Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Nunta in Salaj (Hașmaș)


Nunta in Salaj (Hașmaș)




Nunta in Salaj (Hașmaș)

            Nunta este cel de-al doilea mare moment din viața omului, dar prin fastuozitatea sa este de departe cel mai bogat. Momentul trecerii de la statutul de „neinsurat” sau „nemaritata” la acela de „om insurat” sau de „femeie maritata” este marcata ca un eveniment de o importanța deosebita. Poate ca aceasta semnificație cu totul aparte se explica și prin aceea ca momentul nunții surprinde omul in floarea varstei, in plinatatea forțelor sale, cand lumea și viața sunt mai frumoase ca oricand și speranțele sale sunt inaripate.

            Nunta este legata organic de viața țaranului și fara ea, existența sa ar fi de neconceput. Pentru a ajunge la acest moment trebuia parcurse anumite etape care duceau la el. Dintre acestea, unul deosebit de important era jocul, care se facea in fiecare duminica sau in sarbatorile care nu erau in post. La joc fetele și feciorii se deosebeau de insurați prin vestimentația lor mai colorata și mai ingrijita. Feciorii aveau „bumbuște in clop, colie”, iar izmenele erau mai largi decat cele purtate in zilele de lucru. Fetele se „gatau cu catrința” și aveau parul impletit in cozi cu carare pe mijloc. La joc ele se așezau una langa alta și se țineau de braț pentru a fi vazute de feciori. Trecerea fetelor de la jocul celor mici la jocul celor mari se facea intr-un anumit mod care pune in evidența bunul simț și buna cuviința a tinerilor. Pentru a fi trecute de la jocul celor mici la jocul celor mari, fetele erau ajutate de un frate, un var sau un vecin.




            Mamele urmareau cu mult interes ceea ce se petrecea la joc: daca jucau frumos, daca le jucau anumiți feciori.

            O fata jucaușa era observata imediat și toți feciorii voiau sa o joace „inaintea ceterașului”. Obiceiul a ramas și se manifesta și acum: barbații iși duc partenera de joc inaintea ceterașului, iar celelalte perechi formeaza un cerc inaintea ei și o admira.

            Jocul se termina devreme și fetele mergeau acasa insoțite de mamele lor. Fetele nu erau conduse acasa de catre feciori, ei mergeau la fete mult mai tarziu și erau insoțiți de unul sau doi prieteni.

            Un bun prilej de a se cunoaște și de a se intalni era și șezatoarea, mai ales ca tinerii se regaseau in aceste locuri scapați de sub observația atenta a parinților. La Ceaca, spre exemplu,  au fost cazuri cand in sat existau nu mai puțin de șapte șezatori, separat pentru femei și pentru fete. Zilele in care se organizau cel mai des șezatori erau duminicile, dar și in celelalte zile ale saptamanii. Casele in care se țineau șezatori erau alese cu condiția ca gazdele sa fie primitoare, de omenie și sa nu se supere prea repede pe tinerii care faceau multe nazdravanii. Trebuia sa fie un eveniment deosebit in casa gazdei pentru ca șezatoarea sa nu poata avea loc (sa fie mort in casa ori in sarbatorile mai insemnate de peste an).

            Nimic nu se platea gazdei pentru faptul de a lasa ca șezatoarea sa se țina in casa lui, poate doar de faptul ca feciorii mai erau puși cateodata sa „desfece malai” ori sa crape lemne, iar fetele sa mature prin casa atat la venire cat și la plecare.

            Fetele intrau in șezatoare in jurul varstei de 13 ani, iar feciorii de la 16 ani. Șezatorile erau alese dupa criteriul vecinatații, dar de multe ori acesta nu mai era valabil și fetele sau feciorii preferau sa se duca la șezatori mai indepartate pentru a se intalni cu anumiți feciori sau anumite fete la care țineau mai mult.

            Așezarea in șezatoare avea și ea o anumita semnificație și se facea mai mult dupa prietenie. Se agața lampa in grinda in mijlocul casei și se puneau scaunele roata in jurul ei.

            Scopul șezatorii era de a se intalni feciorii cu fetele și de a se cunoaște mai bine. In cazul șezatorilor de femei scopul acestora era mai degraba de informare asupra a ceea ce se petrece in sat și de adaptare a lor la cerințele comunitații din care faceau parte.

            In cadrul șezatorilor se cantau cantece, se spuneau ghicitori, se spuneau și se ascultau povești. Exista și obiceiul de a se face „vrajuri” și descantece pentru aducerea anumitor feciori la șezatoare, iar feciorii se jucau „de-a baza” și de-a „palma-n c”. Toate acestea țineau pana la ora 12-1 noaptea, dupa care feciorii iși conduceau „draguțele” acasa.

            Gazdele se straduiau sa le ofere condiții cat mai bune celor care veneau la șezatoare și pentru ca șezatoarea lor sa fie cea mai vizitata din sat. Tot ceea ce se petrecea in șezatoare se povestea a doua zi cu promptitudine in sat, astfel ca nimic nu era neanalizat și necomentat de opinia oamenilor in sat. 

            Și tot așa mai pe la joc, mai pe la șezatoare, tinerii se ințelegeau mai adesea și ajungeau la concluzia ca ar fi potrivit „sa se ia laolalta”. Numai ca aceasta concluzie nu coincidea intotdeauna cu parerea parinților și atunci intervenea „fuga” celor napastuiți de parinți. „Fuga” era acceptata de cele mai multe ori in mod tacit de catre toata lumea. Feciorii și fata fugeau la un neam de-al lor, la o sora sau la un frate. Stateau aici doua-trei zile dupa care parinții ii iertau și ii aduceau acasa.

            O secvența aparte pentru ajungerea la nunta era pețitul. Acesta are ca scop obținerea  consimțamantului parinților pentru incheierea targului și stabilirea datei nunții. Trebuie știut și faptul ca nu se pot incheia casatorii intre tineri care sunt inrudiți pana la gradul III. Nu era și nu este oprita casatoria intre fiii de suflet și copiii celui care ii are de suflet.

            Pețitul este o secvența care nu dureaza prea mult și el presupune o buna cunoaștere a starii materiale a celor doi tineri care urmeaza sa se casatoreasca. De cele mai multe ori, pentru pețit se apeleaza la un intermediar, un om din sat care trebuie sa fie serios și bine vazut. Mai trebuia sa fie prezent la pețit feciorul, tatal precum și un unchi sau o ruda mai apropiata lui. La pețit se mergea sambata seara sau intr-o sarbatoare.

            Parinții fetei impreuna cu aceasta pregateau totul știind ca cei menționați mai sus vor veni. Cu toate ca in sinea lor se bucurau ca iși marita fata, totuși se prefaceau spunand ca n-au fata de maritat și ca nu este nici o graba cu maritatul. Apoi era chemata fata care statea in alta camera și intrebata daca ii place feciorul. Cei doi tineri ramaneau singuri, iar parinții se tocmeau intre ei asupra zestrei, dupa care erau poftiți cu toții la masa și serviți cu mancare și cu bautura. Ospațul ținea pana tarziu, dar prea multa zarva nu se facea pentru ca oamenii țineau ca știrea sa fie anunțata de preot la biserica.

            O alta secvența care se petrecea inaintea nunții era „mersul pe vedere”. Acesta este un fel de raspuns pe care parinții fetei trebuia sa il dea propunerii care le-a fost facuta cu ocazia pețitului. Daca „vederoii” din partea fetei se incredințeaza ca oamenii sunt bine randuiți și ca  exista toate condițiile cerute pentru organizarea nunții, se stabilește data cand va avea loc „credința”. Intre „credința” și casatorie exista un interval incarcat de nesiguranța, caci targul poate fi stricat și acum de oricare din parți. Dupa „credința”, la fata nu mai este voie sa vina feciori și nici sa mai stea de vorba cu ei.

                                                            Chemarea la nunta

            Chematul la nunta se face cu o saptamana inaintea acestui eveniment. Atunci sunt chemați tinerii dar și batranii de catre tatal mirelui sau al miresei sau de catre o persoana tocmita anume numita „chemator”. Nunta se facea numai duminica, dar in ultima vreme se obișnuiește sa se faca și sambata pentru ca nuntașii sa poata pleca mai ușor spre casa pentru a-și relua munca. Formula de chemare la nunta era urmatoarea:

                        „Avem un grai mandru, frumos

                        Anume de la Dumnezeu Hristos.

                        Tanaru nost imparat

                        Dimineața s-o sculat,

                        Fața alba și-o spalat

                        Și noua-n mana ne-o dat

                        Un colac de grau curat

                        Și-un fir de busuioc verde

                        Sa puteți și dumneavoasta crede.

                        Știm bine și am aflat

                        Ca mai aveți și-un baiat

                        Care Dumnezeu vi l-o dat.

                        Il poftim pe duminica

                        La un scaun de hodina

                        La un pahar de voie buna

                        Cu noi, cu tați impreuna

                        Și sa poftiți și dumneavoasta batranii.”

            Chematorii aveau „palțau”, care era o bata lunga de aproximativ un metru pe care se punea o naframa cu ciucuri, peste naframa se punea o batista, o oglinda, un buchet de flori și un clopoțel „sleit”. De asemenea, la mire se pregatea steagul de catre toți feciorii din sat. Steagul era o prajina de lemn care avea la capat patru ramificații ce erau invelite cu fire de lana de diferite culori. Pe steag  se mai puneau clopoțele „sleite”, naframa cu ciucuri și cu flori, o oglinda, margele și busuioc. Steagul trebuia scuturat in ritmul muzicii, de aceea trebuia facute repetiții cu muzicanții pentru ca totul sa fie bine. Strigaturile care se ziceau se adresau celui care purta steagul:

                        „Scutura bade, steagu

                        Scutura-vi-l-ar dracu.

                        Scutura steagu mai bine

                        Nu te uita dupa mine.”

            Desfașurarea nunții se face pe doua planuri paralele formate din pregatirile care au loc in casa mirelui și cele de la casa miresei. In cadrul acestor pregatiri exista anumite lucruri obligatorii. Astfel, inainte se facea montarea și gatitul carului cu care urma sa fie adusa mireasa. De acest lucru raspundea mirele, nașul și chematorii, apoi pregatirea lazii de zestre, a hainelor de catre mama miresei, randuirea hainelor la mire de catre mama mirelui, nașii și drustele mirelui, precum și pregatirea bucatelor și la mire și la mireasa. Toate acestea erau facute cu gust și rafinament deosebit, dezvaluind forme și culori de o mae varietate și bogație. Carul cu care era dusa mireasa era tras de patru-șase boi gatiți de sarbatoare cu șterguri și ciucuri. Toata ceremonia nunții este marcata de o simetrie perfecta: nașii și nașele, chematorii și chematoarele, cei doi sechereși, la fiecare bou cate unul, pregatirea ospațului atat la casa mirelui cat și la cea a miresei.

            Ziua nunții are o densitate deosebita și este formata din mai multe secvențe care se deruleaza in mod obligatoriu atat la casa mirelui cat și la cea a miresei. Și aici poate fi oservata cu ușurința simetria in centrul careia se afla cununia.

            Frații și surorile miresei veneau și scoteau hainele, lipideauale, perinile și le intindeau pe gard și pe funie ca sa le vada vecinii, apoi le puneau in lada ca sa fie gata in momentul plecarii. Perinile se puneau deasupra, iar in lada se puneau șterguri și haine de-a miresei. In dimineața nunții, fetele din sat invitate fiind la nunta, aduceau „cinstea” mieresei care era, de fapt, o farfurie cu prajitura sau un colac. Ele erau servite cu mancare și cu bautura, ca și feciorii și invitații la nunta. Momentul acesta creeaza un cadru de intimitate și sarbatoresc in care fetele petrec un ceas vesel și melancolic cu mireasa inainte ca aceasta sa treaca la noul ei statut.

            La casa mirelui se faceau ultimele pregatiri pentru a merge dupa nași. Dupa nași se mergea pe jos sau cu caruța. Cand se mergea pe joc, in fruntea alaiului era mirele insoțit de staroste, druste, stegari, iar in urma lor veneau aranjați ceilalți cate  6-8 persoane. Cand casa nanașilor era mai departe se mergea cu caruța frumos impodobita cu perne și lipideaua, iar la gatul cailor cu zurgalai și ciucuri din lana colorata. Alaiul era insoțit de cantece și strigaturi, iar la casa nanașilor, alaiul se oprește și incep sa se auda strigaturi:

                        „Gata-te nanașa bine

                        C-amu venim dupa tine

                        Și te gata cu naframa

                        Ca venim de buna sama.”

                        „La nanașa pa coteț

                        Este-un pui de rața creț

                        Ca nanașa da mareț.”

            Nanașul ii poftea in casa și ii ospata pe toți, dupa care alaiul pleca spre casa miresei. Pe drum, chiuiau și inchinau cu oamenii ieșiți pe la porți ca sa le ureze tinerilor noroc. Personajul cel mai important este acum starostele, care inchina cu drumeții, spunand „Noroc bun sa dea Dumnezeu!”. Fetele care insoțesc alaiul rostesc strigaturi care aduc laude cuvenite nașilor:

                        „Aieștea-s nanași, nanași,

                        I-am adus de la oraș.

                        Nu i-am adus de banoși,

                        Ca i-am adus de frumoși.”

            In drum la mireasa, alaiul se oprește. Un reprezentant al miresei ii intampina și-i intreaba pe cei din drum cu ce scop au venit la casa asta. Starostele da raspunsul la intrebarea care ii este adresata.





                        „Cinstiți oaspeți prea stimați,

                        Faceți bine și-ascultați

                        Ca cuvantul neascultat

                        In seama nu e bagat.

                                    ()

                        Foicica de sulfina

                        Soacra mica-ncoace vina

                        Sa-ți vad fața-mbujorata

                        Sa te mai intreb o data:

                        Ce ganduri te-au copleșit

                        De la casa m-ai poftit?

                        Sau ai crezut ca glumești,

                        Dar amu te celuiești.

                        Floarea florilor aleasa

                        Sa ți-o cerem de mireasa

                        Maica-sa cand o nascut

                        Tare bine i-o parut.

                        Și așa am zas:

                        Asta floare oi lua

                        Sa știu ca mani m-or lega,

                        Asta floare eu oi rupe

                        Sa știu ca mani m-or duce.”

            Poarta se deschide larg, se inchina din ambele parți cu sticle cu țuica, iar fetele chiuie din nou:

                        „Gata-te, mireasa, bine

                        C-amu venim dupa tine

                        Sa merem la cununie,

                        Dumnezeu cu noi sa șie.”

            Primul in casa intra starostele, mirele și apoi nașii. Se mai intampla ca mireasa sa fie imbracata o baba, iar cea adevarata sa fie ascunsa. Urmeaza apoi cantecele de desparțire, scena care este incarcata de mult dramatism și de durerea desparțirii de cei dragi și apropiați. Acum mireasa trebuie sa planga, chiar daca pe de o parte se bucura de schimbarea care se petrece in viața ei. Cantecul de desparțire incepea in momentul cand nașa ajuta surorile de mireasa sa puna acesteia „balțul”. Starostele rostește cuvintele care exprima dramatismul momentului:

                        „Amu, mire și mireasa,

                        Amu la voi acasa,

                        Inainte de-a pleca

                        Pentru a va cununa,

                        Eu, frumos doar v-aș ruga,

                        Sa va luați ramas bun,

                        De la frunza de alun,

                        De la vost tatuca bun,

                        De la frunza de rachite

                        De la maicuțe iubite.

                        Ca pe voi cand v-o nascut

                        Doamne, bine i-o parut

                        Din picior v-o leganat

                        C-o mana țața v-o dat

                        Și din gura o cuvantat.

                        Și va luați ramas bun

                        De la frați, de la surori,

                        De la gradina cu flori,

                        De la gradina cu ruji,

                        De la unchi, de la matuși,

                        De la paruțu cu pere,

                        De la veri și de la vere.”

            Unele strigaturi aveau menirea sa mai prelungeasca momentul acesta grav, sa mareasca neliniștea pentru necunoscut și teama de pasul care este pe cale sa se faca:

                        „Canta-te, mireasa, bine

                        C-amu venim dupa tine

                        Ca io cand m-am maritat

                        Nici un pic nu m-am cantat,

                        Da’ de-atunci m-am saturat.”

            Un timp se resimte aceasta tensiune creata la casa miresei și strigaturile care urmeaza sunt marcate de dramatismul momentului. Cum mireasa era dusa de cele mai multe ori cu carul și chiar daca era dusa pe jos i se chiuia in felul urmator:

                        „Sui-te, mireasa, -n car

                        Nu te uita pe hotar,

                        Ca hotaru-i cu omat

                        Și la mata-i stat bugat.”

                        „Hai, mireasa, -n cununie

                        Pana-i verde frunza-n vie

                        Daca frunza s-a usca,

                        Cine-amar te-a cununa?”

            Frunza verde și frunza uscata, cele doua simboluri ale tinereții și respectiv ale batraneții sunt prezente și aici pentru a reaminti oamenilor ca totul este trecator și ca viața trebuie traita.

            Alaiul sosește in poarta bisericii și se oprește. Mirii și nașii coboara și se pregatesc sa intre in biserica. Grupul de femei și de fete „descanta”:

                        „Parinte, parinte bun,

                        Ieși o țara pana-n drum,

                        Și ie-n mana-o carticica

                        Și cununa-o floricica,

                        Și ie-n mana-un patrafir

                        Și cununa-un trandafir.”

            In biserica se intra pe sub steaguri. Stegarii stau de o parte și de alta a ușii și țin steagurile cu varful inclinat pana intra toata lumea. In timpul cununiei au loc scene menite sa aduca și sa mențina buna dispoziție. Mirele trebuie sa fie tot timpul atent pentru ca mireasa sa nu-l calce pe picior cu intenția de a avea ultimul cuvant in casa, iar nașii trebuie sa fie atenți sa nu-l muște de mana pe popa cand le da mierea.

            Ieșirea din biserica se face tot pe sub steag. In timp ce mirele, mireasa și nașii ies, se aduce mulțumire preotului:

 „Mulțamescu-i la popa

C-o cununat mireasa,

Mulțumim la popa nost

Ca i-o cununat frumos.”

            Pe drumul spre locul nunții, femeile și fetele continua sa chiuie și sa-și exprime bucuria pentru cununia celor doi tineri:

                        „Ieșit-o femeile

                        Sa ne vada hainele.

                        Cate doua, cate tri

                        Sa ne poata ciufuli.

                        Noi om zace rau și bine

                        Și nu ne-o ciufuli nime,

                        Noi om zace bine, rau

                        Și ne-om tat duce mereu.”

            Unele versuri ale strigaturilor scot in relief frumusețea miresei, harnicia ei, dar și frumusețea mirelui:

                        „Tineri ca și aceștia doi

                        N-o mai fost in sat la noi,

                        Nici n-o fost și nici n-or fi,




                        Cat pe lume om trai.”

            Ori :

                        „Miresuca cu cununa,

                        Se cunoaște c-ai fost buna.

                        Nici maica-ta n-o fost re’

                        Și te-o facut frumușe’,

                        Frumușe’ cu parul creț

                        Și te-o dat cu mare preț.”

            Chiuitoarele sunt imparțite in doua grupuri: cel al mirelui și cel al miresei. Acestea dialogheaza in permanența, scoțand in relief calitațile celor doi tineri.  Un grup substanțial de strigaturi abordeaza viitorul comportament al miresei intre straini, in noua ei postura de femeie casatorita:

                        „Mniresuca, tata flori,

                        Ie-ți gandul de la feciori

                        Și ți-l pune la barbat

                        Ca cu el te-ai cununat.

                        Mnire, fatu-mneu

                        Nu cota mnireasa rau

                        Ca te-a bate Dumnezau,

                        C-are minte copilareasca

                        Nu-i modru sa nu greșeasca.

                        Daca ți-a greși vreodata

                        O saruta și o iarta.”

            Strigaturile o invața pe tanara nevasta cum sa se comporte, nu numai cu soțul ei, ci și cu soacra, cu noii vecini și cu neamurile noi. In drum spre casa mirelui, feciorii sau insurații leaga drumul. Nanașul va face targul cu ei pentru „a li se slobozi drumul”. Nu lipsesc nici din acest moment chiuiturile de cuviința:

                        „Cine ne-o lega drumu

                        Sa-l manance suparu’.

                        Cine ne-o legat calea

                        Sa-l manance pacostea.

                        Nu ne țineți mult aci

                        Ca ne-or rade oamenii.

                        Dați-ne drumul mai iute  

                        Ca noi avem treburi multe.”

            Dupa ce drumul a fost legat in doua-trei locuri, și plata facuta de catre nanașii cei mari, alaiul se indreapta spre casa mirelui unde s-a adunat multa lume curioasa sa vada cum iși va primi  nora soacra cea mare. Aceasta este rugata sa iasa afara și sa-și primeasca nora.

                        „Ieși afara, soacra mare,

                        Da’ nu ieși suparata,

                        Ca ți-i nora cuunata

                        Și nu ieși manioasa

                        Ca-i tanara și frumoasa.”

            Soacra cea mare iese afara ținand in maini o sticla cu țuica și o farfurie cu prajituri. Raspunsul pe care i-l da și primirea pe care o face sunt diferite de la caz la caz. Iata un exemplu:

                        „Haida, nora, la maica,

                        Nu știu, zice mi or ba,

                        C-amu-i lumea schimbata

                        Nu mai zic mama și tata.

                        De mi-i zice rau sau bine,

                        Pe noi nu ne-a mai ști nime’,

                        De mi-i zice bine, rau

                        Așe-o vrut Dumnezau

                        Și c-on fir da busuioc

                        Sa traiți s-aveți noroc.”

            Soacra cea mare inchina miresei, beau amandoua din aceeași sticla și se saruta. La fel procedeaza și cu mirele.

            Momentul in care nașii și mirii urmați de stegari inconjoara scaunul aflat in „ocol” la mire este deosebit de pitoresc. Pe scaun se afla un ștergar, o galeata cu apa și busuioc, precum și o farfurie cu grau. Colacul de pe scaun este luat de stegari cand alaiul ajunge la casa mirelui. In timp ce se inconjoara scaunul, doua femei arunca cu grau peste „mniroi” și peste nuntași și ii stropește cu apa și cu busuioc. Din noi intra in rol cele doua tabere de chiuitoare:

                        „Țapați grau, nu țapați goz,

                        Ca ni-i mirele frumos

                        Țapați grau, nu țapați pleava,

                        Ca ni-i mirele de treaba.

                        De vi-i mirele frumos

                        Nici mireasa nu-i din goz.

                        De vi-i mirele de treaba

                        Nici mireasa nu-i din pleava.”

            Un tanar va rasturna galeata, altul va arunca farfuria peste casa. De asemenea, sunt rupte picioarele de la scan pentru ca mireasa sa nu mai umble prin vecini. Farfuria trebuie aruncata cu dibacie și cu forța, pentru a trece peste casa, caci altfel tinerii n-au noroc.

            Urmeaza apoi ospațul adevarat. Dupa ce nuntașii s-au așezat pe la mese, fiecare unde crede ca ii este locul și rolul sau in cadrul nunții, starostele vine cu cateva „chițibușuri”. El se adreseaza cu cuvinte frumoase de bun venit pentru toți nuntașii și pentru perechea care tocmai s-a legat pe viața.

                        Și tot așa sunt luați pe rand fiecare categorie sociala din cadrul nunții și le ureaza intr-un mod cu totul original și cu o ironie fina petrecere frumoasa la nunta.

            Ne apropiem pe nesimțite de „cumpana” nunții, cand mireasa, care se afla in casa mirelui, va trebui sa treaca pragul de la statutul de fata la acela de femeie așezata la casa ei. Acest prag este trecut dupa miezul nopții, cand mireasa iși schimba hainele de mireasa și iși face „conciul”. Intre timp, nuntașii se distreaza bine, mananca, beau, canta și danseaza. Pentru a mai inveseli nunta, apar și unele momente hazlii: se fura mireasa, se fura pantoful miresei și este penalizat nașul.

            Nașilor li se aduce gaina, fapt care atrage atenția intregii nunți asupra lor. „Socacițele” frumos imbracate aduc gaina și insoțesc acest moment de mare atracție cu strigaturi hazlii. Momentul in sine sporește prestigiul de care se bucura perechea nașilor in sat. De altfel, este știut ca nu oricine poate fi naș și ca ei sunt aleși pe baza de rudenie sau pentru ca sunt oameni de frunte și de omenie care pot și trebuie sa ajute in orice imprejurare tanara pereche. Iata cum chiuie socacițele cand vin cu gaina:

                       


„Aeștia-s nanași, nanași

                        I-am adus de la oraș

                        Nu i-am adus de banoși,

                        Ca i-am adus de frumoși,

                        Nu i-am adus de mandrie,

                        I-am adus de omenie.”

                        Frunza verde de marar

                        Buna sara, nanași mari!

                        De-s tarzau cu gaina,

                        Faceți bine și iertați

                        Ca m-am zahadit prin tinda

                        Ca m-am uitat in oglinda

                        Ca sa vad cum mi s-a sta

                        Ca sa viu cu gaina.

                        Cu gaina ca focu,

                        Sa o dau la nanașu,

                        Cu gaina ca para,

                        Sa o dau la nanașa.

                        Uiuiu ca și io viu,

                        Batar m-am sculat tarzau.

                        Cinstitule nanaș mare,

                        Na gaina din caldare!



                        De nu-ți place cumu-i fiarta,

                        Tu fa bine și ma iarta,

                        Ca padurile-s departe

                        Și-i greu de adus in spate

                        C-am pus mana pa sacure

                        Și m-am grabit la padure.

                        M-apucai sa tai on par

                        Și-o vinit on padurar,

                        Pantr-on ciot de lemn stufos

                        De trei ori m-o trantit jos.

                        Pantr-on braț de uscaturi,

                        I-o trebuit șapte guri.

                        Io nu știu cum aș straga,

                        Sa nu supar nanașa.

                        Ca dumneaei nu-i da vina

                        Cu banii da pa gaina.

                        Hai nanașule cu mine

                        Sa ne ducem in gradina

                        Sa pui prețu la gaina.

                        Nașa-i femeie aleasa,

                        N-a vini sa ne pandeasca.

                        Nașa-i femeie mandra,

                        N-a vini ca sa ne prinda.

Nanașule, om cinstit,

                        Nu știu de unde-ai vinit.

                        Nanașule, om ales,

                        Nu ma-ntreba de unde-s,

                        Ca io viu din departare

                        Cu gaina de vanzare.

                        C-am vinit cu motoru,

                        Trebe sa-mi platești drumu.

                        C-am vinit cu ie pan Cluj

                        Și o-am impanat cu ruji

                        Numa ruja ce din frunte

                        Plate o mie cinci sute.

                        Sacsau  de la ureche

                        Plate o mie și șapte.

Faceți-mi loc ca io viu

                        Cu zadia prinsa-n brau,

                        Cu zadia-nfluturata

                        Și cu gaina-mpanata.

                        Vai de mine bine-mi pare

                        C-am celuit nanaș mare.

                        De trei zale-s tat pa drum.

                        Pantru nanașu iest bun.

                        Da trei zale-s tat pa cale

                        Pantru nanașa ce mare,

                        Care gura dezmerdata

                        Și-ar manca gaina fiarta.

                        Vai, nanașe, faina ești,

                        Mult ma mir cu ce traiești?

                        Nanașu cu ce te țane?

                        Cu jin roșu și cu pane?

                        Vai de mine bine-mi pare,

                        C-am celuit nanaș mare!

                        Pantr-o gainușe slaba

Mi-o dat bani sa-mi cumpar                 vaca.

                        Pantr-o gainușe mica,

                        Mi-o dat bani sa-mi ieu                                   juninca.

                        Mult in lume am umblat,

                        C-așa icea n-am aflat.

                        Doi nanași așe frumoși,

                        Ca și din cutie scoși.

                        Cu ochi mici și groapa-n barba

                        Și dintre oamini de treaba.

                                    (Fantanele – Salaj)


            Cele mai multe strigaturi adresate nașilor se refera cu subtilitate și abilitate la un moment anume al ceremonialului nupțial. Dialogul care se desfașoara intre „socacițe” și nași este pigmentat cu replici pitorești care fac aluzie la un anumit moment cand cei doi tineri se vor cunoaște mai bine ca barbat și femeie:

                       


„Hai, nanașule-n gradina

                        Sa facem targ la gaina

                        Ca aicea-i lume multa

                        Și numa’ la noi sa uita.

                       

Foicica, maracine

                        Asculta nașule, bine

                        Eu gaina nu oi da

                        Pana cand nu mi-i țuca.”


            Nunta se continua cu adunarea darurilor pentru mire și mireasa. Banii și cadourile care se aduna sunt ale celor doi tineri și servesc la alcatuirea noii gospodarii. Nunta ține pana dimineața și se reia a doua zi intr-un cadru mai restrans. La plecare, nașii aduc mulțumire celor care i-au chemat și ospatat.

                        „Mulțumim cui ne-o chemat

                        Ca bine ne-o uspatat.

                        Mulțumim cui ne-o poftit

                        Ca bine ne-o ominit.”

            Tanara nevasta nu putea sa mearga la parinți decat dupa o saptamana, și atunci insoțita de socrii și de soț.

            Multe obiceiuri frumoase s-au pierdut in negura timpului, și este greu acum ca ele sa fie reconstituite. Nunta ramane, totuși fastuoasa și stralucitoare, și exprima bucuria oamenilor de a trai, de a se reuni și de a petrece.     







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


TESTARE INITIALA- CLASA a VIII-a - ROMANA
PERSONAJELE DIN NUVELA MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI
Romanul obiectiv postbelic - Morometii de Marin Preda
Postromatismul in creatia lui Gustav Mahler - Particularitati stilistice in structura „Simfoniei a VI-a”
Descrierea literara
IDEEA DE „NORMA' IN CERCETAREA EMPIRICA SI IN LINGVISTICA STRUCTURALA
Negutatorul din Venetia - William Shakespeare
Obiceiuri si traditii in tinutul Salajului
Doina in tinutul Salajului
Doina populara – date generale