Studiu privind relatiile dintre pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului si de la nivelulu palmei

Studiu privind relatiile dintre pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului si de la nivelulu palmei

Rezumat

Studiul de fata isi propune sa afle daca sensibilitatea tactila este mai ridicata la nivelul partii superioare a gatuluui decat la nivelul palmei, in general, si daca exista o corelatie intre cele doua tipuri de sensibilitati, la nivel individual. Studiul s-a desfasurat pe un esantion de 20 de studenti, din anul I din cadrul facultatii de psihologie. Instrumentul folosit a fost esteziometrul compas. La nivelul partii superioare a gatului s-a inregistrat o medie (m1) de 21.60 mm, iar la nivelul palmei media (m2) a avut valoarea 20.075 mm. Valoarea scorului t obtinut (-1.198, df=19) pentru un prag alfa de 0.01, bilateral. Datele statistice nu au confirmat prima ipoteza a cercetarii noastre. Pentru a afla daca exista o corelatie semnificativa intre pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului si pragul spatial tactil de la nivelul palmei am aplicat testul de corelatie liniara Pearson, dar acesta a confirmat ipoteza noastra.

Studiul experimental al senzatiilor a constituit actul de nastere al psihologiei ca stiinta autonoma. Cercetarile experimentale au permis stabilirea locului si specificului senzatiilor in ierarhia celorlalte manifestari ale vietii psihice.

Dupa cum arata P. Popescu-Neveanu si M. Golu (1970), "sensibilitatea nu este un fenomen in sine, izolat sau adaugat din afara la fenomenele si procesele naturale, ci o functie, o proprietate obiectiv determinata". Functia sensibilitatii este conditionata de necesitati obiective de ordin biologic impuse de procesul adaptarii organismului la mediu. In aceste conditii putem defini senzatia drept procesul psihic de receptare si prelucrare a stimulilor din mediul extern sau intern cu ajutorul unor analizatori specializati in vederea elaborarii unei imagini senzoriale cu efect adaptativ.

Din punct de vedere psihologic specificul senzatiei este conferit de urmatoarele particularitati:

existenta unor stimuli in raport cu care exista analizatori, definiti ca unitati anatomo- functionale ce fac posibila producerea senzatiilor, specializati capabili sa recepteze energia specifica a acestor stimuli.

existenta analizatorului ca organ de simt; structura analizatorului prezinta urmatoarele componente: receptorul, caile de transmitere si zona de proiectie corticala. La om analizatorul atinge cele mai inalte cote de specializare si diferentiere functionala;

procesarea primara, ceea ce presupune faptul ca senzatia se realizeaza numai in conditiile prezentei stimulului in campul de actiune al receptorului;

un continut informational specific, in conditiile in care senzatia reflecta insusirile concret-intuitive simple, primare ale obiectelor si fenomenelor, sau starilor din mediul intern.

Rezulta ca senzatia este primul nivel de procesare a informatiilor, nivelul de baza care permite elaborarea unei imagini subiective in plan cortical asupra stimulilor.

Dupa cum arata M. Zlate (2007), definirea senzatiilor si diferentierea lor de alte mecanisme psihice este un demers dificil care reflecta disputele teoretice in jurul acestui proces. Acelasi autor, incercand o definire a senzatiei propune trei perspective: definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia, prin opozitie cu perceptia si prin integrare psihofiziologica.

Definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia se impune atunci cand realizam distinctia dintre excitatie si senzatie. In mod obisnuit, excitatia determina o modificare reversibila sub influenta stimulului, pe cand senzatia implica transmiterea mesajului nervos, a excitatiei pana la centrii corticali. Definirea senzatiei prin opozitie cu perceptia s-a realizat, in mod obisnuit, prin evidentierea superioritatii perceptiei in raport cu senzatia. Definirea senzatiei prin integrare psihofiziologica este evidentiata prin raportarea acesteia la activitatea corticala evidentiindu-se paradigma identitatii functionale dintre senzatie si constienta. A simti si a fi constient este unul si acelasi lucru. Avem de-a face cu o integrare reciproca pentru ca nu numai simturile ascut mintea omului ci si mintea contribuie la ascutirea simturilor.

De-a lungul timpului, in clasificarea senzatiilor au fost utilizate mai multe criterii. In vederea determinarii principalelor modalitati senzoriale vom recurge la doua criterii esentiale: criteriul functional si criteriul conditiilor si directiilor receptiei.

Potrivit criteriului functional, mai intai se delimiteaza functia senzoriala si abia apoi se incearca descoperirea (identificarea) organului receptor care o indeplineste. In urma aplicarii acestui criteriu s-au delimitat: senzatiile auditive, senzatiile gustative, senzatiile olfactive, senzatiile cutanate, senzatiile proprioceptiv- kinestezice si cele de echilibru.

In privinta criteriului conditiilor si directiilor receptiei o contributie remarcabila a avut-o fiziologul englez Charles Scott Sherrington (apud Zlate, 2007). Acesta a recurs la o clasificare, luand ca punct de reper locul unde sunt plasati receptorii. Astfel, unii dintre ei sunt amplasati la suprafata corpului (exteroceptori), altii in interiorul organismului, in viscere (interoceptori) si receptori amplsati in tendoane, articulatii, muschi (proprioceptori). Primii produc senzatii exteroceptive (senzatii vizuale, auditive, olfactive, gustative, cutanate), a doua categorie genereaza senzatii interoceptive (homeostatice), iar cei din ultima categorie cuprind senzatiile proprioceptive (kinestezice).

Axindu-ne asupra analizei senzatiilor cutanate - ce fac obiectul cercetarii initiate -, putem spune ca acestea fac parte din categoria exteroceptorilor avand rolul de receptare a stimulilor mecanici, electrici si termici din mediul ambiant. S-au identificat patru categorii de senzatii care au la baza receptori asezati in invelisul cutanat. Aceste senzatii sunt: tactile (de atingere sau de presiune), de cald si rece (termice) si de durere (algice).

Senzatiile tactile sunt provocate de actiunea stimulilor mecanici: atingere, presiune si sunt transformate in impulsuri specifice de corpusculii lui Meissner, corpusculii lui Merckel si corpusculii Pacini. Senzatiile tactile cuprind, la randul lor, urmatoarele forme: senzatii de atingere (contact), senzatii de presiune si senzatii de gadilare (prurit).

Senzatiile tactile asigura integrarea a doua mari categorii de semnale senzoriale:

a)      semnale senzoriale care permit elaborarea imaginii eului fizic, respectiv conturul schemei corporale;

b)      semnale senzoriale care permit integrarea imaginii obiectelor cu care omul intra in contact nemijlocit prin intermediul unor calitati de substantialitate, forma, volum, asperitate, duritate.

O particularitate a sensibilitatii tactile este faptul ca registrul de variatie a intensitatii senzatiilor la atingere si presiune este foarte restrans. Cresterea doar cu cateva trepte a intensitatii atingerii provoaca trecerea la o senzatie de presiune, cresterea cu cateva trepte a senztiei de presiune provoaca trecerea la o senzatie de durere.

Exista multe studii referitoare la senzatiile tactile, incepand cu Weber, initiatorul experimentelor psihofizice care au testat senzatiile, si continuand cu Fechner, Spearman, Fraisse sau Roll (vezi Rosca, 1971, p. 76-77). In Romania, cele mai semnificative lucrari referitoare la sensibilitate si psihologie experimentala sunt cele ale lui G. Zapan, Vaschide, P. Popescu-Neveanu, Al. Roșca sau M. Golu.

Unul dintre primii cercetatori care s-a ocupat de sensibilitatea cutanata a fost D. Katz (1932). Studiul sau arata ca muncitorii din industria zaharului reusesc sa determine densitatea siropului trecand o picatura printre degete cu o precizie deosebita. La fel, lucratorii din industria moraritului determina calitatea fainii.

Foarte multe studii recente se refera la efectul imbatranirii asupra pragurilor sensibilitatii cutanate. Meg Stuart si colab.. (2003) constata o deteriorare a sensibilitatii cutanate la pacientii in varsta, in regiunea

antebratului, umarului si obrazului. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii Merchut si Toleikis (1990) in ceea ce priveste sensibilitatea la nivelul degetelor. Daca acestia au realizat o comparatie intre sensibilitatea cutanata la adulti si batrani, Bernstein Schechter si prezentat o sensibilitate mult mai scazuta la stimuli decat adultii. In schimb, intre copiii mai mari, cu sau fara deficiente de auz, si adulti nu s-au inregistrat insa diferente semnificative.

Studii anterioare asupra pragului spatial tactil

Studiile privind pragurile spatiale tactile au fost realizate si pentru a observa nivelul sensibilitatii la persoane cu diferite boli sau deficiente. Louisa Edwards si colaboratorii sai (2008) au aratat intr-un studiu ca pragurile sensibilitatii cutanate sunt mai mari la persoanele hipertensive. Donahue si Letowski (1985) au facut un studiu referitor la pragurile spatiale tactile pentru persoanele ce prezentau o pierdere partiala a auzului. Pragul sensibilitatii a indicat ca incheieturile au fost mai putin sensibile decat degetele dar si ca persoanele cu deficiente de auz erau la fel sau mai putin sensibile decat cele cu auz normal.

Foarte multe studii se refera la sensibilitatea tactila a degetului, antebratului, palmei sau a partii superioare a gatulu. Pana astazi exista insa foarte putine informatii despre sensibilitatea fetei, in special in zonele unde tesutul isi modifica forma in timpul vorbirii (Barlow, 1987). De asemenea numarul studiilor care compara pragurile spatiale ale mainii cu cele ale fetei sunt extrem de reduse. Studiul nostru este unul dintre putinele, poate chiar singurul care masoara sensibilitatea dintre partea superioara a gatului si

pasma. Avand in vedere numarul redus de cercetari pe aceasta tema, nu am gasit decat un studiu asemanator cu al nostru, cel al lui Barlow. Scopul sau a fost sa stabileasca pragurile spatiale tactile la nivelul fetei si mainii (degetelor) si a observat urmatoarea relatie dintre ele: sensibilitatea la nivelul fetei este semnificativ mai mare decat cea de la nivelul degetelor.

Scopul cercetarii

Scopul acestui studiu este de a demonstra ca sensibilitatea tactila este mai ridicata la nivelul partii superioare a gatului decat la nivelul palmei, in general, si ca exista o corelatie intre cele doua tipuri de sensibilitati, la nivel individual.

Dupa cum aratam mai sus, cercetarile cu privire cu privire la diferentele dintre pragurile spatiale tactile nu sunt foarte numeroase, mai ales cele care se intereseaza de pragurile tactile la nivelul fetei. Tindem sa credem ca aceasta lacuna a literaturii de specialitate se datoreaza in mare parte faptului ca pragurile spatiale tactile au mai mult o insemnatate teoretica, facandu-se rareori apel la aceasta cunoastere in activitatea stiintifica practica.

Dupa cum am vazut, studiul de fata isi propune sa descopere doua lucruri. Pe de-o parte interesul este indreptat spre descoperirea diferentelor de prag tactil dintre nivelul cutanat al partii superioare a gatului si nivelul cutanat al palmei. Dupa cum aratam mai sus, se pare ca nu au mai fost pana acum publicate rezultatele unui astfel de studiu. Cel in cercetarea de fata eu, ca si cercetator nu am reusit sa gasesc decat studii care implicau pragurile spatiale tactile la nivelul altor zone cutanate. Prin urmare, o prima ipoteza a cercetarii a fost ca pielea de la nivelul partii superioare a gatului este o

portiune mai sensibila in a detecta doi stimuli de presiune intre care nu se afla o distanta foarte mare decat pielea de la nivelul palmei. Cu alte cuvinte, s-a incercat demonstrarea faptului ca pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului este semnificativ mai mare decat pragul spatial tactil de la nivelul palmei. Demonstrarea acestei ipoteze ar putea constitui un veritabil punct de plecare pentru cercetari ulterioare.

Un punct de sprijin in pornirea cercetarii l-a constituit, in linii mari, concluzia la care a ajuns Barlow (1987). Daca sensibilitatea la nivelul perioral al fetei este semnificativ mai mare decat la nivelul degetelor, atunci exista o posibilitate ca sensibilitatea de la nivelul partii superioare a gatului sa fie semnificativ mai mare decat cea de la nivelul palmei.

In al doilea rand, studiul isi propune sa descopere daca oamenii cu un prag spatial tactil ridicat la nivelul palmei vor avea, de asemnea, un prag spatial tactil ridicat la nivelul partii superioare a gatului. Prin urmare, urmarim demonstrarea unei corelatii semnificative intre sensibilitatea tactila masurata la nivelul palmei si cea masurata la nivelul partii superioare a gatului.

Din punct de vedere practic, acest studiu s-ar putea dovedi folositor in cadrul studiilor de psihologie cognitiva si studiilor de psihologie experimentala si, eventual, dermatologiei si neurostiintelor.

Metode

Participanti

La studiu a participat un grup de studenti. Volumul grupului a fost de 20 de participanti alesi aleator din grupa a treia a celei de-a doua serii a anului intai (2007/2008) de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, sectia psihologie, din cadrul Universitatii din Bucuresti. Saisprezace dintre acestia au fost de sex feminin, iar patru de sex masculin. Varstele participantilor au fost cuprinse intre 19 si 26 de ani. Etnia tuturor participantilor a fost romana.

Participantii au fost intrebati pe rand daca accepta sa ia parte la studiul efectuat. Nu a fost necesara prezenta unor recompense, durata experimentului fiind scurta si efortul participantilor minim.

Aparate folosite

Aparatul folosit generic pentru determinarea sensibilitatii tactile este esteziometrul. Esteziometrul este un dispozitiv care permite exercitarea unei senzatii de presiune foarte usoare cu ajutorul unei lamele sau a unui fir aspru de par de camila sau de cal, sau cu ace tactile, electromagnetice etc. Dintre esteziometrele cu fir de par, semnificativ este esteziometrul Bujas (vezi Rosca, 1971).

In acest studiu a fost folosit un tip de esteziometru numit esteziometru compas, cel mai indicat aparat pentru determinarea pragului spatial tactil datorita prezentei a doua varfuri cu distanta reglabila intre ele. Exista multe tipuri de esteziometre compas: Spearman, Jastrow, Griesbach, Michotte, dar

"se bazeaza toate pe principiul compasului" (Rosca, 1971). Tipul folosit in acest experiment este compasul Spearman, "un instrument simplu si foarte raspandit () construit din doua piese de aluminiu - una in forma de rigla, ce aluneca in santul celeilalte - si din trei ace sau varfuri de fildes, dintre care unul, cel situat mai sus, este pentru control, iar celelalte varfuri deodata sa nu se apese, esteziometrul sa apese numai cu propria-i greutate" (ibidem). Aplicandu-se pe suprafata pielii, se poate identifica momentul in care subiectul relateaza doua senzatii diferite de atingere. Instrumentul este alcatuit dintr-o lamela ce se poate deplasa cu usurinta spre dreapta sau spre stanga, antrenand, prin intermediul acestor miscari, doi indici aflati in intensitatea apasarii. Un indice ne arata nivelul intensitatii apasarii si prezinta o revenire dinamica la punctul de start .

Trebuie mentionat "principalul neajuns al celor mai multe esteziometre existente" si anume ca "nu au un dispozitiv care sa permita asezarea simultana si mai ales cu aceeasi presiune a varfurilor stimulatoare. Aceasta operare este numai in functie de indemanarea experimentatorului" (ibidem). Este esential acest aspect pentru eventualele erori ce au aparut in masurare si au influentat, implicat, concluziile cercetarii.

Procedura

Pentru determinarea pragurilor spatiale tactile am folosit modelul (sau metoda) limitelor. Aceasta metoda presupune aplicarea simultana a doi stimuli de presiune la nivelul pielii, cu ajutorul esteziometrului. Stimulii se plaseaza la o distanta initiala de 30 mm, care va urma o traiectorie descendenta sau ascendenta in functie de realizarea unei singure senzatii sau

a doua senzatii. Daca participantul va primi o singura informatie senzoriala se va creste distanta dintre cei doi stimuli, iar daca participantul reclama doua informatii senzoriale se va micsora distanta pana cand acesta va simti din nou o singura stimulare. Stimulii se aplica de 10 ori la rand, de fiecare data notandu-se intr-un tabel cate stimulari simte participantul la fiecare distanta aplicata. Dupa ce avem tabelul, pentru a determina pragul spatial tactil se calculeaza media aritmetica a celor zece valori. Valoarea acestei medii reprezinta insasi valoarea pragului spatial tactil al participantului, la nivelul cutanat la care au fost aplicati cei doi stimului ai esteziometrului.

Participantilor studiului nostru le-a fost aplicat acest test. Prima data au fost masurate valorile pragurilor senzoriale cutanate la nivelul palmei, fiind consemnate in tabele individuale, iar a doua oara au fost masurate valorile pragurilor senzoriale cutanate in partea partii superioare a gatului (ceafa). De asemenea, le-a fost cerut participantilor sa stea cu ochii inchisi pentru a nu fi influentati cognitiv de catre perceptia vizuala a numarului de stimuli aplicati.

Cadrul experimental a fost fixat spontan, fara pregatiri in prealabil, sub indrumarea cadrului didactic care a tinut seminarul de psihologie experimentala al facultatii din care au fost selectati participantii.

Design experimental

In cadrul modelului experimental al determinarii pragului spatial tactil variabilele dependente sunt reprezentate de valorile luate de senzatiile produse, respectiv una sau doua senzatii.

Variabilele independente sunt controlate de experimentator si sunt reprezentate de distanta dintre cei doi stimuli ai esteziometrului.

Unitatea de masura a variabilei dependente este determinata de numarul senzatiilor tactile de presiune, iar cea a variabilei dependente este milimetrul (mm).

Pentru a evita erorile de tip bias, experimentul s-a desfasurat, credem noi, in conditii optime.

Pentru ambele praguri spatiale (cel de la nivelul palmei si cel de la nivelul partii superioare a gatului) s-a folosit acelasi grup. Valorile inregistrate pentru membrii grupului au format doua esantioane de valori, ale caror medii si abateri standard au fost folosite in procedurile statistice inferentiale.

Rezultate

Diferenta dintre pragurile spatiale

Testele statistice nu au confirmat ipoteza cercetarii noastre, aratand ca pragul spatial tactil masurat la nivelul partii superioare a gatului nu este semnificativ mai mare decat pragul spatial tactil masurat la nivelul palmei.

La nivelul palmei s-a inregistrat o medie (m1) de 20.075 mm cu o abatere standard (s1) de 6.098, iar la nivelul partii superioare a gatului media (m2) a avut valoarea de 21.60 mm si abaterea standard (s2) 6.64.

Pentru a verifica daca diferenta dintre cele doua medii nu este pur si simplu jocul hazardului, am folosit testul t pentru esantioane dependente (primul esantion fiind alcatuit din valorile masurate la nivelul palmei, iar cel

de-al doilea esantion din valorile masurate la nivelul partii superioare a gatului). Valoarea scorului t obtinut (-1.198, df=19) a fost normala pentru un prag alfa de 0.01, bilateral. Ipotaza cercetarii se confirma deoarece cele doua variabile au o diferenta semnificativa intre mediilor celor doua variabile. Intervalul de incredere (pentru un prag alfa=0.05) cuprins intre -4.18 si 1.13 subliniaza inca o data faptul ca diferenta dintre medii este semnificativa.

Corelatia dintre pragurile spatiale

Pentru a afla daca exista o corelatie semnificativa intre pragul spatial tactil de la nivelul palmei si pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului (adica pentru a verifica cea de-a doua ipoteza a cercetarii noastre), am aplicat testul coeficientului de corelatie liniara Pearson (r).

Nu s-au folosit alte masuratori, prin urmare datele au ramas aceleasi (m1=20.075 s1=6.098, m2=21,60, s2=6.64).

Pragul critic alfa a fost setat, de data aceasta, la 0.05. Dupa aplicarea testului bilateral s-a obtinut un scor de corelatie r 60, df 19. Scorul critic admis trebuia sa ia o valoarea mai mare sau egala cu 0.43. Scorul nostru, dupa cum se poate observa, indeplineste aceasta conditie, deci putem accepta ipoteza cercetarii ca fiind adevarata.

Valoarea de 0.60 indica, de asemenea, un efect foarte mare, ridicat dupa Hopkins, iar dupa Davis, acesta indica o asociere foarte puternica. Prin ridicare la patrat obtinem coeficientul de determinare (0.36) care indica un efect mare, dupa Cohen. Datorita acestui coeficient de determinare putem

afirma ca 36 din variatia sensibilitatii de la nivelul palmei este o consecinta a variatei sensibilitatii de la nivelul partii superioare a gatului sau ca cele doua sensibilitati au in comun 36% din variatie, restul de 64% provenind din alte surse.

De asemenea, pentru o estimare la nivelul intregii populatii, au fost calculate limitele de incredere pentru coeficientul r, la un prag de 0.05 (95%CI: -4.18-1.13).

Discutii

Senzatiile reprezinta locul de intersectare al psihologiei cu fizica si cu fiziologia, iar pragurile spatiale tactile sunt deseori abordate si masurate de ambele categorii de oameni de stiinta. Studiul de fata a confirmat ca pragul de discriminare a doua puncte distincte pe pielea palmei va fi, cel mai probabil (p<0.01), mai ridicat decat pragul de la nivelul partii superioare a gatului. De asemenea, intre aceste doua praguri exista o anumita relatie cauzala. Cu cat pragul tactil spatial de la nivelul palmei va fi mai ridicat, cu atat va fi mai ridicat si pragul de la nivelul partii superioare a gatului.

Primul rezultat a fost obtinut pe baza unui esantion de 20 de participanti ceea ce, in conformitate cu rigoarea stiintifica, poate sa aiba un anume efect asupra rezultatului, esantionul ideal fiind de 30 de participanti. Totusi, credem ca fixarea unui prag alfa la nivelul cel mai mic (p<0.01), la care se adauga evitarea anumitor factori ce ar fi putut influenta distributia de valori, precum si normalitatea distributiei au scutit concluzia de erori semnificative.

Rezultatul obtinut vizeaza un aspect intalnit rareori in literatura de specialitate. Coreland concluzia noastra cu cea obtinuta de Barlow (1987), am putea crede ca sensibilitatea oricarui punct de la nivelul gazului este mai ridicata decat sensibilitatea oricarui punct de pe intregul membru superior. Desigur, deocamdata aceasta ipoteza nu se poate demonstra, fiind necesare studii asupra mai multor arii cutanate de pe suprafata celor doua portiuni ale corpului uman. Studiile sunt usor de realizat, nu implica un mare efort din partea examinatorilor si nici din partea participantilor, costurile sunt reduse si timpul destul de limitat.

Am fost tentati sa credem ca intre cele doua tipuri de sensibilitate exista o relatie cauzala. Cu alte cuvinte, ca nivelul de sensibilitate individual de la nivelul partii superioare a gatului este determinat de nivelul sensibilitatii de la nivelul palmei. A spune ca aceasta relatie este de tip cauzal nu este tocmai potrivit, deoarece sensibilitatea cutanata a palmei nu determina sensibilitatea cutanata a partii superioare a gatului. Ambele sensibilitati sunt determinate de sensibilitatea generala a sistemului nervos central, a capacitatii analizatorilor de a reactiona la stimuli. Ceea ce am vrut sa demonstram este ca daca vom masura o valoare crescuta la nivelul palmei este foarte probabil ca aceasta sa fie direct proportionala cu cea de la nivelul partii suerioare a gatului. Pentru aceasta ipoteza am folosit acelasi numar de participanti (20) si aceleasi masuratori care au fost facute pentru demonstrarea primei ipoteze. Nu era necesara repetarea acestor masuratori deoarece ipoteza noastra a fost confirmata. De data aceasta am folosit pragul maxim acceptat de comunitatea stiintifica (p<0.05). Prin urmare, sunt sanse de 95% ca pragul spatial tactil de la nivelul partii superioare a gatului sa fie direct proportional cu pragul spatial tactil de la nivelul palmei.

Cercetarile ulterioare ar putea dovedi existenta unei astfel de corelatii la nivelul intregul organism. Rezultatul obtinut de noi este un bun punct de plecare in incercarea de a demonstra ca sensibilitatea tactila individuala de la un anumit nivel este direct proportionala cu sensibilitatea tactila individuala de la oricare alt nivel.

Referinte bibliogrfice

1.Anitei, M. (2007), Psihologie experimentala, Iasi, Editura Polirom.

2.Barlow SM. Mechanical frequency detection thresholds in The Human Face, vol. 96, n^o2, pp. 253-261 (28 ref.),1987.

3.Bernstein LE, Schechter MB, Goldstein MH Jr. Child and Adult Tactile Thresholds for Sinusoidal and Pulsatile Stimuli, The Journal of the Acoustical Society of America, Volume 80, Issue 1, pp 118-123, July 1986.

4.Donahue AM, Letowski T.Tactile Performance by Normal and Hearing-impaired Subjects,

vol. 24, n^o5, pp. 363-373 (21 ref.),1985.

5.Edwards L, Ring C, McIntyre D, Winer J,Martin U. Cutaneous Sensibility and Peripheral Nerve

Function in Patients With Unmedicated essential Hypertension, Psychophysiology, Volume 45, Number 1, pp. 141-147(7), January 2008.

6.Golu, M. (2005), Fundamentele psihologiei vol. I, Editura Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti.

7.Golu, M., Popescu-Neveanu, P. (1970), Sensibilitatea: modalitati de receptie senzoriala, Editura

Stiintifica, București.

8.Merchut MP, Toleikis SC, Aging and Quantitative Sensory Tresholds, Aug-Sep 1990.

9.Rosca, Al. (1971), Metodologie și tehnici experimentale in psihologie, Bucuresti, Editura Stiintifica.

10.Stuart M, Turman, Shaw J,Walsh N, Nguyen V. Effects of Aging on Tactile Detection

Thresholds at Various Body Regions, BMC Geriatrics

11. Wittgenstein, L. (1953), Psilosophical Investigation, Editie ingrijita de G.H. von Wright si G.E.M: Anscombe, Basil Blackwell, Oxford

12. Woodworth, R.S. (1938), Experimental Psyhology, Holt, Reinehart and Winston, New York

13. Zinnes,J.L., MacKay, D.B. (1983), "Probabilistic multidimensional scaling: Complete and incomplete data" , Psychometrika

14. Zlate, M. (2007), Psihologia mecanismelor cognitive, Iasi, Editura Polirom.

15. Zlate, M. (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi