Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Drept


Index » legal » Drept
Codul vamal al Republicii Socialiste Romania cu referire la legea nr. 30 din 22 decembrie 1978


Codul vamal al Republicii Socialiste Romania cu referire la legea nr. 30 din 22 decembrie 1978




Codul vamal al Republicii Socialiste Romania cu referire la legea nr. 30 din 22 decembrie 1978

Primul Cod vamal al Romaniei a fost adoptat de parlamentul vremii in sedinta din 22 decembrie 1978, figurand in ordinea actelor normative ca L. nr. 30 din 22 decembrie 1978, a fost publicat in Buletinul Oficial nr, 115 din 28 decembrie 1978, a intrat in vigoare la 90 zile de la publicare, continea 10 capitole si 75 de articole. Cap. IX se intitula ''raspunderi si sanctiuni' si cuprindea textele de incriminare a infractiunii de contrabanda.

In expunerea de motive legiuitorul de atunci a invederat faptul ca Romania era preocupata de extinderea relatiilor comerciale si ca politica vamala reprezenta un mijloc important de stimulare a dezvoltarii economiei nationale, de accelerare si facilitare a circulatiei marfurilor. In acest context au fost elaborate si normele de incriminare concentrate in doar doua articole respectiv art. 72 si 73 C. vam.




Potrivit art. 72, urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal constituiau infractiunea de contrabanda si se sanctionau cu inchisoare de la 2 ia 7 ani si confiscarea partiala a averii:

  1. trecerea peste frontiera a bunurilor prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri, daca valoarea bunurilor depasea 3000 lei;
  2. trecerea peste frontiera, fara autorizatie, a armelor, munitilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor si substantelor stupefiante si psihotrope, precum si a produselor si substantelor toxice;
  3. sustragerea de la operatiunile de vamuire a bunurilor, savarsite de una sau mai multe persoane inarmare ori constituite in banda.

Tentativa se pedepsea. Cand bunurile care au facut obiectul infractiunii de contrabanda nu se gaseau, persoana in cauza datora taxele vamale aferente.

Art. 73 dispunea ca in cazul in care trecerea peste frontiera a unor bunuri constituia infractiune potrivit dispozitiilor cuprinse in alte legi, fapta se pedepsea in conditiile si cu sanctiunile prevazute in acele legi. O asemenea situatie era aceea a infractiunii de 'nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export" prevazuta la art. 302 din Codul penal din 12 iunie 1968, republicat ia 16 aprilie 1997. Si aceasta infractiune era pedepsita cu inchisoare de la 2 la 7 ani, asa ca, sub acest aspect nu erau deosebiri fata de dispozitiile Codului vamal.

Definitia infractiunii de contrabanda din noua lege constituia o perfectionare a textelor din L. nr, 6/1961 si o corelare cu noua configuratie a dreptului penal creata dupa intrarea in vigoare, in 1969, a Codului penal roman. Legiuitorul incerca sa apere in conditii mai bune relatii sociale nascute in procesul formarii si consolidarii resurselor necesare statului, in primul rand a celor de natura financiara, in acelasi timp se urmarea asigurarea unei protectii in planul sanatatii publice, a ordinii, sigurantei de stat, a vietii si integritatii corporale a persoanei, relatii ce puteau fi periclitate prin traficarea produselor si substantelor stupefiante, psihotrope, toxice, a armelor si munitiilor etc.

Ideea centrala a notiunii juridice de contrabanda continua sa fie 'sustragerea bunurilor de la regimul vamal' ca si in definitiile continute in legile anterioare. in consecinta, orice bun, indiferent de felul sau natura sa, supus regimului juridic vamal (taxarii, unor formalitati sau prohibitii) putea constitui obiect material al infractiunii.

Tot de aici decurgea si faptul ca subiectului activ nu i se cerea vreo circumstantiere, putand fi orice persoana, fara deosebire de cetatenie, nationalitate, domiciliu etc. In principiu, subiectul activ al infractiunii putea savarsi contrabanda in calitate de autor, instigator sau complice. La modalitatea de la art. 72 lit, c era prevazut un subiect activ plural respectiv 'mai multe persoane inarmate ori constituite in banda'. Daca in privinta expresiei 'mai multe persoane' lucrurile au parut clare de la inceput, cu privire la conceptul de 'banda' s-au exprimat puncte de vedere diferite . Cei mai multi au plecat de la distinctiile prof. Vintila Dongoroz in problema pluralitatii de infractori potrivit carora aceasta s-ar prezenta sub doua modalitati:

simpla intelegere a unui numar restrans de membri care urmareau savarsirea de infractiuni;

asociatia organizata sau banda inarmata, adica gruparea avand o organizare interna dupa o anumita ierarhie (sefi, executanti, auxiliari etc.) cu o dotare pe masura (arme, explozivi, autovehicuie, mijloace de comunicare).

Codul penal anterior[3] folosea notiunea de banda pentru a desemna adunarea sau intrunirea de cel putin 3 persoane, constituita in vederea savarsirii de infractiuni . Era incriminata constituirea de bande in scop terorist sau de sabotaj (art. 207) ori in scopul savarsirii de acte de violenta contra persoanelor sau bunurilor (art. 330 - 332). Codul penal actual nu mai foloseste aceasta notiune pe care a inlocuit-o cu aceea de asociere pentru savarsirea de infractiuni.

Desi nu s-a dat un raspuns direct acestei probleme, el poate fi desprins cu usurinta din modul in care instantele de judecata au rezolvat chestiunile practice. Astfel, participantii la savarsirea unui act de contrabanda prin folosirea unor documente vamale false au fost condamnati ca autori desi unul a procurat documentele, altii marfurile, iar altii le-au trecut frontiera[5]. Cu alte cuvinte, infractiunea de contrabanda a fost comisa prin conjugarea unor activitati infractionale diferite ale mai multor persoane constituite in banda.





Elementul material al infractiunii era exprimat exclusiv printr-o actiune divizata de lege in doua tipuri: trecerea peste frontiera a unor bunuri si sustragerea de la operatiunile de vamuire a unor bunuri, ambele intreprinse in scopul sustragerii de ia regimul vamal, adica de la control pentru a se stabili admiterea sau neadmiterea trecerii peste frontiera, de la vamuire, de la plata taxelor ori de la alte operatiuni vamale.

Actiunea tip de trecere peste frontiera avea in vedere bunuri a caror valoare depasea 3000 lei (art. 72 lit. a) sau bunuri prohibite, supuse regimului autorizarii (arme, munitii, materii explozive sau radioactive, produse si substante stupefiante si psihotrope, produse si substante toxice - art. 72 lit. b). Pentru ca actiunea prevazuta la art. 72 lit. a) sa constituie elementul material al infractiunii de contrabanda era necesar ca trecerea bunurilor peste frontiera sa se produca in una din modalitatile enumerate, alternativ, de text si anume:

prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal;

prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri.

Practica judiciara si literatura de specialitate, din perioada cat a fost in vigoare primul Cod vamal al Romaniei, au observat ca legea se referea in exclusivitate la 'bunuri' ceea ce presupunea ca, in ipoteza trecerii prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal a persoanelor se savarsea, in concurs ideal sau formal cu infractiunea de contrabanda si aceea de trecere frauduloasa a frontierei. Aceasta infractiune, incriminata initial prin art. 245 C. pen. a fost dezincriminata prin Decretul - Lege nr. 12 din 10 ianuarie 1990. Potrivit art. 3 din acest act normativ, intrarea sau iesirea din tara prin trecerea frauduloasa a frontierei constituia contraventie sanctionata cu amenda. Intr-o asemenea situatie este de inteles faptul ca infractorii si-au intensificat actiunile stiind ca in cazul surprinderii in timpul consumarii unui act de contrabanda, n-aveau decat sa abandoneze bunurile si sa achite pe loc o amenda modica pentru trecerea ilegala a frontierei. Pentru a se pune capat acelor stari de lucruri, prin L. nr. 56 din 4 iunie 1992 privind frontiera de stat a Romaniei (in prezent abrogata) s-a reincriminat infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei (art. 65 din lege).

In cazul celei de-a doua modalitati normative, adica trecerea bunurilor peste frontiera prin folosirea unor documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri, s-au emis pareri in literatura de specialitate[6] conform carora infractiunile de fals , uz de fals ori de inselaciune erau absorbite in continutul infractiunii de contrabanda prevazute la art. 72 lit. a teza a ll-a C. vam. Dupa alti autori , intr-o asemenea situatie exista un concurs real de infractiuni intre contrabanda si fals (material sau intelectual) si numai uzul de fals era absorbit in continutul contrabandei.

S-a mai obiectat ca aceste incriminari lasau 'pe afara' unele manifestari ilicite aflate in stranse conexiuni cu infractiunea de contrabanda, cum era fapta unei persoane de a corupe vamesii pentru a trece cu sprijinul lor bunuri peste frontiera chiar prin punctele de control vamal. incadrarea unei asemenea fapte doar in textele din Codul penal referitoare la dare si luare de mita pareau insuficiente[9].

Aceeasi actiune tip, de trecere peste frontiera, avea in vedere si bunuri supuse regimului autorizarii. Pentru ca o asemenea trecere sa constituie elementul material al infractiunii de contrabanda se cerea ca introducerea sau scoaterea din tara a bunurilor enumerate de ari. 72 lit. b sa se faca 'fara autorizatie'.

In conformitate cu prevederile art. 55 lit. b si 56 lit. d din Codul vamal erau prohibite, pentru persoanele fizice, introducerea in tara si scoaterea din tara a armelor, munitiilor si materiilor explozive sau radioactive, cu exceptia armelor de vanatoare, armelor de tir, munitiilor pentru acestea si armelor de panoplie, care puteau fi introduse in tara sau scoase din tara in anumite conditii prevazute de lege (cu autorizatie). Acelasi regim prohibitiv era instituit prin art. 55 lit. c si 56 lit. e din Codul vamal pentru produsele si substantele stupefiante si psihotrope, precum si produsele si substantele toxice, cu exceptia celor prescrise medical in conditiile prevazute de lege.

Prin urmare, actiunea de trecere peste frontiera constituia elementul material al infractiunii in toate cazurile in care era vorba de bunuri interzise de lege sau bunuri exceptate de la prohibitie, dar pentru care nu exista autorizatia prevazuta de actele normative.




Si in cazul acestei modalitati se punea problema concursului de infractiuni intre aceea de contrabanda, trecerea frauduloasa a frontierei, trafic de stupefiante, infractiuni la regimul armelor, munitiilor, materiilor explozive sau radioactive etc.

A doua actiune tip de realizare a elementului material al infractiunii de contrabanda, prevazuta de art. 72 lit. c din C. vam., avea in vedere sustragerea de la operatiunile de vamuire a bunurilor, savarsita de una sau mai multe persoane inarmate ori constituite in banda. Spre deosebire de celelalte doua modalitati normative prevazute la art. 72 lit. a si b, actiunea de la lit. c se putea desfasura atat la frontiera cat si in interiorul tarii in locurile destinate efectuarii operatiunilor de vamuire.

Starea de pericol pentru interesele statului in domeniul vamal, sanitar, al ordinii publice si, de cele mai multe ori, prejudiciul creat prin neperceperea taxelor cuvenite statului constituiau urmarea imediata a infractiunii de contrabanda. Intre aceasta si actiunile incriminate trebuia sa existe o legatura de cauzalitate ca de la cauza la efect

Conform incriminarii din Codul vamal al Republicii Socialiste Romania - L. nr. 30/1978. Infractiunea de contrabanda se savarsea exclusiv cu intentie directa, adica infractorii prevedeau rezultatul actiunilor lor si urmareau procedura acestora. Aceasta rezulta din calificarea intentiei prin scopul urmarit, anume acela de sustragere a bunurilor de la regimul vamal.

Pe parcursul aplicarii Codului vamal de la 1978 (circa 19 ani) au iesit la iveala unele carente si inadvertente ale textelor de incriminare, generand o practica judiciara neuniforma si o diversitate de opinii in literatura de specialitate. Nesiguranta in aplicarea dispozitiilor cu caracter penal a fost intretinuta in mare masura si de prevederile cuprinse in Regulamentul vamal[10] referitoare la contraventiile vamale.

Astfel, potrivit art. 246 lit. a din R. Vam., constituia contraventie prezentarea de catre declarantii vamali a unor documente continand date nereale. in realitate o asemenea fapta nu se comitea decat in scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal, iar expresia 'documente continand date nereale'' desemna cu siguranta documente vamale false, in felul acesta se trecea fara nici o dificultate din plan penal in cel contraventional. Art. 247 lit. d din R. vam. considera contraventie neindeplinirea de catre persoanele care intrau sau ieseau din tara a obligatiei de a prezenta bunurile pe care le aveau asupra lor sau in bagaje. Prevederea constituia un refugiu aproape sigur pentru persoanele constituite in banda care intentionau sa sustraga bunuri de la operatiunile de vamuire.

Fiecare din ele avea asupra sa un lot de marfa cu sarcina de a-l trece peste frontiera sustragandu-l operatiunilor vamale. Prima etapa a sustragerii nu era alta decat nedeclararea si neprezentarea bunurilor, Daca se efectua un control suficient de riguros si exigent, persoana era descoperita si sanctionata contraventional, daca scapa controlului, ea impreuna cu celelalte persoane din banda conlucra la definitivarea unei contrabande.

Conform art. 248 lit. c din regulament, depunerea declaratiei vamale continand date nereale privind felul, cantitatea si destinatia bunurilor, daca fapta ar fi dus la perceperea unor taxe vamale mai mici, la scutirea de plata taxelor vamale, la evitarea unor restrictii, autorizari sau aprobari, constituia de asemenea contraventie si se sanctiona ca atare. Declaratia vamala continand date nereale era in fapt un document vamal fals, depunerea ei la autoritatea vamala echivala cu o 'folosire', iar urmarea - neplata taxelor si eludarea prohibitiilor, cu alte cuvinte -contrabanda in toata regula. Textul de la lit. g a aceluiasi art. 248 era in masura sa amplifice confuzia dintre infractiunea de contrabanda si contraventiile vamale. Potrivit acestuia, incercarea de sustragere sau sustragerea de la vamuire a oricaror bunuri sau neprezentarea imediata la organele vamale cele mai apropiate a bunurilor de origine straina nevamuite la intrarea in tara, daca fapta a fost savarsita in locuri aflate sub supraveghere vamala de catre o persoana care nu trecea frontiera Romaniei, iar valoarea in vama a bunurilor nu depasea 25.000 iei, constituia contraventie.

Conform art. 249 lit. a, constituia, de asemenea, contraventie ascunderea bunurilor in scopul sustragerii de la controlul vamal, de catre persoanele care intrau sau ieseau din tara, daca valoarea bunurilor nu depasea 25.000 lei.

Toate aceste prevederi inlocuiau cu usurinta pe cele referitoare la contrabanda, aplicarea lor realizandu-se cu mai multa rapiditate fiind, si din acest punct de vedere, preferate de functionarii vamali. Urmarea a fost, desigur, cresterea dimensiunilor fenomenului de contrabanda ceea ce a determinat, pana la urma, aplicarea cu fermitate a dispozitiilor penale.

Cateva opinii din literatura de specialitate si solutii adoptate in practica judiciara se impun a fi retinute. Astfel, s-a apreciat ca, in cazul bunurilor introduse in tara de catre navigatori, operatiunile de vamuire se infaptuiesc succesiv, mai intai la bordul navei si apoi la sediul vamii si ca, in afara acestor activitati, vama exercita supravegherea in incinta si in rada portului pentru a descoperi eventuale incalcari ale reglementarilor legale. in asemenea conditii, sustragerea de la vamuire se desfasoara pe toata perioada cat bunurile se gasesc in zona de supraveghere vamala, iar infractiunea de contrabanda se consuma in momentul scoaterii bunurilor din incinta portului. in speta bunurile aduse din strainatate de marinari au fost scoase de la nava de catre unul din ei si transportate prin port spre a fi scoase in oras de catre altii. Fiind surprinsi inainte de a parasi portul, contrabanda a ramas in faza de tentativa. De asemenea, s-a decis ca atunci cand marfurile au fost trecute ilegal dincolo de punctul de frontiera, contrabanda este consumata, iar cand a fost descoperita cu ocazia controlului vamal, inainte de parasirea teritoriului tarii, fapta constituie numai o tentativa.

In fine s-a pus problema confiscarii bunurilor ce au constituit obiectul material al infractiunii de contrabanda, unele instante constatand ca L. nr. 30/1978 (Codul vamal) nu prevedea o asemenea masura. Avand de solutionat o speta de acest gen, Curtea de Apel Bucuresti a aratat ca bunurile introduse in tara prin contrabanda trebuie confiscate in temeiul art. 118 lit. a C.pen. Faptul ca legea speciala, respectiv Codul vamal, nu continea dispozitii cu privire la confiscare era considerat irelevant, fiind de principiu ca, in lipsa unor prevederi specifice, legea speciala se completeaza cu legea generala, iar prevederea din Codul vamal relativa la cazul ca bunurile de contrabanda nu se gasesc, cel in cauza datoreaza taxe vamale, se interpreta ca o subliniere a incidentei art. 118 C. pen. Prin urmare, practica decidea ca, indiferent daca marfa se gasea ori nu, taxele trebuiau platite, pentru a se inlatura o stare de pericol sau pentru a se preintampina savarsirea altor fapte prevazute depericol sau a se preintampina savarsirea altor fapte prevazute de legea penala.



Diversitatea opiniilor in doctrina penala si a solutiilor adoptate in practica au determinat, cum era si firesc, formularea a numeroase propuneri de lege ferenda. Erau si acestea un semn ca timpul Codului de la 1978 trecuse. Elaborarea altuia se impunea ca o necesitate, dar si ca o responsabilitate importanta. I se putea face fata, fara indoiala, fructificandu-se tocmai bogatia practicii judiciare si a literaturii de specialitate. Realitatea, insa, a ignorat aceste atuuri dupa cum se va vedea.



Gh. Diaconescu, op. cit., p. 329

V. Dongoroz, Drept penal, "Tirajul' - Institut de arte grafice, Bucuresti, 1939, p.483-484.

Codul penal Carol al ll-lea din 18 martie 1936

G. Antoniu, C. Bulai si Gh. Chivulescu, Dictionar juridic penal, Edit Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 48.

Curtea de Apel Bucuresti, Decizia nr. 214/1994, in Culegere de Practica Judiciara Penala - Curtea de Apel Bucuresti, 1994, p. 68.

Gh. Diaconescu, op. cit., p. 331

Fals material in inscrisuri oficiate, fals intelectual, fais in inscrisuri sub semnatura privata, fals in declaratii.

G. Antoniu. op. cil., p. 105; FI. Sandu, op. cit., p. 121 -123.

Gh. Diaconescu, op. cit., p. 331

Aprobat prin Decrelul Consiliului de Sfat nr. 337 din 26 noiembrie 1981, publicat in Buletinul Oficial nr. 90-91 din 27 noiembrie 1981, in vigoare de la 1 ianuarie 1982.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate