Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Chimie


Index » educatie » Chimie
Rasinile diacrilice


Rasinile diacrilice




Rasinile diacrilice

Sunt materialele obtinute prin combinatia a mai multor substante, obtinandu-se un produs cu proprietati noi si diferit de materialele care il alcatuiesc.

Clasificare

In aceasta clasa studiem:

a)-rasinile diacrilice-nesarjate care contin numai faza organica.

b)-rasinile diacrilice sarjate (compozite) sisteme trifazice care au in compozitie o faza organica continua, o faza anorganica discontinua si agenti de cuplare silanici.

1.Faza organica este un sistem complex chimic compus din:




-monomer de baza -compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, aromatici de tipul Bis GMA (rasina Bowen 2,2 difenil propan) Bis MA, Bis PMA, UDMA- dimetil acrilat al unui uretan alifatic, care introdusi in compozitie le imbunatatesc proprietatile:

-contractie la polimerizare mica

-absortie redusa a apei

-aderenta la tesuturile dentare

-toxicitate minima pentru pulpa

- vascozitate mare

-monomer de dilutie-reprezinta aproximativ 25% din totalul masei organice si sunt compusi cu una doua sau trei grupe polimerizabile, care au o masa moleculara mica, deci vascozitate redusa fiind introduse in faza organica pentru a dilua monomerul de baza care are o vascozitate mare, ceea ce permite o umectare mai usoara a suprafetelor de smalt gravate. Diferentele de vascozitate ale diferitelor materiale compozite aflate pe piata se datoreaza proportiei de monomeri diluanti pe care ii contin.

-sistemul de initiere al reactiei de polimerizare reprezentat de catre substante care pun in libertate radicali liberi.

-aditivi- compusi chimici alcatuiti din inhibitori de polimerizare, stabilizatori la radiatiile U V, pigmenti si coloranti care asigura aspectul fizionomic.

2.Faza anorganica cunoscuta si sub denumirea de umplutura alcatuita din :

-cuart cristalin, silice coloidala, aluminosilicati, florura de bariu, particule sintetizate din fibra de sticla. Unele compozite contin un tip de umplutura, altele doua sau mai multe. Exemplu compozitul fotopolimerizabil TETRIC (firma VIVADENT) contine patru tipuri de umplutura.

3.Agenti de cuplare silanici- compusi biofunctionali capabili sa realizeze legaturi chimice atat cu matricea organica cat si cu umplutura.

Dupa gradul de umplutura, rasinile diacrilice se impart astfel:

1. Rasinile diacrilice compozite cu macroumplutura (clasice)- contin pulberi cu granulatii de cuart de 20-25 microni, dar care pot ajunge si pana la 100 de microni.

Au fost primele rasini compozite aparute pe piata, dar inlaturate astazi de compozitele moderne datorita urmatoarelor dezavantaje:

- particulele mari cu duritate mare nu permit realizarea unor unei suprafete netede prin finisarea lor;

- coeficient ridicat de expansiune termica, mai mare decit al tesuturilor dentare;

- matricea de rasina se uzeaza prin abraziune mult mai repede decat particulele anorganice dure ceea ce duce la suprafete neregulate si la modificari coloristice prin impregnare intimp.

2. Rasinile diacrilice compozite cu macroumplutura moderne incearca sa micsoreze aceste neajunsuri prin utilizarea altor tipuri de umplutura cum ar fi aluminoborosilicatul de bariu de dimensiuni mai mici: midiumplutura de 1-10 microni sau miniumplutura de 0,1 -1 microni. Acestea prezinta o duritate mai mica, rezistenta la uzura si compresiune bune, dar nici ele nu permit obtinerea prin slefuire a unei suprafete suficient de netede.

3. Rasini diacrilice compozite cu microumplutura care contin particule cu granulatii de 0,01-0,1 microni realizate din silice coloidala si care pemit o finisare mai buna cu obtinerea unor suprafete netede, mai putin vulnerabile la depunerea placii bacteriene si la impregnarea coloristica de suprafata in timp. Totusi proprietatile lor mecanice nu sunt foarte bune, fiind mai vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate scazut. Pentru a imbunatati proprietatile mecanice se folosesc solutii tehnologice prin care sa e realizeze particule cu dimensiuni mari de 20-30 de microni, denumite complexe care sa permita o impachetare mai densa dar sa pastreze structura de microparticule. Aceste particule pot fi particule prepolimerizate sub forma de aschii sau sferice care sunt incorporate in rasini ce contin microparticule de silice coloidala, ceea ce creste rezistenta mecanica a rasinii compozite si se reduce contractia de polimerizare. De asemenea se pot utilizacomplexe de microparticule condensate care se incorporeaza alaturi de microparticule in rasini nepolimerizate.

4.Rasinilediacrilice hibride sunt probabil cele mai folosite rasini compozite la ora actuala. Ele combina calitatile fizice ale compozitelor cu particule traditionale cu cele estetice ale compozitelor cu microumplutura. Proportia, distributia si tehnologia de inglobare a particulelor anorganice, care reprezinta aproximativ 75-80% din volumul rasinii compozite, variaza foarte mult si determina proprietatile fiecarui tip de material compozit .

Mod de prezentare

-sistem bicomponent- pulbere - lichid, in care pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar lichidul este format din monomeri de baza si de dilutie;

-pasta - lichid, la care trebuie respectat raportul indicat de producator, iar dificultatea de a ingloba in totalitate lichidul in pasta vascoasa prelungeste timpul de polimerizare;

-pasta- pasta, pentru care se amesteca cantitati egale din cele 2 paste pe o foaie de hartie speciala, cu o spatula din material plastic, evitandu-se spatulele din otel inoxidabil, deoarece metalele din compozitia acestuia altereaza cromatica restaurarii.

-sistem monocomponent- pasta introdusa in seringi.

Sistemele monocomponente sunt fotopolimerizabile, iar cele bicomponente sunt in general autopolimerizabile sau cu initiere dubla( foto- si auto- polimerizabile).

Reactia de polimerizare-Mecanism de priza

Dupa metoda de polimerizare, rasinile diacrilice se impart in:

-autopolimerizabile (polimerizare la rece)

-fotopolimerizabile - cu lumina de ultraviolete

-cu lumina vizibila incoerenta (halogen)

- cu lumina vizibila coerenta-laser.

- cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile

Rasinile compozite cu initiere chimica sau autopolimerizabile sunt prezente in sistem bicomponent in care o componenta reprezinta initiatorul (Peroxid organic) iar cealalta catalizatorul sau acceleratorul de polimerizare (amina tertiara aromatica). Prin amestecarea celor doua componente se declanseaza reactia de polimerizare, care este relativ uniforma in tot volumul materialului; totusi, o mare parte din gruparile metaacrilat raman nepolimerizate chiar dupa cateva ore. Polimerizarea chimica a rasinilor compozite prezinta avantajul ca nu necesita o aparatura speciala si asigura o polimerizare uniforma indiferent de grosimea stratului de material. Prezinta insa si o serie de dezavantaje: instabilitate cromatica datorita reactiei dintre amina tertiara si peroxid, timpul de lucru si modelare limitat, toxicitatea aminelor pentru tesutul pulpar, suprafete insuficient de netede dupa prelucrare, finisare si lustruire. Aceste dezavantaje au facut ca acest tip de rasini compozite sa piarda mult teren in fata rasinilor compozite fotopolimerizabile





Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele rasini cu initiere prin radiatii (fotopolimerizare),utilizate la inceputul anilor 1970. Faza organica a acestor compozite contine un fotosensibilizator (esterul etilic sau metilic al benzoinei) in proportie de 2%. La iradierea cu ultraviolete furnizate de o lampa speciala, fotosensibilizatorul absoarbe radiatia ultravioleta 365 nm si se descompune in radicali liberi care initiaza polimerizarea monomerilor,deci intarirea rasinii.

Compozitele cu acest sistem de initiere sunt livrate sub forma unei singure paste introdusa intr-o seringa.

Avantajele acestor compozite fata de cele cu initiere chimica sunt: stabilitate cromatica mai mare si toxicitate pulpara redusa datorita lipsei aminei tertiare si un timp nelimitat pentru aplicarea si modelarea rasinii. Nocivitatea radiatiilor ultraviolete determina existenta unor dispozitive pentru protectia medicului si a pacientului. De asemenea aceste radiatii nu pot fi folosite pentru polimerizarea compozitelor cu microumplutura, datorita puterii mici de penetrare(maxim 1,5 mm) si a dispersiei crescute.

Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta (halogen) au fost introduse datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere de patrundere in profunzime mai mare decat radiatiile ultraviolete.Lampa de ultraviolete a fost inlocuita cu o lampa ce furnizeaza o radiatie cu lungime de unda cuprinsa intre 420-450 nm deci in domeniul lungimei vizibile (400-800 nm).

Faza organica a compozitului contine un sistem de initiere specific (dicetona) care absoarbe lumina cu lungimea de unda 420-480 nm si reactioneaza cu amina organica furnizand radicali liberi ce initiaza polimerizarea monomerilor. Lampa cu halogen in spectrul vizibil are o emisie incoerenta, policromatica si multidirectionala, avand o putere de penetrare relativ redusa (2 mm).

Profunzimea pana la care patrunde lumina este importanta si ea depinde o serie de factori. Polimerizarea nu este niciodata completa, o mare parte a rasinii neactivate initial de lumina in momentul prizei ramanand nepolimerizata. Cu cat gradul de polimerizare este mai ridicat cu atat proprietatile fizice ale compozitului devinmai stabile, dar creste contractia de polimerizare. Gradul optim de conversie al dublelor legaturi C-C ale monomerului la 0,2 mm sub suprafata unui compozit fotopolimerizabil este de 44-75%.

Sursa de lumina influenteaza adancimea polimerizarii si gradul de conversie al monomerilor. Lampa cu halogen foloseste numai 10% din energia produsa pentru emisia de rasiatii vizibile. Cercetatorii japonezi au introdus recent lampi cu diode LED care au avantajul ca asigura o adancime mai mare de polimerizare, realizeaza un grad sporit de conversie a monomerilor reziduali, nu emit radiatii ultraviolete, au o actiune rapida (20-40 secunde) si au o putere mai mare de penetrare (2 - 2,5 mm). Un alt tip de sursa de lumina folosita pentru fotopolimerizare este acela al lampilor tip Trilight, care ofera posibilitatea variatiei luminoase permitand astfel modelarea desfasurarii prizei materialului compozit si contractiei consecutive acestuia. Exista astfel posibilitatea realizarii unei intensitati luminoase mai reduse, medie, standard. Exista de asemenea surseluminoase de mare putere, cu frecventa in sistem stroboscopic (descarcare electrica in xenon, plasma), care permit fotopolimerizarea aproape instantanee (3-5 secunde), eliminand astfel contractia de priza si reducand timpul de lucru. Totusi, sursele de lumina mai puternice, crescand viteza de polimerizare, vor duce la o cantitate mai mare de monomeri liberi.

Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult mai mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un grad inalt de polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.

Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si fotopolimerizabile (cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza polimerizarea, iar activarea chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea initierii foto determina posibilitatea unui timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu ajung radiatiile luminoase sunt polimerizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.

Proprietatile rasinilor diacrilice compozite

Principala calitate a rasinilor compozite este aceea ca sunt aderente de tesuturile dure dentare. Pentru ca adeziunea dintre rasina si suprafata dentara sa se poata produce este necesar ca aceste suprafete sa vina in contact strans intre ele si acest lucru este posibil doar prin umectarea suprafetelor. Umectabilitatea reprezinta aptitudinea unui lichid de a intra in contact intim cu un solid prin intinderea sa pe suprafata acestuia din urma.

Adeziunea dentara difera la smalt fata de dentina datorita structurilor histologice diferite ale celor doua tesuturi.

Pentru a se realiza adeziunea rasinii la smalt este necesara o pregatire prealabila a suprafetei acestuia prin gravare acida. Pentru aceasta se utilizeaza acidul fosforic 37%. Gravarea trebuie sa dureze minim 20 secunde. In urma gravarii pe suprafata smaltului apar o serie de microretentivitati, care ii dau suprafetei gravate si uscate un aspect cretos. Se poate obtine astfel o adeziune mecanica a rasinilor compozitecare se realizeaza prin intermediul unui adeziv amelar livrat impreuna cu materialul compozit. Adezivii amelari sunt rasini diacrilice nesarjate lichidecu un coeficient crescut de umiditate care sunt retinute in interiorul microcavitatilor din smaltul gravat prin polimerizare. Ei contin aceeasi monomeri pe care ii contine si rasina compozita, dar la acestia proportia monomerului de dilutie este mai mare si acest lucru atrage dupa sine scaderea vascozitatii adezivului.

La nivelul dentinei, ca urmare a instrumentarii tesuturilor dure dentare, pe suprafata plagii dentinare rezultate se va acumula un detritus dentinar remanent si care este o pelicula fina, alcatuita din particule microcristaline incorporate intr-o matrice organica denaturata, cu o grosime de cel mult 2 microni. Detritusul dentinar remanent are o rezistenta mecanica slaba si desi initial poate reprezenta un element protector al plagii dentinare, nepermitandpatrunderea bacteriilor in canaliculele dentinare, el impiedica aparitia unor legaturi chimice si micromecanice ale adezivului cu dentina.

Adezivii dentinari contin:

-                           acidul (conditionantul), agent care este utilizat pentru curatirea si/sau demineralizarea suprafetei dentinei pe care o pregateste in vederea colarii.

-                           Primerul, o rasina hidrofila intr-un solvent(apa, acetona, alcool) care are rolul de a umecta zona demineralizata si favorizeaza patrunderea rasinii adezive in interiorul tubilor dentinari si in reteaua de colagen eliberata determinand aparitia unui strat hibrid.

-                           Rasina adeziva propriu-zisa, cu vascozitate scazuta, care patrunde in reteaua de colagen a canaliculelor dentinare si in dentina intercanalara pregatite anterior.

In functie de actiunea fata de detritusul dentinar remanent, adezivii dentinari se pot imparti in:

-                     adezivi care lasa intact detritusul dentinar remanent, incorporandu-l in procesele de colaj; sunt mai putin utilizati astazi.




-                     Adezivi care modifica detritusul dentinar remanent prin infiltrarea de monomeri, ceea ce permite un colaj micromecanic, dar si o o usoara legatura chimica;

-                     Adezivi care elimina detritusul dentinar remanent, cei mai utilizati astazi. Aceste sisteme erau aplicate la inceput in 3 etape succesive: in prima etapa se aplica un demineralizant superficial care expune colagenul dentinar; in a doua etapa se utilizeaza primerul care este elementul cheie al adeziunii continand monomeri cu proprietati hidrofile cu afinitate pentru fibrele de colagen expuse si proprietati hidrofobe, permitand copolimerizarea cu rasina adeziva; in etapa a -III-a rasina adeziva propriu-zisa penetreaza si impregneaza colagenul expus. Acest proces este numit hibridizare sau de formare a unui strat hibrid. Generatiile actuale de adezivi permit de obicei o procedura de aplicare redusa la 2 etape, combinand actiunea primerul-ui si adezivului intr-o singura solutie.

-                     Adezivi care dizolva detritusul dentinar remanent, care contin un primer usor acid destinat sa simplifice procedura clinica reducand-o la o singura etapa, dar demineralizarea este mai superficiala ceea ce afecteaza taria legaturii adezive.

Rasinile diacrilice compozite au proprietati fotomimetice si prezinta o transluciditate asemanatoare smaltului. De asemenea posibilitatea aplicarii materialului compozit in mai multe straturi de culori diferite, in special in cazul rasinilor compozite fotopolimerizabile, permite realizarea unor restauratii mult mai estetice, fara a influenta proprietatile adezive si de stabilitate ale compozitului.

Rasinile diacrilice compozite prezinta o mult mai buna stabilitate a culorii in timp comparativ cu rasinile diacrilice simple. Totusi, in timp pot apare modificari extrinseci, intrinseci sau mixte ale culorii. Coloratiile extrinseci se datoreaza unor alimente precum ceaiul, cola, cofeina sau unor bacterrii colorante din placa bacteriana si sunt favorizate de existenta unor suprafete rugoase ale obturatiei. Coloratiile intrinseci sunt datorate in cazul compozitelor cu initiere chimica a prizei oxidarii aminelor in exces in sistemul de initiere, ceea ce se traduce printr-o ingalbenire a obturatiei dupa 1-3 ani. Compozitele fotopolimerizabile sunt mai stabile coloristic, daca polimerizarea a fost facuta corect, dar si in cazul lor se poate observa o deschidere a culorii si o transluciditatecrescuta dupa 24-48 ore

Rasinile compozite au toxicitate redusa pentru pulpa dentara, dar care nu trebuie neglijata. Pentru actiunea toxica este incriminata faza organica si in special monomerii de dilutie ramasi nepolimerizati dupa priza. Un astfel de monomer este hidroxil-etil-metacrilatul (HEMA), folosit frecvent in formula rasinilor compozite fotopolimerizabile, care poate traversa canaliculele dentinare din cavitatile profunde si ajunge in pula unde declanseaza reactii alergice. Este necesara astfelaplicarea in cavitatile profunde a unei baze de hidroxid de calciu sau de ionomer de sticla.

Rasinile polimerizate incomplet par a fi iritante si pentru tesuturile gingivale. In aceste conditii orice rugozitate sau porozitate a materialului va determina acumularea de placa bacteriana determinand inflamatia tesutului gingival sensibilizat deja prin prezenta monomerilor nepolimerizati.

Rasinile compozite corectsi complet polimerizate nu sunt solubile in saliva, dar o polimerizare necorespunzatoare va afecta legaturile silanice dintre faza organica si cea anorganica, saliva determinand in timp scindarea celor 2 faze cu consecinte nefaste pentru rezistenta la uzura si abraziune a obturatiei.

Rasinile compozite prezinta o rezistenta crescuta la fractura, abraziune si presiuni masticatorii comparativ cu rasinile acrilice simple, dar inferioara materialelor de restauratie metalice. Proprietatile mecanice sunt mai bune la compozitelecu macroumplutura si la cele hibride, comparativ cu cele cu microumplutura.

Rasinile compozite sufera o contractie de polimerizare care poate afecta legatura dintre obturatie si tesuturile dure dentare. Compozitele cu macroumplutura si cele hibride prezinta o contractie volumetrica de 10-25%, in timp ce compozitele cu microumplutura au o contractie de 20-35%. Compozitele autopolimerizabile prezinta o contractie lenta sispre centrul restaurarii, ceea ce determina un stress relativ scazut la marginea obturatiei. 60 % din contractia compozitelor fotopolimerizabile are loc in primul minut dupa fotoinitiere, iar prelungirea timpului de activare va duce la cresterea contractiei totale; contractia se va realiza spre sursa de lumina, ceea ce tinde sa indeparteze materialul din cavitate. Pentru a reduce aceste probleme este indicata utilizarea in cazul obturatiilor voluminoase a unor obturatii de baza din ionomeri de sticla, aplicarea compozitelor fotopolimerizabile in straturi mici, de maxim 2mm si directionarea spotului luminos in functie de directia de contractie.

Timpul de priza pentru compozitele autopolimerizabile este de 3- 5 minute; compozitele fotopolimerizabile fac priza sub influenta luminii in 20-30 de secunde, avand insa un timp de lucru practic nelimitat.

Rasinile compozite intra in reactie chimica cu eugenolul, timolul, celuloidul, de aceea se folosesc pentru obturatie de baza cimenturile ionomere de sticla sau in lipsa acestora, cimentul policarboxilat sau cimentul fosfat de zinc, iar ca matrice se folosesc benzi sau cape de polistiren.

Indicatiile rasinilor diacrilice compozite

-reconstituiri coronare ale grupului de dinti frontal sau lateral in pierderi de substanta, fracturi

-tratamentul distrofiilor si displaziilor coronare ale dintilor frontali

-obturatia coronara a dintilor devitali

-tratamentul abraziunii patologice

-rezolvarea provizorie a unor modificari de culoare a dintilor frontali

-alte utilizari- sigilarea santurilor si fosetelor

-pentru fixarea puntilor, fatetelor vestibulare, a inlayurilor

-confectionarea- fatetelor vestibulare, a inlayurilor

-reconstituirea bonturilor

-repararea fatetelor lucrarilor: -metalo-ceramice

-metalo-acrilice

-in restaurari protetice provizorii



-ortodontie la lipirea inelelor ortodontice

-in imobilizarea provizorie si de durata a dintilor parodontotici

Tehnica de lucru

Dupa prepararea cavitatii, se alege rasina diacrilica in functie de scopul urmarit.

Se realizeaza protectia dentinei cu materiale de protectie pulpodentinara. Sunt preferate bazele de hidroxid de calciu, cimenturile ionomere de sticla sau cimenturile ionomere fotopolimerizabile. Cimentul ZOE nu poate fi utilizat ca strat protector sub rasinile compozite, deoarece eugenolul interfereaza cu polimerizarea rasinilor

Se face apoi gravarea cu acid fosforic 37% urmata de spalare ( nu clatire)20 secunde si uscare 20 secunde.

Se aplica apoi agentii de legatura pentru smalt si dentina conform prospectului.

In cazul compozitelor autopolimerizabile se prepara rasina pe hartie cerata cu o spatula de polistiren. Se malaxeaza cele 2 componente pentru 30 de secunde, iar apoi materialul se transporta in cavitate utilizand tot o spatula din material plastic. Materialul se aplica in cantitati mici pana cand cavitatea se umple usor in exces.

In cazul compozitelor fotopolimerizabile pasta este preluata cu ajutorul spatulei din polistiren din carpula( seringa) de culoare neagra in care este livrata. Pasta este introdusa in cavitate in straturi care sa nu depaseasca 2 mm in grosime si care sunt expuse luminii furnizate de lampa de fotopolimerizare separat si din diferite directii pentru a controla directia contractiei de polimerizare.

In cazul ambelor tipuri de compozite pentru adaptare se folosesc matrice sau cape de polistiren.

Finisarea se realizeaza imediat dupa priza cu freze diamantate, discuri diamantate cu granulatie fina iar lustruirea cu pietre cu granulatie fina, perii moi si pufuri.

Produse comerciale:

- sistem bicomponent- pulbere - lichid: EVICROL, SIGILAR S/L

-pasta- pasta: CONCISE, SIMULATE,DEGUFILL

- sistem monocomponent (fotopolimerizabile): TETRIC, FILTECK, HERCULITE, PREMISE, CHARISMA, GRADIA DIRECT

- sistem bicomponent (cu dubla initiere): MAXCEM, BREEZE, NEXUS

Compomerii

Compomerii sunt materiale restaurative coronare concepute in scopul combinarii avantajelor rasinilor compozite cu cele ale cimenturilor ionomere de sticla. Ei sunt formati dintr-o rasina metacrilica carboxilata si sticla fluoro-alumino-silicat drept umplutura. Nu trebuie confundati cu cimenturile ionomere modificate cu rasini, care se incadreaza langa cimenturile ionomere de sticla, ei fiind bazati pe o matrice rasinica, de aceea putand fi definite si drept compozite modificate cu poliacid.

Mod de prezentare. Compomerii fac de obicei priza prin fotopolimerizare, prezentandu-se in sistem monocomponent sub forma de pasta ambalata in capsula sau seringi. Sunt livrate impreuna cu un adeziv sub forma de solutie, care se poate prezenta in sistem mono sau bi- component. Intotdeauna insa pentru polimerizarea adezivului este necesara expunerea la lumina.

Proprietati.

Manevrabilitatea compomerilor este foarte simpla ceea ce face din ele materiale din ce in ce mai utilizate. Aceasta proprietate imbina mai multe caracteristici cum ar fi consistenta, lipirea de instrumente, vascozitatea si este mai greu cuantificabila. O serie de teste a unor caracteristici precum si satisfactia utilizarii lor clinice ne arata insa ca ei se comporta mai bine decat compozitele din punct de vedere al manevrabilitatii.

Adeziunea compomerilor este foarte buna; daca se folosesc impreuna cu agentii lor adezivi, ei pot fi aplicati fara traditionala tehnica a demineralizarii cu acid orto-fosforic.

Coeficientul de expansiune termica este apropiat de cel al structurilor dentare coronare, ceea ce inseamna ca legatura compomer - dinte nu va fi supusa unor solicitari mari in cursul variatiilor termice din cavitatea orala.

Rezistenta la compresiune si duritatea prezinta variatii destul de mari in functie de produsul comercial, dar ultimele generatii de compomeri prezinta valori asemenatoare compozitelor.

Proprietatile estetice sunt bune, apropiindu-se de cele ale rasinilor compozite, fara insa a le putea egala.

Elibereaza fluor, chiar daca in cantitate mai mica decat cimenturile ionomere de sticla conventionale.

Compomerii au o contractie de priza de 3% din volum, anulata partial de o dilatare de 2%, care se produce insa in timp de cateva luni si variaza in functie de marimea si forma obturatiei.

Prezinta posibilitati bune de finisare, asemanatoare compozitelor, cu ajutorul instrumentarului rotativ obisnuit, utilizand apoi discuri pentru finisare si lustruirea finala.

Indicatii:

-         cavitati de clasa a V-asi eroziuni si abraziuni cervicale

-         leziuni carioase radiculare;

-         obturatii pe dintii temporari;

-         cavitati clasa a -III-a;

-         obturatii provizorii de lunga durata;

Produse comerciale:

3M F2000 Compomer Restorative, Dyract, Dyract AP, Compoglass







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Chimie




Rasinile diacrilice
SPECTOMETRIA IR, METODE ELECTOFORETICE
Combinatii complexe model pentru SOD
IONUL MAGNEZIU (Mg2+)
Superoxid dismutaza (SOD)
DETERMINAREA POLUARII AERULUI CU GAZE
Diagramele Paurbaix
FACTORI CARE INFLUENTEAZA REZISTENTA LA COROZIUNE