OLIVER CROMWELL (1599-1658)

OLIVER CROMWELL

Oliver Cromwell, stralucitul conducator militar care a dus spre victo­rie fortele Parlamentului in razboiul civil englez, este omul caruia ii re­vine in cea mai mare masura meritul pentru instaurarea democratiei par­lamentare ca forma de guvernare a Angliei.

Cromwell s-a nascut in 1599 la Huntingdon, in Anglia. Tineretea si-a petrecut-o intr-o tara ravasita de neintelegeri religioase si guvernata de un rege care credea cu tarie in monarhia'absolutista. Cromwell era fermier, gentleman de tara si un puritan convins, in 1628, el a fost ales in Parla­ment; dar n-a detinut prea mult timp aceasta pozitie, pentru ca in anul urmator, regele Carol I a decis sa dizolve Parlamentul si sa guverneze tara singur. Regele nu a mai convocat alt Parlament decit in 1640, cind avea nevoie de bani pentru a porni un razboi impotriva Scotiei. Noul Parla­ment, din care Cromwell a facut iar parte, a pretins asigurari si protectie impotriva unei reluari arbitrare a conducerii de catre rege. Dar Carol I nu dorea sa fie subordonat Parlamentului, astfel ca in 1642 a izbucnit razboiul intre fortele loiale Parlamentului si cele credincioase regelui.

Cromwell s-a situat de partea Parlamentului. S-a intors in Huntingdon si a organizat o formatiune de cavalerie, cu care a luptat impotriva regelui. in timpul celor patru ani de razboi, s-a distins prin remarcabila sa abilitate militara. Cromweli a jucat un rol important atit in batalia critica de la Marston Moor (2 iulie 1644), care a marcat momentul de cotitura al razboiu­lui, cit si in cea decisiva de la Naseby (4 iunie 1645). in 1646, razboiul s-a terminat cu capturarea lui Carol I si recunoasterea lui Cromwell 'ca fiind cel mai bun general al parlamentarilor.

Dar pacea n-a fost de durata, pentru ca Parlamentul era divizat in factiuni ale caror scopuri se deosebeau foarte mult; iar regele, care cunostea situatia, a reusit sa impiedice incheierea unei intelegeri. Dupa un an, a izbucnit un al doilea razboi civil, precipitat de evadarea regelui si de tentativa sa de a-si aduna armata. Noul conflict a avut ca rezultat infrin-gerea fortelor regale de catre Cromwell, eliminarea din Parlament a mem­brilor moderati si executarea regelui in ianuarie 1649.

Anglia a devenit republica (numita Commonwealth), condusa tempo-.ar de un Consiliu de Stat, al carui presedinte era Cromwell. Dar regalistii m obtinut curind controlul Irlandei si Scotiei si s-au oferit sa-i acorde sprijin fiului regelui executat, viitorul rege Carol al II-lea. A urmat o nvazie incununata de succes atit a Irlandei, cit si a Scotiei, de catre irmatele lui Cromwell. Lunga serie a bataliilor s-a terminat in 1652, cu infringerea completa a fortelor regaliste.

Dupa incheierea luptelor, au fost puse bazele noii guvernari. Se punea insa problema formei constitutionale a acestei guvernari. Problema n-avea sa fie rezolvata in timpul vietii lui Cromwell. Generalul puritan s-a dovedit capabil sa duca spre victorie fortele opuse monarhiei absolute. Dar nici puterea si nici prestigiul sau nu 1-au ajutat sa aplaneze conflictele sociale ale sustinatorilor sai si sa-i determine sa adopte o noua constitutie, pentru ;a aceste dispute erau strict legate de conflictele religioase care ii desparteau pe protestanti unii de altii si pe toti de romano-catolici.

La venirea lui Cromwell la putere, Parlamentul se compunea dintr-o minoritate extremista, nereprezentativa, asa-numitul Rump. La inceput, romwell a incercat sa duca negocieri pentru desfasurarea unor noi alegeri. ;n momentul intreruperii tratativelor, el a dizolvat Rump-ul cu forta (20-aprilie 1653). De atunci si pina la moartea lui Cromwell, survenita in 1658, s-au format si au fost dizolvate trei parlamente, in tot timpul acesta, Cromwell a condus cu ajutorul armatei. Era un dictator militar autentic. Totusi, repetatele lui tentative de a institui practici democratice, ca si .efuzul de a se instala pe tronul care ii fusese oferit, indica faptul ca nu se gindise la dictatura; aceasta i-a fost impusa de incapacitatea sustinatorilor ui de a forma un guvern functional.

Din 1653 si pina in 1658, Cromwell a condus Anglia, Scotia si Irlanda in calitate de Lord Protector. In acesti ani, Cromwell a oferit Angliei o buna guvernare si o administratie ordonata. A revizuit o serie de legi dure si a luat masuri pentru imbunatatirea sistemului educational. Adept al

tolerantei religioase, Cromwell le-a permis evreilor sa se stabileasca din nou in Anglia si sa-si practice nestingheriti religia. (Acestia fusesera epuizati din Anglia cu peste trei secole inainte, de catre regele Eduard I). 3e asemenea, Cromwell a dus o politica externa reusita. A murit de malarie a Londra, in 1658.

I-a succedat fiul sau cel mare, Richard Cromwell, dar acesta a condus doar putin timp. in 1660, pe tronul Angliei s-a instalat Carol al II-lea. Ramasitele lui Oliver Cromwell au fost dezgropate si spinzurate. Dar acest act de razbunare nu putea ascunde faptul ca lupta fusese pierduta de absolutismul monarhic. Constient de acest lucru, Carol al II-lea nu a incercat sa conteste suprematia Parlamentului. Atunci cind succesorul sau, lacob al J-lea, a vrut sa restaureze absolutismul monarhic, a fost repede detronat, n cursul revolutiei nonviolente din 1668. Visul lui Cromwell din 1640

prinsese viata: se instaurase o monarhie constitutionala, in care regele era in mod limpede subordonat Parlamentului, si care practica toleranta reli­gioasa.

in cele trei secole scurse de la moartea sa, personalitatea lui Oliver Cromwell a fost subiectul unor dispute furtunoase. Numerosi critici 1-au considerat ipocrit, siistinind ca, desi a pretins intotdeauna ca militeaza pentru suprematia Parlamentului si ca se opune unei conduceri arbitrare, in realitate a instaurat o dictatura militara. Totusi, potrivit punctului de vedere majoritar, devotamentul Iui Cromwell fata de democratie a fost foarte sincer, dar imprejurarile ,pe' care nu le-a putut controla 1-au deter­minat uneori sa exercite puteri dictatoriale. S-a facut observatia ca Oliver Cromwell nu s-a abatut niciodata de la calea cea dreapta si ca nu a acceptat tronul si nici instituirea unei dictaturi permanente. Conducerea sa a fost de fapt moderata si toleranta.

Cum putem evalua influenta globala a lui Cromwell asupra istoriei? Desigur, el prezinta importanta in principal datorita stralucitelor sale vic­torii asupra fortelor regaliste in timpul razboiul civil, inainte de aparitia lui Cromwell, la inceputul razboiului, fortele parlamentare se gaseau intr-o situatie grea. Este foarte posibil ca victoria finala sa i se datoreze exclusiv lui. Rezultatul succeselor militare repurtate de Cromwell 1-a constituit mentinerea si intarirea guvernarii democratice in Anglia.