alterna intre poli diametrali opusi: tandru, puternic, merituos, educat si generos in modexclusiv - sau rau, odios, manios, distructiv, respins, mizerabil, in mod exclusiv.

Sublimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin canalizarea sentimentelor sau impulsurilor potential dezadaptative intr-un comportament acceptabil social (de ex.: vine in contact cu arta sau cu sportul spre a canaliza impulsurile de furie distructiva.

Suprimare: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin a evita in mod intentionat sa sse gandeasca la problemele, dorintele, sentimentele sau experientele deranjante.

Trecerea la actiune (acting out): individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin actiuni, mai curand, decat prin reflectii sau sentimente.

Umor: individul rezolva conflictul emotional ori stresorii interni sau externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor.

Mutism:  absenta vorbirii, fie din cauza nedezvoltarii limbajului, fie din cauza inhibarii voluntare sau involuntare; nu presupune o tulburare cauzata de lezarea centrilor cerebrali ai limbajului. Se intalnesc cazuri de mutism complet in unele forme de psihoza si un mutism electiv, de origine nevrotica sau reactionala.

Mutismul electiv: Este caracterizat prin incapacitatea constanta de a vorbi in situatii sociale specifice in ciuda faptului ca vorbeste in alte situatii.

Nevoi speciale: cerintele unei persoane afectate de o deficienta, congenitala sau dobandita, temporara sau definitiva.                         

Nevroza: se refera la tulburari mintale care se caracterizeaza prin simptome mai apropiate de experienta normala (de exemplu: anxietatea).

Nevroza institutionala: ansamblu de tulburari mintale (nevrotice, psihotice) dobandit de individ intr-o institutie de gazduire dupa o anumita perioada de timp. Se adauga uneori la simptomatologia individuala. 

Normalitate: desemneaza de obicei, pe de o parte, conformitatea cu un tip mediu, pe de alta parte, absenta patologiei. Definierea normalitatii prin medie este de ordin statistic (de exemplu, varsta mintala normala, QI-ul normal). Riscul utilizarii acestei notiuni este de a considera media ca nnorma si valoare. Aceasta face ca anomalia (de exemplu: inima pe partea dreapta), singularitatea (culoarea pielii), dizidenta (apartenenta la o secta) sa fie cu prea multa  usurinta sa fie considerate anormale, si deci, patologice.

Pedofilia: activitatea sexuala cu un copil prepubecescent (in varsta de 13 ani sau mai putin); individul cu pedofilie trebuie sa fie in etate de 16 ani sau mai mult, cu cel putin 5 ani mai in etate decat copilul.

            Personalitate: se refera la calitatile comportamentale stabile ale unui individ intr-o mare varietate de circumstante.

Potential: posibilitate de dezvoltare, avand in sine toate conditiile esentiale pentru realizare; suma resurselor individului care pot fi utilizate la un moment dat.

Psihoza: se refera la forme severe de afectiune mintala, cum sunt tulburarile mintale organice, de exemplu: schizofrenia, tulburarile afective etc., caracterizate prin lipsa constiintei bolii si neputinta de a distinge intre experienta subiectiva si realitate.

Pulsiune: proces dinamic constand dintr-o presiune (incarcatura energetica, factor de motricitate) care face organismul sa tinda spre un scop.

Sanatate: opusul bolii (absenta bolii sau a infirmitatii - lipsa de dureri, disconfort si invaliditate); stare de bine, capacitate satisfacatoare  de munca si de relationare cu cei din jur, capacitate de a iubi si pe altcineva decat pe sine, fara simptome, fara conflicte mintale serioase; adaptare la mediu si situatii, putere de a accede la fericire; acceptare a sexualitatii si a altor forme de viata instinctiva care sa fie controlate de instante superioare ale psihismului; grad rezonabil de armonie interna si integrare a personalitatii, posibilitatea de a face fata unor exigente medii si de a fi socialmente acceptabil.

Sanatate mintala optimala: cea mai buna stare de sanatate posibila in conditiile existente.

Scor APGAR: Scorul Apgar este un test folosit pentru masurarea semnelor vitale ale unui copil la nastere. Dr. Virginia Apgar (1909 - 1974) a introdus scorul Apgar in anul 1952. Testul este util medicilor pentru a determina ce gen de asistenta medicala este necesara imediat dupa nastere pentru a a ajuta la stabilizarea unui nou-nascut. Scorul Apgar este folosit in intreaga lume pentru stabilirea starii de sanatate a unui copil la un minut si la cinci minute dupa nastere. Testul din primul minut masoara cat de bine a tolerat nasterea nou-nascutul. Cel facut la cinci minute masoara cat de bine se adapteaza copilul la mediul incojurator.

Scorul Apgar masoara cu 0, cu 1 sau cu 2 fiecare categorie, scorul total maxim ce poate fi atins fiind 10;

1. Ritmul cardiac: absent = 0, slab (mai mic de 100 de batai pe minut) = 1, ritmul potrivit (mai mult de 100 de batai pe minut) = 2;

2. Respiratie: absenta = 0, planset slab sau respiratie neregulata = 1, planset puternic = 2;

3. Tonus muscular: flasc = 0, anumite flexii = 1, miscare activa = 2;

4. Raspunsul la stimulare (asa numitul reflex iritabil): fara raspuns = 0, grimasa = 1, planset si miscare viguroasa = 2;

5. Culoare: pala sau albastrie = 0, culoare normala a corpului, extremitati albastrii = 1, culoare normala = 2.

Explicatii:  un scor Apgar de la 7 la 10 este normal si indica faptul ca nou-nascutul este intr-o stare buna. Un scor maxim (10) este ceva neobisnuit. Aproape toti nou-nascutii pierd un punct pentru ca au mainile sau picioarele albastrii. Un scor mai mic de 7  indica faptul ca micutul are nevoie de asistenta medicala pentru a fi stabilizat, iar personalul medical trebuie sa actioneze, spre exemplu, ajutand copilul sa respire.

Testul poate fi repetat dupa 10 minute sau mai tarziu pentru a vedea daca masurile luate de personalul medical au fost eficiente.   

Simptom: semn observabil care face trimitere la informatii ascunse,  despre care el sta marturie. Simptomul constituie un invariant si poseda o anumita putere discriminatoare.

Stima de sine: trasatura de personalitate in raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Functie a raportului dintre trebuintele satisfacute si ansamblul trebuintelor resimtite. Rezultat al comparatiei pe care o efectueaza subiectul intre ele insusi si alti indivizi semnificativi pentru el.

Stres:  notiune ce evoca multiplele dificultati carora individul se straduieste sa le faca fata si mijloacele de care dispune pentru a administra aceste probleme. Stimulari multiple care cer din  partea individului o energie psihologica sporita datorita unui efort de adaptare al carui cost poate fi si imediat si pe termen lung.

Subconstient: desi folosit adesea ca sinonim pentru inconstient, implica o diferenta de grad si nu de natura pentru starea constienta. Este mai degraba o stare de slaba constienta. Recent, termenul mai este folosit pentru a defini unele operatii subliminale de tratare a informatiei.

Substante Interzise: Legea, Lista

Suicid: ucidere de sine. Exista actualmente tendinta de a include in acesta notiune tentativa de suicid, santajul cu suicidul etc. Orice afectiune mentala este mai mult sau mai putin generatoare de sinucideri, in mod special, depresia, in care trecerea la act apare in functie de structurarea apararilor. Recidiva tentativei pune o problema grava d.p.d.v. preventiv: intre 10 si 15 la suta dintre subiectii care au comis una sau mai multe tentative de sinucidere, sfarsesc prin a se omori.

Tic: miscare involuntara brusca, rapida si repetatecare implica un ansamblu de muschi in legatura functionala. Este o anomalie a comenzii motorii care trebuie deosebita de alte forme de miscare anormala de natura neurologica.

Timiditate: incapacitatea de a trece la act in conduitele verbale, profesionale sau sexuale de o oarecare importanta.

Tulburare de personalitate: se refera la modele de comportament neadaptat profund implantate, ce se pot recunoste din perioada adolescentei sau mai devreme, si care se continua de-a lungul celei mai mari parti avietii adulte, cu toate ca adesea devin mai putin evidente la varsta medie sau inaintata; personalitatea este anormala, fie in ceea ce priveste echilibrul componentelor sale, calitatea si expresia lor, fie in ceea ce priveste aspectul sau total; din aceasta cauza clientul sufera sau face pe ceilalti sa sufere, existind un efect advers asupra individului sau societatii.

Tulburarea de personalitate paranoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de neincredere si suspiciune, intentiile altora fiind interpretate ca rau-voitoare.

Tulburarea de personalitate schizoida: este un model de comportament stabil si repetitiv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de expresie emotionala.

Tulburarea de personalitate schizotipala: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica un discomfort acut in relatiile intime, de distorsiuni cognitive sau perceptuale si excentricitati de comportament.

Tulburarea de personalitate antisociala: este un model de comportament stabil si repetitiv de desconsiderare si de violare a drepturilor altora.

Tulburarea de personalitate borderline: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica instabilitate in relatiile personale, imaginea de sine si afecte si impulsivitate marcata.

Tulburarea de personalitate  histrionica: este un model de comportament stabil si repetitiv de cautare a atentiei, care implica emotionalitate excesiva.

Tulburarea de personalitate narcisica: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica grandoare, necesitate de admiratie si lipsa de empatie.

Tulburarea de personalitate evitanta: este un model de comportament stabil si repetitiv de inhibitie sociala, de sentimente de inadecvare si de hipersensibilitate la evaluarea negativa.

Tulburarea de personalitate dependenta: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica submisivitate si aderenta in legatura cu necesitatea excesiva de a fi protejat de cineva.

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva: este un model de comportament stabil si repetitiv care implica preocupare de ordine, perfectionism si control.

Tulburarea de personalitate fara alta specificatie: este o categorie prevazuta pentru 2 situatii: patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar sunt prezente trasaturi ale mai multor tulburari de personalitate, insa nu sunt satisfacute criteriile pentru nici o tulburare de personalitate specifica si, in a doua situatie, patternul de personalitate al individului satisface criteriile generale pentru o tulburare de personalitate, dar individul este considerat a avea o tulburare de personalitate care nu este inclusa in clasificare (de ex.: tulburarea de personalitate pasiv agresiva). 

Tulburarea de miscare sterotipa: este caracterizata printr-un comportament motor non functional aparent impulsiv si repetitiv care interfereaza considerabil cu activitatile normale si uneori poate duce la leziuni corporale.

Tulburarea reactiva de atasament a perioadei de sugar sau a micii copilarii: se caracterizeaza printr-o relatie sociala inadecvata dezvoltarii si perturbata considerabil,careapare in ce mai multe contexte si este asociata cu o ingrijire flagrant patogenica.

Trac: senzatie de anxietate puternica, dar trecatoare, limitata la o situatie si la un moment anume.

Timiditate:  dubla existenta a unui disconfort interior si a unei neindemanari exterioare in prezenta celuilat. Nu exclude capacitatea de adaptare. Timizii se poarta cat se poate de normal intr-un mediu familiar, insa intampina mari dificultati in initiativele relationale si ori de  cate  ori trebuie sa se implice personal, sa vorbeasca despre ei.

Lista bibliografica

1.      Cooper,David M., Ball, David - Abuzul asupra copilului

2.      American Psychiatric Association - Manual de  diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Asociatia psihiatrilor liberi din Romania, Bucuresti, 2000

3.      Daminelli, Lena - Antirasismul: o provocare pentru educatorii albi

4.      Badila, A. si Rusu, C. - Handicap si readaptare - dictionar selectiv, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

5.      Berrocal, Luciano (lucrare colectiva) - Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate: repere pentru profesionisti si autoritati locale, CRIPS, 2003

6.      Bettelheim, B. - La forteresse vide, ed. Gallimard, Paris, 1989

7.      Bettelheim, B. - Un lieu ou renaitre, ed. Robert Lafont, Paris, 1975

8.      Bowlby, J. - Attachement et perte: Attachement, vol.1, ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1978

9.      Bulgar, G. - Dictionar de sinonime, Ed. Palmyra, Bucuresti, 2000

10.  Butler, A., Pritchard, C. - Bolile mintale, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

11.  Caiete de lucru, nr. 1, "Parentalitate - stim oare despre ce ce este vorba?" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 1999

12.  Caiete de lucru, nr. 2, "Despre abuzul si neglijarea copilului" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, decembrie, 2000

13.  Caiete de lucru, nr. 3, "Drepturile copilului, drepturile profesionistilor" - Asociatia Sinergii, Ed. MarLink, Bucuresti, mai, 2001

14.  Delossus, Jeane- Marie  - Ce sense de la maternite

15.  Stoppard, Miriam - Complete Baby And Child Care

16.  Cooper, M.D. si Ball, D. - Abuzul asupra copilului, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

17.  Mitulescu, Sorin, coord - Formarea depriderilor de viata independenta, ed. Ro Media, Bucuresti

18.  Robert-Ourray,Suzanne B. - Copil abuzat, copil meduzat

19.  Gheorghiu, Alexandru si Penciu, Petre - Copilul nostru creste. Suntem pregatiti? Ce avem de stiut? Ce avem de facut?

20.  Paunescu,Constantin - Copilul nostru de la 0 la 3 ani

21.  Vasilescu, Anton, coord. - Copilul prescolar si dezvoltarea vorbirii

22.  Bacus, Anne - Cresterea copilului. 1000 de sfaturi practice

23.  Cretu, T. - Psihologia varstelor, Ed. Universitatii, Bucuresti, 1994

24.  De Ajuriaguerra, J., Marcelli, D. - Psychopatologie de l'enfant, ed. Masson, Paris, 1989

25.  Marinopoulus, Sophie - De l'une a l'autre. De la grossesse a l'abandon

26.  Spitz, Rene A. - De la naissance a la parole. La premiere anne de la vie 

27.  Winnicott, Donald W. -  De la pediatrie a la psychanalyse

28.  Roco, Jacqueline - De la segregation a l'integration

29.  Ulngworth, R. S. - Developpement psychomoteur de l'enfant

30.  Dodd, H.C. - Dynamics of Intercultural Communication, ed. Brown and Benchmark, Madison, 1995

31.  Doron, R. si Parot, F. - Dictionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucuresti,  1999

32.  Dolto, Francoise, Rapoport, Danielle, This, Bernard - Enfance en souffrance

33.  Ficeac, B. - Tehnici de  manipulare, ed. Nemira, Bucuresti, 1997

34.  Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Centrul de Asistenta Familiala si Comunitara, specializat in prevenirea abandonului si institutionalizarii copilului, Proiect institutional, ghid metodologic, metoda familiilor de sprijin, FICF, Bucuresti, 2004

35.  Gammer, C. si Cabie, M.-C. - L'Adolescence, crise familiale, ed. Para Grafic, Toulouse, 1992

36.  Gelder, M., Gath, D., Mayou, R. - Tratat de psihiatrie Oxford, ed. de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Initiative on Psychiatric Publishing, Bucuresti, 1994

37.  Horney, K. - Autoanaliza, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995

38.  Ichim, C.I. - Minorul in reglementarile europene, Ed. Timpul, Iasi, 2003

39.  Innovation In Residential Care - W. Hellickx, E. Brokaert, A. Vanden Berge & M. Calton

40.  Ionescu, G. - Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Ed. Favorit Print S.A., 1999

41.  Ionescu, Serban, coordonator - Copilul maltratat  -  evaluare, prevenire, interventie, Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Bucuresti, 2001 

42.  Klein, Melanie - Iubire, vinovatie, separatie si alte lucrari: 1921 - 1945 

43.  Pernoud, Laurance - J'eleve mon enfant

44.  Journal of Melanie Klein and Object Relations, vol. 15, nr. 1, ESF Publishers, New York, 1997

45.  Killen, Kari - Copilaria dureaza generatii la rand, Ed. First, Timisoara, 2003

46.  Killen, Kari - Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timisoara, 1998

47.  King, A.C. si Kirschenbaum, S.D.- Helping Young Children Develop  Social Skills, Cole Publishing Company, California, 1992

48.  Kipman, S.D., Rapoport, D., - La sexualite "oubliee" des enfants, ed. Stock-Laurence Pernoud, Paris, 1993

49.  Klein, M. - Povestea unei analize de copil, Ed. Sigmund Freud, Cluj-Napoca, 1994

50.  Destrooper,J., Maigre A. - L'education psychomotrice

51.  David, Miriam -  L'enfant de 0 a 2 ans. Vie affective et problems familiaux

52.  David, Miriam - L'enfant de 2 a 6 ans. Vie affective et problems familiaux

53.  Laplanche, J. si Pontalis, J.-B. - Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994

54.  Le couple: sa vie, sa mort. La structuration du couple humain - Jean-G. Lemaire

55.  Les Cahiers de l'Afree, 3: Devenir parents - naissance d'une collaboration, A.F.R.E.E., Montpellier, 1992

56.  David, Miriam si Appell, Genevieve - Loczy ou le maternage insolite, ed. Scarabee, Paris, 1973

57.  Lucrarile Congresului Hamburg, 26 - 29 septembrie 1993, "Copiii - Razboi si persecutie, editat de Stiftung fuer Finder - Fundatia Generatia, 2001

58.  Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie - Manual de implementare a cadrului de management al performantei pentru Directiile de Protectie a Drepturilor Copilului din Romania, Bucuresti, 2004

59.  Minulescu, M. - Psihodiagnoza moderna, chestionarele de personalitate, ed. Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2004

60.  Nanu, Michaela (lucrare colectiva) - Adolescentul institutionalizat, Ed. Per Omnes Artes, Bucuresti, 1997

61.  Bouchart, Anne et Rapoport, Danielle, coord. - Origines. D'ou viens -tu? Qui es-tu?

62.  Padioleau, M.F. - Les  18-25 ans - vivre a deux pour la premiere fois, ed. Balland, Paris, 1991

63.  Piaget, Jean - Psychologie et pedagogie, ed. Denoel, Paris, 1969

64.  Pomerleau, A., Malcuit, G. - L'enfant et son environnement, ed. Pierre Mardaga, Bruxelles, 1983

65.  Cretu, Carmen - Psihopedagogia succesului, ed. Polirom, Iasi, 1997

66.  P. Mazet, Stoleru - Psychopathologie du nourison et du jeune enfant

67.  Jung, C. G. - Puterea sufletului. Descrierea tipurilor psihologice

68.  Jung, C. G. - Puterea sufletului. Psihologia analitica - temeiuri

69.  Radulescu, N. - Ghid de integrare socioprofesionala pentru tineri, Asociatia Adolescentul ed. Oscar Print, Bucuresti

70.  Rochette, Joelle - Rituels et mise au monde psychique

71.  Stoica, Tudor - Sexologie si educatie sexuala 

72.  Pattinson, Terry - Sexual Harasment, The Hidden Facts

73.  Salome, Jacques si Galland, Sylvie - Si je m'ecoutais je m'entendrais

74.  Porquet, Ph. J., Bursztejn, C., Golse, B. - Soigner, eduquer l'enfant autiste?

75.  Stekel, W. - Recomandari psihanalitice pentru mame, Ed. Trei, Bucuresti, 1995

76.  Brazelton, T. Berry - Familles en crises 

77.  Brazelton, T. Berry - Vous parle de vos enfants 

78.  Popescu, Alexandru Al. - Terapia ocupationala si ergoterapia

79.  Satir, Virginia - Therapie de couple et de la famille

80.  Dennett, Daniel C.  - Tipuri mentale

81.  Nees-Delaval, Barbara - Totul despre sanatatea copilului

82.  Verzea, Emil - Psihologia varstelor, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1993

83.  Zamfir, E., Zamfir, C., - Tiganii - intre ignorare si ingrijorare, ed. Alternative, Bucuresti, 1993

84.   Pentru o strategie coerenta de integrare socio-profesionala, Prof. Luciano Berrocal, Consulting Group Europe, 2003

85.  2. 'Colaborarea in  protectia copilului - Ghid pentru cooperararea inter-agentii pentru   asigurarea  si   promovarea  protectiei  copilului',

Departamentul pentru Sanatate,  Ministerul de Interne, Departamentul

pentru Educatie  si Munca, Adunarea Nationala a Tarii Galilor, Marea

Bntanie, 1999

86.  Standarde de practica in asistenta sociala  a adolescentului - National

Association of Social Workers (NASW), Statele Unite ale Americii

86.  Formarea deprinderilor de viata independenta - Manual pentru formatori,Coordonator Dr.  Sorin Mitulescu, Asociatia Comunitatea in Sprijinul Copilului, UNICEF

87.   'Approaching Adulthood  ', Quality Standards & Guidelines in Planning

services for Young People Who Are Leaving Care ', Patrick Cook, Meg

Lindsay, The Centre  for Residential  Child Care series, the University of Strathclyde, Langside College, Glasgow, Save the Children Fund, Who Cares, Scotland,  1996

88. Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate-Repere pentru profesionisti si autoritatile locale-Colectia Ateleier CRIPS 2003

89.XXX Life Skills Guidebook, Programele Casey pentru familii, 2001

90.XXX School Health Education to Prevent Students Activities. AIDS and STD, UNESCO, WHO, 1994

91.Gust J. , Mc Chesney M., Gechtman R.,  Improving Communication Skills. Teaching and Learning Company, Carthage, 1997

92.Chapmannn , Elwood N. , Your Attitude is showing, A Primer on Human Relations, SRA, Chicago, 1978

93.Paus Viorica ( coord ), Parteneriat si dialog social. Ghidul formatorului, Ed. Vanemonde, , Bucuresti, 2003

94.Savulescu Aura, (coord. ), Parteneriat si dialog social. Ghidul profesorului, Ed. Vanemonde, Bucuresti, 2003

95.Neuman Helen, Arta de a gasi o slujba buna, B.T,I. Press, 1994

96.Rudnianski Jaroslaw, Cum sa inveti, Ed. All, 2001

97.Carnegie Dale, Secretele succesului. Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influenti, Ed. Curte Veche, 2002

98.Andrei Cristian , Lectii particulare. Cum sa traiesti primii ani de viata sexuala, humanitas, 2001

99.Bracey Ronald, Foloseste-ti bine timpul, Ed. Vox, Bucuresti, 1997


ANEXE

ANEXA 1. Referential de competente, scala de evaluare

Progresie

Ghidul este menit sa fie in concordanta cu cele mai inalte trei niveluri de dezvoltare ale ACSLA: ACSLA-II (11-14 ani), ACSLA-III (15-18 ani) si ACSLA-IV (peste 19 ani). Primul nivel de dezvoltare al ACSLA, ACSLA-I (8-10 ani) nu a fost inclus datorita nevoilor unice de invatare ale acestui grup de varsta. Toate Scopurile pentru o arie de deprinderi sunt mentionate impreuna deoarece tinerii nu invata neaparat deprinderile intr-o secventa cronologica. De exemplu, este posibil ca un tanar de varsta mai mare sa fi omis o deprindere pe care semenii sai au invatat-o la o varsta mai mica. Acest lucru este adevarat in mod deosebit pentru tinerii care se afla in ingrijire in afara domiciliului care au avut experienta mai multor plasamente si intreruperi in educatia lor. Scopurile sunt de asemenea mentionate impreuna pentru a incuraja tinerii sa isi aleaga propriile scopuri.

Etapa de dezvoltare planificata sau gama de varsta este indicata in paranteza la finalul Scopului. Etapa 2 (II) este adaptata pentru tinerii cu varste intre 11 si 14 ani; etapa 3 (III) este adaptata pentru tinerii cu varste intre 15 si 18 ani; iar etapa 4 (IV) este adaptata pentru tinerii cu varste intre 19 si 23 de ani. Cand (II, III si IV) apar la finalul Scopului, scopul este in principal pentru cei intre 11 si 14 ani dar ar putea fi adecvat pentru un tanar mai mare daca el/ea a pierdut acest lucru intr-o etapa anterioara. Figura 3 este un exemplu care indica faptul ca un Scop este adecvat pentru tinerii adulti cu varste intre 15 si 23 de ani, dar nu ar fi potrivit pentru cei cu varste intre 11 si 14 ani.

Figura 3. Scopurile si rezultatele asteptate

Scop

Rezultate asteptate

Poate completa un formular de angajare. (III, IV)

Defineste termenii utilizati intr-o cerere de angajare.

Interpreteaza intrebarile din formular si oferiti raspunsurile corespunzatoare.

Elaboreaza o foaie de date personale pe care sa o utilizati atunci cand completati formularul de angajare.

Completeaza doua formulare fara supervizare.

Scopurile

Scopurile sunt uneori denumite competente, afirmatii privitoare la cunostinte si abilitati, sau scopuri de rezultat[5]. Acestea sunt scrise pentru a completa o abordare a invatarii bazata pe dezvoltare. Aceasta abordare recunoaste faptul ca invatarea se produce in timp si ca tinerii progreseaza printr-o serie de etape sau niveluri pe masura ce invatarea se desfasoara. Nivelurile de invatare utilizate in modelul de dezvoltare sunt mentionate in Figura 4.

Figura 4. Niveluri de invatare

Nivel de invatare

Definitie

Nivelul 1 - Constientizare

Nivelul 2 - Cunostinte si intelegere

La nivelurile unu si doi, studentul achizitioneaza informatii. La acest nivel in procesul de invatare, studentul ar trebui sa fie capabil sa identifice, descrie sau oferi informatii despre materia care se preda.

Nivelul 3 - Know-how

La nivelul trei, studentul incepe sa aplice cunostintele deprinse prin instruire. La acest nivel, studentul ar trebui sa fie capabil sa arate o anumita indemanare cu deprinderea intr-un mediu de instruire prin simulare, laborator de studiu, sau experiente din viata reala.

Nivelul 4 - Poate sau este capabil sa

La nivelul patru, studentul utilizeaza cunostintele deprinse in afara mediului de studiu. La acest nivel, studentul este capabil sa demonstreze deprinderea in mod regulat si raporteaza progresul sau.

Majoritatea tinerilor manifesta o constientizare fundamentala a deprinderilor de viata necesare pentru tranzitie. Verbele de la inceputul Scopurilor indica nivelul la care este elaborat acel Scop.

Utilizand exemplele de mai sus, Scopul de tipul "stie si intelege" necesita ca instructorul sa prezinte informatii intr-o modalitate care va creste baza de cunostinte a tanarului. La finalul sesiunii se va astepta doar ca tanarul sa descrie sau sa explice ce a invatat despre institutiile financiare.

In urmatorul exemplu, "know-how", instructorul trebuie sa creeze o ocazie pentru tanar de a exersa efectuarea unei cumparaturi utilizand un cec. In general, Scopurile de tipul "stie cum sa" sunt realizate intr-un mediu tip clasa sau domiciliu. Nu pot decat sa simuleze situatii din viata reala. Adesea, sunt acelea de care un tanar poate avea nevoie in viitor dar nu acum.

In ultimul exemplu, "poate pune masa pentru mesele zilnice", Scopul este elaborat la cel mai inalt nivel si necesita ca instructorul sa ofere ocazia de a exersa in lumea reala. De exemplu, nu va fi suficient doar sa se arate studentului cum arata masa. Cu o instruire potrivita, studentul ar trebui sa fie capabil sa demonstreze punerea mesei pentru trei mese zilnice.

Rezultate asteptate

Rezultatele asteptate, uneori cunoscute ca Indicatori sau Obiective, descriu ce ar trebui sa fie capabil tanarul sa realizeze ca urmare a predarii si arata cum a fost realizat Scopul. Acestea sunt indrumarile pentru realizarea unui Scop. Incepand cu un verb orientat pe actiune, acestea arata daca un tanar a deprins sau nu Scopul. Rezultatele asteptate pot fi transpuse in planificarea de caz sau planificarea de grup doar prin adaugarea cuvintelor "La sfarsitul perioadei de timp sau sesiunii X, tanarul va fi capabil sa." inaintea fiecarei Rezultate asteptate. De exemplu, "La sfarsitul sesiunii de grup, tanarul va fi capabil sa dezvolte o fisa de date personale pe care sa o utilizeze la completarea unui formular de angajare." Partea subliniata din exemplu reprezinta un Rezultat asteptat.

Resurse si activitati

Ghidul identifica activitatile si exercitiile din resursele existente de deprinderi de viata care pot fi utilizate pentru a preda Scopurile fie in sesiuni de grup, fie in sesiuni individuale. Intr-un efort de a minimaliza costurile resurselor, au fost selectate cele mai larg folosite si mai rentabile resurse. Resursele fundamentale utilizate in acest ghid sunt:

  • Reusind pe cont propriu - Un manual pentru tineri
  • Activitati creative de deprinderi de viata - O colectie de 100 activitati de grup
  • Activitati de deprinderi de viata pentru elevii de gimnaziu cu nevoi speciale - 190 de lectii gata de utilizare cu foi de lucru reproductibile
  • Activitati de deprinderi sociale pentru elevii de gimnaziu cu nevoi speciale - 180 de foi de lucru gata de utilizare.
  • Stiu incotro ma indrept (Dar vor tine banii mei pasul cu mine) - Un manual in doua parti pentru tineri
  • Stiu incotro ma indrept (Dar vor tine banii mei pasul cu mine): Ghidul ingrijitorului - Un ghid pentru parinti cu activitati si sfaturi despre modul de utilizare a manualelor pentru tineri "Stiu incotro ma indrept".
  • Locul nostru - Curriculum video cu 16 componente pentru activitatile de grup.
  • Putere prin optiuni - Un curriculum centrat pe tinerii aflati in ingrijire la asistentii maternali si ingrijire de grup ce preda educatie sexuala.
  • Pe locuri, fiti gata, zburati! Un ghid de predare a deprinderilor de viata pentru parinti - Strategii ce pot fi folosite de parinti pentru a preda deprinderi de viata ca parte a vietii de zi cu zi.
  • Cum sa supravietuiti predarii educatiei sanitare - Jocuri, activitati si foi de lucru pentru clasele 4-13.

Activitati si exercitii din aceste resurse sunt anexate Scopurilor. Fiecare activitate este mentionata cu numele, numarul paginii si numarul activitatii (in cazul in care este furnizat). O descriere detaliata a fiecarei resurse cu detalii de achizitionare este inclusa in Anexa A. Este oferita de asemenea si o lista suplimentara de resurse online. Aceste resurse completeaza setul de resurse fundamentale si ofera informatii specializate si detaliate asupra unui sau mai multor Scopuri. O lista suplimentara de materiale de referinta online este oferita pentru instructorul de deprinderi de viata.

Admitem de asemenea faptul ca practicienii si parintii au propriile activitati de predare a deprinderilor de viata. Pentru a facilita utilizarea acestor activitati cu Ghidul scopurilor, o foaie de lucru goala a fost inclusa in Anexa B pentru a fi utilizata de instructori atunci cand inregistreaza propriile activitati de deprinderi de viata. Aceasta foaie de lucru este usor de completat si usor de utilizat.

Scopurile, Rezultatele asteptate si resursele pentru activitati ofera instructorului de deprinderi de viata (practician sau parinte) un loc de unde sa porneasca pentru a crea un Plan de invatare a deprinderilor de viata (vezi figura 5). Capitolul 3 ofera informatii detaliate asupra modului de creare a unui Plan de invatare a deprinderilor de viata.

Figura 5. Scopuri, Rezultate asteptate si Resurse pentru activitati

Scopuri

Rezultate asteptate

Resurse si activitati

Completarea unui formular de angajare. (III, IV)

Defineste termenii utilizati intr-o cerere de angajare.

Interpreteaza intrebarile din formular si oferiti raspunsurile corespunzatoare.

Elaboreaza o fisa de date personale pe care sa o utilizati atunci cand completati formularul de angajare.

Completeaza doua formulare fara supervizare.

Reusind pe cont propriu, pagina 12

Pe locuri, fiti gata, zburati! Un ghid de predare a deprinderilor de viata pentru parinti

Un tovaras al ACSLA si al Ghidului, Pe locuri, fiti gata, zburati! Un ghid de predare a deprinderilor de viata pentru parinti este o colectie de activitati organizate in functie de gradul de dezvoltare pe care parintii le pot folosi pentru a preda tinerilor deprinderi de viata in timpul vietii de zi cu zi. Este util pentru orice parinte care cauta informatii despre cum sa predea deprinderi de viata la domiciliu. De asemenea, profesionistii din domeniul protectiei copilului pot utiliza aceasta resursa pentru a educa ingrijitorii asupra predarii deprinderilor de viata. Ca ghid pentru parinti si/sau profesionistii din domeniul protectiei copilului, resursa ofera multe sugestii creative pentru a-i ajuta pe tineri sa realizez scopurile de deprinderi de viata. Adesea doar prin citirea acestor activitati, parintilor li se ofera idei pentru a-si crea propriile activitati care se potrivesc mai bine nevoilor copilului lor. Pe locuri, fiti gata, zburati! poate fi accesat la www.caseylifeskills.org iar activitatile pot fi imprimate de pe site-ul web. Pot fi de asemenea achizitionate copii tiparite ale lucrarii Pe locuri, fiti gata, zburati!

Domeniul deprinderilor de viata zilnica

Nutritia

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

1. Cunoaste si intelege grupele fundamentale de hrana.

(II, III, IV)

a.        Defineste cele trei grupe principale (de ex. carbohidrati, proteine, grasimi).

b.       Mentioneaza alimentele din fiecare grupa.

c.        Explica "varietatea" in alimentatie

d.       Expune cu propriile cuvinte intelesul sintagmei "nutritie sanatoasa".

Lectia Varietate in nutritie

In timpul meselor, discutati cu copilul despre diferitele componente ale mancarurilor si despre importanta acestora (carnea/carnea de pasare, fasolea - ofera proteine, legumele ofera vitamine si minerale, amidonul ofera carbohidrati pentru energie, lactatele intaresc oasele). Nivelele: 1 2

2. Cunoaste si intelege faptul ca nutritia are un impact asupra sanatatii fizice si emotionale.

(II, III, IV)

a.        Intelege modul in care obiceiurile alimentare zilnice ale unei persoane au impact asupra bunastarii sale generale; explica nevoia de moderatie si echilibru atunci cand se planifica o dieta sanatoasa.

b.       Explica modul in care obiceiurile alimentare zilnice pot conduce la probleme grave de sanatate (de ex. hipertensiune, afectiuni ale inimii si diabet).

c.        Descrie modul in care optiunile alimentare pot avea impact asupra conditiei fizice (de ex. alergii, migrene si diabet).

d.       Manifesta respect pentru opiniile altora si diferentele culturale atunci cand se identifica optiunile alimentare personale.

Evaluarea unei mese

In timp ce luati masa, rugati-i pe copii sa ghiceasca valoarea nutritionala a mesei si sa denumeasca componentele ei cele mai sanatoase. Nivelele: 1 2

Importanta legumelor

Lasati-i pe copii sa va ajute daca plantati si intretineti legume; lasati-i sa va ajute si la piata, in alegerea legumelor. Copiii pot invata despre cat de sanatoase sunt legumele si se vor bucura mancandu-le! Nivelele: 1 2 3

Gustari sanatoase

Cand mergeti la cumparaturi cu copiii, lasati-i sa aleaga diferite gustari sanatoase. Discutati despre calitatile unei gustari sanatoase. De asemenea, invitati copiii sa gateasca gustari sanatoase (salata, paste, floricele, mere feliate).

Nivelele: 1 2 3

Nutritia (continuare)

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

3. Cunoaste si intelege impactul gustarilor (consumului de "snacks-uri") asupra nutritiei.

(II, III, IV)

a.        Descrie momentele din timpul zilei cand gustarile sunt potrivite.

b.       Distinge intre gustari (snacks-uri) sanatoase si cele nesanatoase.

c.        Intelege riscurile nutritionale si la adresa sanatatii determinate de gustari (consumul de snacks-uri).

Gustari sanatoase

Cand mergeti la cumparaturi cu copiii, lasati-i sa aleaga diferite gustari sanatoase. Discutati despre calitatile unei gustari sanatoase. De asemenea, invitati copiii sa gateasca gustari sanatoase (salata, paste, floricele, mere feliate). Nivelele: 1 2 3

4. Stie sa interpreteze etichetele alimentelor din punctul de vedere al informatiilor nutritionale.

(III, IV)

a.        Explica de ce este important sa cititi informatiile nutritionale de pe ambalajul alimentelor.

b.       Identifica ingredientul predominant dintr-un produs.

c.        Compara informatiile nutritionale inscriptionate pe produse alimentare similare.

Discutati in timpul cumparaturilor despre produse alimentare similare oferite de marci diferite.

Planificarea meniului

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

5. Este capabil sa planifice o masa hranitoare simpla, cu indrumare din partea adultului.

(II, III, IV)

a.        Recunoaste resursele disponibile pentru planificarea mesei (de ex. carti de bucate, retete de pe ambalajele alimentelor, retete de familie favorite, retete din magazine si sugestii din emisiuni de bucatarie/Internet).

b.        Intelege nevoile de dieta individuale si preferintele culturale atunci cand planifica masa.

Realizarea unui carnetel de bucate cu retete favorite

Elaborati o carte de bucate cu cele mai bune retete. Dupa prepararea unei mese, lasati-i pe copii sa decida daca vor include sau nu reteta respectiva in cartea lor personala de bucate (caiet, agenda, cutie cu note). Nivelul 2

Tinerii pot fi deja in posesia propriului carnetel de bucate si pot adauga retete pentru a le folosi atunci cand se vor muta in propria lor casa. Nivele 3 4

6. Este capabil sa realizeze meniul pentru o saptamana, cu indrumare din partea adultului.

(III, IV)

a.        Respecta diversitatile culturale cand planifica meniul pentru sine sau pentru altii.

b.       Creeaza o lista de cumparaturi ce mentioneaza articolele si cantitatea pentru un meniu pentru 7 zile.

c.        Calculeaza costul unui meniu pentru 7 zile.

d.       Compara costurile gatirii mancarii si ale servirii mesei in oras.

e.        Respecta nevoia de a planifica mesele incadrandu-se intr-un buget.

f.         Poate realiza cele de mai sus fara indrumare din partea adultului

Realizarea unui carnetel  cu retetele favorite

Elaborati o carte de bucate cu cele mai bune retete. Dupa prepararea unei mese, lasati-i pe copii sa decida daca vor include sau nu reteta respectiva in cartea lor personala de bucate (caiet, agenda, cutie cu note). Nivelul 2

Tinerii pot fi deja in posesia propriului carnetel de bucate si pot adauga retete pentru a le folosi atunci cand se vor muta in propria lor casa. Nivele 3 4

Planificarea meselor

Faceti o lista a felurilor principale pentru o saptamana la cina (lasagna, enchilada, pui prajit). Lasati-i pe copii sa sugereze ce garnituri se vor potrivi la fiecare cina (vegetale, fructe, cereale) Nivele 1 2

Aranjarea meniului

Lasati-i pe tinerii mai mari sa planifice meniul familiei pentru o saptamana. Incurajati-i sa includa un meniu principal, legume si cereale pentru fiecare masa si desert pentru cateva dintre acestea. Nivele 2 3 4

Cumpararea alimentelor

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

7. Cunoaste si intelege modalitati de a face cumparaturi in mod economic.

(II, III, IV)

a.        Stie sa faca o lista de cumparaturi.

b.       Explica beneficiile utilizarii cupoanelor si cumpararii marcilor proprii ale magazinului.

c.        Descrie avantajele si dezavantajele cumpararii en-gros.

d.       Explica unde si cand cumpara chilipiruri (de ex. reduceri, oferte speciale).

e.        Explica informatiile privitoare la pretul unitar pentru doua articole alimentare.

Lista de cumparaturi

Afisati o lista cu cumparaturi pe frigider. Rugati-l pe copil sa noteze pe liosta alimentele pe care le-a folosit la ultima masa (de ex. lapte) sau orice alt produs de care familia are nevoie. Nivelul: 1

Alcatuirea unei liste de cumparaturi

Rugati-i pe copiii mai mari sa intocmeasca lista de cumparaturi pentru intreaga saptamana. Asigurati-va ca vor include ingredientele pe care le-au planuit, precum si alte produse cum ar fi hartie igienica sau produse de curatat vesela. Nivele: 2 3 4

Pentru a-si face o idee asupra costurilor, invitati-i sa va ajute la cumparaturi si rugati-i sa tina evidenta costurilor folosind un calculator Nivele: 2 3 4

Planificarea meselor, lista de cumparaturi si cumpararea produselor

Alcatuiti o lista de cumparaturi impreuna cu copilul pentru un eveniment special cum ar fi ziua lui de nastere. Pentru copiii mai mici, intrebati-i ce le-ar placea sa manance la masa si rugati-i sa noteze produsele pe lista. Nivelul: 1

Pentru cei mai mari, rugati-i sa identifice ingredientele pentru masa si sa le adauge pe lista. Nivelul: 2

Celor mai mari le puteti incredinta o suma de bani pentru a cumpara ingredientele necesare. Nivele: 3 4

Cumparaturi moderate

Dati-i copilului lista saptamanala de cumparaturi si cupoanele de reduceri oferite de ziare si reviste. Rugatii sa gaseasca cat mai multe cupoane pentru alimentele de le lista. Pentru a-i motiva cu adevarat, oferiti-le banii economisiti prin folosirea cupoanelor (multe magazine indica aceasta suma la sfarsitul chitantei). Nivele: 1 2 3

8. Stie cum sa evalueze articolele alimentare din punct de vedere al prospetimii si al economiei.

(III, IV)

a.        Explica ce este un termen de valabilitate, unde se gaseste pe ambalaj si cum poate fi utilizat atunci cand se cumpara pentru mese pentru o saptamana.

b.       Descrie semnele de alterare pentru doua sau mai multe alimente (de ex. fructe, legume, produse marine, carne).

c.        Utilizeaza pretul unitar si informatiile de pe eticheta produsului pentru a efectua cele mai avantajoase cumparaturi.

d.       Selecteaza a trei articole alimentare din punct de vedere al prospetimii si al economiei.

e.        Intelege potentialele beneficii economice si nutritionale ale cumpararii produselor din piata.

f.         Compara prospetimea si preturile pentru produsele din supermarketuri mari, magazine universale, chioscuri, cooperative si/sau din piata.

Cumparaturi eficiente la supermarket

Cand mergeti la magazin, lasati-i pe copii sa gaseasca produsele de pe lista, sa compare marcile si sa observe care este cea mai economica. Invatati-l pe copil sa citeasca pretul cu amanuntul inregistrat pe eticheta (daca magazinul are asa ceva). Discutati raportul calitate/pret la un produs. Cel mai scump nu este intotdeauna si cel mai bun. Nivele: 2 3

Alte cumparaturi eficiente

Cand cautati un anumit produs, cercetati adausurile comerciale ale magazinelor. Aratati cum doua magazine cu acelasi produs practica preturi diferite. Discutati argumentele pro si contra vizitarii mai multor magazine pentru a gasi cele mai bune preturi pentru toate produsele. Realizati o "testare a pietei" cumparand de la doua sau mai multe magazine aceleasi produse pentru a observa care sunt preturile cele mai mici pentru acelasi produs. Nivele: 1 2 3

Alegerea produselor de calitate

Cand sunteti intr-un magazin de legume si fructe aratati copiilor cum va puteti da seama daca un fruct sau o leguma sunt proaspete. Cereti sfatul vanzatorului daca nu sunteti sigur. Nivel: 1

Lasati copiii mai mari sa aleaga fructele sau legumele din lista de cumparaturi. Nivele: 2 3

Cumpararea alimentelor (continuare)

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

9. Stie cum sa cumpere alimente pentru o saptamana incadrandu-se intr-un buget.

(III, IV)

a.        Stie sa faca o lista de cumparaturi pentru toate articolele din gospodarie necesare pentru o saptamana (de ex. alimente, produse de curatare si din hartie), incadrandu-se intr-un buget.

b.       Cumpara alimente.

c.        Stie sa faca cele de mai sus si fara indrumare.

Alcatuirea unei liste de cumparaturi

Rugati-i pe copiii mai mari sa intocmeasca lista de cumparaturi pentru intreaga saptamana. Asigurati-va ca vor include ingredientele pe care le-au planuit, precum si alte produse cum ar fi hartie igienica sau produse de curatat vesela.Nivele: 2 3 4

Pentru a-si face o idee asupra costurilor, invitati-i sa va ajute la cumparaturi si rugati-i sa tina evidenta costurilor folosind un calculator. Nivele: 2 3 4

Planificarea meselor, lista de cumparaturi si cumpararea produselor

Alcatuiti o lista de cumparaturi impreuna cu copilul pentru un eveniment special cum ar fi ziua lui de nastere. Pentru copiii mai mici, intrebati-i ce le-ar placea sa manance la masa si rugati-i sa noteze produsele pe lista. Nivelul: 1

Pentru cei mai mari, rugati-i sa identifice ingredientele pentru masa si sa le adauge pe lista. Nivelul: 2

Celor mai mari le puteti incredinta o suma de bani pentru a cumpara ingredientele necesare. Nivele: 3 4

Practica la cumparaturi

Cand sunteti in magazin, lasati-i pe copii sa identifice anumite alimente de pe lista de cumparaturi. Nivele: 1 2

Singur  la cumparaturi

Sintetizati ceea ce a invatat un tanar in legatura cu planificarea meselor si cumparaturi lasandu-l sa planifice mesele pe o saptamana, sa intocmeasca lista de cumparaturi si oferindu-i posibilitatea sa procure toate acestea cu o anumita suma de bani. Nivele: 3 4

Prepararea mesei

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

10. Stie si intelege numele si utilizarea ustensilelor si a echipamentelor de bucatarie.

(II, III, IV)

a.        Descrie ce ustensile, aparate si echipamente sunt necesitati si care sunt extravagante.

b.       Descrie modul in care se utilizeaza aparatele disponibile (de ex. cuptor, prajitor de paine, cuptor cu microunde, masina de spalat vase).

c.        Descrie cum si cand utilizeaza ustensile in siguranta (de ex. cutite, razatoare).

d.       Recunoaste nevoia de a depozita ustensilele de bucatarie intr-un mod organizat si sigur astfel incat sa poata fi gasite si utilizate eficient.

11. Stie si intelege importanta intretinerii aparatelor de bucatarie.

(III, IV)

a.        Intelege nevoia de a pastra manualele de utilizare si certificatele de garantie ale aparatelor de bucatarie.

b.       Descrie cum sa mentina aparatele de bucatarie curate.

c.        Stie pe cine sa contacteze pentru repararea si service-ul aparatelor de bucatarie.

12. Este capabil sa utilizeze echipamentul de bucatarie disponibil pentru a prepara si a gati o masa simpla sau o gustare.

(II, III, IV)

a.        Demonstreaza utilizarea adecvata a tuturor ustensilelor, vaselor si tigailor disponibile atunci cand pregateste masa sau o gustare cu supervizare.

b.       Demonstreaza utilizarea adecvata a aparatelor de bucatarie disponibile atunci cand prepara o masa sau o gustare cu supervizare.

Exercitii practice

Pentru a-i implica pe copii in gatit, incepeti prin a-i lasa sa va ajute la prepararea unui meniu. De exemplu, copiii pot sa va ajute la pregatirea salatei. Nivelul: 1

Tinerii pot ajuta la mancaruri mai dificile cum ar fi orezul, pastele, tortellini sau fripturi, etc. Nivele: 2 3

13. Stie si intelege cum sa prepare mancarea in siguranta.

(II, III, IV)

a.        Descrie importanta mentinerii curate a tuturor suprafetelor, obiectelor si a mainilor in tot timpul procesului de preparare.

b.       Descrie cum gatirea si manipularea incorecta a mancarii pot cauza o imbolnavire fizica.

c.        Descrie moduri sigure de a dezgheta, curata si prepara carnea si legumele.

Exercitii practice

Pentru a-i implica pe copii in gatit, incepeti prin a-i lasa sa va ajute la prepararea unui meniu. De exemplu, copiii pot sa va ajute la pregatirea salatei. Nivelul: 1

Tinerii pot ajuta la mancaruri mai dificile cum ar fi orezul, pastele, tortellini sau fripturi, etc. Nivele: 2 3

Prepararea mesei (continuare)

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

14. Poate citi si urma o reteta, cu indrumare din partea adultului.

(II, III, IV)

a.        Intelege prescurtarile folosite in mod curent in retete.

b.       Identifica si utilizeaza ustensilele adecvate pentru o masurare precisa (de ex. cana, lingurita, masura).

c.        Interpreteaza si demonstreaza intelesul termenilor si abrevierilor utilizate in mod curent in retete (taiere, radere, amestecare).

d.       Identifica si masoara ingredientele cerute in reteta.

e.        Selecteaza ustensilele si echipamentele necesare pentru realizarea retetei.

f.         Intelege importanta cronometrarii precise atunci cand se urmeaza o reteta.

g.       Utilizeaza un ceas sau un cronometru pentru a respecta intocmai instructiunile din reteta.

Exercitii practice folosind retete culinare

Desi nu folosim retete de fiecare data cand gatim, este bine sa stim cum sa le folosim. Cand copilul doreste ceva special, poate sa aleaga o reteta din cartea de bucate. Puteti sa-l supravegheati citind si urmarind reteta.

Nivele: 1 2

Cei mai mari pot fi lasati nesupravegheati si apoi sa va bucurati impreuna de ceea ce au pregatit. Nivel: 3

15. Poate realiza si pastra un caiet personal cu retete.

(II, III, IV)

a.        Stie unde sa gaseasca retete (de ex. carti de bucate, reviste, emisiuni de televiziune, Internet, ambalajele alimentelor, ziare, prieteni si rude).

b.       Creeaza un caiet personal cu retetele favorite.

c.        Inregistreaza retetele.

Exercitii practice folosind retete culinare

Desi nu folosim retete de fiecare data cand gatim, este bine sa stim cum sa le folosim. Cand copilul doreste ceva special, poate sa aleaga o reteta din cartea de bucate. Puteti sa-i supravegheati citind si urmarind reteta.

Nivele: 1 2

Cei mai mari pot fi lasati nesupravegheati si apoi sa va bucurati impreuna de ceea ce au pregatit. Nivel: 3

Gatitul fara reteta

Lasati copilul sa va ajute in bucatarie cand preparati o mancare traditionala care nu necesita reteta. Explicati ce ingrediente folositi si cum preparati mancarea. Daca vor sa invete cum sa o prepare, lasati-i sa scrie ce le spuneti si astfel ei vor putea sa pastreze reteta in cartea lor de bucate. Nivele: 1 2 3

Prepararea mesei (continuare)

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

16. Stie cum sa selecteze si sa adapteze retetele, cu indrumare din partea adultului.

(III, IV)

a.        Analizeaza retetele selectate (de ex. ingredientele necesare, durata de preparare, gradul de dificultate).

b.       Descrie posibili substituti la ingrediente (de ex. margarina in loc de unt, zahar in loc de indulcitor artificial).

c.        Intelege diferitele gusturi aduse retetelor de mirodenii.

d.       Realizeaza (pune in practica) reteta adaptata.

Preparate din toata lumea

Lasati copilul sa va ajute la alegerea si prepararea unei mese dintr-o zona culturala diferita. Discutati despre diferite elemente, condimente si tacamuri. Nivele: 2 3

17. Este capabil sa pregateasca meniuri hranitoare si economice pentru o saptamana, cu indrumare.

(III)

a.        Selecteaza meniurile ce vor fi preparate in fiecare zi.

b.       Identifica ingredientele, ustensilele, echipamentele necesare pentru fiecare meniu.

c.        Face mancarea utilizand ingredientele, ustensilele si echipamentul.

Aceleasi rezultate sunt asteptate si pentru nivelul IV, dar fara indrumare din partea adultului

Arata ce ai invatat

Rugati tanarul sa va ajute sa pregatiti cina o data pe saptamana. Lasati-l sa citeasca retetele (daca le-ati folosit) si sa participe la preparare. Mai tarziu, lasati-i sa-si pregateasca mancarea preferata.

Nivele: 2 3

Cand sunt pregatitti, lasati-i sa prepare masa deseara a familiei pentru o saptamana

Nivele: 3 4

Servirea mesei

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

18. Poate aseza masa.

(II, III, IV)

a.        Cunoaste asezarea farfuriilor, paharelor, tacamurilor si a servetelelor.

b.       Intelege influenta traditiilor de servire a mesei, a alegerii mancarii, a prepararii si manierelor in diverse culturi.

c.        Stie sa puna masa.

Aranjarea mesei

Lasati tinerii sa aranjeze masa pe rand. Nivelul: 1

Daca pregatiti o cina obisnuita aratati-le cum sa aranjeze masa pentru aceasta (folositi portelanuri/vesela speciala daca aveti) si apoi lasati-i sa incerce sa aranjeze singuri masa. Nivel: 2

19. Cunoaste si intelege cum diversitatea culturala poate afecta prepararea si servirea mesei.

(II, III, IV)

a.        Cunoaste mancaruri si traditii din culturi diferite.

b.       Compara asezarea farfuriilor si utilizarea tacamurilor in diferite culturi.




Eticheta internationala

Planuiti o masa cu prietenii din alt mediu cultural decat al vostru. Lasati tinerii sa-i intrebe pe invitati despre tacamuri, maniere, mancarurile si obiceiurile la masa care fac parte din cultura lor. Nivele 1 2.3 4

Servirea mesei (continuare)

Scopuri

Rezultate asteptate

Activitati

20. Este capabil sa aiba bune maniere de servire a mesei.

(II, III, IV)

a.        Foloseste adecvat farfurii, pahare, tacamuri si servetele.

b.       Se implica in conversatia din timpul mesei.