Stalin, principalul redactor al Pactului germano-sovietic

Dosare secrete

Stalin, principalul redactor al Pactului germano-sovietic

Novoe vremea afla tot * Karl Schnurre inventeaza sintahme si pune intrebari * Ribbentrop este exasperat * Astahov raporteaza lui Molotov, Molotov lui Stalin * nsemnari manuscrise de la Andrei Jdanov * Pretul propus de Hitler * O idee plagiata * Valabil nu 25 de ani, ci 10 * Stalin respinge proiectul german * Laturile nu pot fi prezentate subit drept marturii ale prieteniei

Dramatica cronica a incheierii Tratatului de neagresiune dintre U.R.S.S. si cel de-al treilea Reich, din 23 august 1939, trata cu consecinte tragice pentru multe alte state din Europa si in mod special pentru Polonia, Romania si tarile Baltice, a fost prezentata pe larg cititorilor revistei noastre in nr. 12/1989 si 8/1992. Magazin istoric a avut intaietatea in presa romana de a aduce cele mai complete informatii istorice, atat asupra negocierilor propriu-zise, cat si asupra negarii cu inversunare de catre conducerea sovietica, pana la Mihail Gorbaciov, a existentei protocolului secret, care a lovit puternic interesele suveranitatii si integritatii celor cinci tari mantionate.

Daca istoria acestui tratat a devenit in prezent cunoscuta, culisele redactarii sale aveau pana de curand o alura misterioasa. Iata insa ca accesul revistei Novoe vremea la arhiva personala a lui Stalin, aflata in Fondul presedintelui Federatiei Ruse, ridica inca un val. Ea ne introduce in secretele intimitatii elaborarii nefastului document, de la a carui semnare se vor implini in curand 60 de ani. Profesorul Lev Bezimenski, de la Academia de stiinte militare de la Moscova, unul dintre cei mai straluciti analisti sovietici si comentatori de politica internationala, bine cunoscut de aproximativ patru decenii pentru reportajele si comentariile sale din presa rusa si internationala, dezvaluie misterele protocoalelor secrete.

Molotov refuza ideea, dar o tine minte

Parintele formulei protocoale secrete' afirma profesorul rus poate fi socotit Karl Schnurre, un diplomat german cu vechi state, specislist in relatiile economice cu Europa de Rasarit si sef al sectiei respective din Ministerul de externe al Reichului. Schnurre a fost figura centrala in tratativele din 1939 dintre Germania si Uniunea Sovietica, in probleme economice si de credite, care au devenit in fapt acorduri politice intre Stalin si Hitler.

Se stie ca intelegeri politice ca atare nici nu au existat. Diplomatia stalinista purta in acel moment convorbiri oficiale cu Anglia si Franta. Cu Germania, Moscova derula numai tratative economice. nca din primavara anului 1939, Berlinul incercase insa in repetate randuri sa abordeze aspectul imbunatatirii relatiilor politice cu Kremlinul, dar acesta din urma lasa impresia ca nu are deloc de gand sa raspunda la aceste avansuri. naltii functionari sovietici ascultau atent, dar nu replicau, ceea ce il exaspera pe Ribbentrop. La sugestia ministrului sau de externe, Schnurre l-a intrebat pe insarcinatul cu afaceri sovietice la Berlin Gheorghi Astahov daca nu ar trebui ca la viitorul acord comercial de credit sa fie adaugat un pasaj despre dorinta ambelor parti de a-si imbunatati in general relatiile dintre ele, nu numai cele economice, si daca nu s-ar putea formula aceasta dorinta intr-un protocol secret' special.

Astfel, la 3 august 1939, s-au rostit pentru prima oara precizeaza Lev Bezimenski, cuvintele fatidice protocol secret'. Astahov s-a grabit sa comunice propunerea la Moscova, lui Molotov, iar acesta l-a informat pe Stalin. Patru zile mai tarziu, pe 7 august, Astahov a primit raspunsul: sa-i transmita lui Schnurre un refuz categoric. Molotov socotea total deplasata o trimitere la politica intr-un document eminamente economic, iar un protocol secret la un acord de credit un nonsens. Dar ideea nu a uitat-o.

Sindromul antienglez'

Avansurile diplomatiei germane nu erau deloc intamplatoare, subliniaza istoricul rus: sa amintim ca, la 10 martie acelasi an, la Congresul XVIII al P.C. (b) al Uniunii Sovietice, deci cu cinci luni in urma, Stalin afirmase ca progresul sovietic de politica externa era indreptat nu atat impotriva Germaniei, cat impotriva acelor politicieni imperialisti care incearca sa atraga U.R.S.S. in razboi si sa scoata castanele din foc cu mana altuia'. Era vorba, evident, despre Anglia si Franta.

Hitler interpretase cuvantarea lui Stalin ca o posibila schimbare in tonul relatiilor sovieto-germane. n noaptea de 23 spre 24 august, cand, in tratativele de la Kremlin cu Ribbentrop, a survenit o pauza (se astepta raspunsul lui Hitler la cererile lui Stalin) ministrul german i-a spus lui Stalin cum decodificase' seful sau declaratia din martie.

Liderul sovietic a raspuns fara echivoc: Aceasta si fusese intentia'.

n general era gata de intuit intentiile lui Stalin. De aceea sunt cu atat mai interesante cateva insemnari manuscrise ale lui Andrei Jdanov, la vremea aceea secretar al C.C. al P.C. (b) al Uniunii Sovietice, membru al Biroului politic si, totodata, cel ce se ocupa in acea vreme de cuvantarile dictatorului. Notele sale, despre care stim doar ca dateaza din 1939, sunt fie jaloanele viitoarelor cuvantari, fie mai probabil ce isi insemnase el dintr-o intrevedere cu Stalin. Asadar, oricat ar fi ele de eliptice, sa incercam sa le citim cu atentie: Tigrii si stapanii lor Stapanii au indreptat tigrii spre Rasarit Sifilitica Europa Anglia, dusmanul de profesie al omenirii si securitatii colective De indreptat cusca spre englezi Sa nu-i crezi pe cei umiliti Drang nach Osten, o gaselnita engleza De indreptat tigrii contra Angliei Comunismul si fascismul sunt urate in egala masura Pentru bani Nu se face economie de mijloace pentru discreditarea Uniunii Sovietice A deturna razboiul spre Rasarit inseamna a-ti salva pielea Despre Germania si politica ei Oare nu poti sa te intelegi cu Germania? Rusia, cel mai bun client Cum sa nu te induioseze sufletul german? Hitler nu intelege ca i se pregateste un cutit in spate, ca este un nonsens sa se epuizeze in Rasarit Sa se indrepte spre Apus Drang nach Osten a costat deja Germania multe vistime Sa ne intelegem cu Germania. Despre starea de spirit din Germania. n Germania exista simpatii pentru poporul si armata rusa'.

Oricui i-ar fi apartinut aceste fraze lui Stalin sau lui Jdanov ele redau atmosfera de la Kremlin, in prima jumatate a anului 1939. Vechiul sindrom entienglez' de care suferea Stalin, bine fixat din anii '20, era inca puternic, mai puternic decat ideea securitatii colective. El se gandea chiar sa foloseasca Germania impotriva acestui dusman de profesie al omenirii', Anglia.

Sub acest aspect intentiile conducerii germane si sovietice coincideau clar: tratativele comerciale si de credit incepute in ianuarie 1939 puteau lamuri cum stateau in fapt lucrurile. Schnurre raporta lui Ribbentrop despre pozitia diplomatilor sovietici, iar de cealalta parte, Astahov si reprezentantul comercial sovietic Babarin intocmeau rapoarte pentru Molotov, Mikoian si chiar Stalin. Astahov era un diplomat abil, foarte cultivat, care cunostea bine limba germana. Pe informarile lui se putea pune baza.

Stalin cunostea pretul propus de Hitler pentru acord: renuntarea la pretentii asupra Ucrainei, impartirea sferelor de influenta de la Marea Baltica si Marea Neagra (inclusiv impartirea Poloniei si renuntarea U.R.S.S. la regiunea baltica), acordul privind cererile sovietice de livrari pentru armata rosie si industria de aparare, medierea si imbunatatirea relatiilor U.R.S.S. cu Italia si Japonia.

Arhiva lui Stalin mai lamureste un aspect al tehnologiei' aliantei Hitler-Stalin: momentul exact cand liderul de la Kremlin s-a hotarat sa se ocupe serios de viitoarea tranzactie. La sfarsitul lui mai 1939, Stalin ceruse Comisariatului poporului pentru afaceri externe toata documentatia privind tratatele sovieto-germane son 1926, 1931 si confirmarea ultimului de catre Hitler, din 1933. Asadar, Stalin si ministrul sau de externe erau foarte bine pregatiti cand, pe 15 august, ambasadorul german Friedrich von Schullenburg, intr-o discutie cu Molotov, a expus reprezentarile guvernului sau privind un nou acord.

n opinia germana, documentul urma sa aiba numai doua puncte: 1) Germania si U.R.S.S. nu vor intra in razboi una contra celeilalte si nu vor folosi forta; 2) acordul intra in vigoare imediat dupa semnare si este valabil 25 de ani. Delegatiile militare engleza si franceza, aflate la Moscova au parasit orasul pe 17 august, fara nici un rezultat concret. Dar concomitent diplomatia sovietica s-a dovedit foarte activa fata de Germania. ntr-un memorandul emis in aceeasi zi se preciza ca Stalin si Molotov au propus un protocol special secret la noul tratat. Asadar, ideea lui Schnurre nu se pierduse. Fusese plagiata de Stalin.


Operatia Weiss

Peste alte doua zile, pe 19, Schullenburg a primit textul rusesc al pactului: doua pagini, intocmite de Comisariatul poporului pentru afaceri externe (NKID) si continand deja cinci puncte, iar la Postscriptum viitorul protocol secret. Fata de propunerile germane, acordul urma sa fie valabil 5 ani, nu 25. n caz de agresiune asupra uneia dintre tari, se precizau comportarea celeilalte si in situatia unor divergente mecanismele de consultare dintre ele. Asadar, partea sovietica conferise un plus de soliditate documentului. Stalin rescrisese, de fapt, toate punctele documentului si avansase formula unui post scriptum pentru intelegerile din cadrul unor convorbiri confidentiale.

Evident, principiul neagresiunii reciproce era o norma obisnuita in practica tratatelor. Dar ambele parti intelegeau perfect ca era vorba prea putin despre agresiune' sau neagresiune'. Stalin nu era atat de naiv sa creada ca autorul lui Mein Kampt ar fi putut fi oprit in planurile lui atat de indraznete. Iar Hitler nu avea in vedere o agresiune sovietica, dupa epurarile facute de Stalin in armata. Pe 10 mai ii chemase la resedinta sa de la Berchtesgaden pe diplomatii germani si ii intrebase direct ce cred despre o asemenea perspectiva.

Era vorba despre cu totul altceva: atacul Wehrmachtului asupra Poloniei trebuie sa beneficieze' de neutralitatea sovietica, or acest subiect nu putea fi abordat in scris, iar intr-un tratat cu atat mai putin. n timpul tratativelor insa el fusese abordat. Partea sovietica a fost bine informata despre pregatirile militare pentru operatia Weiss'.

n arhivele lui Stalin s-a gasit o telegrama a lui Ribbentrop prin care in seara de 31 august, acesta il informa pe conducatorul sovietic despre agresiunea asupra Poloniei: Armata germana se afla in campanie', se incheia nota ministrului.


Pentru a prinde editiile de dimineata

De remarcat subliniaza Lev Bezimenski sa proiectul tratatului intocmit de Comisariat si expediat deja la Berlin, nu il satisfacuse deloc pe liderul de la Kremlin. Cele doua pagini ale proiectului sunt incarcate cu insemnari si corecturi de veritabil corector. El nu a crutat' proiectul german. n primul rand a respins noul preambul, cu tonul lui emfatic. Seful Sectiei Tratate din Ministerul de externe german, Friedrich Gauss, declara: n proiectul pregatit de mine, dl. Ribbentrop introdusese in preambul formulari suplimentare privind caracterul prietenesc al relatiilor germano-sovietice. Dl. Stalin a obiectat ca guvernul sovietic, asupra caruia guvernul national-socialist al reichului a turnat laturi vreme de sase ani, nu se poate prezenta subit in fata opiniei publice cu marturii ale prieteniei germano-sovietice. Aceste expresii au fost fie eliminate, fie modificate'.

Stalin a operat si alte corectii, de data asta concesive: a marit valabilitatea tratatului de la 5 la 10 ani (pana la 25, cum propusesera initial germanii, mai era). Dar Hitler avea prea mare nevoie de acest tratat pentru a nu-l accepta, chiar si cu aceste modificari.

Din pacate, in arhiva lui Stalin nu s-a pastrat cirna Protocolului aditional secret, care a inlocuit Postscriptumul. Probabil ca actul a fost elaborat la masa, in cabinetul lui Molotov si, asa cum va declara el mai tarziu, in mare graba'.

Vladimir Pavlov, translatorul lui Stalin, isi amintea ca discutia liderului sovietic cu Ribbentrop a inceput abrupt cu subiectul delimitarii sferelor de influenta. Germanii propuneau ca linia de demaratie sa treaca prin Polonia, pe Vistula si Nerva, prin tarile Baltice, pe Dvina, iar Lituania si partea de vest a Letoniei sa ramana Germaniei. Stalin nu a fost de acord. A pretins pentru U.R.S.S. porturile letone care nu inghetau, Liepaia si Ventspils. Cum Ribbentrop nu avea imputerniciri pentru a trata aceste probleme, a cerut, printr-o telegrama cifrata, acordul lui Hitler. Era 23 august 1939, orele 22.05, ora Moscovei. La ora 1.00 a sosit raspunsul telefonic de la Berlin: Da, sunt de acord', adica se poate semna'. Ceea ce s-a si facut la orele 2.30, deci deja pe 24 august. Pentru a prinde editiile de dimineata ale ziarelor, protagonistii momentului au hotarat sa se dea publicitatii data de 23 august.


Consultari pana in ultima clipa

Paradoxal, protocolul nascut in aceste chinuri politice nu a fost respectat. Nu a trecut nici o luna si, la 15 septembrie, Stalin i-a propus lui Hitler o noua intelegere. El a realizat ca pentru armata rosie (apoi, puterea sovietica) este periculos sa avanseze atat de departe in interiorul Poloniei infrante. n schimb, era mult mai important sa primeasca toate tarile Baltice, adica sa scoata Lituania din sfera germana.

A propus atunci un schimb: armata rosie nu intra in voievodatele Varsovia si Lublin, Wehrmahtul nu intra in Lituania. Hitler a consimtit, desi trecerea oficiala a Lituaniei sub protectorat german era pregatit deja. La 17 septembrie 1939, armata rosie si-a inceput marsul. Pentru a confirma noua linie politica, Ribbentrop a sosit din nou la Moscova, pe 28 septembrie. S-a semnat atunci inca un tratat ( De prietenie si frontiere') si, anexat la el, inca doua protocoale secrete. n plus, si un comunicat oficial al celor doua state privind razboiul inceput in 3 septembrie.

Si in acest ultim document, Stalin a intervenit. Ribbentrop propusese, ca de obicei, mentioneaza istoricul rus, formulari mult prea stufoase: Prin razboiul pe care l-au declansat, inamicii Germaniei urmaresc scopuri evident imperialiste, care constituie un pericol pentru alte popoare. Guvernul german si guvernul sovietic, animate de hotararea de a nihila impreuna aceste scopuri imperialiste ale statelor raspunzatoare de continuarea razboiului, vor mentine un contact permanent antre ele'.

Ceea ce lui Stalin i s-a parut prea mult. Practic, Ribbentrop ameninta Anglia si Franta cu intrarea U.R.S.S. in razboi de partea Germaniei. Liderul sovietic a propus o varianta scurta, scrisa de mana lui Molotov si descoperita acum de profesorul Bezimenski: Anglia si Franta poarta raspunderea pentru continuarea razboiului, iar in acest cadru, Germania si U.R.S.S. vor mentine legatura intre ele si se vor consulta privind masurile necesare pentru obtinerea pacii'.

Cu aceste interventii munca de redactor a lui I.V. Stalin s-a incheiat. Iar la 22 iunie 1941 dupa cum scrie cu sarcasm istoricul rus Stalin nu a apucat sa se consulte cu Hitler'.

Noile dezvaluiri senzationale despre actul din 23 august 1939 confirma pana in cele mai mici detalii implicarea lui Stalin nu numai ca principal autor politic si moral, impreuna cu Hitler, al documentului ce avea sa traumatizeze grav viata atator popoare si sa altereze harta politica a continentului, ci si ca redactor principal al versiunii lui finale, careia i-a dat redactarea dorita de el. Un motiv in plus pentru judecarea istoriei.