Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale. comerțul, consumul de bunuri și servicii, Economie de piață, Formele pieței, cerere, ofertă, bani, inflație, Deflație

Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
SITUATIILE FINANCIARE-COMPONENTE FUNDAMENTALE ALE DOCUMENTELOR DE SINTEZA


SITUATIILE FINANCIARE-COMPONENTE FUNDAMENTALE ALE DOCUMENTELOR DE SINTEZA



SITUATIILE FINANCIARE-COMPONENTE FUNDAMENTALE ALE DOCUMENTELOR DE SINTEZA

Situatiile financiare reprezinta un document oficial folosit pentru finalizarea incheierii exercitiului financiar, este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale, la incheierea exercitiului, precum si in celelalte situatii prevazute de lege.

Viziunea generala asupra bilantului este una functionala. Elementele patrimoniului societatii sunt clasificate in activ si pasiv, conform destinatiei economice, respectiv dupa provenienta.[1]

Bilantul contabil este un instrument complex de prezentare si urmarire a starii economico-financiare a unei intreprinderi la un moment,dat a elementului patrimonial, in etalon valoric, si a rezultatului final obtinut de unitatea patrimoniala.

Bilantul, ca procedeu principal al metodelor contabile si baza informationala fundamentala, se prezinta practic, sub forma unui sistem al conturilor cu ajutorul caruia se organizeaza si se centralizeaza datele evidentei la nivelul fiecarui agent cu personalitate juridica, indiferent de obiectul de activitate sau marimea si forma proprietatii.

Bilantul asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare, dar si a rezultatelor obtinute. Sub aspect conceptual, bilantul poate fi definit ca o reprezentare a utilizarii resurselor de care dispune o entitate patrimoniala la un moment dat.

Reprezentarea se face sub forma egalitatilor care reflecta echilibrul valoric intre utilizari (afectarea concreta a resurselor) denumite activitati patrimoniale si resurse, denumite pasive patrimoniale, adica:

UTILIZARI = RESURSE

ACTIV = PASIV

Bilantul contabil a fost conceput si structurat ca set de modele, rangul de model de baza fiind atribuit bilantului in calitatea sa de cont al situatiei patrimoniale.

In normele europene si standardele internationale privind contabilitatea, bilantul figureaza si sub alte denumiri: situatii financiare, documente contabile de sinteza sau conturi anuale.

Obiectivul normei IAS 1"Prezentare situatiilor financiare"este prescrierea bazei pentru prezentarea scopului general al situatiai financiare in vrderea asigurarii comparabilitatii cu situatiile financiare ale firmei din perioadele precedente,dar si cu situatiile financiare ale altor firme.

Norma IAS 1 se aplica tuturor tipurilor de firme,inclusiv institutiilor bancare si de asigurari.

Situatiile financiare trebuie sa furnizeze o informatie despre pozitia financiara prin bilant,prin performante,prin flux de trezorerie al firmei,informare ce este utila unei game largi de utilizatori in luarea deciziilor lor economice.

Situatiile financiare au de asemenea scopul de a da expicatii asupra gestiunii realizate de conducerea firmei si de resursele puse la dispozitia acesteia.Pentru a se realiza acest deziderat ,situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare in special referitoare la frecventa si probabilitatea lor.

Prezentarea si clasificarea elementelor situatiilor financiare trebuie sa ramana aceeati de la un exercitiu la altul .Fiecare societate care aplica standardul international trebuie sa decida in functie de natura activitatii sale daca ecte util sa efectueze distinctia dintre elementele curente si cele necurente atat pentru active cat si pentru datorii.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata activele si datoriile sunt clasificate in functie de lichiditatea si exigibilitatea lor.Indiferent care este prezentarea retinuta,o societate mentioneaza in situatiile financiare partea sub un an a activelor si datoriilor pentru toate rubricile susceptibile sa contina atat elemente pe termen lung,cat si pe termen scurt.

Activele curente si necurente cuprind elemente destinate sa fie realizate sau definite pentru a fi vandute sau consumate in cadrul ciclului normal de exploatare al firmei,elemente destinate in principal pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o perspectva de termen scurt firma asteptandu-se sa le realizeze in maxim un an de la incheierea exercitiului.

Celelalte active sunt considerate elemente necurente,ele incluzand atat imobilizarile corporale si necorporale,dar si activele de exploatare pe termen lung.

Datoriile constituie elemente curente de pasiv extern,atunci cand cand trebuie sa fie rambursate fie in cadrul ciclului normal de exploatare al societatii,fie la o scadenta in urmatoarelor 12 luni care succed data incheierii exercitiului.

Toate celelalte datorii sunt datorii necurente.

Situatiile financiare sunt intocmite si prezentate sub responsabilitatea consiliului de administratie sau a altor organe de conducere echivalente.

Un set complet al situatiilor financiare va cuprinde in mod obligatoriu:

-bilantul

-contul de profit si pierdere

-o situatie ce arata fie toate modificarile ce au afectat capitalurile

proprii,fie schimbari ale capitalului altele decat cele ce provin din

tranzactiile de capital

-tabloul fluxurilor de trezorerie

-politici contabile si anexe explicative

Fiecare firma care aplica standardul international trebuie sa decida in functie de natura activitatii sale daca este util sa efectueze distinctia dintre elementele curente si cele necurente,atat pentru active cat si pentru datorii.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata,activele si datoriile sunt clasificate in functie de lichiditatea si exigibilitatea lor.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa firmelor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare,in special referiroare la frecventa si probabilitatea lor.In acest sens situatiile financiare furnizeaza informatii relative la

-activele controlate de societate

-activele generatoare de fluxuri de trezorerie

-pasivele externe

-pasivele ce trebuie sa stea la originea platilor

-rezultatul net al exercitiului

-fluxurile de trezorerie trecute,ce pot sa stea la baza previziunilor privind fluxurile de trezorerie viitoare.

In contabilitatea romaneasca desi formatiunea bilantiera cuprinde pe langa bilant si alte situatii financiare, s-a avut in vedere, ca dintre toate componentele formatiei, cea care reflecta patrimoniul in totalitatea sa, este modelul propriu bilantului, iar celelalte parti, decurg din el.

In conformitate cu prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/ 1991, cap. IV. art. 27, 28, 29, precum si cu Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, Bilantul Contabil se intocmeste anual, precum si in cazul fuziunii sau lichidarii unitatii.

Exercitiul financiar incepe la 01. Ianuarie si se incheie la 31. Decembrie al fiecarui an calendaristic. Astfel, pe baza Bilantului Contabil, se determina situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul obtinut .

In baza art. 29 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 , cu modificarile ulterioare bilanturile contabile sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori, experti contabili, contabili autorizati cu studii superioare sau societati comerciale de expertiza contabila, dupa caz.

Relatia prin care se evalueaza situatia patrimoniului sau a capitalului propriu, este:

SITUATIA NETA

A PATRIMONIULUI

(capital propriu)

=

ACTIVUL

PATRIMONIULUI

-

DATORIILE

Acest obiectiv se realizeaza cu ajutorul "bilantului propriu-zis" denumit si bilantul situatiei patrimoniale sau contul situatiei patrimoniulu

Eventualele erori constatate in contabilitate dupa aprobarea si depunerea bilantului contabil vor fi corectate in anul in care acestea se constata, bilanturile financiare ale exercitiilor anterioare ne mai putand fi modificate.

Bilantul contabil reprezinta un set de documente si situatie de sinteza economica, mijlocul de oglindire la un moment dat a situatiei intreprinderii, evaluata in bani prin punerea fata in fata a mijloacelor si a resurselor.

Structura generala a bilantului contabil

Bilantul propriu-zis este definit ca un tablou care cuprinde mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora (capital social, obligatii, decontari ) precum si rezultatele financiare ale activitatii unui agent economic la un moment dat (ultima zi a anului la care se refera). Aceasta este cea mai importanta componenta a bilantului contabil. Se mai numeste si bilant de exploatare si se intocmeste la sfarsitul exercitiului financiar.

Structurile calitative folosite in cadrul bilantului pentru modelarea situatiei patrimoniului, sunt cele de activ si pasiv. Ele se explica si definesc simultan prin prisma juridicului, economicului si financiarului.

Procedand la o reforma inspirata de experienta franceza,in acord cu dispozitiile Directivei a IV-a europene,normalizatorii romani au optat pentru o schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti-partea stanga numita activ si partea dreapta numita pasiv.

Din punct de vedere juridic - activul prin compozitia lui grupeaza elementele in bunuri reale si creante (drepturi asupra persoanelor), iar pasivul, in capital propriu si datorii.

Din punct de vedere economic - prin subdiviziunile de activ si pasiv trebuie sa se faca distinctie intre structurile privind activitatea de investitie si activitatea de exploatare.

Astfel, activul se imparte in active de investitie si active de exploatare (stocuri, creante, lichiditati), iar pasivul, in capitaluri si datorii, din care in datorii financiare si datorii de exploatare.

Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (termenul de transformare in bani), iar pasivele in functie de exigibilitatea lor (termenul de plata).

In structura activului se disting:

o      active durabile

o      stocuri

o      active realizabile

o      active disponibile (lichiditati)

In structura pasivului se disting:

o      capitaluri permanente (pe termen lung)

o      datorii pe termen scurt.

In situatia in care obiectul modelarii bilantiere il reprezinta categoria de resurse economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala, iar pasivul originea (provenienta) resurselor.

In cadrul activului, sunt delimitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de bunuri de investitie, utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri, creante, valori mobiliare de plasament si disponibilitati, pierderi generate de o activitate nerentabila, privind consumarea resurselor.

Pasivul, prin structura sa, delimiteaza cele trei modalitati de formare a resurselor si anume: resurse permanente sau pe termen lung, furnizate de proprietar, resurse temporare sau curente , asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari) si resurse rezultat, sub forma profiturilor realizate la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar.

Activul, prin componenta sa, evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul, clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (surse proprii sau straine) si exigibilitatea lor.

In cadrul activului sunt delimitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de bunuri de investitii, utilizari temporare sub forma de stocuri, creante, valori mobiliare de plasament si disponibilitati si pierderile generate de o activitate nerentabila privind utilizarea resurselor.

Structuri privind situatia patrimoniului

Tabel nr. 1 .cap.I. - Situatia patrimoniului, schema simplificata

ACTIV

PASIV

1. ACTIVE IMOBILIZATE

1. CAPITALURI PROPRII

1.1. Imobilizari necorporale

1.1. Capital

1.2. Imobilizari corporale

1.2. Rezerve

1.3. imobilizari financiare

1.3. Rezultat (+ sau -)

1.4. Alte capitaluri proprii

2. ACTIVE CIRCULANTE

2. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

2.1. Stocuri si productie in curs de executie

2.2. Creante

2.3. Disponibilitati

3. ACTIVE DE REGULARIZARE SI ASIMILATE

3. DATORII

3.1. Imprumuturi si datorii financiare

3.2. Alte datorii

4. PASIVE DE REGULARIZARE

Analizat prin prisma teoriei modelarii, bilantul contabil este simultan un model structural si global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile sale componente, catre caracteristicile de ansamblu.

Bilantului, patrimoniul este evidentiat prin prisma activului si pasivului.

& In cadrul activului, elementele multimii de activ sunt grupate in raport cu destinatia bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate, active circulante si active de regularizare si asimilate. La randul lor, activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari necorporale, imobilizari corporale si financiare. Activele circulante, sunt impartite in raport de forma pe care o imbraca in stocuri si productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

& In cadrul pasivului, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile de formare a surselor de finantare, in capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive de regularizare, precum si gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.

Ordinea de dispunere a dispozitiilor in activul bilantului este, de regula, cea inversa lichiditatii activelor de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile corporale, catre disponibilitatile banesti, care sunt lichiditatile curente. Cat priveste ordinea de succesiune a pozitiilor de pasiv, ea este inversa exigibilitatii surselor de finantare, incepand cu elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele curente sau pe termen scurt.

Bilantul contabil evidentiaza cifric si in etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice si sursele de finantare , precum si rezultatele obtinute ca urmare a investirii si utilizarii capitalului.

Structurile calitative prin care bilantul realizeaza dubla reprezentare a patrimoniului sunt cele de activ si pasiv.

Activul bilantier

Definire, structuri, prezentarea componentelor

Activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune intreprinderea. Activul bilantier reprezinta utilizarea resurselor intreprinderii , adica a capitalurilor puse la dispozitia sa.[2] Activul indica utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosinta indelungata, stocuri, creante, disponibilitati si valori, iar pasivul, originea capitalurilor. Prin compozitia sa, activul evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice (perioada de transformare in bani).

In raport de aceste criterii, se disting urmatoarele categorii de active:

v     Active imobilizate

v     Active circulante

Aceasta distinctie se regaseste in plan economic prin gruparea activelor in capital fix si capital circulant. Criteriul folosit in acest caz, este cel al rotatiei, adica modul specific in care se consuma si se inlocuiesc.

Activele imobilizate sau fixe- denumite si imobilizari de bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare sau lichiditate este mai mare de un an. Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale intreprinderii.

Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata, cat si prin repetata lor participare la circuitul economic. Ele nu se consuma sau nu se inlocuiesc dupa prima utilizare.

Activele imobilizate, se diferentiaza la randul lor in trei grupe:

Ø     imobilizari necorporale

Ø     imobilizari corporale

Ø     imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale- denumite si active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investitie. care nu imbraca forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare aplicata si dezvoltare, concesiunile, brevetele de inventie, licentele, marcile de fabrica si alte drepturi similare, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu infiintarea , dezvoltarea si fuziunea unitatilor patrimoniale, ele reprezinta taxele si alte cheltuieli de inregistrare si inmatriculare, cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate. Toate aceste cheltuieli sunt supuse amortizarii pe cel mult cinci ani.

Cheltuielile de cercetare aplicata si de dezvoltare, cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile noi, produsele noi si investitii, utile si eficiente in raport cu activitatea viitoare a unitatii patrimoniale. Aceste cheltuieli se amortizeaza in general in maximum cinci ani.

Concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica si alte drepturi similare, cuprind toate cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, in cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unei licente, a unei marci de fabrica si a altor drepturi similare de proprietate industriala si intelectuala. Aceste cheltuieli sunt amortizate pe toata durata cat intreprinderea a achizitionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizari.

Fondul comercial reprezinta cheltuieli efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al intreprinderii, exemplu: clientela, vadul comercial, firma, segmente de piata, emblema, concurenta si alte legaturi comerciale. Marimea fondului comercial se amortizeaza pe toate durata in care aceasta genereaza un plus de valoare intreprinderii cumparatoare.

Imobilizarile corporale denumite active fixe tangibile, cuprind bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri, constructii speciale, masini, utilaje si instalatii de lucru, investitii in curs).

Potrivit legislatiei din tara noastra, sunt considerate mijloace fixe, obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ, urmatoarele conditii prevazute de Legea nr. 15/ 24 martie 1994 :

     are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin Hotarare de Guvern

     are o durata normala de utilizare mai mare de un an

In cazurile in care bunurile materiale procurate sau create de intreprindere nu sunt terminate, ele sunt incluse in categoria imobilizarilor in curs sau investitiilor in curs.

Activele imobilizate corporale isi pierd in timp din valoare ca urmare a uzurii determinata de utilizarea lor, de actiunea agentilor naturii si progresului tehnic.

Constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de imobilizarile corporale, din valoarea initiala , cu exceptia terenurilor, si includerea sa in costuri, poarta numele de amortizare.

Imobilizarile financiare - denumite si investitii financiare sau de portofoliu, cuprind valorile financiare investite de intreprindere in patrimoniul altor societati sub forma unor titluri de valoare, creante atasate participatiilor, imprumuturi acordate si alte imobilizari financiare. Titlurile de participare sau participatiile, reprezinta titluri de valoare sub forma de actiuni, parti sociale si alte valori similare investite de titularul de patrimoniu in capitalul altor intreprinderi societare. Amortizarea participatiilor se realizeaza sub forma dividendelor distribuite din profitul obtinut de societatea comerciala emitatoare de titluri de participare.

Creantele atasate participatiilor , sunt drepturile generate de operatia de acordare de imprumuturi pe termen lung sau mediu intreprinderilor asociate sau societatilor comerciale de grup cu care intreprinderea are o relatie de participare.

Toate titlurile de valoare, altele decat titlurile de participare, pe care intreprinderea le conserva pe termen lung sau pe care nu are posibilitatea de a le revinde pe termen scurt, sunt delimitate in contabilitate prin denumirea de alte titluri imobilizate. Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt titlurile dobandite pentru a realiza la o scadenta pe termen lung sau scurt, o anumita rentabilitate, fara o interventie in gestiunea societatii unde sunt detinute.

Alte imobilizari financiare, cuprind in special depozitele pe termen lung sub forma disponibilitatilor in conturile bancare sau in alte institutii financiare si sub forma disponibilitatilor acumulate pentru efectuarea unor plati importante prevazute pentru perioada urmatoare. (exemplu: rambursarea unui imprumut din emisiunea de obligatiuni).

Activele circulante- denumite si active curente, cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor si productiei in curs de executie, creantelor, valorilor mobiliare de plasament si disponibilitatilor banesti.

Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante se afla intr-o continua fluenta valorica, ele isi schimba forma materiala si utilitatea in cadrul circuitului economic al patrimoniului.

In faza de aprovizionare activele circulante sub forma de bani, se transforma in stocuri de materii prime si materiale; in faza de productie, stocurile de materii prime si materiale se consuma integral, rezultand stocuri de productie in curs de executie, devin produse finite, iar in faza de desfacere, sunt vandute clientilor, operatie care genereaza drepturi fata de acestia.

Sub aspectul lichiditatii, caracteristica de baza a activelor circulante este aceea ca perioada de rotatie sa fie mai mica de un an. Ele intra si ies din intreprindere de mai multe ori sau cel putin o singura data in cursul unui exercitiu financiar. In raportul de forma concreta pe care o imbraca si destinatia pe care o capata in cadrul ciclurilor de exploatare, activele circulante se impart in: stocuri si productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.

Stocurile si productia in curs de executie reprezinta acele valori economice care prin natura si destinatia lor sunt folosite ca materii prime si materiale consumabile, productie in curs de executie, produse finite si semifabricate, marfuri si ambalaje aflate in depozite spre vanzare, etc. Ele intervin in ciclul de exploatare al unitatii patrimoniale pentru a fi consumate in primele faze de fabricatie ca materii prime si materiale consumabile, vandute, in situatia in care au starea de marfa sau produse finite si in curs de executie, daca au calitatea de productie neterminata. In contabilitatea din tara noastra, in sfera stocurilor se includ si obiectele de inventar si baracamentele.

Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, de lucru, imbracamintea speciala, sculele pentru lucru,alte instrumente).

Baracamentele si amenajarile provizorii sunt bunuri achizitionate sau construite de unitatile patrimoniale pentru executarea lucrarilor si prestatiilor de constructii (baraci,cai de acces, podete,alte organizari de santier) din care prin demontare sau demolare se pot recupera materiale.

Creantele sau valorile in curs de decontare, reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul patrimoniului altor persoane fizice sau juridice si pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric. Acest echivalent poate reprezenta o suma de bani, o lucrare sau un serviciu.

Toate persoanele fizice care au beneficiat de valoarea avansata urmand sa dea echivalentul corespunzator, poarta denumirea de debitori. Toti debitorii unitatii sub forma creantelor comerciale legate de vanzarea de bunuri, lucrari sau servicii proprii ciclului de exploatare al intreprinderii, sunt delimitati prin structura de clienti si valori asimilate.

Clientii reprezinta creantele fata de terti, determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii intreprinderii. In cadrul acestei forme de vanzare, decontarea dintre intreprindere si client intervine ulterior. Creantele fiind efectele comerciale de primit, ele sunt asimilate clientilor.

Aceste efecte comerciale de primit reprezinta titlurile de valoare negociabile care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce poate fi decontata imediat sau pe termen scurt. Ele circula sub diferite denumiri, cum ar fi: polite, inscrisuri, cambii, instrumente de plata si de credit. Ele fiind negociabile, pot fi cedate, vandute ori transmise.

Toate creantele sau drepturile, altele decat cele asupra clientilor, sunt separate prin structurile:

     avansurile acordate furnizorilor in cadrul relatiilor comerciale;

     decontarile cu asociatii pentru aportul in natura si / sau bani al acestora datorat la constituirea capitalului social;

     creantele generate de relatiile de decontare cu personalul, bugetul statului si alte organisme publice, asigurarile sociale si fondul de somaj;

     creantele privind decontarile in cadrul grupului pentru fondurile avansate direct sau indirect pe termen scurt de catre societati, intreprinderile asociative sau in relatie de participare;

     debitorii diversi pentru creantele determinate de cesiunea (vanzarea) titlurilor de plasament, cesiunea activelor imobilizate, garantiile depuse, reclamatii, pagube materiale, creante reactivate si alte creante.

In afara creantelor pot fi incluse si valorile si dobanzile de incasat, acestea cuprind:

      creantele privind cecurile de incasat

      efectele de incasat

      cupoanele de incasat detasabile din titlurile de valoare privind drepturile la dividende sau dobanzi, precum si celelalte dobanzi neexpirate la inchiderea exercitiului

Titlurile de plasament sau investitiile temporare, ori valori pe termen scurt negociabile sunt titluri de valoare achizitionate in vederea realizarii unui castig pe termen scurt. Ele cuprind actiunile, obligatiunile dobandite pe termen scurt in vederea realizarii unui castig sau a unui plus de valoare in momentul vanzarii lor.

Plusul se realizeaza prin diferenta dintre pretul de achizitionare mai mic decat pretul de vanzare. Spre deosebire de titlurile de participare a caror posesiune este pe termen lung, perioada de rotatie a titlurilor de plasament, nu depaseste -de regula- un an. Din acesta structura fac parte si actiunile proprii rascumparate temporar in vederea atribuirii salariatilor societatii, regularizarii cursului de bursa sau reducerii capitalului societatii. In aceeasi situatie se afla obligatiunile rascumparate. De asemenea, in componenta lor se includ si instrumentele de trezorerie (exemplu: bonurile de tezaur) achizitionate cu scopul de a proteja disponibilitatile banesti sau de a realiza operatiuni speculative. Sunt generatoare de dobanzi pentru intreprinderea care le detine in activul sau.

Disponibilitatile banesti in lei si devize se delimiteaza sub forma numerarului din casieria intreprinderii depozitelor la banca in conturile curente sau de disponibil si prin alte valori financiare, care datorita naturii lor sunt convertibile imediat in disponibilitati banesti. Disponibilitatile sau depozitele create in conturile de la banca pot functiona la vedere sau la termen.

Daca nu actioneaza la vedere, se utilizeaza tehnica contului curent sau a casei de credit. Prin acest cont se inregistreaza toate operatiunile banesti intre intreprindere si banca. In situatia in care incasarile sunt mai mari decat platile, soldul contului reprezinta disponibilitatile banesti, iar in situatia inversa, sumele reprezinta creditele acordate de banca.

Depozitele la termen reprezinta o forma de imobilizare a mijloacelor banesti pana la un an fara a fi transferabile sau utilizate inainte de termenul final. Procedand astfel, dobanda este mai mare decat in cazul disponibilitatilor banesti la vedere care, de regula, este foarte mica.

Din categoria disponibilitatilor banesti fac parte acreditivele si avansurile de trezorerie. Avansurile de trezorerie reprezinta disponibilitatile banesti repartizate spre a fi girate de catre administratorii sau angajatii subordonati din cadrul unitatilor componente ale intreprinderii.

Acreditivul reprezinta lichiditatile pastrate la banca intr-un cont distinct la dispozitia furnizorului din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe masura livrarii marfurilor, executarii lucrarilor sau prestarii de servicii.

Structura patrimoniala denumita alte valori financiare sau de trezorerie se individualizeaza sub forma timbrelor fiscale si postale, tichetelor si biletelor de calatorie, biletelor de tratament si odihna.

Pasivul bilantier

Definire, structuri, prezentarea componentelor

Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice. Prin componenta sa, delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (finantare proprie sau straina) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mic de un an). Pasivul bilantier recenzeaza sursele de finantare ale firmei.[3] Finantarea bunurilor economice se refera la modul de apropiere si sustinere financiara a activului patrimonial. Pentru procurarea bunurilor economice, o intreprindere foloseste finantarea proprie si finantarea straina.

Finantarea proprie a activului este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa materiala sub forma de capital individual (in cazul intreprinderilor individuale) sau capital social (in cazul intreprinderilor societare) si prin autofinantare (capitalizarea beneficiului).

Finantarea straina a activului este asigurata de terte persoane in raport cu titularul de patrimoniu. Acestia imprumuta capitalurile lor sub diferite forme juridice, cum sunt: creditele bancare, cumpararile de obligatiuni, credite comerciale si alte datorii in curs de decontare.

Corespunzator celor doua modalitati de finantare, pasivul patrimonial se imparte in:

     Capitaluri proprii

     Datorii

     La acestea se adauga pasivele sub forma provizioanelor (fondurilor) pentru riscuri si cheltuieli.

Exigibilitatea surselor de finantare se refera la termenul lor de decontare. Acest termen, in cazul capitalului propriu, opereaza in momentul lichidarii patrimoniului societatii cu ocazia partajului, in cazul provizioanelor pe o perioada mai mare de un an, iar pentru datorii, termenul de scadenta poate fi mai mare sau mai mic decat un exercitiu financiar.

In mod corespunzator:

     datoriile sunt pe termen lung(pe o perioada mai mare de un an)

     pe termen scurt (de pana la un an).

In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:

Capital permanent, format din capitaluri proprii, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si datoriile pe termen lung;

Datorii pe termen scurt sau curente, formate din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu un an.

Capitalurile proprii denumite si fonduri proprii, corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii. Ele se delimiteaza prin capitalul individual sau social, primele de capital, diferentele sau plusvalorile din reevaluare, rezervele intreprinderii, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului, subventiile pentru investitii, provizioanele reglementate si fondurile proprii cu scop determinat.

In structura capitalurilor proprii, capitalul individual sau social, are un caracter avansabil. El se constituie la infiintarea intreprinderii, fiind o conditie a existentei si functionarii acesteia.

La intreprinderile individuale, constituirea capitalului are loc pe calea aportului personal al proprietarului, iar la societatile comerciale, prin aportul in numerar si /sau in natura al asociatilor, dupa caz.

Capitalul social, se diferentiaza in capital subscris (nedepus) nevarsat si capital subscris varsat(depus).

Capitalul subscris nevarsat este capitalul pe care proprietarii intreprinderii s-au angajat sa-l puna la dispozitia unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia.

Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost fizic depusa de catre proprietari la dispozitia unitatii patrimoniale. Pe parcursul functionarii intreprinderii, capitalul se poate majora prin emisiunea de actiuni noi la societatile comerciale pe actiuni, sau prin depunere de numerar in casieria unitatii sau in contul de la banca pentru societatile comerciale cu raspundere limitata, reprezentative cu aporturi in bani si / sau natura si prin operatiuni interne (incorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exercitiului precedent, transformarea de obligatiuni in actiuni, etc.).

Reducerea capitalului se efectueaza prin rambursarea de catre actionari sau asociati a unei parti din acesta, atunci cand societatea il considera prea mare in raport cu activitatea sa sau atunci cand reduce investitiile dintr-un sector sau ramura de activitate. De asemenea, reducerile de capital pot avea loc cand exista pierderi ale unitatii si recuperarea pierderilor suferite in exercitiile financiare precedente se face prin diminuarea capitalului social cu suma pierderilor, avand in vedere limita minima a capitalului social prevazut de lege.

Primele de capital corespund capitalului aditional creat prin primele de emisiune, fuziune si aport in natura, care sunt determinate de operatiile de crestere a capitalului propriu prin aporturi noi sau prin fuziune. In cazul aporturilor noi, primele de emisiune si cele privind aportul in natura, se creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica).

Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dintre valoarea contabila sau intrinseca a actiunilor si valoarea nominala.

Diferentele din reevaluare reprezinta plusurile create prin reevaluarea imobilizarilor corporale si a celor financiare. Cu ocazia reevaluarii, valoarea acestor active creste fata de valoarea contabila anterioara, cresterea fiind considerata sigura si durabila. O data constituite, diferentele din reevaluare sunt mentinute atata timp cat bunurile la care se refera nu au fost amortizate sau realizate prin vanzare. Pe masura amortizarii sau realizarii bunurilor, plusvaloarea este utilizata partial sau total, pentru cresterea capitalului social sau transferata in rezerve in raport cu prevederile legii.

Rezervele reprezinta in principiu, profitul capitalizat in mod durabil de intreprindere pana la o decizie contrara a organelor competente. Caracteristica de baza a rezervelor este aceea ca ele se constituie si se datoreaza in raport cu cotele afectate (retinute) din rezultatul exercitiului financiar. In mod exceptional, rezervele pot fi constituite si din alte elemente componente ale situatiei nete, cum sunt diferentele din reevaluare sau primele legate de capital.

Structural rezervele se impart in :rezerve legale, rezerve statutare si alte rezerve.

Rezervele legale se constituie anual intr-o anumita proportie din profitul brut, sau din primele legate de capital, fiind destinate protejarii capitalului in cazul in care exercitiul financiar se incheie cu pierderi;

Rezervele statutare reprezinta acele fonduri a caror constituire din profitul net este stipulata in statutul societatii sau prin clauze contractuale. Ele pot avea ca scop temperarea actionarilor de a pretinde dividende in dauna altor obligatii mai mari si mai urgente ale intreprinderii privind buna functionare sau alte destinatii stabilite prin statut.

Alte rezerve sunt fondurile create de obicei prin hotararea adunarii generale din profitul net. Ele sunt destinate pentru finantarea partiala sau totala a noilor investitii in imobilizari corporale, acordarea de dividende si in anii de exercitiu financiar care se incheie cu pierderi, pentru rascumpararea propriilor actiuni de catre societate in vederea reducerii de capital.

In categoria capitalurilor proprii sunt incluse si rezultatele pozitive reportate din anii precedenti, a caror repartizare a fost amanata de adunarea generala a asociatilor, precum si profitul net al exercitiului financiar incheiat.

Profitul net figureaza ca sursa proprie de finantare pana in momentul repartizarii lui pe destinatiile stabilite prin lege sau statutul societatii comerciale. Rezultatele negative se iau in calcul cu semnul minus si, in consecinta, diminueaza capitalul propriu. La intreprinderile individuale rezultatul net este virat la capitalul individual in prima zi de deschidere a exercitiului celui care urmeaza realizarii sale.

Subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital sunt obtinute de la buget sau de la alte intreprinderi interesate, fiind destinate achizitionarii sau crearii activelor imobilizate (subventie de echipament) sau de a finanta activitati pe termen lung( exemplu: prime de dezvoltare pentru intreprinderile care creeaza noi locuri de munca).

Provizioanele reglementate sunt fonduri create pe seama cheltuielilor destinate acoperirii fluctuatiilor privind rata dobanzii, de curs valutar si de preturi, precum si pentru reglarea amortizarii derogatorii. Fiind create prin includerea unei cote - parti in cheltuielile unitatii patrimoniale se influenteaza in mod indirect, prin reducere, rezultatul obtinut. In felul acesta se creeaza temporar un avantaj fiscal pentru intreprindere. Ulterior, pe masura revenirii asupra provizionului, cand rata dobanzii, preturile si cursurile valutare sunt favorabile, profitul creste urmand a fi impozitat.

In categoria capitalurilor proprii sunt incadrate si fondurile cu scop determinat cum sunt: fondul de dezvoltare, fondul de participare la profit si alte fonduri. Aceste fonduri au caracterul unor rezerve constituite cu scopul de a sustine financiar activitatea unitatii patrimoniale sau pentru stimularea angajatilor.

Fondul de dezvoltare se constituie din amortizarea activelor imobilizate, din profitul net al societatilor comerciale si alte surse, fiind destinat finantarii cheltuielilor privind investitiile.

Fondul de participare la profit se creeaza pe seama profitului net si este destinat finantarii premiilor din profit acordate salariatilor.

Datoriile sau capitalul strain exprima fondurile sau capitalurile furnizate de terti pentru care unitatea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric .Este vorba de credite contractate de la banci sau alte institutii financiare, imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de decontare ale unitatii patrimoniale cu alte persoane fizice si juridice. Persoanele juridice si fizice fata de care unitatea are obligatii banesti sunt denumite generic creditori.Creditorul reprezinta persoana care in cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie.

Datoriile, ca sursa de finantare, sunt prezentate si functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare), dupa caz. Toate datoriile cu termen de scadenta mai mare de un an, sunt purtatoare de dobanda, precum si creditele primite de la banca sau alte institutii financiare, chiar daca sunt pe termen scurt.

Din masa patrimoniala a datoriilor, mai semnificative sunt urmatoarele structuri:

      datoriile financiare

      datoriile comerciale

      datoriile fiscale

      datoriile salariale si sociale

      datoriile privind relatiile de decontare cu asociatii si creditorii diversi.

Datoriile financiare exprima creditele primite de la banca si alte institutii de credit, precum si imprumuturile din emisiunea de obligatiuni.

Creditele primite de la banca sau alte institutii financiare si de credit, cuprind creditele pe termen lung si mijlociu si cele pe termen scurt, numite si credite de trezorerie. Ele sunt destinate dupa caz finantarii investitiilor si cheltuielilor curente privind activitatea de exploatare. Aceste credite sunt purtatoare de dobanda si garantate prin activele intreprinderii.

Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni reprezinta fondurile pe termen lung asigurate prin vanzarea de titluri negociabile catre public. Vanzarea aceasta se face de obicei prin intermediul unor institutii financiare, fara a fi exclusa si posibilitatea vanzarii directe catre public, chiar de catre societatea comerciala. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de imprumut, se angajeaza sa ramburseze, la termen sau esalonat, ratele scadente si sa plateasca o dobanda sub forma cupoanelor atasate titlurilor de credit.

Datoriile comerciale se creeaza in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionari de bunuri materiale, lucrari si servicii primite. Ele se delimiteaza patrimonial sub forma furnizorilor si efectelor de platit. Furnizorii reprezinta datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor primite de la terti. Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile fiscale, salariale si sociale cuprind, in ordine: obligatiile din impozite si taxe fata de bugetul statului, salariile si alte drepturi asimilate datorate angajatilor, obligatiile privind contributia la asigurarile sociale si la fondul de somaj (protectia sociala) precum si datoriile intermediare create in cadrul relatiilor de decontare cu angajatii prin retinerea din salariul cuvenit acestora, a contributiei personalului la fondul de somaj, sanatate si pensia suplimentara.

Datoriile fata de asociati reprezinta obligatiile fata de actionari sau asociati pentru capitalul de rambursat, dividendele de plata, precum si decontarile in cadrul grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispozitia societatii comerciale de catre intreprinderile asociate sau de catre cele cu care aceasta are relatii de participare.

Creditorii diversi cuprind toate obligatiile care prin natura lor nu se includ in categoriile prezentate mai sus. In aceasta situatie se afla datoriile privind achizitionarea titlurilor de plasament, sumele incasate si necuvenite,etc.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului pe seama cheltuielilor pentru acele elemente de patrimoniu a caror realizare sau plata este probabila ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioada urmatoare. Cazurile cele mai tipice pentru provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt: litigii, amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie, cheltuieli cu reparatiile capitale esalonate potrivit programului pe mai multe perioade.

Valorile rectificative si valorile de regularizare

Valorile sau pozitiile rectificative reprezinta pozitii bilantiere care corecteaza, prin adunare sau scadere, valoarea celorlalte structuri patrimoniale din bilant. Astfel se determina valoarea reala a activelor si pasivelor. Mai semnificative in acest sens sunt amortizarile si provizioanele pentru deprecierea valorii activelor, uneori cresterea valorii pasivelor.

Amortizarile exprima reducerile de valoare privind activele imobilizate ca rezultat al folosirii sau nefolosirii acestora. Constituie obiect al amortizarii toate activele imobilizate a caror utilizare este limitata in timp, cu exceptia terenurilor si a imobilizarilor fnanciare.

Ca structura de pasiv, amortizarile se constituie pe seama cheltuielilor care se maresc corespunzator cu cota de amortizare calculata conform prevederilor legii aflate in vigoare.

Provizioanele pentru deprecierile de valoare reprezinta structuri patrimoniale de pasiv echivalente reducerii reversibile a valorii activelor determinata de fenomene si operatii imprevizibile, cum sunt: deprecierea valorii terenurilor, reducerea cursului de bursa al titlurilor de participare, crearea stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta, creante neacoperite total sau partial.

Provizioanele pentru deprecieri, ca structuri de pasiv, se creeaza pe seama cheltuielilor, influentand in mod indirect rezultatele intreprinderii. Astfel, se asigura mijloacele necesare pentru a face fata unor cheltuieli viitoare sau de a compensa reducerea incasarilor prevazute. Totodata, la incheierea fiecarui exercitiu financiar provizioanele astfel constituite se maresc sau se micsoreaza in raport cu valoarea activelor ce formeaza obiectul deprecierii.

Valorile de regularizare reprezinta, dupa caz, structuri de activ sau de pasiv create prin activarea cheltuielilor si pasivizarea veniturilor. In aceasta situatie, se afla cheltuielile si veniturile constatate in avans (inregistrate in prealabil), in cursul exercitiului financiar, dupa care se raporteaza direct la rezultatul exercitiului urmator, precum si cheltuielile efectuate in cadrul exercitiului financiar, dar de repartizat pe mai multe exercitii ulterioare.

Cheltuielile constatate in avans, prin natura lor , pot reprezenta: chiriile platite in avans, taxele de locatiune, primele de asigurare si dobanzile platite anticipat.

Veniturile inregistrate in avans, cuprind toate veniturile provenite din incasarea anticipata a unor lucrari si servicii (chirii, taxe, dobanzi incasate anticipat).

Regulile bilantului contabil

Regulile principale ale bilantului contabil sunt urmatoarele:

Pe baza schemei de bilant se observa caracterul atotcuprinzator patrimonial, adica patrimoniul este sistematizat dupa competenta si participarea sa la procesul economic, inclusiv obligatiile corespunzatoare, totul fiind finalizat in rezultatele

Pornind de la venitul realizat al exercitiului se determina in mod corespunzator cheltuielile in calitatea lor de efort care au generat economice ale activitatii desfasurate si concretizate in profit sau pierdere.

Se tine cont obligatoriu de modul de evaluare a mijloacelor si resurselor corespunzatoare, reprezentate prin bilant la costul efectiv al acestora. Potrivit acestui principiu, indiferent de valorile la care sunt inregistrate mijloacele patrimoniale in evidenta curenta, ele trebuie sa fie reflectate in diferite posturi ale bilantului, numai la costul efectiv;

In principiu, fiecarui post din bilant ii corespunde un cont din contabilitatea curenta, astfel incat majoritatea soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor se trec in bilant direct preluate din conturi;

Respectarea regulilor de reflectare patrimoniala prin bilant, impune si o serie de prelucrari prealabile ale soldurilor si conturilor cum sunt cumularile si defalcarile;

Exista probleme legate de metodologia contabila a caror finalitate se regaseste in bilant sau constituie rezerva de perfectionare.

Angajamentele in afara bilantului sunt drepturi si obligatii ale caror efecte asurpra marimii sau compozitiei patrimoniului sunt subordonate realizarii unor conditii sau operatii anterioare;[4]



[1] Niculae Feleaga, Ion Ionascu,''Tratat de contabilitate financiara'', vol. I., Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 91.

[2] Niculae Feleaga, Ion Ionascu,''Tratat de contabilitate financiara'', vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 93.

[3] Niculae Feleaga, Ion Ionascu, 'Tratat de contabilitate financiara', Ediutura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 113.

[4] Niculae Feleaga, Ion Ionascu, 'Tratat de contabilitate financiara', vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 131.



Economie


Comert
Finante banci
Merceologie

Cererea si comportamentul consumatorului
PLASAMENTELE FONDURILOR MUTUALE
Tipuri de concurenta
ASIGURAREA CONDITIILOR NECESARE DESFASURARI PROCESULUI DE VANZARE
Diviziunea mondiala a muncii si specializarea internationala a economiilor nationale
Portofolii eficiente formate din mai mult de doua active cu risc - Frontiera Markowitz si Capital Market Line (CML)
Concepte si tipologii privind pietele financiare (de capital)
Bugetul de venituri si cheltuieli
Evolutia obiectivelor polticii bugetare si fiscale in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana
CHINA - O POSIBILA PIATA PE VIITOR

















 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate