Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor


Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Marketing


Index » business » Marketing
CONCEPTUL SI IMPORTANTA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE


CONCEPTUL SI IMPORTANTA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE


CONCEPTUL SI IMPORTANTA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE

1.1.  Notiuni introductive

Investitiile straine directe sunt definite ca proprietatea directa sau indirecta a unei entitati straine de a detine cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale unei intreprinderi. O investitie directa straina poate insemna o achizitie, o fuziune, o noua fabrica, extinderea fabricii sau o absorbire. Aceasta definitie este considerata cea mai buna, asa ca va fi folosita cand vom discuta investitiile directe straine.



Sunt cel putin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investitii:

      Un aspect fundamental al investitiilor directe, ca opuse investitiilor de portofoliu aste ca investitorul cumpara puterea de a exercita controlul asupra managementului investitiei si tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilitati manageriale si tehnice sau cunostinte de marketing. Puterea controlului va varia in functie de distributia actiunilor in firma respectiva. Explicatia acestui fapt este aceea ca daca un investitor detine peste 30% din actiunile unei companii si nici un alt investitor nu detine mai mult de 10% aste foarte posibil sa fie apt de a exercita controlul cu toate ca este minoritate, nedetinand 51% din actiunile unei companii.

      alta diferenta fundamentala este tinta finala a investitorului direct ti a investitorului de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinta de a se muta in unele sectoare din tari straine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit superior. Acest lucrul impus este posibil sa se intample cu o investitie directa intr-o industrie in care tara sursa are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei tari straine in folosul acesteia.

      Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizata de persoane fizice sau institutii si nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinta sa investeasca in persoane fizice si institutii straine prin intermediul mecanismului pietei de capital strain. In cazul investitiilor directe straine este normal sa fie facut de companii. Poate implica cumpararea unei intregi companii sau numai unei parti din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ, poate consta in cladirea unei intregi noi fabrici in strainatate intr-o forma pe ?verticala sau orizontala? , cu toate ca acestea, reprezentand inca o extensie geografica a acestei firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale facute la CERT a confirmat acest lucru.

      Investitiile directe straine nu necesita un flux de capital de la o tara la alta. Economisti obisnuiau sa se gandeasca la investitiile directe ca la o miscare internationala a capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi actiuni, anumite forme de obligatiuni, vanzari-cumparari ale actiunilor si obligatiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau printr-o varietate de forme si instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferenta pe care economisti ar accepta-o a fost aceea ca investitiile directe sunt insotite de grade diferite de control si miscare de management si tehnologie.

Investitiile directe straine pot sa joace un rol crucial in restructurarea si refacerea economica romaneasca pe o crestere sustinuta. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei de varf si a modelelor de management modern la filialele lor deschise Romania vor pune sub presiune companiile romanesti care vor fi obligate, la randul lor, sa realizeze astfel de imbunatatiri.

Sunt si alte beneficii pe care o investitie straina le-ar putea aduce, ca de exemplu:

sporirea productie si a calitatii produselor in concordanta cu standardele vestice;

realizarea cantitatii necesare tuturor pietelor potentiale straine sau interne;

crearea de noi locuri de munca;

accesul la noi piete

Firmele multinationale isi pot folosi legaturile lor deja formate pentru a importa si exporta produse din si in Romania sporind astfel greutatea economiei romanesti in economia mondiala.

Pe de alta parte investitiile sunt componenta cea mai volatila a PIB. Cand exportul de bunuri si servicii trece printr-o perioada de recesiune si acest declin este, de obicei, datorat unei scaderi a cheltuielilor pentru investitii. Cu mult mai putin volatile decat investitiile nationale, investitiile straine directe raspund la mult mai multe determinante decat investitiile domestice (nationale).

Sunt factori care afecteaza investitiile straine directe in Romania si acestia trebuie considerati nu numai in interiorul economiei ci si in exteriorul ei, pe piata mondiala.

Investitiile straine directe depind de factori interni dintre care inchiderea in climatul politic este cea mai importanta dar depinde, de asemenea, si de starea de bum sau de recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investitiilor directe straine sunt inevitabil hazardate.

1.2. Investitiile straine - divergente si convergente de interese

Investitiile straine directe constituie prin forma si continut economic o forma a relatiilor economice si de cooperare internationala. In conditiile unui avant al schimburilor economice internationale, ce au avut loc sub impactul dezvoltarii economice si sub impactul politicilor protectioniste ce si-au facut loc dupa politicile de liber schimb, intreprinderile ce cunoscusera deja o dezvoltare considerabila si devenisera mari corporatii se vad deodata stingherite de noile politici protectioniste ale unor state nationale noi aparute si dornice sa-si dezvolte propriile industrii, trec la contracararea acestora prin inlocuirea unor actiuni de schimb de marfuri clasice cu actiuni de investitii in interiorul acestor state. Apar astfel primele corporatii internationale. Cele mai renumite exemple sunt constituite din nume ca: Shell, Standard Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson, Ciba etc. care au marcat o prima perioada a practicii investitiilor directe in strainatate, in special in anii 1975-1995.




In zona statelor nesocialiste, politicile investitiilor straine au continuat si s-au amplificat. Cea mai evidenta crestere a ISD in tarile occidentale a avut loc in anii de dupa 1965, cand aceasta crestere a fost de peste 20 de ori numai pana la finele anului 1989.

Abolirea sistemelor totalitare in tarile din Europa centrala si de est nu le-a gasit pe acestea in necunoasterea practicilor privind investitiile straine in propriile economii nationale, astfel incat au putu demara in scurt timp anumite politici de atragere de capital strain sub forma ISD. In legislatia acestora existau deja reglementari care s-au constituit in baze de informatii pentru perfectionarea legislatiei in materie si care au eliminat anumite piedici in cale ISD.

Piata statelor din Europa centrala si de est a prezentat si prezinta si azi un real interes din partea capitalului strain, atat datorita calitatii fortei de munca de o calificare deosebita la nivel profesional sau la nivel de cultura generala, cat si datorita conditiilor de realizare la costuri mult mai reduse a unor produse de buna calitate. Pe baza unor astfel de considerente speranta in profituri ridicate ale capitalului strain a fost destul de mare. Orice investitor urmareste prin investitia pe care o face sa obtina un profit cat mai mare.

In conditiile trecerii la economia de piata, in tarile est-comuniste renaste proprietatea privata iar principalii investitori incep a fi persoanele sau firmele private. La randul lor si acestea urmaresc cu prioritate realizarea unui cat mai mare profit. Acest lucru face ca intre investitorul strain si cel autohton sa existe o anumita convergenta de interese.

Aceasta convergenta de interese la nivel microeconomic se transforma adesea in divergenta cu interesele macroeconomice. Pentru investitorul privat conteaza mai putin unde si in ce domeniu se va inscrie proiectul sau de investitie, ci doar daca acesta va aduce profituri sigure si mari, pe cand interesul macroeconomic cere o anumita orientare a noilor investitii spre domenii de interes national.

Practica indelungata in domeniul investitiilor straine a dovedit ca investitorii straini au actionat de fiecare data cu prioritate in interesul propriu, chiar cu completa desconsiderare a intereselor nationale ale statelor beneficiare de investitii straine. Investitiile straine au slujit intereselor propriilor lor state si economiilor nationale ale acestora, ceea ce a condus la dezvoltarea dezechilibrata a zonelor in care s-a investit. Ar fi o grava eroarea daca acest adevar ar fi trecut cu vederea si nu ar fi luat serios in consideratie. Rezulta ca la nivelul strategiilor de stat, al macroeconomicului apar serioase delimitari de interese in politicile de investitii straine.

In conditiile adancirii proceselor de globalizare a problemelor economice si de intensificare a tendintelor integrationiste pe toate continentele mai ales pe cel european, tarile aflate in tranzitie au o serie de interese convergente cu cele ale statelor dezvoltate printre care ar fi de retinut:

      armonizarea nivelului de dezvoltare economica si cresterea unor posibilitati sporite de revitalizare economica a acestui grup de state;

      crearea conditiilor de folosire mai intensa a resurselor umane la locul de resedinta al acestora si prevenirea emigrarii acestora spre tarile dezvoltate industrial;

      adancirea diviziunii internationale a muncii in care tot mai multe state sa devina dezvoltate si sa poata detina si ele un rol de furnizoare de tehnologie si stiinta in schimbul importurilor, atat de alte cunostinte tehnico - stiintifice, cat si de produse finite mai ieftine si performante;

      utilizarea, cu mai mare eficienta, a resurselor minerale si in conditii ecologice superioare, care sa permita o mai lunga perioada de timp acoperita cu aceste resurse;

      consolidarea democratiei in tarile de tranzitie si eliminarea oricaror pericole de renastere a comunismului;

      crearea conditiilor necesare procesului de integrare economica si politica la nivelul intregului continent european si realizarea mult doritei Europe Unite.




Iata de ce statele vest europene sunt unanim de acord ca trebuie sa actioneze si sa sprijine efortul statelor in tranzitie pentru a-si relansa economiile cat mai repede si a se putea integra in structurile europene si atlantice.

Tocmai de aceea Occidentul si mai ales UE, precum si statele membre ale acestei organizatii au reactionat indata dupa abolirea sistemului de dictatura din statele din estul Europei, schitand o serie de masuri de sprijinire a acestora in drumul de tranzit de la economia de comanda la cea de piata. In anul 1990-1993 grupul celor 24 a pus la dispozitie, in cadrul programelor de intrajutorare peste 70 miliarde de dolari SUA, suma ce cuprinde 37,8 miliarde de dolari acordate direct de catre acest grup de state si cca. 20 miliarde de dolari prin organismele financiare internationale. Aceste ajutoare sunt distincte de cele acordate de acest grup statelor din fosta URSS carora de asemenea li s-au acordat in acelasi interval de timp peste 90 miliarde dolari.

Toate ajutoarele acordate de Occident au avut si mai au ca scop principal promovarea si consolidarea democratiei in aceste tari, accelerarea redresarii si dezvoltarii economiei acestora, pentru ca acestea sa devina apte pentru aderarea la Comunitatea Europeana, scop caruia i se subordoneaza si promovarea acordurilor de asociere la UE semnate de aceasta organizatie cu statele din Europa centrala si de est.

Toate acestea sunt actiuni menite sa sprijine procesul economic in sine, insa rolul determinant in procesul de redresare si de tranzitie a economiilor acestor state spre economia de piata trebuie sa fie rezultatul propriilor eforturi.

Pe de alta parte apar evidente interese particulare ale statelor dezvoltate, care nu se suprapun cu cele ale economiilor nationale primitoare, cum ar fi:

      asigurarea unor plasamente rentabile ale surplusului de capital acumulat pe piata capitalului si in bancile occidentale care nu-si gaseste fructificare convenabila in propriile economii nationale;

      dorinta de a crea noi piete de desfacere pentru produsele proprii de inalt nivel tehnologic si care, fara o dezvoltare a nivelului tehnologic al celorlalte economii, nu se poate realiza pe piata acestora,

      interesul in extinderea prezentei capitalurilor si a controlului asupra altor economii nationale, pentru a trage foloasele posibile din acestea;

      tendinta de preluare a controlului asupra unor unitati economice sau sectoare de importanta majora pe calea asa-ziselor investitii strategice, care adeseori vizeaza si investitiile de portofoliu.

Toate aceste interese fac din economiile de tranzitie obiective certe ale capitalului international, incercandu-se prin diverse canale sa se supuna propriului control, care adesea se realizeaza prin intermediul unor forte si institutii specializate cum ar fi: FMI, BIRD, BERD, Banca Mondiala.

De asemenea, apar anumite divergente de interese chiar in planul intern al economiilor nationale ale statelor dezvoltate exportatoare de ISD, intre orientarile spre exterior ale investitorilor potentiali si interesele generale ale guvernelor nationale ale statelor de origine ale acestora, care considera exporturile de ISD, ca fiind cauzatoare de efecte negative asupra gradului de ocupare a fortei de munca proprii din aceste economii nationale. Exportul de ISD este considerat adesea drept export de locuri de munca de catre aceste state. Anumite cercetari empirice asupra impacturilor exporturilor de ISD bazate pe observatii de lunga durata au reliefat o serie de temeri ca prin ISD se creeaza blocari ale blocurilor de munca in propria economie nationala.

A rezultat ca in urma investitiilor efectuate in diverse state au aparut cca. 30 000 de noi locuri de munca in statele primitoare si o scadere cu numai 6500 a locurilor de munca in aceasta tara. Locurile de munca aparute pe aceste piete in urma acestor exporturi de ISD sunt insa numai in mica masura concurente, avand cu prioritate un rol complementar economiilor statelor exportatoare de ISD. O anumita influenta exista si tocmai aceasta face ca politicile statelor dezvoltate fata de exportul de ISD, mai ales in statele de tranzitie, sa fie urmarite cu atentie si interes, corelat cu interesul national de protejare a propriilor locuri de munca.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Marketing


Comunicare


FORTA DE VANZARE
Publicitatea prin televiziune si impactul sau asupra consumatorilor
PREGATIREA NEGOCIERII
NEGOCIEREA MANAGERIALA COOPERANTA
INDICATORI DE APRECIERE A RENTABILITATII
PROMOVAREA VANZARILOR (PV)
Decizii privind preturile produselor noi
BRANDING
Marketingul firmei
Munca in echipa - Cum lucram intr-un sistem MLM cu oamenii ca sa avem succes?