SISTEMUL PSIHO-COMPORTAMENTAL UMAN

Componentele sistemului psiho-comportamental uman

Nivelele de constiinta ale sistemului psihic uman

3. Stari modificate de constiinta: a. Somnul si visele

b. Reveria

Obiective

Dupa parcurgerea capitolului studentii:

vor avea o imagine de ansamblu asupra componentelor sistemului psiho-comportamental si vor intelege interactiunile dintre aceste componente;

vor cunoaste sensul psihologic al termenilor constient, subconstient, inconstient;

vor intelege semnificatia viselor si reveriei pentru mentinerea echilibrului psihic.

SISTEMUL PSIHO-COMPORTAMENTAL UMAN

COMPONENTELE SISTEMULUI

PSIHO-COMPORTAMENTAL UMAN

Asa cum am aratat in primul capitol, orice activitate umana are doua laturi: o latura interna, subiectiva, psihica;

o latura externa, obiectiva, comportamentala.

Aceste laturi sunt in interactiune, si ele alcatuiesc sistemul psiho-comportamental uman.

Pentru a intelege mai bine componentele celor doua laturi ale activitatii sa ne gandim la o activitate concreta, de exemplu la cea de a merge intr-o excursie. La inceput apare dorinta de a pleca in excursie (motivatia). Discutam cu prietenii, stabilim unde sa mergem (scopul), la ce ora pornim, unde mergem, ce luam cu noi (elaboram planul activitatii).

Pornim la drum. In timp ce mergem vedem drumul, auzim cum curge paraul, simtim mirosul placut al aerului proaspat, adica avem o serie de senzatii si perceptii. Pe drum ne aducem aminte de alte excursii pe care le-am facut (memorie), discutam cu prietenii (folosim limbajul), intelegem ce ne spun ei (gandire), ne imaginam ca am putea organiza si alte excursii. Ne simtim bine, suntem multumiti, poate chiar fericiti, dar ar fi posibil ca unii dintre prietenii nostri sa fie suparati, nervosi dintr-un motiv oarecare (avem diferite stari afective). Daca pe drum apar unele greutati, obstacole (de ex. oboseala) acestea trebuie sa fie invinse prin vointa.

Daca am analiza o alta activitate am regasi in mare parte tot aceste componente psihice.

A.     Componentele sistemului psihic sunt

a. Procesele psihice cognitive care receptioneaza, inregistreaza, pastreaza, prelucreaza si interpreteaza informatiile, si astfel indeplinesc un rol esential in cunoasterea lumii externe si in autocunoastere. Dintre procesele psihice cognitive fac parte:

a₁ procesele psihice senzoriale2: senzatiile si perceptiile. Cu ajutorul acestor procese psihice sunt receptionate si prelucrate informatiile obtinute prin intermediul analizatorilor. Cu ajutorul lor realitatea este cunoscuta in mod concret.

a₂ procesele psihice cognitive superioare sunt memoria, gandirea si imaginatia. Memoria pastreaza, gandirea si imaginatia prelucreaza informatiile. Eficienta acestor procese psihice depinde de atentie.

b. Procesele psihice care regleaza comportamentul. Dupa ce informatiile au fost intelese si prelucrate se iau diferite decizii privind ceea ce urmeaza sa facem. Aceste decizii nu depind numai de gandire ci si de motivatie, adica de dorintele, interesele noastre, cat si de starea afectiva in care ne aflam in prezent. Daca in timpul actiunii apar unele greutati acestea sunt infrante prin vointa. Motivatia, afectivitatea si vointa sunt componentele psihice care regleaza activitatea noastra.

B. Comportamentul este format din toate manifestarile observabile din exterior: miscarile, formele externe ale limbajului verbal (vorbirea, scrierea), limbajul nonverbal (accentul, intonatia, ritmul, intensitatea vorbirii), expresiile emotionale prin care se exteriorizeaza starile afective (gesturile, mimica, rasul, plansul, tipetele).

Observatie. Limbajul si afectivitatea au aspecte care apartin atat laturii subiective, psihice (limbajul intern utilizat in gandire, starea afectiva, asa cum este resimtita de persoana in cauza) cat si aspecte obiective, comportamentale.

Activitatea umana se manifesta ca un tot unitar. Toate procesele psihice si manifestarile comportamentale interactioneaza in continuu. Sistemul psiho-comportamental al fiecarui om sanatos are aceleasi componente, dar aceasta nu inseamna ca suntem la fel. Oamenii se deosebesc prin modul in care inteleg si rezolva situatiile problematice, prin cantitatea lor de energie, prin aptitudinile lor, prin atitudinile lor fata de realitate, adica fiecare om are personalitatea sa unica si irepetabila.

NIVELELE DE CONSTIINTA ALE SISTEMULUI PSIHIC UMAN

(constient, subconstient, inconstient)

Termenul "constiinta" este poate cel mai dificil termen al psihologiei. Despre constiinta se vorbeste atat in viata de toate zilele cat si in filozofie, psihologie, medicina, dar cuvantul nu este folosit in acelasi sens. Unii il confunda cu constiinciozitatea, adica dorinta de a-ti face intotdeauna datoria. Altii il folosesc in sensul de constiinta morala, care ne indica ce avem voie sa facem si ce este interzis. Acest sens se refera la un aspect limitat al constiintei.

Pentru ca sa intelegem ce inseamna acest termen pentru psihologie, sa ne gandim la starile caracterizate prin lipsa sau tulburarile constientei. Un om are tulburari de constiinta atunci cand este dezorientat, nu isi da seama prea bine unde este, ce face, cine sunt cei din jur si ce doresc de la el, desi ar trebui sa cunoasca aceste lucruri. Un om nu este constient, este inconstient atunci cand este lesinat, are o criza de epilepsie sau este in coma. Termenul a fi constient este deci in legatura cu intelegerea si memoria. Esti constient daca intelegi ce se intampla in jurul tau, stii cine esti, ce vrei sa faci.

Termenul "constiinta" provine din limba latina, de la cuvintele cum = cu si scientia = stiinta, si inseamna "cu stiinta" adica "a-ti da seama". Omul este constient de un anumit fapt daca il intelege.

Un om este constient daca intelege realitatea inconjuratoare si se intelege pe sine. Termenul "a fi constient" are deci doua laturi: constiinta realitatii si constiinta de sine.

Constiinta realitatii (a lumii inconjuratoare) se refera la intelegerea ambiantei in care se afla omul.

Un om are constiinta de sine daca isi cunoaste numele, varsta, domiciliul, familia, stie ce profesie are, unde lucreaza etc. Constiinta de sine are mai multe componente dintre care mentionam schema corporala (totalitatea informatiilor despre propriul corp) si imaginea de sine (totalitatea opiniilor despre sine, despre calitatile si defectele proprii).

Un alt aspect al constiintei este constiinta morala. Inca din copilarie noi invatam ce avem si ce nu avem voie sa facem, adica interiorizam normele morale (nu ai voie sa minti, sa furi, sa jignesti pe cineva etc.). Constiinta morala realizeaza controlul comportamentului. In fiecare moment se realizeaza o raportare a faptelor pe care le facem la regulile si normele morale pe care le-am interiorizat. Daca aceste reguli sunt incalcate avem sentimente de culpabilitate sau mustrari de constiinta (in acest sens se spune despre unii oameni care fac fapte grave ca nu au constiinta).

Constiinta se manifesta intotdeauna in prezent. Unii medici definesc constiinta ca fiind viata psihica la un moment dat. Constiinta sau constientul cuprinde toate ideile, imaginile, sentimentele, dorintele pe care omul le traieste si le intelege in momentul de fata. Totalitatea acestor idei, imagini, sentimente etc. formeaza campul constiintei.

Numeroase fenomene psihice (cunostinte, sentimente, dorinte, intentii etc.) se afla in afara campului constiintei, in subconstient sau inconstient.

Subconstientul (preconstientul).

Cunoasteti poezia Luceafarul de M. Eminescu? Puteti sa spuneti cateva versuri din aceasta poezie? Cu un minut inainte de a citi aceasta intrebare v-ati gandit la aceasta poezie? Atunci poezia se afla in subconstientul D-voastra, dar acum, cand va ganditi la ea, se afla in constient.

In subconstient se afla amintirile, sentimentele, dorintele care in momentul de fata sunt in afara campului constiintei, dar care pot fi constientizate cu usurinta.

De ex. cursurile, in momentul predarii, se afla in constient, apoi trec in subconstient. Cand le recititi sau le invatati revin in constient. Dupa examen ajung in subconstient, dar daca veti intalni anumite situatii sau daca veti citi ceva asemanator cu cele invatate, informatiile din curs vor reveni in constiinta.

Numeroase actiuni, dupa ce s-au automatizat se desfasoara sub un control subconstient. Noi nu constientizam miscarile pe care le facem in timp ce mergem cu bicicleta sau operatiile mintale cu ajutorul carora efectuam inmultirile. Totusi, la nevoie, acestea pot fi constientizate.

Inconstientul

Inconstientul a fost mult studiat de psihanalisti. Inconstientul este acea parte a vietii psihice pe care nu o cunoastem.

In conceptia lui S. Freud:

o parte a inconstientului este innascuta si contine inca de la nastere trebuinte biologice ca foamea, setea, trebuinta de a evita durerea, trebuintele sexuale si agresive.

o alta parte a inconstientului provine din constient si este formata din amintirile uitate (de ex. amintirile din prima copilarie) si din ideile, impulsurile, sentimentele care au fost refulate, adica respinse din constiinta ca fiind inacceptabile. Continuturile refulate, desi inconstiente, au o mare influenta asupra vietii psihice. Ele pot influenta visele, pot determina acte ratate sau simptome nevrotice, pot determina unele comportamente mai greu explicabile. Vom da cateva exemple:

cineva poate sa uite sa puna la cutia postala o scrisoare deoarece persoana careia i-a scris ii este antipatica (act ratat);

o fobie poate sa fie determinata de o psihotrauma care a fost de mult uitata, dar care s-a "imprimat" in inconstient (simptom nevrotic);

o mama poate refula sentimentele negative fata de copilul pe care nu si l-a dorit, dar aceste sentimente se pot exterioriza sub forma unor comportamente neadecvate (neglijarea, sau dimpotriva, supraprotejarea copilului).

3. STARI MODIFICATE DE CONSTIINTA

(Somnul si visele; reveria)

Starea de constienta nu este aceeasi tot timpul. Ea se schimba chiar pe parcursul unei zile. Gradul de constienta este maxim atunci cand suntem in stare de veghe si suntem odihniti, activi. Nivelul constientei scade atunci cand ne cufundam in reverie, suntem obositi, bolnavi, atunci cand dormim. Starea de constienta se modifica sub influenta bauturilor alcoolice sau a drogurilor.

In continuare vom vorbi despre doua stari modificate de constiinta: somnul si reveria.

a. Somnul si visele

Somnul a fost studiat cu ajutorul electroencefalografiei. Pentru a se realiza electroencefalograma, pe cap se fixeaza niste electrozi care inregistreaza activitatea electrica a creierului. Studiindu-se electroencefalograma (EEG-ul) care se obtine in timpul somnului, se observa ca exista 4 niveluri distincte ale somnului, de la somnul superficial pana la cel mai profund. In timpul unei nopti o persoana trece prin 5-6 cicluri de somn. Ciclurile (etapele) dureaza intre 90-120 minute. In primele doua etape omul ajunge pana la somnul de nivel 4, deci la un somn foarte profund din care se trezeste foarte greu. In urmatoarele 3 - 4 etape nu ajunge decat la nivelul 2.

Atunci cand se afla la nivelul 1, omul poate fi trezit tot asa de greu ca si atunci cand se afla la nivelul 4, de aceea somnul de la acest nivel se numeste somn paradoxal. Tot la acest nivel al somnului se observa ca ochii se misca repede, de aceea somnul paradoxal se numeste si REM (de la cuvintele "rapid eyes movement"). Daca cineva este trezit din somnul REM, atunci el ne va spune ca tocmai a visat ceva. In fiecare noapte, in timpul somnului ajungem de 4- 5 ori la nivelul 1 (REM sau somn paradoxal), ceea ce arata ca in fiecare noapte visam, chiar daca dimineata nu ne mai amintim de aceste vise (R. Wilkinson, 1973, p. 295 - 303).

Visele. Asa cum am aratat, visele sunt insotite de miscari oculare rapide. Cum ati observat probabil, si animalele - de ex. cainii - viseaza. Se pare - dupa cum arata EEG-ul - ca si nou-nascutii viseaza.

Oamenii si-au pus de mult problema de ce visam, care este rolul si semnificatia viselor. Si cercetatorii si-au pus problema daca visele sunt sau nu sunt necesare. Pentru a raspunde la aceasta intrebare ei au format doua grupuri de subiecti. Cei din primul grup au fost treziti de fiecare data cand EEG-ul si miscarile oculare aratau ca au inceput sa viseze. Cei din al doilea grup au fost treziti de acelasi numar de ori, dar in perioadele in care nu visau. Dupa cateva nopti toti subiectii au fost lasati sa doarma. Cei din primul grup au visat mai mult decat cei din al doilea grup, ceea ce arata ca visele sunt intr-adevar necesare (dupa R. Wilkinson, 1973, p. 303 - 306).

Continutul viselor poate fi influentat de:

excitantii externi: acelasi cercetator care a studiat importanta viselor a facut urmatorul experiment: atunci cand subiectii au inceput sa viseze i-a stropit cu apa rece. Peste cateva minute i-a trezit si i-a intrebat ce au visat. Subiectii au raspuns ca au visat ca se spalau, ca stateau in ploaie sau despre inundatii. Deci, stimulul extern a fost cuprins in vis;

senzatiile interne: foamea, setea, durerile, bolile de care sufera cineva;

problemele cotidiene: inaintea unui examen dificil aproape toti ne visam la examen;

dorintele, frustrarile, anxietatile noastre. Uneori, in vise, dorintele sunt indeplinite in mod direct (daca cineva a suferit o pierdere, un esec, poate sa viseze ca reuseste sa obtina ceea ce si-a dorit); exista si vise care nu pot fi intelese prea usor.

Freud sustine ca visele sunt determinate de sentimentele, dorintele, ideile, pulsiunile refulate in inconstient. El deosebeste continutul manifest al visului (visul propriu-zis, pe care il povestim) si continutul latent - adica sentimentele, pulsiunile inconstiente din care a izvorat visul propriu-zis. Elaborarea visului (transformarea continuturilor inconstiente in visul propriu-zis) se realizeaza prin deghizarea si deformarea acestor dorinte si pulsiuni. Deformarea se poate produce prin elaborare plastica (ideile se transforma in imagini), condensare (visul manifest este mai scurt decat ideile latente - prin cateva imagini se exprima numeroase idei), deplasare (un element este inlocuit de altceva), inversiune, utilizarea simbolurilor (vulturii ar putea simboliza moartea) etc.

Pentru interpretarea viselor Freud foloseste metoda asociatiei libere: subiectul este asezat comod intr-un fotoliu sau pe o canapea si i se cere sa spuna, in legatura cu un element al visului, tot ce-i vine in minte, fara nici o selectie sau omisiune. Din asociatiile pe care le face subiectul, psihologul incearca sa inteleaga continuturile refulate care se afla in inconstient, complexele inconstiente (problemele emotionale refulate, inconstiente, dar care au ramas active si care pot determina tulburari psihice, simptome nevrotice).

Cercetarile mai noi dau alte explicatii somnului si viselor (Evans). S-a constatat ca somnul are un rol important in reorganizarea informatiilor receptionate in timpul zilei, in prelucrarea gandurilor, sentimentelor, anxietatilor, in fixarea informatiilor importante in memorie si stergerea informatiilor inutile, in pregatirea creierului pentru a primi noi informatii. Acest proces de prelucrare a informatiilor are loc in tot timpul somnului. Atunci cand somnul devine mai superficial, unele fragmente ale acestor informatii pot fi percepute sub forma viselor (N. Hayes, S. Orrell, 1997, p. 100 - 103; S. Freud, 1980, p. 109 - 221).

b. Reveria

Reveria (visarea cu ochii deschisi) este considerata o stare modificata a constiintei deoarece in timpul reveriei ne indepartam de realitatea prezenta si ne orientam spre interior, spre gandurile, sentimentele, dorintele, anxietatile noastre.

Si in legatura cu reveria s-a pus problema daca are vreun rol sau este inutila. Psihanalistii considera ca reveriile pot avea un rol compensator. Pe planul reveriei pot fi satisfacute unele dorinte care nu pot fi satisfacute in realitate. Tendinta la reverie se accentueaza in starile de tensiune psihica si ea poate contribui la mentinerea echilibrului psihic. Atunci cand totul merge bine omul viseaza cu ochii deschisi mai putin, numai atunci cand se plictiseste. Daca cineva este frustrat, prin reverie incearca sa compenseze aceasta frustrare.

De ex. daca unui om i s-a facut o nedreptate sau daca a fost jignit si nu a putut riposta, in urmatoarele ore sau zile probabil el isi va imagina diferite modalitati de razbunare. Isi imagineaza ce va face daca se va intalni cu persoana care l-a jignit, cum o va pedepsi. Dupa ce s-a razbunat pe plan imaginar se linisteste - si atunci cand se intalneste cu persoana respectiva in realitate este posibil sa nu ii mai spuna nimic din cele planuite.

Daca cineva se imbolnaveste si afla ca trebuie sa se interneze la spital devine anxios. El isi imagineaza ce s-ar putea intampla in zilele urmatoare, si reveria il poate pregati sa suporte neplacerile din spital.

Alti psihologi explica altfel reveria. Ei sustin ca avem tendinta sa visam cu ochii deschisi mai ales atunci cand nu avem ce face, ne plictisim (asteptam undeva), sau daca activitatile pe care le facem sunt monotone si nu ne solicita atentia. In situatiile de acest fel stimulii externi nu sunt suficienti pentru a mentine starea de veghe si am putea adormi. Reveria reprezinta o stimulare interna cu rol in mentinerea starii de veghe. In timpul reveriei ne putem imagina orice, dar cel mai des ne imaginam diferite discutii cu alte persoane sau intamplari care am dori sa se realizeze sau de care ne este frica.

Reveria are un rol important si in proiectarea, planificarea actiunilor viitoare, in rezolvarea problemelor personale (Seamon, Kenrick, 1992, p.169 - 170). Ex: inainte de a pleca la cumparaturi sau inainte de a merge la o intalnire importanta ne gandim la ce anume vrem sa cumparam sau ne imaginam despre ce vom discuta cu cei cu care ne vom intalni.