Clasificarea principalelor tehnici de relaxare

CLASIFICAREA PRINCIPALELOR TEHNICI DE RELAXARE

Durand de Bousingen, in 1965, imparte sistemele de relaxare in urmatoarele categorii:

a)     tehnici de relaxare analitice - prelucrarea = absenta (n), contractia (m) – in care se porneste de la grupe musculare restranse, generalizandu-se relaxarea treptat, la nivelul intregului organism. Aceleasi tehnici sunt inspirate din cercetarile de fiziologie musculara, cea mai cunoscuta fiind metoda lui Jacobson.

b)     Metode sintetice, cu punct de plecare in psihoterapie, in care personalitatea pacientului este abordata global, ca un tot unitar. Tehnicile deriva din traditiile hipnozei medicale ale hipnoterapeutilor francezi ai sec.XIX. Cea mai cunoscuta metoda – antrenamentul autogen (Schultz).

c)     Sisteme de relaxare care pun accent pe ritmica si miscare.

Schultz: exercitiu generat (genos) din interiorul eului (autos)

Cea mai cunoscuta tehnica de relaxare este antrenamentul autogen al lui Schultz. Metoda este cel mai larg raspandita, e validata stiintific si elemente ale acestei metode stau la baza majoritatii tehnicilor de relaxare moderne. Schultz isi defineste metoda, ca fiind un exercitiu generat (ghenos) din interiorul eului (eos). Sursa acestei metode consta pe de o parte in hipnoza fractionata a lui Oscar Vogt(…), iar pe de alta parte in studiul tehnicilor orientale de tip YOGA. Schultz arata ca antrenamentul autogen contribuie la odihna, recuperare dupa efort, autoreglarea functiilor fiziologice, diminuarea durerii, intarirea Eului, reducerea anxietatii, ameliorarea somnului, cresterea capacitatii de concentrare si ameliorarea memoriei. Antrenamentul autogen sustine, dar nu inlocuieste tratamentul corespunzator bolii respective.Indicatiile gnozografice ale antrenamentului autogen sunt:

- in psihoterapia nevrozelor

- in psihoterapia afectiunilor psihosomatice

- ca adjuvant in tratamentul afectiunilor somatice

- in medicina preventiva crestera rezistentei la stres

- in optimizarea performantelor umane

Antrenamentul autogen este constituit din 2 etape

a)     ciclul inferior (a)

b)     ciclul superior, care se realizeaza dupa o practica de 6 luni – 2 ani de practicare a ciclului inferior(b)

Ciclul inferior, cuprinde urmatoarele exerciti:

1.     sugerarea senzatiei de greutate (de practicare a ciclului inferior)

2.     sugerarea senzatiei de caldura

3.     calmarea prin comenzi sugestive a batailor inimii

4.     sugerarea senzatiei de racoare in zona fruntii

5.     sugerarea senzatiei de caldura in zona plexului solar

6.     relaxarea generala

(a e total lipsit de nocivitate, nu are contraindicatie si poate constitui baza pentru sisteme psihoterapeutice mai complexe, dar de scurta durata.

(b) e mai pretentios si presupune din partea terapeutului cunostinte medicale si psihiatrice mai complexe, cercetarile aratand ca, daca ciclul superior e prost condus, pot apare, la unii subiecti, dereglari in sfera personalitatii.

Ciclul superior cuprinde urmatoarele exercitii

1. concentrare pe culoarea preferata
2. concentrare pe culori impuse de terapeut
3. concentrare pe obiecte concrete
4. concentrare pe idei abstracte pace, infinit
5. trairea sentimentului propriu subiectul e instruit sa reproduca starea pe care o doreste cel mai mult
6. interogarea propriului inconstient