Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii



Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» Uniunea Europeana intre interguvernamentalism si federalism


Uniunea Europeana intre interguvernamentalism si federalism




UE: intre interguvernamentalism si federalism

Proiectul european isi regaseste antecedente istorice in filosofia clasica renascentista, ramanand insa la nivelul elitelor care o data cu primul razboi mondial incep sa formuleze propuneri teoretice. In general, era vorba despre proiecte ce aveau drept scop unitatea europeana.




O data cu cel de-al doilea razboi mondial proiectele referitoare la „unitatea europeana” se „democratizeaza” la ele incepand sa participe nu numai intelectualii, dar si oamenii politici si clasele sociale. Dezbaterea se transforma astfel intr-una politica si chiar devenea parte a programelor electorale, materializandu-se in Tratatele care vor duce la constituirea Comunitatilor Europene. In actualitate, acesta evolutie se completeaza cu participarea societatii civile si constitutionalizarea sa, dar si cu unificarea Europei prin extinderea catre fostele tari comuniste. In 1979, consecinta a primelor alegeri pentru Parlamentul European prin sufragiu universal se deschidea calea unui nou proces politic. Prin acesta incepea trecerea de la natura exclusiv economica a Comunitatilor europene spre cea politica a Uniunii, actiune ce se va realiza cu precadere in anii 90 prin adoptarea Tratatelor de la Maastricht, Amsterdam, Nisa. Constructia europeana existenta azi, este o sinteza a celor doua extreme : Federal si Interguvernamental.

Interguvernamentalismul isi are originea in teoriile relatiilor internationale, respectiv in teoria realista. Conform acesteia, statele-natiune sunt actori principali pe scena internationala, dezvoltarea relatiilor politice dintre state fiind rezultatul actiunii guvernelor nationale. In cadrul relatiilor internationale, interguvernamentalismul nu acorda prea multa importanta actorilor supranationali sau transnationali, carora li se recunoaste utilitatea numai in masura in care servesc interesele statelor membre. Cu alte cuvinte actorii supranationali nu trebuie sa urmareasca obiective transnationale si numai satisfacerea celor nationale.

Perioada anilor 70, caracterizata prin termenul de „ euroscleroza” a accentuat caracterul interguvernamentl al procesului de integrare. Europa s-a confruntat in aceasta perioada cu doua crize petroliere, cu somaj ridicat, inflatie, scaderea cresterii economice. Asadar in acesta conjunctura economica nefavorabila, statele membre s-au accentuat tot mai mult pe aspectele interne. Teoria lui Hoffman a cautat sa explice perioada anilor 60-70, perioada caracterizata prin stagnarea procesului de integrare europeana si reaparitia sentimentelor nationaliste la nivelul elitelor din diferite state membre.Cu toate acestea, punctele de vedere exprimate de Hoffman privind existenta unor „ High Politics” in acele domenii sensibile in care statele membre se aratau reticente in a ceda parti din suveranitatea nationala, poate fi aplicata si pentru a explica unele evenimente precum esecul Comunitatii Europene de Aparare.

In concluzie, interguvernamentalismul considera statul natiune ca reprezentand „ cel mai mare posesor de putere”, „ prinipal initiator, supervizor si chiar distrigator” a procesului de integrare initiat in afara granitelor nationale. In viziunea acestei teorii, Uniunea europeana seamana mai mult cu o confederatie. Confederalismul reprezinta un sistem de organizare in care doua sau mai multe state suverane, isi mentin identitatea, dar confera puteri clar precizate unei autoritati centrale, din motive legate de securitate , eficienta.

Federalismul, este definit ca un sistem de organizarea administrativa, in care puterea se imparte intre guvernul central si statele membre, ambele niveluri de putere derivandu-si forta de la cetateni, in mod direct. Ca atare, federatia la randul ei, reprezinta un stat suveran, in care puterea este partajata intre autoritatea federala, centrala si autoritati locale regionale. Exista la nivelul federatiei o singura moneda, o singura forta de aparare si o constitutie scrisa( baza legala a federatiei), care statueaza si separarea puterilor in stat intre diferitele niveluri de guvernare. In cazul unei federatii, Constitutia nu anuleaza existenta altor constitutii la nivelul statelor membre. Deosebit de interesant este faptul ca, in interiorul Uniunii Europene, termenul de federatie are acceptiuni diferite. Asa de pilda pentru britanici, federalismul este sinonim cu centralizarea excesiva, in timp ce pentru germani sau italieni, federalismul inseamna dimpotriva, descentralizare si impartirea puterii pe niveluri administrative diferite, astfel incat nivelul superior sa pastreze numai atata putere cat este necesar( conform principiului subsidiaritatii).

Totusi federalismul a fost un puternic ideal normativ care i-a motivat pe multi dintre fondatorii miscarilor europene, precum si multe din cercetarile referitoare la UE. Recunoscand puternice rezistenta a statelor membre in fata unei propuneri federaliste directe, Jean Monnet si colegii sai au optat pentru o abordare sectoriala si graduala, capturata mai bine in teoria neofunctionalista decat in abordarile federaliste traditionale. Cu timpul, teroriile federalismului au crescut in importanta, nu numai ca ideal normativ motivand integrarea europeana, ci si ca un cadru teroretic pozitiv, capabil sa explice si sa anticipeze functionarea Uniunii.

Cu ceva mai mult timp inainte de actualele dezbateri teoretice privind raportul dintre interguvernamentalism si supranationalism, Carole Web, argumenta ca atat neofunctonalismul cat si interguvernamentalismul pur sunt doua concepte statice, inguste, si ca atare neconvingatoare.Autoare sublinia ca analiza procesului deczional, atat a celui specific national, cat si a celui comunitar.

Lansarea programului Pietei Unice in 1985, moment care a marcat o noua faza in procesul integrarii europene, a fost rapid urmat de noi dezoltari teoretice le nivelul abordarilor realiste, dar si pluraliste. Fidel traditiei pluraliste, Gary Marks a dezoltat conceptul de „guvernare la mai multe niveluri” (multi-level governance), care i-a permis sa descrie modul in care UE a translatat catre un sistem decizional specific, in care puterea se imparte intre actori aflati la niveluri diferite de guvernare: subnational, national si supranational.





In contrast cu acesta elaborare, alti analisti( Andrew Moravcsik si Mark Pollack) au continuat sa accenteze rolul jucat de guvernele nationale. Astfel a fost creat noul model al interguvernamentalismului liberal.

Pentru ca Uniunea europeana are atat trasaturile unei confederatii, cat si pe cele ale unei federatii, acestea trebuiesc enumerate.

Trasaturi ale Uniunii Europene ce o fac sa se asemene cu o confederatie sunt :

Cetatenii statelor membre nu sunt direct legati de institutiile europene (cu exceptia Parlamentului European), ci de guvernele nationale.

Institutiile cheie ale Uniunii( Comisia, Consiliul de Ministrii, Consiliul European, Curtea Europena de Justitiei) sunt investite cu autoritate nu de catre cetatenii statelor membre si de catre liderii si guvernele statelor membre.

Statele membre au inca identitati separate deoarece : au propriile sisteme de legi, pot semna tratate bilaterale cu alte state, pot actiona unilateral in cele mai multe domenii ale politicii externe si de securitate.

Nu exista un sistem generalizat de taxe: Desi Uniunea percepe taxe, prin intermediul taxelor vamale, a prelevarilor la import,    cea mai mare parte a impozitelor si taxelor( pe venit, proprietate, profit, etc) sunt percepute in continuare la nivel national.

Nu exista un sistem militar european efectiv, fortele terestre si navale apartin statelor membre.

Desi exita simboluri europene( steag, emblema, imn, etc), majoritatea cetatenilor continua sa se identifice cu propriile simboluri nationale.

Trasaturile care fac ca Uniunea europeana sa semene mai mult cu o federatie sunt:

Exista un sistem de tratate si legi cu aplicabilitate directa pe intreg teritoriul UE, interpretate uniform si aparate de catre Curtea Europeana de Justitie.

Exista domenii, politici, in care statele membre au transferat autoritatea la nivelul UE, precum : comertul, mediul, agricultura sau concurenta, dar exista si domenii in care legislatia nationala continua sa fie dominanta( politica sociala).

Exista un Parlament, direct ales de catre cetateni, si pe masura ce puterea acestuia creste, puterea legislativelor nationale scade.

Exista un buget comunitar care confera institutiilor independenta financiara.



Comisia europeana are autoritatea de a initia si purta negocieri cu terte state, in numele statelor membre, in domeniul comercial.

UE are propria sa moneda, care a inlocuit monedele nationale si propriile ei simboluri.

Aprecierea facuta de fostul presedinte al Comisiei Europene Jacques Delors, conform careia avem de-a face cu un „obiect politic neidentificat”, nu face decat sa accentueze caracterul original al constructiei europene, fara precedent, respectiv fara un model in evolutii anterioare care depaseste cadrul stabilit de conceptele traditionale si impune utilizarea unor concepte noi. In consecinta, pentru a evita utilizarea termenului de federatie, cat si de confederatie, in ultima perioada se utilizeaza tot mai mult termenul de „uniune supranationala”. Acesta „uniune supranationala”, are procesul decizional ca o combinatie intre supranationalism( specific federatiilor) si interguvernamentalism( specific confederatiilor).

De asemenea trebuie precizat ca inauntrul Pilonului I, structura institutionala si procesele legislative sunt caracterizate prin elemente de ordin supranational si interguvernamental. Al doilea Pilon PESC si al treilea Pilon JAI opereaza dor in baza cooperarii interguvernamentale a statelor mambre.

Cei mai entuziasti adepti ai adancirii integrarii europene, considera ca Uniunea Europena trebuie sa evloueze catre o federatie a Statelor Unite ale Europei, in care guvernele nationale sa devina guverne locale, asemanatoare landurilor germane sau statelor federale americane. Pentru a atinge un asemenea stadiu, UE ar trebui sa aiba un sistem fiscal comun, forte militare comune, dar si institutii care sa actioneze in numele ei pe plan extern.

Uniunea Europeana a fost conceputa si ramane in primul rand o institutie internationala limitata la coordonarea reglementarilor nationale privind comertul cu bunuri si servicii, precum si fluxurile rezultante de factori economici.

Bibliografie

  • Helen Wallace (coord.), William Wallace, Mark Pollack, „Elaborarea Politicilor in Uniunea Europeana”, editia V, Bucuresti, Institutul European din Romania , 2005
  • Iordan Gheorghe Barbulescu, „Uniunea Europeana: de la economic la politic”, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005
  • Petre Prisecaru, „Guvernanta Uniunii Europene”, Editura Economica, Bucuresti, 2005
  • Vasile Ciocan, Emil Nuna, „Institutii europene : notiuni de drept comunitar “, Editura GrafNet, Oradea, 2004



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice