Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
» Clasa Eurypterida (Gigantostracea)


Clasa Eurypterida (Gigantostracea)


Clasa Eurypterida (Gigantostracea)

In acest grup taxonomic sunt cuprinse cele mai mari artropode cunoscute. Gigantostraceele erau merostomate predominant marine, care au populat oceanele si marile paleozoice, din ordovician si pana in permian, cand grupul se stinge. Alura lor aminteste de niste scorpioni gigantici; prosoma scurta se continua cu o opistosoma larga si masiva, diferentiata in preabdomen si postabdomen. Telsonul era fie latit, fie sub forma de tep. Pe prosoma, dorsal, erau prezenti doi ochi compusi mari si doi oceli mediani. Apendicele erau divers conformate, distingandu-se mai multe linii morfologice. La majoritatea euripteridelor, chelicerele aveau chela terminala, celelalte apendice fiind terminate cu ghiare simple. La unele forme, primele doua perechi de apendice prezentau tepi lungi pe articolele distale, care le transformau in veritabile cangi prehensile. Ultima pereche de apendice prosomale erau mai mari si latite, folosite la inot. Ca si xifosurele actuale, gigantostraceele inotau pe spate. Un alt caracter de asemanare cu xifosurele era orificiul bucal migrat spre mijlocul prosomei. Ventral, pe prosoma se gasea o placa, denumita metasoma, similara dupa opinia specialistilor cu sternumul scorpionilor.

Gigantostraceele erau rapitoare vorace, care consumau o gama larga de moluste, trilobiti, si alte artropode, ale caror carapece dure erau sparte cu ajutorul clestilor si a coxelor apendicelor ambulatoare, adaptate la triturat.



La inceput, gigantostraceele su fost un grup exclusiv marin, unele specii vanand pe fundul apei iar altele in masa apei. Ulterior, in silurian si devonian, gigantostraceele apar din ce in ce mai numeroase in depozite lagunare, pentru ca in carbonifer si permian sa apara si specii dulcicole. Acest aspect pledeaza pentru marea plasticitate adaptativa, care a permis gigantostraceelor sa domine mediul acvatic pentru o buna perioada din cele 300 de milioane de ani cat a dainuit grupul. Extinctia grupului este pusa pe seama dezvoltarii unor grupe mai dinamice si mai competitive, cum ar fi stramosii pestilor actuali pe de-o parte si pe socul determinat de galciatiunile permiene pe de alta.

In total au fost descrise circa 30 de genuri de gigantostracee, incadrate in 10 familii. In legatura cu sistematica grupului si cu plasarea gigantostraceeleor intre chelicerate, unii autori le apropie de xifosure si aglaspide, in timp ce altii, bazandu-se pe structura carapacei, care prezinta un tip special de chitina - actinochitina - apropie gigantostraceele de scorpionide.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate