Viata si gandirea politica in Tarile din Europa rasariteana in perioada feudalismului si a descompunerii sale

Viata si gandirea politica in Tarile din Europa rasariteana in perioada feudalismului si a descompunerii sale

Particularitatile dezvoltarii sociale in aceasta parte a lumii si-au pus amprenta si asupra gandirii social-politice imprimandu-i obiective specifice si un curs deosebit.

In Europa rasariteana relatiile feudale au aparut, cu unele exceptii, cum este cazul Cehiei, mai tarziu decat in restul continentului, s-au dezvoltat lent si au persistat pana dincolo de jumatatea secolului al XIX-lea, atunci cand in Europa occidentala capitalismul se afla in plina ascensiune. Aceasta particularitate a dezvoltarii feudalismului si a impletirii pentru o buna bucata de timp a relatiilor feudale cu cele capitaliste, au influentat in mod decisiv si major gandirea si practica politica din aceasta parte a lumii, i-au determinat impliniri, compromisuri dar si esecuri.

Gandirea politica din Tarile Europei rasaritene s-a structurat si a evoluat in urmatoarele directii si planuri:

directia mentinerii, conservarii, justificarii si legitimarii randuielilor feudale si a privilegiilor ce decurgeau din cadrul acestora;

un plan cu caracter contestatar, in principiu a relatiilor si a randuielilor feudale, a reformarii si inoirii societatii. In cadrul acesteia un loc aparte il ocupa teoriile si constructiile sociale, este adevarat multe din acestea utopice, privind realizarea unor noi modele sau alternative de dezvoltare sociala;

o directie si un plan major in care a evoluat gandirea si viata politica din aceste societati a fost acela al luptei nationale, care in fiecare tara a avut si urmarit obiective specifice cum ar fi: crearea sau reconstructia statului national; desavarsirea unitatii nationale, castigarea sau redobandirea independentei politice de stat.

Rusia constituia cea mai puternica societate din Europa rasariteana, fapt ce s-a reflectat din plin in cadrul gandirii si practicii politice. Reformele in spirit luminat infaptuite de Petru I au consolidat societatea rusa, imprimandu-i un deosebit avant economic si cultural. Rusia tindea sa se manifeste drept cea mai puternica tara din zona, cu veleitati de mare putere, capabila sa intre in concurenta cu Imperiul Otoman sau cu cel Habsburgic. Drept urmare un segment important al gandirii sale politice va fi pus in slujba noilor directii ale politicii externe expansioniste.

Pentru a justifica tendintele expansioniste ale Rusiei spre Imperiul Otoman, aceasta si-a conferit rolul de protector al ortodocsilor aflati sub suzeranitatea otomana, fapt ce o va angrena in numeroase confruntari cu Poarta.

In cadrul politicii externe oficiale ruse s-a aflat si panslavismul, acea teorie care promova ideea unirii tuturor slavilor in special a celor din sud sub sceptrul Rusiei, teorie ce o vom regasi si in Serbia.

In plan intern gandirea politica oficiala a puterii a urmarit sa conserve cu orice pret si prin orice mijloace absolutismul si despotismul feudal, incercand sa proiecteze in centrul relatiilor politice figura tarului, a unui despot luminat.

Procesul de descompunere a feudalismului si de dezvoltare a capitalismului vor crea conditii favorabile aparitiei si in Rusia a ideologiei iluministe.

Ideologia iluminista

Ideologia iluminista din Rusia a fost in cea mai mare masura rezultatul propriei dezvoltari a gandirii social-politice, a luptei impotriva    conceptiilor feudalo-religioase, cat si a contactului tinerilor intelectuali si studenti rusi cu ideile iluministe din Europa apuseana, in special din Franta. Slaba dezvoltare a capitalismului si a burgheziei, a facut ca cei mai multi si insemnati reprezentanti ai gandirii iluministe ruse sa apartina grupurilor progresiste ale nobilimii interesata in schimbarea vechilor randuieli feudalo-monarhice. Ei au reflectat in mare masura in mod veridic, obiectiv realitatile societatii feudale rusesti, au promovat idei si conceptii progresiste privind organizarea social-politica, statul si puterea, interesele si starea de spirit antiiobagista a maselor populare.

In centrul ideologiei iluministe ruse a stat problema desfiintarii iobagiei si a relatiilor pe care aceasta le genera. Ei si-au pus sperantele in "suveranul luminat", "filosoful de pe tron", care va ingradi si atenua iobagia, mergand pana la desfiintarea acesteia. Unii iluministi ca S.E. Desenitki, I. Novicov au promovat si ideea monarhiei constitutionale in locul absolutismului tarist.

Un reprezentant de seama al ideologiei iluministe ruse a fost Mihail Lomonosov, care a conceput un vast program de dezvoltare economica, spirituala si politica a Rusiei, dar realizarea acestuia tinea nemijlocit de intelepciunea monarhului.

Absolutismul tarist, mentinerea iobagiei, inapoierea economica si culturala au condus la nasterea in Rusia a unui puternic curent democrat revolutionar.

Curentul democrat revolutionar a aparut la sfartitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator avand in centrul sau pe Alexandru Nicolaevici Radiscev, A. I. Herzen, N. Cernisevski, etc.

Acest curent politico-ideologic s-a ridicat impotriva autocratiei tarului si a iobagiei, considerandu-le contrare naturii umane. In locul monarhiei absolute cei mai multi reprezentanti ai curentului democrat revolutionar au propus monarhia constitutinala.

Unii dintre acestia, cum ar fi cazul lui N. A. Dobroliubov s-au pronuntat pentru o noua organizare statala de forma republicii realizata pe baza votului universal. Influentati de ponderea taranimii in structura societatii ruse, de asuprirea la care erau supusi, toti reprezentantii ideologiei democrat revolutionare, au vazut in aceasta clasa sociala singura forta social-politica capabila sa inlature vechile randuieli feudale si sa realizeze o noua societate.

A.N. Radiscev (1749-1802)

Desi s-a nascut si a crescut intr-o veche familie de nobili rusi, A. N. Radiscev a fost unul dintre cei mai mari critici ai regimului feudal absolutist. Inca din tinerete in 1773, intr-o traducere in limba rusa a lucrarii lui Mably, Consideratiuni asupra istoriei Greciei, facand unele adnotari el scria "autocratia este starea cea mai potrivnica firii omenesti". El si-a expus conceptiile social-politice intr-o serie de lucrari cum ar fi: Libertatea, scrisa intre 1781-1782, Calatorie de la Petersburg la Moscova-1790 si Despre om, despre moarte si nemurirea lui, scrisa intre anii 1792-1796.

S-a aflat sub influenta ideilor revolutiei franceze din anul 1789 si a revolutiei nord-americane. Intreaga sa teorie politica s-a fundamentat pe dreptul natural si teza contractualista din perspectiva carora a incercat sa justifice necesitatea unei guvernari democratice. Desi i-a pretuit pe Montesquieu si Rousseau, Radiscev nu a fost de acord cu unele conceptii politice ale acestora, cum ar fi teoria separarii puterilor promovata de Montesquieu si nici cu afirmatiile lui Rousseau ca o conducere democratica poate exista numai in statele mici, in timp ce in tarile mari cum ar fi si cazul Rusiei, forma cea mai adecvata ar fi monarhia. "Montesquieu si Rousseau - scria el - au facut mult rau cu filosofia lor. Unul a gasit o pretinsa separare a carmuirilor, avand in vedere, republicile antice, carmuirile din Asia si Franta. El a uitat de vecinii sai. Celalalt, neluand in ajutor istoria, si-a inchipuit ca o buna guvernare poate exista numai intr-o tara mica, iar in cele mari sa existe violenta"[i]

A criticat sub toate aspectele si cu multa vigoare iobagia si autocratia, lucrarea Calatorie de la Petersburg la Moscova fiind ilustrativa in acest sens. De pe principii contractualiste in oda Libertate a abordat problema puterii. "Puterea, - scria el, - trebuie sa apartina, nu tiranilor si uzurpatorilor, ci poporului si trebuie sa urmareasca, nu interesele celor bogati ci pe cele ale celor ce produc, celor ce muncesc, ale poporului". Desi nu o afirma direct in poemul sau, Radiscev lasa sa se inteleaga ca puterea este rezultatul unei intelegeri, a unui contract intervenit intre autoritate si cetateni. In cazul in care acest contact nu este respectat, asa cum se intampla in Rusia in acea vreme, poporul poate desface chiar pe cale revolutionara aceasta intelegere si poate inlatura monarhia care nu respecta si incalca interesele si drepturile poporului.

Spre deosebire de multi iluministi ai secolului al XVIII-lea, care considerau ca aparitia personalitatilor in istorie este o intamplare, Radiscev a exprimat parerea ca acestea apar si actioneaza in istorie atunci cand exista conditii favorabile. O asemenea problema a fost abordata in lucrarea filosofica Despre om, despre moarte si nemurirea lui. "Istoria - precizeaza A. N. Radiscev - dovedeste ca imprejurarile sunt cauza dezvoltarii marilor talente"[ii]

A.I. Herzen (1812-1870), desi materialist ca filosof, in viata sociala a formulat conceptii idealiste, unele dintre acestea apropiindu-se de teoria socialismului utopic. Conceptiile sale social-politice au suferit in decursul vietii numeroase modificari. Initial a fost adeptul miscarii decembriste, apoi s-a orientat spre ideea revolutiei si a socialismului revenind in cele din urma la pozitia democrat revolutionara.

Adept al monarhului luminat si al tezei ca dezvoltarea este determinata de perfectionarea morala si culturala a oamenilor, A. I. Herzen ajunge la concluzia ca socialismul inteles ca o societate a egalilor, se poate infaptui in Rusia numai prin bunavointa tarului si a mosierilor. Dezamagit de politica tarista si aflat sub influenta faptului ca taranimea reprezenta in Rusia din acea vreme clasa sociala cea mai numeroasa si cea mai exploatata, A. I. Herzen considera ca societatea socialista poate fi infaptuita de taranime organizata in obstea sateasca. De remarcat este faptul ca el vede in proprietatea privata impartita in loturi egale taranilor, fundamentul social-economic al noii societati.

N.G. Cernasevski , prin conceptiile sale social-politice s-a impus ca un reprezentant de seama al curentului democrat revolutionar. El s-a remarcat prin radicalismul conceptiilor sale, prin fermitatea opozitiei fata de absolutismul tarist si a ideii desfiintarii iobagiei. Desi nu a negat rolul luptei revolutionare in trecerea la o noua societate, N. G. Cernasevski a considerat calea reformelor o solutie mult mai eficienta si cu consecinte pozitive pentru masele populare.

Desi a fost adeptul republicii ca forma de organizare statala, constient ca in conditiile absolutismului tarist infaptuirea acesteia nu era posibila, Cernasevski considera ca pentru acel moment, monarhia constitutionala ar fi constituit forma de stat mult mai buna decat cea feudala.

In planul practicii politice, expresia curentului democrat revolutionar l-a dat miscarea decembristilor din 1825. Aceasta miscare a fost initiata si condusa de tinerii intelectuali, nobili si ofiteri care au avut ca obiectiv principal inlaturarea absolutismului tarist si desfiintarea iobagiei.

Miscarea decembrista din 1825 a avut ca surse ideologice ideile si conceptiile antiiobagiste formulate de Radiscev in lucrarea sa Calatorie de la Petersburg la Moscova. La acestea s-au adaugat ideile iluministe, in special ale materialismului francez dar si ale miscarilor revolutionare din Spania, Italia si Grecia. Desi obiectivele fundamentale ale actiunii decembristilor - inlaturarea iobagiei si a tarului corespundeau cu ale maselor populare, de teama unei razvratiri generale asa cum fusese rascoala lui Pugaciov, revolutionarii rusi nu au facut apel la acestea. Finalitatea actiunii decembristilor urma sa fie instaurea unui regim republican, unde trebuiau proclamate drepturi si libertati de esenta burghezo-democratica ca: libertatea presei, a cuvantului, dezbaterea publica a proceselor, inviolabilitatea proprietatii si a persoanei.

Odata cu afirmarea modului de productie capitalist se naste si se dezvolta si in Rusia o gandire politica de factura liberala care va da nastere la vii dispute teoretice privind caile si metodele de dezvoltare statala, noile relatii si raporturi intre institutiile puterii de stat. Ca forma de guvernamant se impune monarhia constitutionala.

Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai liberalismului din Rusia de la inceputurile secolului al XIX-lea a fost M. M. Speranski. El a propus initierea si aplicarea unor refome in spirit burghezo-liberal care sa restructureze si reformeze pe linia dezvoltarii capitaliste societatea rusa, insa fara succes..

Sub influenta liberalismului si a reformelor impuse de acesta, in 1861 se va desfiinta in Rusia iobagia. Era o victorie majora a gandirii social-politice progresiste ruse, ea deschidea calea spre o dezvoltare moderna, de esenta capitalista a celei mai puternice societati din Europa rasariteana.

In Polonia, gandirea si practica politica a fost puternic influentata de cele trei impartiri succesive din anii 1772, 1793 si 1795 de catre cele trei mari puteri vecine: Austria, Prusia si Rusia. In consecinta, gandirea si actiunea politica din aceasta societate a fost cu prioritate orientata in directia luptei nationale, spre refacerea statului national. In cadrul acestei lupte s-au angajat toate starile sociale: tarani, oraseni, nobilimea si burghezia in formare. Principalii ideologi ai burgheziei poloneze de la sfarsitul secolului al XVIII-lea au fost Hugo Kollontaj si Stanislav Staszic.

Hugo Kollontaj (1750-1812) a fost unul dintre cei mai activi participanti ai rascoalei de eliberare nationala din 1794 condusa de Kosciuszko. A imbinat actiunea politica cu o activa pozitie teoretica- ideologica.

Din punct de vedere al conceptiei filosofice, Hugo Kollontaj a fost adeptul idealismului, conceptie prin care a incercat sa analizeze viata sociala. Potrivit conceptiei sale legile vietii sociale sunt deduse din legile naturii omenesti, psihicul oamenilor ar constitui baza vietii sociale.

Sub aspectul gandirii politice, Hugo Kollontaj s-a ridicat impotriva conceptiilor teologice privind aparitia statului si a puterii de stat. El considera ca statul este o creatie umana aparuta in urma conflictelor generate de proprietatea privata, statul aparand ca un mijloc de a infrana pasiunile si luptele generate de aceasta.

A fost adeptul realizarii unei noi oranduiri social-politice bazate pe dreptate, egalitate care sa corespunda legilor naturale. O asemenea societate era cea capitalista.

Stanislav Staszic (1755-1826) a fost un alt reprezentant al iluminismului polonez din aceasta perioada. Teoretic filosofic a fost adeptul cunoasterii materialiste, fapt evidentiat si in conceptia sa social-politica. La baza intregii sale gandiri politice a pus dreptul natural si teza contractului social. Republica burghezo-democratica era considerata cea mai buna forma de organizare statala bazata pe egalitate, libertate si proprietate, principii si valori ale lumii noi capitaliste.

Dupa infrangerea rascoalei din 1830-1831, asupra miscarii de eliberare nationala si a gandirii politice poloneze o influenta deosebita o va exercita conceptia mesianista.

Mesianismul a fost un curent ideologic care a promovat ideea potrivit careia poporul polonez este "alesul lui Dumnezeu". Un asemenea curent a avut darul de a crea deruta in gandirea si practica politica poloneza, a luptei de eliberare sociala, introducand pasivismul si non activismul social-politic. Mesianistii promovau ideea ca eliberarea Poloniei va fi realizata de Dumnezeu prin trimiterea unor personalitati eroice.

In societatea poloneza s-a manifestat si comunismul utopic promovat in special de Edward Dembowski. Societatea preconizata de el era irealizabila, atat sub aspectul naturii sale, cat si a cailor si mijloacelor folosite.

Dezvoltarea capitalismului si a burgheziei a dat nastere si in Polonia la un curent de gandire liberal in cadrul careia lupta de reformare si restructurare a societatii se impletea cu cea nationala. De altfel acest curent va fundamenta ideologic revolutia poloneza de la 1848.

Desi aflata sub influenta apusului, descompunerea vechii societati feudale a inceput in Ungaria abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Noile relatii de productie capitaliste au evoluat lent si s-au realizat pe calea prusaca, ele imbinand lupta de reformare si restructurare sociala cu cea nationala, ce urmarea refacerea statului national. Gandirea social-politica maghiara de la sfarsitul secolului al XVIII-lea se va afla sub influenta ideologiei si revolutiei franceze de la 1789, aceasta va contribui in mare masura la crearea iluminismului maghiar. Sub influenta revolutiei franceze, a curentului iacobin ia nastere si in Ungaria "Societatea libertatii si egalitatii". Inspiratorul si organizatorul acestei societati a fost calugarul Ignac Martinovics (1755-1795). Ea avea ca scop rasturnarea pe cale revolutionara a feudalismului, instaurarea unei republici burgheze si eliberarea nationala. In 1795, Societatea a fost descoperita, membrii sai arestati si executati pe Campia sangeroasa.

Evolutia capitalismului si a burgheziei va da nastere la inceputul secolului al XIX-lea la un puternic curent social-politic de factura liberala care se va afla la baza revolutiei de 1848. Dominati de ideologia nationalismului, de ideea refacerii Ungariei mari a Sfantului Stefan, incalcand grav interesele si sentimentele nationale ale slovacilor si romanilor, conducatorii maghiari ai revolutiei de la 1848 nu au fost in masura sa abordeze si sa trateze in spirit democratic relatiile cu aceste natiuni, fapt ce a dus la infrangerea ei.

Ca si in cazul altor societati moderne si in Ungaria se vor constitui paradigmele specifice capitalismului liberalismul si conservatorismul. Atat liberalismul dar in special conservatorismul maghiar vor fi in continuare dominate de un puternic nationalism, acesta accentuandu-se in specil dupa constituirea dualismului austro-ungar. Politica nationalista a fost pusa in aplicare cu deosebita violenta in teritoriile locuite de romani, Transilvania si Banat, unde desi acestea constituiau majoritatea populatiei, primii si cei vechi locuitori ai ei, au fost considerati si tratati ca tolerati si au suportat o aspra exploatare nationala.

In Cehia lupta antifeudala si realizarea unei noi societati bazate pe egalitate si libertate, a cunoscut o puternica actiune, ea fiind prezenta inca din secolul al XV-lea si a vizat atat feudalitatea laica cat si ecleziatica, fiind fundamentata pe ideologia husita.

Aflata in vecinatatea unor mari puteri economice si politice Austria si Prusia, in Cehia descompunerea relatiilor feudale si constituirea noului mod de productie capitalist a avut loc mai devreme decat in tarile din Europa rasariteana. Acest fapt va favoriza aparitia de timpuriu a unei gandiri iluministe reprezentate in special de Josef Dobrovski si Jan Kallar. In stransa legatura cu gandirea si practica politica iluminista se nasc componentele social-politice ale noii societati - burghezia liberala care va initia si organiza lupta de restructurare sociala si eliberare nationala de la 1848.

In societatea ceha inca de la inceputul secolului al XIX-lea, se va naste si dezvolta un curent de gandire politica de factura utopica. El va fi reprezentat de Bernhard Bolzano (1781-1848). Acesta in lucrarea sa Carticica despre statul cel bun descrie o societate ideala in care nu exista exploatare si proprietate privata iar statul este organizat si functioneaza pe principii democratice. Desi teoretic Bolzano si-a imaginat o societate ideala, perfecta, el nu a fost in masura sa indice caile si mijloacele realizarii ei.

O contributie de seama in dezvoltarea gandirii si practicii politice din a doua jumatate a secolului al XIX-lea din Cehia, in special in lupta pentru eliberarea nationala au avut-o Emmanuel Arnold (1800-1869) si Karel Sabina (1813-1877).

In mod deosebit, Karel Sabina s-a preocupat de ideea suveranitatii poporului pe care o leaga de participarea egala a tuturor cetatenilor la viata sociala.

In Bulgaria lupta impotriva feudalitatii laice si ecleziastice a inceput inca din secolul al X-lea, odata cu aparitia si raspandirea bogumilismului. Erezie crestina, bogumilismul s-a ridicat atat impotriva bisericii cat si a puterii de stat feudale.

Aflata sub dominatia otomana inca din secolul al XIV-lea, in Bulgaria gandirea si actiunea politica au fost cu precadere orientate in directia luptei nationale. In deceniile sapte si opt ale secolului al XIX-lea, in societatea bulgara ia nastere un puternic curent de esenta burghezo-liberala in frunte cu Liuben Karavelov, care in 1875 va edita revista "Znanie" (Stiinta) unde vor fi expuse ideile si principiile paradigmei liberale.

Un important ideolog al dreptului natural a fost Vasil Levski (1837-1873). El a preconizat crearea unui stat bazat pe dreptate, egalitate si fara exploatare. A fost totodata un sprijinitor al luptei antiotomane murind in 1873 executat de turci.

In Bulgaria celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea se va dezvolta si un curent al comunismului utopic in frunte cu Hristo Botev     (1848-1876). El a fost adeptul si sustinatorul constructiei unei noi societati pe principii comuniste sub forma republicii populare. Pornind de la faptul ca majoritatea populatiei din acea perioada o reprezenta taranimea, Hristo Botev sustinea ca obstile satesti ar fi singurele in masura sa infaptuiasca noua societate. Ca metode ale luptei sociale, el propunea violenta si anarhia pronuntandu-se pentru suprimarea tuturor adversarilor politici, in special a burgheziei liberale. A murit in 1876 in lupta impotriva turcilor.

Cazuta inca din secolul al XIV-lea sub dominatia otomana si transformata in pasalac, gandirea si actiunea politica din Serbia a fost concentrata si dominata de ideea luptei nationale, a reconstituirii statului national si independent. Acest proces a cunoscut o deosebita amploare odata cu descompunerea societatii feudale si aparitia relatiilor capitaliste. Conducerea luptei nationale de restructurare si reformare pe linia dezvoltarii moderne va fi preluata de burghezie care isi va crea in acest sens si fundamentul doctrinar ideologic necesar. In consecinta, inca din secolul al XVIII-lea si in Serbia s-a raspandit un puternic curent de esenta iluminista si rationalista avand in Dositej Obradović un reprezentant de seama.

Odata cu dezvoltarea capitalismului si in Serbia se naste o puternica gandire politica concretizata in prezenta si actiunea liberalismului si conservatorismului clasic. Existenta unei puternice clase mosieresti care in marea ei masura aderase la dezvoltarea de tip capitalist, atat in Serbia cat si in Bulgaria, Rusia sau Romania, va determina si prezenta unei puternice doctrine conservatoare de care se va lega existenta pana la sfarsitul secolului al XIX-lea a unor ramasite de tip feudal, fapt ce va frana dezvoltarea moderna, de tip capitalist. Lupta pe taram ideologic politic se va desfasura intre liberalism si conservatorism.

Alaturi de aceste paradigme doctrinare in Serbia inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, vor aparea idei si conceptii utopice promovate in special de Svetozar Marković (1846-1875). Conceptiile si ideile desi utopice promovate de Svetozar Marković se doreau    a fi o alternativa fata de liberalism, conservatorism si chiar marxism sub a carui influenta se afla. Pornind de la starea de inapoiere social-economica in care se afla societatea sarba din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Svetozar Marković considera ca taranimea care constituia in acea perioada baza familiei patriarhale si a obstei satesti, ar fi singura capabila sa faureasca o noua societate. In realitate, noua societate preconizata de Marković era de fapt o intoarcere la perioada primitiva si era contrara legilor dezvoltarii sociale.

Sub influenta Comunei din Paris a emis posibilitatea realizarii unui "stat social", lipsit de exploatare si inegalitate.

In gandirea si actiunea politica a societatii sarbe din acesta perioada, dominante vor ramane elaboratele doctrinare ale societatii capitaliste - liberalismul si conservatorismul.

Pana la castigarea independentei nationale, o anumita influenta a avut-o in Serbia panslavismul. Ea era in legatura directa cu o eventuala alianta cu Rusia, care ar fi condus la castigarea libertatii nationale

Teama de expansiunea rusa, de a nu schimba o dominatie cu alta, a determinat o scindare a vietii politice sarbesti si pierderea treptata a influentei panslavismului.

Desi a aparut mai tarziu decat in tarile din Europa apuseana, gandirea si practica politica moderna din Europa rasariteana a fost in masura sa raspunda si sa rezolve problemele impuse de noua dezvoltare si sa asigure societatii o evolutie ascendenta.