Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Economie


Index » business » Economie
» Principalele etape ale constructiei europene


Principalele etape ale constructiei europene


Principalele etape ale constructiei europene

1. Geneza ideii de integrare

Ideea de unitate si unire europeana, retrospectiv vorbind, o gasim inca in secolul al doilea al erei noastre sub forma unei comunitati de popoare unite prin aceeasi lege, folosind aceleasi limbi de cultura si comunicatie si prin activitatea de aparare contra unui dusman comun din Nord si din Est , comunitate ce viza intreaga Mediterana, dar si Balcanii, de-a lungul Dunarii.



In 1693, de exemplu, William Penn, in lucrarea "Eseu pentru pacea actuala si viitoare a Europei", sugera o schema ce avea o infatisare in chip particular moderna: reprezentantii europeni ar fi reuniti intr-o Dieta. La inceputul secolului XVIII (1712), abatele de Saint-Pierre si-a legat numele de faimosul "Proiect de pace eterna in care a sugerat imaginea unui Senat european ce ar avea competente legislative si judiciare.

Mai apoi, Jeremy Bentham in lucrarea "Plan al unei paci universale si eterne" din 1789, schiteaza crearea unei Diete care sa ofere avize si sa produca opinii in problemele de interes comun. Nu trebuie neglijat nici "Proiectul de pace eterna al lui Kant, din 1795, in care preconiza stabilirea unei asa-numite "Societati a Natiunilor". In acest mod, Kant propune pentru prima data, printre altele, necesitatea conformitatii constitutionale a statelor membre. In secolul al XIX-lea, ne intalnim cu o vajnica sustinatoare a ideii europene, Doamna de Staël (fiica lui Jacques Necker si pentru eliberarea caruia din Bastilia s-a declansat Revolutia Franceza), care spunea ca: "de acum e necesar sa avem spiritul european". De amintit, de asemenea si cele afirmate de catre Victor Hugo: "va veni o zi cand bombele vor fi inlocuite. de venerabilul arbitraj al unui mare Senat suveran care va fi in Europa ceea ce Adunarea legislativa este in Franta". Astfel, in anul 1849, Victor Hugo este cel ce lanseaza un apel in vederea crearii Statelor Unite ale Europei.

Problema organizarii Europei a inceput sa fie asimilata mult mai bine si vazuta mult mai limpede, dupa primul conflict mondial. Contele Coudenhove-Kalergi sustinea in 1922 ca: "Problema Europei se reduce la doua cuvinte: unificare sau prabusire". In anul 1924, danezul Heerfordt publica un eseu intitulat "Europa Communis", al carui continut cuprindea, printre altele, si o analiza detaliata a ceea ce ar putea fi institutiile unei Europa Communis, viitorul stat federal european. Heerfordt a prevazut chiar un regim special pentru agricultura si o perioada de tranzitie inainte de realizarea unei uniuni vamale. Ideea unei Europe federale se exprima si la nivel interguvernamental. In acest sens, avem un exemplu in discursul ministrului francez al afacerilor externe din anii 1929-1930, Aristide Briand, care declara: "Cred ca intre popoarele care sunt grupate geografic, asa cum sunt popoarele Europei, trebuie sa existe un liant federal".

Despre inceputuri

Jean Omer Marie Gabriel Monnet (1888-1979)

Este considerat drept creatorul planificarii de tip francez si, impreuna cu Robert Schuman, unul dintre fondatorii Europei comunitare. Activitatea care ne intereseaza este cea de dupa 1950, deoarece pe plan european, rapoartele economice intocmite semnalau ca Germania avea un trend evolutiv mai pronuntat decat Franta, lucru care alimenta suspiciunile unei posibile tentative revansarde din partea germana. Franta trebuia sa faca ea primul pas, tinand cont de faptul ca incepuse Razboiul Rece si ca Europa Centrala (in care se situa Germania) risca sa devina o zona de puternica instabilitate intre Vest si Est.

La 9 Mai 1950, salonul Orologiului din incinta Quai d'Orsay a gazduit exprimarea ofertei publice catre Germania, din partea Frantei, exprimata de ministrul de externe Robert Schuman, de a pune in comun productia de carbune si otel, deoarece erau considerate principalele resurse materiale pentru o posibila industrie de razboi. Proiectul a fost avizat favorabil si de catre cancelarul R.F.G. Konrad Adenauer, astfel incat ia fiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) si a carei prim presedinte a fost Jean Monnet. Incepand din anul 1953, produsele otel si carbune au inceput sa circule liber in Europa, fiind in avantajul atat al consumatorilor, cat si al furnizorilor (producatorilor) acestora.

Pentru Jean Monnet, Europa celor sase devenea liantul legaturii trainice dintre Franta si Germania, ca si posibilitatea (si aici intervine din nou geniul lui Monnet) de a dezamorsa din fasa renasterea rivalitatii seculare franco-germane. Iata motivul esential care l-a determinat sa plaseze productiile ce carbune si otel ale celor doua tari intr-un cadru comun, dar al pastrarii suveranitatii fiecarei natiuni

In anul 1963, Jean Monnet a infiintat la Lausanne Institutul de Cercetari Istorice Europene cu scopul de a reuni cele mai semnificative arhive cu informatiile lor valoroase si ale pune la dispozitia cercetatorilor.

Ceea ce a devenit astazi Uniunea Europeana reprezinta eforturile conjugate si sustinute incepute cu peste cinci decenii in urma, in incercarea de a reconstrui un continent distrus de cea de-a doua conflagratie mondiala.

Punctul de pornire in realizarea viitoarei arhitecturi europene este considerat a fi momentul 9 mai 1950, cand ministrul de externe al Frantei din acea vreme, Robert Schuman a prezentat ideea unei comunitati de interese pasnice, in diferite domenii ale vietii economico-sociale si politice. Era o noutate in practica internationala: vechii dusmani isi strangeau mainile, treceau peste resentimentele si greutatile trecutului si erau chemati sa exercite impreuna conducerea asupra unei anumite structuri institutionale in constructie.

Robert Schuman (1886-1963)

A fost un distins politician francez, considerat, cum am mai afirmat, unul dintre fondatorii Uniunii Europene. Provenea din provincia Lorena, tatal sau fiind francez, iar mama sa luxemburgheza.

Dupa realipirea Alsaciei si Lorenei la Franta, Schuman devenit cetatean francez, a fost ales deputat, jucand un rol deosebit de activ tocmai in procesul de reintegrare progresiva si normala a celor doua provincii la sistemul economico-social si politic francez.

Spre sfarstul celui de-al doilea razboi mondial, mai precis in anul 1944, revine in provincia sa natala, este ales deputat si devine Ministru de Finante in anul 1946, in cadrul guvernului Paul Ramadier. Mai importanta este, insa, functia de Prim Ministru al Frantei, detinuta intre 1947-1948. Obiectivul primordial al activitatii sale a fost lupta impotriva inflatiei postbelice si a ,,pietei negre", aplicand o politica restrictiva pentru atingerea echilibrului bugetar.

Dar, cea mai importanta realizare a lui Robert Schuman, politica sa de rezistenta, s-a petrecut in perioada 1948-1952, timp in care a indeplinit functia de Ministru de Externe al Frantei si a reusit sa imprime o noua optica politicii externe a tarii sale. Datorita dublei sale culturi (dublei sale mosteniri), a reusit sa dea concursul decisiv pentru infaptuirea istoricei reconcilierii franco-germane de dupa razboi. In acelasi timp, a pus bazele unei constructii europene, de natura suprastatala, la Luxemburg, sub forma Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Ceea ce a urmat vom prezenta in continuare.

3. Constructia europeana etapizata

Etapele constructiei europene se considera a fi:

1. 1950- Declaratia Schuman

1951- Tratatul de la Paris prin care ia fiinta CECO

3. 1957- Intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma, prin care iau fiinta celelalte doua comunitati europene: Comunitatea Economica Europeana (CEE sau Piata Comuna) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (CEEA, sau EURATOM)

4. 1973 - Primul val de extindere: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

- Crearea Sistemului Monetar European (SME)

- Al doilea val al extinderii : Grecia

7. 1986 - Al treilea val de extindere : Portugalia si Spania

8. 1987 - Intrarea in vigoare a Actului Unic European

9. 1990 - Ia fiinta Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD)

- Se semneaza Acordul Schengen

- Are loc unificarea Germaniei, astfel incat fosta Republica Democrata Germana devine membra a Uniunii celor 1

10. 1992 - Ia nastere Uniunea Europeana (UE)-Tratatul de la Maastricht

- Intra in vigoare Tratatul de la Maastricht

- Se introduce Piata Unica

1 1995 - Al patrulea val al extinderii: Austria, Finlanda si Suedia

- Acordul Schengen intra efectiv in vigoare

13. 1997 - Tratatul de la Amsterdam

- Este introdusa moneda unica europeana Euro

- Tratatul de la Amsterdam intra in vigoare

15. 2001 - Se semneaza Tratatul de la Nisa

16. 2002 - Moneda Euro intra efectiv in circulatie

17. 2003 - Tratatul Constitutional a fost publicat in Praesidiumul Conventiei pentru Viitorul Europei

18. 2004 - Al cincilea val de extindere a Uniunii Europene: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria

19. 2007 - Al saselea val (ultimul de pana acum): Romania si Bulgaria

1- La data de 9 mai 1950, ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman a prezentat o declaratie in care cerea ca Franta si Germania, in primul rand, dar si celelalte popoare ale Europei, sa-si uneasca productiile de carbune si otel, ca o expresie a ,,primei fundatii concrete a unei federatii europene". Peste mai bine de trei decenii, in anul 1985, cand proiectul constructiei europene era deja conturat, cele zece state ce alcatuiau la acea data Comunitatea Europeana au hotarat declararea zilei de 9 mai ca Ziua Europei.

La oferta, apelul facut, au raspuns inca patru state, astfel incat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), constituita prin Tratatul de la Paris, cuprindea urmatoarele state: Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia.

Declaratia facuta de Ministrul de Externe francez de la acea data, Robert Schuman, sustinea o serie de principii, precum:

- Europa nu urma sa se construiasca dintr-odata, sau conform unui plan unic, ci din actiuni practice ce urmau sa creeze o solidaritate reala;

- Fuziune intereselor economice (a celor legate de productiile de carbune si otel franco-germane) va contribui (la acea data) la ridicarea nivelului de trai si la constituirea unei comunitati europene;

- Productia comuna franco-germana de carbune si otel urma sa fie pusa sub controlul unei Inalte Autoritati comune si ale carei decizii trebuiau sa fie obligatorii pentru tarile membre. Inalta Autoritate urma sa fie compusa din persoane independente, cu statut de egalitate, deciziile acestui for fiind impuse partilor.

3. Tratatul de constituire a CEE (cunoscut si sub numele de Tratatul de la Roma) a fost semnat la 25 martie 1957 si a intrat in vigoare la la 1 ianuarie 1958. Tratatul a fost revizuit, pana in prezent, de trei ori prin: Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam. Statele ce au constituit nucleul CEE si care au parafat tratatul sus-mentionat au fost tot cele care semnasera si tratatul de infiintare a CECO: Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg (ultimele trei state formand structura economica cunoscuta sub numele de Benelux

In cadrul primului val al extinderii s-a situat si Norvegia, dar aceasta a respins, printr-un prim referendum , aderarea la CEE.

5. Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg si Haga la 17, respectiv 28 februarie 1986 si a intrat in vigoare la 1 iulie 1987, prevazand in mod principal realizarea Pietei unice.

6. Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost infiintata in anul 1991, cand comunismul se prabusea cu repeziciune si ireversibil in intreaga Europa Centrala si de Rasarit, iar statele din fostul spatiu sovietic tindeau sa treaca la regimuri democratice, precum si la descentralizarea si privatizarea sectorului economic de stat.

Astfel, BERD isi propune sa utilizeze, in special instrumentele de investitie, pentru sprijinirea constituirii si intaririi economiilor de piata si a democratiilor din Europa Centrala pana in Asia Centrala. Aceasta banca reprezinta cel mai important investitor din regiune si este capabila sa mobilizeze semnificative fluxuri de investitii straine directe, dincolo de propria limita de finantare, mai ales in domeniul intreprinderilor (firmelor) cu capital privat, cu toate ca actionariatul acesteia apartine sectorului public. Insa, actiunea bancii se indreapta si spre sectorul public, sustinand privatizarile, restructurarea firmelor de stat si imbunatatirea serviciilor municipale.

Astfel, aceasta institutie bancara este condusa de 61 de state si doua organisme interguvernamentale.

Mandatul sub care isi desfasoara activitatea BERD stipuleaza ca aria operationala a acestei banci cuprinde numai statele ce sustin si utilizeaza principii democratice. Banca isi foloseste bunele relatii cu guvernele statelor membre pentru implementarea unor politici care sa intareasca mediul de afaceri din regiunile respective.

Directiile principale in care se indreapta politica de investitii a BERD sunt urmatoarele:

- asigura o interconectare mai buna a unor economii aflate in tranzitie de state cu o economie de piata completa;

- preia riscurile investitorilor particulari si impiedica procesul de crowding out

- asigura implementarea unor principii bancare solide;

- toata politica investitionala este indreptata in vederea respectarii si apararii mediului inconjurator.

In ton cu cerintele actuale, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare devine promotoarea, prin intermediul politicii investitionale, urmatoarelor actiuni:

- sprijinirea reformelor structurale si sectorial;

- sustinerea concurentei, privatizarilor, antreprenoriatului;

- realizarea cadrului legal de desfasurare a activitatilor, precum si existenta unor institutii financiare mai puternice;

- construirea unei infrastructuri a dezvoltarii functionale incumba sprijinirea progresului sectorului privat;

Din toate acestea, rezulta ca BERD trebuie perceputa ca o institutie financiara flexibila, adaptabila conditiilor in permanenta schimbare din cadrul zonelor si regiunilor apartinand UE si care actioneaza ca un adevarat catalizator al schimbarilor, al dezvoltarii, vizand printre altele:

- co-finantarile si promovarea investitiilor straine directe;

- mobilizarea capitalurilor interne (domestice) ale membrilor sai;

- asigurarea si sprijinirea asistentei tehnice pentru operatiunile derulate.

*

Schengen este o foarte mica localitate in Luxemburg, aflata la intretaierea granitelor dintre acest Mare Ducat, Franta si Germania. Numara putin peste 500 de locuitori si a devenit faimoasa in intreaga Europa prin semnarea, la 14 iunie 1985 a ,,Tratatului de la Schengen", de catre Germania, Franta, Statele din Uniunea Benelux, privind controlul frontierelor comunitare.

Ulterior, s-au mai adaugat si alte state comunitare si chiar extracomunitare, dupa cum urmeaza: Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, pentru ca, in perioada 1996-2001, sa se mai alature si Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Islanda (ultimele doua state nemembre ale UE, dar care fac parte din Uniunea Nordica a Pasapoartelor). Deci, sunt un numar de 15 state europene cu drepturi depline in cadrul Acordului Schengen.

In ceea ce priveste Marea Britanie si Irlanda, acestea pot participa in totalitate sau in anumite aspecte ale acquis-ului Schengen. Iar, in privinta Elvetiei, aceasta a semnat un acord de asociere la implementarea si dezvoltarea acquis-ului Schengen.

Principalele prevederi ale Acordului Schengen se refereau la:

- instituirea unui regim de vize armonizat, prin crearea unei vize unice cu valabilitate de 3 luni de zile si stabilirea unei liste comune cu tarile terte ale caror cetateni trebuiau sa obtina vizele de tip Schengen pentru a putea circula pe teritoriul tarilor semnatare ale Acordului. Refuzul vizei de catre un stat membru, nu dadea altui stat membru posibilitatea de a o acorda;

- dreptul de azil. In anul 1995, prin Conventia de la Dublin, s-a stabilit ca azilul se poate solicita intr-o singura tara;

- cooperarea in domeniul justitiei si al politiei;

- colaborarea in lupta impotriva traficului de droguri si a celui de arme.

7. La 7 februarie 1992, in urma semnarii Tratatului Uniunii Europene de la Maastricht de catre cele 12 state membre ale CEE, ia nastere Uniunea Europeana, considerata a fi o uniune interguvernamentala si supranationala de 27 state.

Dar, cel mai important lucru ce trebuie retinut este faptul ca Uniunea Europeana este prima putere economica a globului, cu cele 30,3 procente din PIB-ul mondial

Suntem, astfel, in prezenta unei constructii institutionale inedite in intreaga istorie a omenirii, realizata intre entitati statale diferite, cu niveluri diferite si culturi diverse, dar care apartin aceluiasi spatiu geografic : Europa. Pe ansamblu, UE este o entitate juridica independenta de statele membre si prezinta competente proprii (asa dupa cum vom vedea) in domeniile industrial, agricol, comercial,. Pe plan economic, se remarca existenta unei Piete Unice, ca si prezenta, intr-un numar de 13 state a monedei unice Euro.

Uniunea Europeana se prezinta intr-un mod original, ca o structura supranationala hibrida.

8. Tratatul Uniunii Europene (cunoscut si sub denumirea de Tratatul de la Maastricht), semnat fiind la 7 februarie 1992, a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Acest tratat, consfintind faptul ca se vorbea de o Comunitate Europeana cu atributii extinse si deci cu un nou continut, care nu mai corespundeau realitatii, a schimbat numele structurii existente in Uniunea Europeana.

Crearea UE, prin acordurile semnate cu ocazia Tratatului de la Maastricht, a insemnat constructia unei structuri suprastatale, bazata pe: subsidiaridate, acquis comunitar, cetatenie europeana, precum si pe trei ,,piloni" institutionali:

Domeniul comunitar, format din majoritatea politicilor sectoriale existente anterior;

Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC)

Justitie si Afaceri Interne (JAI)

9. Tratatul de la Amsterdam, ce vine sa completeze precedentul tratat de la Maastricht, a fost semnat la 2 octombrie 1997 si a intrat in vigoare la 1 mai 1999.

Intre cele mai importante prevederi ale sale se inscriu cele referitoare la drepturile cetatenilor Uniunii si la eliminarea ultimilor obstacole in calea liberalizarii comertului intracomunitar. Per ansamblu, prin acest acord, a fost conferita Uniunii Europene o structura mai coerenta si o functionare mai normala a institutiilor comunitare.

Tratatul analizat a extins drepturile Parlamentului European, in sensul co-participarii acestuia la infaptuirea actului decizional comunitar. Acest proces fusese deja specificat in cadrul Tratatului de la Maastricht, materializat in situatia in care Parlamentul a ajuns la nivelul Consiliului de Ministri. Dar, prin cele stipulate in cadrul Tratatului de la Amsterdam, dreptul Parlamentului de a participa la actul decizional a fost semnificativ extins in toate domeniile in care Consiliul de Ministri hotaraste cu unanimitate de voturi. Exceptie facea domeniul agricol, care este si cel mai costisitor pentru Uniunea Europeana. In acest fel, drepturile Parlamentului European au fost extinse si in procesul de desemnare a membrilor Comisiei Europene, ca si a presedintelui acestei comisii.

Continuand analiza prezentului Tratat, sa precizam faptul ca, datorita cresterii somajului la nivel comunitar, pentru prima oara se introduc elemente vizand politica ocupationala, stabilindu-se necesitatea unei mai bune coordonari a masurilor individuale luate de statele membre.

Tot prin Tratatul de la Amsterdam a fost institui si asa-numitul ,,Spatiu de libertate, securitate si justitie", situatie in care au foste extinse drepturile Oficiului European de Politie (EUROPOL). De asemenea, a fost integrat in actele comunitare Tratatul de la Schengen, tratat la care Marea Britanie si Irlanda si-au rezervat dreptul de a nu adera.

In cadrul PESC (Politica Externa si de Securitate Comuna) a fost infiintat postul de Inalt reprezentant al Politicii Externe si de Securitate Comune si care avea rolul de a reprezenta UE in relatiile externe.

Un alt aspect (pe care il vom detalia in alt capitol al lucrarii) a vizat capacitatea de extindere a Uniunii, sens in care s-a stabilit ca tarile mai mari, reprezentative, sa renunte la cel de-al doilea comisar european.

10. Tratatul de la Nisa, conceput la 11 decembrie 2000 si semnat la 26 februarie 2001, a pregatit institutiile UE pentru o semnificativa extindere a acesteia, prefigurand Europa celor 27 (lucru realizat concret prin valul de extindere de 12 state de la 1 mai 2004 si prin integrarea Romaniei si Bulgariei la 1 ianuarie 2007).

11. Pe 18 iulie 2003, proiectul final al Tratatului Constitutional (oficial numit Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa) pentru Uniunea Europeana a fost publicat in Presidiumul Conventiei pentru Viitorul Europei.

Tratatul care instituie Constitutia Europeana (pe scurt TCE), este un tratat international care are ca scop crearea unei Constitutii pentru Uniunea Europeana. Acest Tratat a fost semnat in 2004 de catre reprezentanti ai Statelor Membre, doar doua dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum (Franta, Olanda). Principalele sale scopuri au fost inlocuirea suprapunerilor existente in actualele tratate (vezi Tratatele Uniunii Europene) care alcatuiau actuala ,,Constitutie" a Uniunii, sa dea o formula comprehensiva drepturilor omului pe teritoriul UE, si sa fluentizeze procesul de luare a deciziilor in organizatia de 25 de State Membre (27 de la 1 ianuarie 2007).

Tratatul privind Constitutia Europeana a fost semnat de catre reprezentanti ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, si a fost supus procesului de ratificare de catre toti membrii pana cand, in 2005, votantii francezi (29 mai) si olandezi (1 iunie) l-au respins in cursul referendumurilor organizate in acest sens. Esecul inregistrat de Constitutie in a castiga sprijinul popular in aceste doua tari a facut ca si alte tari sa amane sau sa opreasca procedura de ratificare, iar actualmente viitorul Constitutiei este foarte incert. Daca ar fi fost ratificat, Tratatul ar fi intrat in vigoare pe 1 Noiembrie 2006. Incepand din mai 2006, Tratatul Constitutiei Europene este ratificat in urmatoarele tari: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia, cu precizarea ca, dupa referendumul luxemburghez, procesul de ratificare a fost stopat). Obiectivele proiectului de constitutie sunt, in principal, cel de a simplifica seriile de Tratate si Protocoale ce dau in prezent constitutia legala a Europei Unite. Tratatul acorda personalitate juridica UE in dreptul international (fiind deci subiect de drept international), in dreptul comunitar si in dreptul intern al statelor membre. Institutiile UE vor fi conform Constitutiei Europene : Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeana si Curtea de Justitie a Uniunii Europene . De asemenea, prevedeau si izvoarele dreptului comunitar: legea europeana (inlocuieste regulamentul), legea-cadru (inlocuieste directiva), regulamentul - act non-legislativ edictat pentru aplicarea unor acte sau prevederi specifice Constitutiei : decizia, recomandarea si avizul.

Tratatul astfel conturat inlocuieste Tratatul de la Roma, instituind Comunitatea Europeana, Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene si tratatele care le amendeaza pe acestea. Tratatul Euratom ramane in vigoare. Carta drepturilor fundamentale ale UE este introdusa in tratat; se deschide astfel posibilitatea aderarii UE la CEDO. Noul tratat prevede posibilitatea dezvoltarii apararii europene si introduce o clauza de solidaritate a UE in fata unui atac extern. Infiinteaza un Parchet European competent in lupta contra fraudelor, dar si impotriva criminalitatii grave.

Constitutia este impartita in patru sectiuni, dupa cum urmeaza:

Prima dintre ele defineste Uniunea Europeana, vizand: valorile, obiectivele, prerogativele, procedurile si institutiile acesteia.

A doua parte cuprinde Carta Drepturilor Fundamentale

A treia descrie politicile preconizate a fi implementate si modul de functionare a Uniunii Europene

A patra parte include dispozitiile finale, inclusiv procedurile de adoptare si revizuire a Constitutiei.

In aceasta directie insa trebuie sa amintim Summit-ul UE de la Bruxelles din luna iunie a.c. si care s-a incheiat cu reultate nesperat de bune. Tratatul Constitutional, care de acum incolo se va numi Tratatul European, a adus importante simplificari pentru toate domeniile aflate in discutie. Astfel, cel mai controversat capitol era cel regeritor la sistemul de votare, tara cea mai nemultumita fiind Polonia si, din cauza careia, intregul rezultat final al Summit-ului era periclitat. Modalitatea de votare a dublei majoritati[11], propusa prin Tratatul Constitutional era sever criticata de Polonia. Sigur ca aceasta tara vedea un sistem care ii favoriza pe cei mari si puternici, in detrimentul statelor mici si mijlocii, propunand in schimb un sistem de vot bazat pe radacina patrata din numarul de locuitori ai fiecarei tari. Dupa discutii si negocieri neintrerupte, s-a ajuns la un compromis favorabil, in sensul ca propunerea Varsoviei va fi pastrat pana in anul 2014. In perioada de tranzitie 2014-2016 vor functiona ambele modalitati de vot, iar din 2016, in mod exclusiv va fi utilizata numai modalitatea dublei majoritati.

Acordul mai prevedea, printre altele, cresterea rolului parlamentelor nationale in luarea deciziilor la nivel comunitar si acest lucru pentru a linisti temerile mai multor state, printre care si Olanda, ca UE va deveni un superstat, statele membre urmand sa-si piarda identitatea nationala.

Textul Tratatului va trebui finalizat pana la sfarsitul anului in curs, pentru a intra in vigoare odata cu alegerile pentru Parlamentul European din 2009.

Astfel ca, astazi, cele 27 de State Membre ale Uniunii Europene, ca de altfel intreaga constructie europeana si care asigura functionarea angrenajului economic comunitar, se bazeaza pe urmatoarele fundamente, numite sugestiv ,,piloni":

Uniunea Europeana

Primul pilon Al doilea pilon Al treilea pilon

(supranational) (interguvernamental) (interguvernamental)

Comunitatea Europeana Politica externa si de Cooperarea

(CE) securitate comuna politieneasca si

(PESC) judiciara in materie

penala

(JAI)

si care cuprind :

Primul pilon

Politica agricola comuna (PAC);

Uniunea vamala si Piata interna;

Politica in domeniul concurentei si acordarea subventiilor de stat;

Politica structurala;

Politica comerciala;

Uniunea Economica si Monetara (UEM);

Cetatenia europeana;

Educatia si cultura;

Cercetarea si mediul inconjurator;

Trasarea si functionalitatea retelelor transeuropene;

Politica in domeniul sanatatii;

Protectia consumatorului

Politica sociala;

Politica comuna de imigratie;

Politica in domeniul azilului;

Protectia frontierelor.

Al doilea pilon are in vedere:

a.           In cadrul politicii externe:

- Activitatea de cooperare;

- Mentinerea pacii;

- Problematica observatorilor electorali si trupelor comune de interventie;

- Drepturile omului;

- Democratie;

- Asistenta acordata statelor terte.

b. In cadrul politicii de securitate:

- Politica europeana de securitate si aparare;

- Dezarmarea;

- Aspectele economice ale procesului de dezarmare;

- Sistemul european de securitate.

Al treilea pilon cuprinde ca elemente definitorii:

- Traficul de droguri si cel de arme;

- Traficul de carne vie;

- Terorismul;

- Infractiuni comise impotriva minorilor;

- Aspectele legate de crima organizata;

- Coruptie, coruptibilitate si inselaciune.

Sintetizand, sa spunem ca:

1. in cadrul primului pilon (sau pilier, cum il numesc francezii), Uniunea Europeana este urmasa tuturor celor trei entitati ce formau, conform Tratatului de la Paris si, ulterior, de la Roma, Comunitatile Europene (CECO, EURATOM, CEE). Acesta este un pilier supranational si care priveste politicile economice integrate ale comunitatii (cum ar fi: Politica Agricola Comuna, uniunea vamala, Piata Interna, moneda Euro,.), dar si situatia in care statele membre au transferat o parte insemnata a competentelor lor catre Uniunea Europeana, vizand domeniile si institutiile ce compun acest prim pilon structural.

Al doilea pilier (PESC) cuprinde cooperarea interguvernamentala in materie de afaceri externe si de securitate. Toate reglementarile referitoare la PESC figureaza in cadrul Titlului V al Tratatului Uniunii Europene.

Iar in ceea ce priveste ultimul pilon, acesta surprinde cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala, cooperare care este tot de natura interguvernamentala. Componentele acestui pilier sunt, in continuare, denumite domenii JAI, chiar daca Tratatul de la Amsterdam a modificat Titlul VI al Tratatului Uniunii Europene, pentru a tine cont de translarea problematicii cu caracter nepenal ( acordarea vizelor, de azil, imigratia) in cadrul primului pilon comunitar.

De ce s-a ales acest model structural pentru constructia europeana? Deoarece s-a mers pe linia modelelor daruite de antichitatea greco-romana, a constructiilor ce dadeau impresia unui ansamblu si a unor linii arhitectonice perfecte, de armonie, de echilibru si forta. Si astfel, frontonul Uniunii Europene se sprijina pe cei trei piloni care confera constructiei stabilitate si echilibru.



Toulemon, Robert, La Construction europeenne, Livre poche, 1994, p.11

Nascut la Tokyo, in 1894.

Tratatul de la Paris ce a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 a avut durata limitata in timp la jumatate de secol. Astfel incat, aceasta institutie a incetat sa existe la 23 iulie 2002, responsabilitatile si patrimoniul fiind preluate de Uniunea Europeana.

Inalta Autoritate a fost una dintre cele patru institutii create in urma Tratatului de la Paris si avea o pozitie de independenta fata de guvernele statelor membre CECO. Primul presedinte al acesteia a fost Jean Monet. Dintre atributii amintim: strangerea de informatii pentru cei interesati in scopul facilitarii activitatii lor; -definirea obiectivelor comune de realizat; -acordarea de imprumuturi sau de garantii pentru imprumuturile contractate de firme,..

Corect si complet spus Uniunea Economica Benelux, intrata in vigoare in 1960 si continuatoare a unei structuri similare pusa in opera chiar in anii celui de-al doilea razboi mondial, isi va inceta existenta in anul 2010, inlocuita fiind de un nou cadru legal si care sa tina cont de realitatile si realizarile unei jumatati de secol, structura care sa permita interconectarea celor trei tari, dar care sa sprijine, in acelasi timp, si constructia europeana in derulare.

Al doilea referendum, pe aceeasi problematica, a avut loc in anul 1994 si s-a soldat de asemenea cu respingerea aderarii la structurile comunitare europene, guvernul laburist din acea vreme considerand ca nu mai este necesara repunerea in discutie a acestei probleme a relatiei dintre Norvegia si UE.

Crowding out semnifica o reducere in cererea privata pentru consum si investitii, determinata de o sporire a cheltuielilor guvernamentale, situatie care duce la cresterea cererii agregate si, implicit, a ratei dobanzii.

***-World Bank, 2005.

Precizam ca atunci cand se vorbeste de Consiliul European, acesta, din punct de vedere functional si juridic este supraordonat organelor UE, nefiind un organism al Uniunii Europene.

Institutii ce vor fi analizate in capitolul IV al lucrarii.

Modalitatea dublei majoritati prevedea ca orice decizie in cadrul Consiliului European se putea lua cu 55 % din numarul statelor membre si a 65 % din populatie.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate