Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. atmosfera, arhipelag, continent, desert, insula, ocean, clima, referat, meteo

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» Oceania


Oceania



Oceania

Oceania este numele dat unui grup de insule raspandite pe o suprafata de peste 8,5 milioane km2 in Oceanul Pacific, aflate majoritatea in emisfera sudica. Insulele difera ca marime, incepand cu marea insula-continent Australia, trecand prin tari de marime medie, cum ar fi Papua Noua Guinee, si pana la tari mult mai mici, cum sunt Vanuatu si Tonga.

Din punct de vedere cultural, insulele pot fi impartite in patru grupe. Prima, Micronezia, se afla la est de Filipine si include statele federative ale Microneziei, Palau, Insulele Marshall, Nauru si coloniile SUA, Guam si Marianele de Nord. Melanezia, a doua grupa, se situeaza la est de Indonezia si Australia si include Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Vanuatu, Fiji, Tonga, Tuvalu, Samoa si  coloniile din Noua Caledonie (Franta) si Samoa Americana. Polinezia, a treia grupa, se afla in centrul Oceanului Pacific si include Kiribati, Polinezia Franceza si coloniile din Niue si Insulele Cook (Noua Zeelanda), Insulele Pitcairn (Regatul Unit al Marii Britanii) si Hawaii (parte a SUA). A patra grupa cuprinde Australia si Noua Zeelanda. Spre deosebire de celelalte grupe, aceste insule au populatii indigene, dar procentul majoritar este constituit de cei care au migrat din Europa in ultimele doua secole. Coloniile australiene cuprind Insula Norfolk din Oceanul Pacific, precum si Insulele Cocos (Keeling) si Christmas din Oceanul Indian.

Caracteristici fizice

Din punct de vedere fiziografic, insulele din Oceania pot fi clasate in patru categorii. Prima este Australia, situata in mijlocul platoului indo-australian, unde nu a avut loc nicio formare de lanturi muntoase in cursul erei geologice tertiare. Tinuturile estice inalte ale Australiei, ramasite erodate ale vechilor munti, sunt o serie de platouri inalte; jumatatea vestica a tarii este un vechi platou erodat, legat de partea estica prin vaste bazine sedimentare.

In a doua categorie intra insulele situate de-a lungul zonelor de coliziune dintre placile tectonice. In Pacificul de Sud, Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon si Fiji se gasesc in zona de coliziune dintre placile indo-australiana si pacifica. In Pacificul de Nord, Insulele Mariane se afla de-a lungul zonei de coliziune dintre placile eurasiatica si pacifica. Aceste coliziuni au produs ridicarea lanturilor muntoase. Noua Zeelanda si Papua Noua Guinee au lanturi muntoase tinere, unele varfuri depasind 3 000 m.

A treia categorie include insule vulcanice, cum ar fi Fiji, care se ridica de la nivelul bazinului Oceanului Pacific. Mult mai mici decat tarile din a doua categorie, acestea sunt constituite in cea mai mare parte din munti inalti, cu cateva margini joase de-a lungul coastelor, incluzand recifuri de corali.

In sfarsit, exista insulele si atolii de corali, ca Tuvalu. Atolii formeaza recifuri circulare joase de corali, cu lagune in interior. Atolii se dezvolta de obicei in jurul conurilor vulcanice scufundate. In unele locuri, cum ar fi in Guam, insulele de corali au aparut in urma miscarilor tectonice.

Clima si vegetatia

Oceania poate fi impartita in doua zone climatice: temperata si tropicala. O mare parte din Australia si Noua Zeelanda se afla in zona temperata, in timp ce, cea mai mare parte a tarilor insulare din Pacific au o clima tropicala. Vanturile tropicale permanente domina mare parte din Oceania, iar cicloanele tropicale cauzeaza adesea pagube considerabile.

Zone intinse din Australia sunt aride sau semiaride. Zonele umede se gasesc de-a lungul celei mai mari parti a coastei de est a Tasmaniei si intr-o parte a coastei nordice, in cursul verii. O mare parte din Noua Zeelanda, Papua Noua Guinee si cele mai multe dintre insulele din Pacific sunt umede. Totusi, seceta asociata fenomenului El Niòo a fost frecventa in ultimele decenii, in nordul Australiei si Papua Noua Guinee.

Padurile, atat tropicale cat si temperate, sunt prezente in toate regiunile umede din Oceania – Australia si in insulele intinse si inalte (in cea mai mare parte vulcanice). Cu toate acestea, defrisarea se face simtita in multe locuri, cum ar fi parti din estul Australiei, Tasmania, Noua Zeelanda si Insulele Solomon.

Izolarea a constituit un factor major care a permis dezvoltarea unor specii unice de animale, pasari si plante in insulele din Pacific. Raspandirea locuirii umane si a vanatorii a afectat serios animalele indigene, in mod special in Australia, mai multe specii fiind disparute sau puse in pericol.

Populatia

In 2005, populatia Oceaniei totaliza 33,1 milioane locuitori. Australia si Noua Zeelanda numarau 24,2 milioane locuitori, iar Papua Noua Guinee 5,9 milioane locuitori. Cele 3 milioane de locuitori ramase sunt raspandite pe multe insule mici, intr-o arie extinsa. Speranta de viata a zonei este, in medie, de 73 de ani pentru barbati si 77,5 ani pentru femei. Rata de crestere anuala a populatiei este, in medie, de 1,2 %, dar aceasta variaza considerabil, de la un procent in Australia si Noua Zeelanda, la 2,1% in Papua Noua Guinee si 2% in Melanezia. Rata urbanizarii variaza si ea considerabil, fiind de 89% in Australia si Noua Zeelanda si 18% in Papua Noua Guinee.

Agricultura

Agricultura Oceaniei este de trei tipuri: agricultura de subzistenta, cu munca intensiva, care se intalneste in majoritatea insulelor tropicale din Pacific; plantatii de cereale, in insulele tropicale de marime medie; si agricultura intensiva, care se intalneste in Australia si Noua Zeelanda.

            Agricultura de subzistenta din insulele Pacificului consta in culturi cu viata scurta, cum ar fi maniocul, colocasia sau urechea de elefant (Colocasia esculenta, n. red.), radacina de ignama (Dioscorea batatas, n. red.), fructul de paine si cartofii dulci. Bananele si papaia sunt fructele cele mai raspandite. Cocotierii cresc in aproape toate insulele si constituie o sursa de hrana proaspata. Din miezul de cocos uscat (copra) se extrage ulei. Copra se exporta din tari precum Vanuatu si Samoa. Plantele destinate vanzarii, deseori o mostenire a perioadelor coloniale, sunt, de asemenea, importante pentru cateva tari din Pacific – zaharul in Fiji si arborele de cacao in Vanuatu.

Pescuitul este important pentru majoritatea insulelor din Pacific, zonele lor economice extinzandu-se pana la 200 mile marine – o zona intinsa, comparabila cu marimea multora dintre insule. Cateva insule au acordat licente pentru pescuit companiilor din Japonia, Coreea de Sud si Taiwan.

Industrializarea

Australia si Noua Zeelanda au ambele economii moderne si diversificate, cu infrastructuri bine stabilite. Australia este favorizata in mod deosebit, deoarece detine bogate resurse minerale si energetice. Industria producatoare, incluzand procesarea hranei, aduce o importanta contributie in economia acestor doua tari din Pacific.

In contrast cu aceasta, celelalte tari din Pacific nu sunt dezvoltate din punct de vedere industrial. Papua Noua Guinee este bogata in minerale, cum ar fi cuprul si aurul si are terenuri cu gaze naturale recent descoperite. In Noua Caledonie sunt depozite de nichel, iar in Fiji de aur, ambele fiind mai degraba exportate decat utilizate in industriile locale.

Multe insule din Pacific au putine resurse; cateva au pamant insuficient pentru populatia lor si putine resurse de apa potabila. Aceasta imputinare a resurselor naturale, combinata cu infrastructura necorespunzatoare a impiedicat dezvoltarea industriala. Industria in majoritatea insulelor se limiteaza la prelucrarea hranei.

Turismul a devenit o sursa importanta de venituri pentru cea mai mare parte a Oceaniei. Australia si Noua Zeelanda ofera turistilor multe amenajari si facilitati moderne, in timp ce superbul peisaj al insulelor tropicale din Pacific, precum Fiji, Tahiti, Vanuatu si Marianele de Nord atrage vizitatorii.

Limbile

Din punct de vedere cultural, Oceania poate fi impartita in doua grupe majore: coloniile predominant europene din Australia si Noua Zeelanda si Melanezia, Polinezia si Micronezia, care au fost mult timp colonizate de catre popoarele oceanice. Noua Caledonie este partial colonizata de catre europeni.

In timpul perioadei coloniale, intreaga regiune a intrat sub influenta europeana. Acest lucru a determinat transformarea limbilor engleza si franceza in limbi importante, in functie de puterile coloniale (Marea Britanie, America si Franta). Engleza este limba oficiala in Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Vanuatu si Fiji. Franceza este vorbita in Noua Caledonie si in Polinezia Franceza. In cateva insule din Pacific, in special Papua Noua Guinee si Vanuatu, pidgin (o engleza stricata, folosita de grupuri care vorbesc limbi diferite, n. red.) este limba comuna.

In Australia mai exista numai ramasitele numeroaselor limbi aborigene, care se vorbeau pe continent inainte de colonizarea de catre europeni. Cateva dintre acestea se gasesc in Teritoriul de Nord si in partea nordica a Australiei de Vest (Kimberley), unde walmadjeri devine limba oficiala in cadrul catorva triburi aborigene. In Noua Zeelanda, care are o populatie maori semnificativa, se vorbeste foarte mult limba maori.

Numeroase limbi se intalnesc in Melanezia, Polinezia si Micronezia. In Papa Noua Guinee se vorbesc sute de limbi, limbile austroneziene vorbindu-se de-a lungul coastei, iar limbile papuane in regiunile inalte. Sunt larg raspandite limbile austroneziene, precum fijiana in Fiji, si tahitiana, tongana si samoana in Polinezia.

Dispute privitoare la granite si razboaie

Intreaga regiune a fost afectata de invazia japoneza din cel de-al Doilea Razboi Mondial si a constituit locul multor batalii importante. In aceasta zona nu exista dispute semnificative privind granitele. In ultimele decenii, au fost trasate granite pentru zonele economice oceanice. Totusi, au existat conflicte civile atat in Fiji, cat si in Noua Caledonie – primele legate de lupta pentru un guvern mai putin rasial, in anii de dupa 1970, cand Fiji a devenit republica, cele din urma legate de dorinta unei parti a populatiei de a deveni independenta fata de Franta.

Noua Zeelanda

Dosar de date

Nume oficial: Noua Zeelanda

Forma de guvernAmAnt: monarhie cu un singur corp legislativ (Camera Deputatilor)

Capitala: Wellington

Suprafata: 268 680 km2

Ora locala: GMT + 12 ore

Populatie: 4 028 000 locuitori

Populatie estimata in 2015: 4 302 000 locuitori

Densitatea populatiei: 15 locuitori/km2

Speranta de viata: 79,2 ani

Mortalitate infantila: 5,9‰

Limbi oficiale: engleza, maori

RatA de alfabetizare: 99%

Religii: anglicana 14,9%, romano-catolica 12,4%, prezbiteriana 10,9%, alte religii crestine 15,3%, altele 3,3%, neafiliati niciunei religii 26%

Grupuri etnice: european 69,8%, maori 7,9%, altele (inclusiv samoan, tongan, grupul insular Cook, asiatici) 22,3%

Moneda nationala: dolarul neozeelandez

Economie: servicii 68%, industrie 27,4%, agricultura 4,6%

Venit national brut: 15 530 $ S.U.A./ cap de locuitor

Clima: temperata, mai calda in nord, mai rece in sud si mai umeda in vest

Cel mai inalt PUNCT: M. Cook 3 764 m

harta: paginile 132-133

Muntoasa, partial vulcanica si situata la aproximativ 1 600 km. sud-est de Australia, Noua Zeelanda este cea mai mare insula din grupul care constituie Oceania. Ea consta in doua insule principale, sunt separate de Stramtoarea Cook, ca si din cateva insule mai mici si trei mici teritorii in Oceanul Pacific. Clima temperata a tarii are mari variatii teritoriale, partea nordica a North Island fiind subtropicala, in timp ce in extremitatea sudica a South Island zapezile din timpul iernii sunt ceva obisnuit.

Noua Zeelanda are o istorie politica liberala si progresiva, care a initiat votul pentru femei in  1893, a introdus un sistem de ajutor social, incluzand un serviciu de sanatate in 1938, si a avut un palmares laudabil in relatiile interetnice.

Primele populatii care au ajuns in tara au fost stramosii polinezieni ai maorilor, cu cca. 750-1000 de ani in urma. In 1642, exploratorul olandez Abel Tasman a fost probabil primul european care a zarit insulele, iar in 1769 capitanul James Cook a fost primul care a debarcat aici. Perioada care a urmat a fost caracterizata de colonizarea de catre vanatorii de balene si foci si de razboiul tribal maori cu utilizarea armelor moderne de foc. Conflictul a luat sfarsit atunci cand capeteniile Maori au cedat suveranitatea Coroanei Britanice, prin Tratatul de la Waitangi, care a fost semnat la data de 6 februarie 1840. Aceasta zi este inca celebrata anual ca „Ziua Waitangi”, sarbatoarea nationala a Noii Zeelande.

Dupa aceasta data a avut loc o colonizare sistematica si mult mai pasnica. Pana in anii 1860, au aparut totusi, intre colonizatori si maori, conflicte privitoare la dreptul asupra pamantului, acestea ducand in cele din urma la izbucnirea unui razboi fatis. Atunci cand ostilitatile au luat sfarsit, in 1871, rezultatul in privinta dreptului de proprietate asupra terenului s-a decis in favoarea colonistilor. In anii recenti, revendicarea compensatiilor pentru maori a devenit o chestiune politica majora. Aotearoa, care inseamna „tinutul marelui nor alb”, este numele maori pentru Noua Zeelanda.

Din punct de vedere geologic, Noua Zeelanda este o tara relativ noua. Varfurile muntoase sudice din South Island au aparut din mare in cursul ultimelor 10-15 milioane de ani, in timp ce activitatea vulcanilor care a dus la formarea unei mari parti din North Island a avut loc in urma cu 1 pana la 4 milioane de ani. Lanturile muntoase relativ joase din North Island sunt formate din roci sedimentare incretite, cu varfuri vulcanice mai inalte. Suprapus peste aceste roci, in centrul zonei North Island se afla un platou de lava, spuma de mare si tuf vulcanic. Cutremurele mici sunt obisnuite in Noua Zeelanda, iar in North Island exista multe zone cu activitate vulcanica si geotermala. Trei vulcani domina platoul central (Ruapehu fiind cel mai activ dintre ei), in timp ce Lacul Taupo, cel mai mare lac natural al tarii, ocupa un vechi crater. In South Island, muntii sudici formeaza un masiv central, acoperit de gheata, orientat de la nord-est catre sud-vest, avand M. Cook in centru. Ghetarii coboara catre flancurile acestui masiv, iar in partea vestica, ploioasa, coastele impadurite coboara abrupt in mare. In est, vastele intinderi expuse intemperiilor duc catre tinuturile joase, mult mai uscate si despadurite, ale Campiei Canterbury. Coastele neregulate impadurite din sud-estul indepartat al zonei South Island, crestate adanc de fiorduri, cuprind Fiordland, cel mai mare parc national al tarii.

Putine peisaje au fost transformate atat de mult de catre oameni, cum au fost cele din Noua Zeelanda. Intre 1850 si 1950 suprafete intinse de padure din North Island au fost defrisate, lasand in urma lor dealuri abrupte, golase, care au fost insamantate cu ierburi, pentru cresterea turmelor de oi. Eroziunea reprezinta acum o problema  serioasa in multe dintre aceste zone. Pasunile bogate, create in urma ploilor cazute de-a lungul intregului an, au facut din agricultura baza initiala a economiei. Exportul de carne de oaie congelata catre Marea Britanie a inceput devreme, in 1881, Noua Zeelanda fiind si acum unul dintre cei mai importanti exportatori mondiali de lana, branza, unt si carne. In timp ce, in anii de inceput, aceste produse erau distribuite cu predilectie in Marea Britanie, astazi ele sunt exportate in Australia, Statele Unite, Japonia si alte parti din Asia. Incepand cu 1984, guvernele care s-au succedat au cautat sa reorienteze economia preponderent agrara catre una mai deschisa, industrializata, cu o pozitionare mai buna in competitia globala. Aceasta a constituit o parte dintr-o tentativa mai extinsa de reforma economica, care a avut ca scop reducerea rolului statului si cresterea celui detinut de initiativa privata.

Noua Zeelanda are numai resurse limitate de petrol, cu toate acestea producand gaze naturale – din care aproape o treime sunt utilizate pentru fabricarea petrolului sintetic. Exista mari rezerve de carbune. Cea mai importanta sursa indigena de curent electric o constituie energia hidroelectrica, usor de generat datorita terenului si precipitatiilor favorabile. Acest lucru a permis dezvoltarea productiei de aluminiu, utilizand bauxita importata. In ultimii ani s-au valorificat noi produse, pentru piete internationale noi. Unul dintre aceste produse este fructul de kiwi, principalul fruct proaspat exportat in 1996; varietatile noi de mere de calitate constituie in prezent un articol principal de export. Constituind o caracteristica minora a scenei rurale in urma cu doar douazeci de ani, viile sunt acum larg raspandite. Marlborough, Hawke Bay si Gisborne sunt cateva dintre remarcabilele regiuni producatoare de vin. Produsele forestiere joaca un rol economic vital. Pinul Radiata, principala cherestea comerciala, este crescut in vaste paduri de pin ale statului. Drepturile de taiere asupra unor parti din aceste zone au fost vandute, iar industria a fost larg privatizata in intregime.

Decorul natural variat al Noii Zeelande, care combina porturile linistite si plajele luminate de soare, cu vulcanii, lacurile, tinuturile muntoase inzapezite si fiordurile sale, atrage mai mult de 1,5 milioane de vizitatori anual. Ca sursa de venit, turismul se situeaza pe locul al doilea, imediat dupa industrie.

Australia

Dosar de date

Nume oficial: Federatia Australiei

Forma de guvernamant: monarhie federala constitutionala, cu doua corpuri legislative (Senatul si Camera Deputatilor)

Capitala: Canberra

Suprafata: 7 686 850 km2

Ora locala: GMT + 8-10 ore

Populatie: 20 090 000 locuitori

Populatie estimata in 2015: 22 250 000 locuitori

Densitatea populatiei: 15 locuitori/km2

Speranta de viata: 80,4 ani

Mortalitate infantila: 4,7‰

Limbi oficiale: engleza

Alte limbi: limbi indigene (de ex., aranda, warlpiri, pitjantjatjara, tiwi), italiana, greaca

Rata de alfabetizare: 100%

Religii: romano-catolica 26,4%, anglicana 20,5%, alte religii crestine 20,5%, altele 17,3%, niciuna 15,3%

Grupuri etnice: european 92%, asiatic 7%, altele (incluzand aborigenii) 1%

Moneda nationala: dolarul australian

Economie: servicii 68,4%, industrie 28,2%, agricultura 3,4%

Venit national brut: 21 950 $ S.U.A/ cap de locuitor

Clima: fierbinte si arida in centru, tropicala, cu un anotimp umed (din noiembrie pana in martie), in sud, temperata in sud-est si de-a lungul coastelor sudice.

Cel mai inalt punct: M. Kosciuszko 2 229 m

harta: paginile 134-135

            Australia este, in acelasi timp, cel mai mic continent al lumii si a sasea tara din punctul de vedere al marimii. Marea sa majoritate consta in platouri joase si circa o treime este desert.



Geografie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie

Oceania











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate