Baluri in inalta societate - baluri la curtile boieresti

Realizatori

Prof.coord. Constanta Pirotici

CUPRINS

Baluri

Tinute

Palatul si familia Sutu

Bibliografie

BALURI IN INALTA SOCIETATE

Baluri la curtile boieresti

Obiceiurile, solemnitatea si rigorile balurilor de odinioara reprezinta pentru omul de azi doar parfumul unor vagi amintiri prinse intre file de poveste.

Placerile modului de a trai occidental patrund si in principate la inceputul secolului al XIX-lea, balurile si soarelele (seratele dansante)luau locul jocurilor si horelor din caslegile (interval de timp intre doua posturi, in care crestinii pot manca de dulce) stramosesti, intrand vertiginos in viata capitalelor Bucuresti si Iasi si intrecandu-se in bogatie si stralucire.De altfel Ulise de Marsillac invita: " Intrati intr-un salon si va veti afla deja la Paris.Mobilierul cel mai elegant, toaletele cele mai moderne si de bun gust, conversatiile aleselustre stralucitoare, flori care orneaza console, melodii care se revarsa peste merginile de palisandru ale pianelor sau care curg de pe buzele fetelornimic nu lipseste din ceea ce constituie civilizatia in ceea ce are ea mai bun".

Gazduite la inceput de marile saloane boieresti, soarelele si balurile erau asteptate cu nerabdare de tineri si de varstnici, primii dorind sa danseze si sa se cunoasca, iar parintii sa puna la cale incuscriri si casatoria odraselelor.Fiind evenimente de seama in viata oraselor lipsite de alte distractii, erau pregatite cu mare dichis, duducile si duducutele procurandu-si tinute speciale si giuvaere scumpe.

Cu timpul, balurile simple au devenit o traditie in virtutea careia fiecare salon boieresc respectabil trebuia sa fie, macar o data pe an, gazda unei asemenea sindrofii.

La Bucuresti, baluri stralucitoare organizau marile familii Sutu, Bibescu, Stirbei.Pentru a putea participa la balurile lui Sutu trebuia sa iti depui din timp cartea de vizita, se alcatuia o evidenta din care se selectau cu multa atentie participantii ce meritau aceasta atentie.Ulterior erau invitati, iar cei refuzati primeau in plicuri frumos parfumate si filigranate in mod princiar cate un refuz elegant care umplea de respect persoana-" Vom regreta profund pentru ca in seara denu ne vom putea bucura de distinsa dvs. Prezenta, unele chestiuni de ultima ora anuland aceasta sublima placere;cu distinsa consideratie, aveti din partea noastra invitatia de a va depune si in viitor cartea dvs. de vizita".

Balul familiei Sutu, fiind mai select si mai bogat decat altele, era onorat si de familia regala, nelipsita la petrecerile din 30 ianuarie, prilejuita de aniversarea lui Grigore Sutu, fiind deshise toate saloanele.

Misu Vacarescu, ce semna cronicile mondene in "La Independence Roumaine", sub pseudonimul Clymoor, comenta astfel un bal dat de Gheorghe Bibescu: "Un bal costumat, care a facut senzatie si despre care s-a vorbit mult in saloanele bucurestenePrintul Bibescu s-a costumat in ducele de Marlz, Grigore Cantacuzino (Grigri), in Crownell, Emanuel Baleanu, in Don JuanDoamnele, una mai rapitoare decat alta - Natalia Sutu in domesticitoare, tragand dupa ea un urs lantuit, printesa Bibescu, in taranca din Mans, printesa Ghica in nebuna, printesa Maria Stirbez in noapte de toamna Constantin Argentoianu aminteste si de balurile de la Iancu si Irnina Marghiloman, care insa nu se bucurau de aprecierea inaltei societati.

Costumele erau motiv de competitie si principala preocupare a mondenilor, care nu puteau lipsi de la nici un bal.Cei lipsiti de posibilitati, care nu posedau haine de bal, dar doreau sa fie prezenti la petrecere, se puteau inchiria de la un astfel de negustor sau, daca balul era dat intr-o sala publica, puteau fi luate de la garderoba.

Cei ce nu-si permiteau propria trasura sau inchirierea unei birje se deplasau pe jos, recurgand la diverse metode pentru a-si pastra costumul curat."Femei si tinere fete se imbracau pentru bal : rochie de bumbac fin, decoltata, alba sau in tonuri deschise, manusile lungi, pantofii de matase, coafura cu flori, ciorapi de satin alb.Trebuiau sa traverseze strazi mocirloase si sa ajunga perfect curate intr-o sala puternic luminata unde fiecare pata se observa in chip nemilos.

Cum procedau? Peste ciorapii de satin isi puneau ciorapi grosi de lana si apoi galosi de cauciuc; isi ridicau rochia de bal pana la centura si-si acopereau capul si umerii cu o mare broboada gri, care cobora pana la jumatatea piciorului.

Cate o data, broboada era inlocuita cu o perdea.Bine-nteles fusta dedesubt era sacrificata Ajunse in vestibulul salii de bal ele se dezbracau de invelitori : broboada, perdeaua, ciorapii si galosii erau depusi la garderoba. Lasau sa le recada fusta, putin sifonata, cu o mana isi aranjau parul si florile, cu obrajii fardati natural de drum si de oboseala. O data ajunse in sala de bal, tinerele isi deschideaua tacticoase evantaiele si carnetelele in care erau notate ordinea dansurilor si numele partenerilor carora le fusesera acordate.

Barbatii aveau intotdeauna un aer de seriozitate si respectabilitate incepand cu tinuta impecabila si terminand cu limbajul academic. Pentru barbati era de rigoare sa poarte fracul, vesta si papionul alb, camasa cu plastron scrobit, jobenul clac (dotat cu arcuri care permiteau strangerea si tinerea lui sub brat pentru mai multa comoditate si Siguranta existand " pericolul"de a fi la garderoba, confundat si luat alt tilindru, in graba si in invalmaseala plecarii) manusi de castor si pantofi de lac ori ghete de sevro, niciodata incaltarile diurne cu talpa groasa in care sa fie batute tinte si blachiuri care ar fi putut zgaria parchetul.Nimeni nu circula cu capul descoperit.

O tanara pana se marita, trebuia sa se imbrace cat mai frumos pentru a-si gasi barbatul dorit.Dupa aceea era obligata sa nu se imbrace nici peste si nici sub nivelul de castig al barbatului.Daca se imbraca prea elegant reiesea ca barbatul este risipitor, prea modest, insemna ca era zgarcit.

Palatul si familia Sutu

In inima Capitalei, peste drum de Universitate, o cladire deosebita de toate cele din jur adaposteste Muzeul Municipiului Bucuresti. Dar bucurestenii o cunosc mai bine ca 'Palatul Sutu'. Locul facea odinioara parte din intinsa proprietate cantacuzina, danie a lui Matei Basarab catre Elina, fiica lui Radu Serban si sotia postelnicului Constantin Cantacuzino.

Ridicat intre 1833 si 1835, Palatul Sutu e opera postelnicului Costache, deosebindu-se vadit de toate cladirile Bucurestilor din acea vreme. Planurile au apartinut arhitectilor vienezi Conrad Schwink si Johann Veit. Stilul este apusean, neogotic, cu un etaj si multe incaperi, cu patru turnulete poligonale, de o parte si de alta a cladirii. Intrarea majestuosa inalta si larga, precum si ferestrele mari contrastau cu intrarile si ferestrele inguste ale vechilor case romanesti. Spatele si fatada principala au fiecare un balcon cat lungimea incaperii. Mai tarziu, Karl Stork, renumit sculptor si artist decorator, realizeaza scara monumentala din hol, care se desparte in doua in fata imensei oglinzi de pe insula Murano. Deasupra, un medalion sculptat in lemn arata chipul Irinei Sutu, nora postelnicului.
Palatul era inconjurat de o vasta gradina, cu flori si iarba din belsug, in care se iteau pitici de portelan ori se plimbau paunii. In fata, clipocea vesel un havuz, iar in spate, pe o consola de marmura, se afla un ceasornic solar, cu un tun al carui praf de pusca lua foc sub actiunea soarelui, vestind miezul zilei. Portile mari, de fier tineau doi lei si un soare de metal galben, stralucitor.In acele vremuri, langa gradina Sutu se aflau case taranesti, la poarta carora torceau femeile. Gainile scurmau pamantul, iar alaturi, pe campul din fata Universitatii, pastea o bivolita

PALPITANTA VIATA

A POSTELNICULUI COSTACHE

In veacul al XIX-lea, imprejurimile erau in stapanirea postelnicului Costache Sutu, ca zestre a Roxandrei, sotia sa. Familia era originara din Epirul grecesc. Costache era fiul lui Grigore Bezaidea Sutu, caimacam al Munteniei in 1812 si al Saftei Dudescu. A fost mare postelnic in Moldova la doar 21 de ani, presedinte al Curtii de Apel din Bucuresti, ministru al Dreptatii, in 1850. Ambitios si inteligent, nu se dadea in laturi de la tot felul de intrigi, intre care si un complot impotriva domnitorului Bibescu. A scapat fara nici o acuzatie.
Se casatoreste la 17 ani cu Roxandra, fiica marelui vornic Dumitrasco Racovita. Sotia lui era si mai tanara. Au avut cinci copii: patru fete si un baiat, pe care l-a botezat dupa tatal sau, Grigore. Costache, sange navalnic, intretinea o legatura cu Elisa Orbescu, cu care a avut tot patru fete si un baiat. Roxandra moare in 1866. Dupa disparitia ei, Costache devine nesocotit de cheltuitor, motiv pentru care fiul sau, Grigore, il pune sub interdictie. O data cu moartea lui, in februarie 1875, Grigore - singurul fiu legitim al lui Costache Sutu - mosteneste o frumoasa avere, atat in tara cat si in strainatate, care include si palatul de la Bucuresti. Fiul nelegitim, Niculae, disparuse fara urma, cu preceptorul lui, un abate catolic.

Grigore si Irina Sutu

Curand dupa casatoria lui Grigore Sutu cu Irina Hagi-Mosco, palatul incepe sa primeasca oaspeti. Receptiile, seratele si balurile stralucitoare, ce transformau noaptea in zi, adunau lumea buna a Bucurestilor, eleganta si spiritualitatea. Gustarile rafinate, bauturile, dar mai ales muzica si dansul incingeau atmosfera. Valsurile lui Strausss faceau ca atat femeile, cat si barbatii sa se lase calauziti mai mult de sentimente decat de ratiune. Sotii Sutu erau deosebit de primitori. Grigore astepta musafirii in capatul de sus al scarii, grav, in tinuta de gala cu nelipsitele-i manusi albe, pe cand sotia lui alerga neobosita de la un musafir la altul. Primiri erau in toate duminicile. In timpul carnavalului, in fiecare joi aveau seara dansanta. Mai erau doua baluri mari, din care unul costumat. La balul din 30 ianuarie, de onomastica lui Grigore Sutu, venea si domnitorul Carol.
Sotii Sutu erau de o mare simplitate. El, mai robust si mai scund, purta tocuri inalte. Ea, inalta si subtire, fusese frumoasa pana a nu face ulcer. Primise o educatie rigida, completata de profesoarele frantuzoaice cu manierele elegante. Pe langa limba materna si franceza, mai stia greaca, germana si italiana. Grigore, aprins si nespus de gelos, era potolit de tactul si ingaduinta sotiei sale. I-a unit dragostea pana la moarte. Nu au avut copii. Cand nu primeau, mergeau in vizite sau se plimbau, cu landoul spatios, pe Soseaua Kiseleff, promenada inaltei societati bucurestene. Mergea cu ei si Luti, un pudel alb, inlocuit apoi cu Lula, mopsul micut. Landoul era condus de Iancu tiganul, inalt, cu mustati lungi, livrea si pantalon cu dunga rosie. Purta palarie inalta cu cocarda colorata In spate sta, imbracat turceste, Soliman, un 'arap' tinerel din Constantinopol.

Grigore i-a supravietuit Irinei doar doi ani, iar palatul a trecut in proprietatea mai multor urmasi.

Bibliografie

Bacalbasa ,  Constantin , "Bucurestii de altadata" , vol. I , Bucuresti , Editura ziarului "Universul" , 1927.

Cantacuzino , Sabina , "Din viata familiei Ion C.Bratianu" , Bucuresti , Editura Albatros , 1996.

Camarasescu ,  Zoe , "Amintiri" , Bucuresti , Editura Vitruviu.

Hagi-Mosco , Emanoil , "Bucuresti - Amintirile unui oras" , Bucuresti , Editura Fundatiei Culturale Romane 1995.

Ionescu , Adrian- Silvan , "Moda si societate urbana" , Bucuresti , Editura Paideia , 2006.

Marsillac , Ulysse , "Bucurestiul in veacul al XIX lea" Bucuresti , Editura Meridiane , 1999.

Narcis , Dorin Ion , "Castele , palate si conace din Romania" , vol.I , Bucuresti , Editura Fundatiei Culturale Romane , 2002.

8.Pakula , Hannah , "Ultima romantica" , Editura Lider , Editura Cartea pentru toti , 1984.

Internet

Plafonul cu decoratiile sale si lustra originala

Scara Reflexia scarii in oglinda

venetiana

Cei ce trec pragul palatului gasesc in acest spatiu nu prea intins un trecut stralucitor si fast, dar si adevaruri care raman.

Palatul Sutu  Sotii Sutu

Poze din interiorul palatului

Sala 1  Sala de ambianta

Sufrageria palatului

Alte familii boieresti

Pe langa palatul Sutu si la Palatal Stirbei avea loc unul dintre cele mai selecte baluri. Balurile, pe vremea aceea, insemnau un 'cotillion' si un supeu. Ele se deschideau cu dansurile la moda: polka, polimazurka, vals, cadril si lanciers, care atatau pofta de mancare, dar nu erau decat un 'simplu mezelic'. Acoperea intervalul care dura de pe la 10.00 sau 10.30, pana la 12.30, cel mai tarziu pana la 01.00, cand se servea supeul. Apoi incepea cotilionul (cel care il deschidea era un fel de arbitru al elegantei, asa cum a fost mult timp Alexandru Marghiloman), care dura pana la 3-4 dimineata sau uneori chiar pana pe la 7-8, cand oaspetii, inainte de plecarea acasa, luau o ceasca de cafea cu lapte sau cu bulion cald, 'oferita ultimilor combatanti ca semnal de incetare a focurilor', scria C. Argetoianu.

Barbu Stirbei

Palatul Stirbei - Buftea

Salonul doamnei Elena Otetelesanu era la sfarsitul secolului al XIX -lea, un renumit loc de intalnire pentru aristrocratia bucuresteana.Casa Otetelesanu, asezata langa Teatrul National, era o casa boiereasca impunatoare, cu un singur rez-de-chausée sper curte, iar in spate cu o gradina magnifica. Receptiile, balurile si pranzurile Otetelesencei, la care defila tot Bucurestiul fiind evenimente mondene.

Aveau fast si stralucire.Iarna, in saloanele cu peretii tapetati cu matasuri si oglinzi de cristal, incalzite cu sobe de faianta alba, brodate cu foita de aur. Mesele de mahon cu albume de autografe si fotografii in rame filigramate aveau in jurul lor fotolii de Aubusson si scaune aurite, asezate pe covoare de Smirna.Policandrele cu 30 de lumanari si inaltele lampi cu gaz pe picior de onix, raspandeau o lumina galbena de sub abajurul incretit si dantelat.Dupa ce se adunau in jurul canapelei salonului galben, aducand omagiul lor stapanei, musafirii se indreptau spre salonul cel mare unde arcusul neegalatului Wiest facea furori.

Conacul Otetelesanu din Magurele

"Doamna Otetelesanu, in rochie de catifea verde inchis, cu bleonduri, in picioare cu conduri negri eleganti, cu terlici si pamblica. Purta cercei cu cate trei picioare de smaragduri. Inalta, semeata, cu ochi albastri, sfredelitori, sub linia sprancenelor delicat arcuite, se vedea bine ca fusese frumoasa la vremea ei . "

Salcami japonezi, adusi tocmai din Franta si daruiti Otetelesenilor de printul Stirbey, umpleau ochiurile de lumina ale parcului. In spatele conacului pornea o gradina careia nu i se vedea capatul, plina de pomi fructiferi si arbori de podoaba, cu nuci batrani pe la margini, cu meri, cu peri, dar si cu oaze de flori alese, ingrijite de mana iscusita a gradinarului Otetelesenilor .

Aici se adunau scriitori si critici (Titu Maiorescu si Ioan Slavici ) , condeieri de talent si incepatori in ale literaturii, prieteni de familie cu studii inalte, veniti de la Paris, care aduceau suflul si framantarile Europei.

Galerie foto

Gheorghe Bibescu

George Valentin   Martha Bibescu

Bibescu