Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
TRASATURILE SI FUNCTIILE STATULUI


TRASATURILE SI FUNCTIILE STATULUI




TRASATURILE SI FUNCTIILE STATULUI

a)      Trasaturile statului.    Din continutul definitiei se desprind principalele trasaturi

ale statului precum:

- este institutia politica cu cel mai inalt grad de organizare si structurare. Sub acest aspect, statul are trei componente bine conturate si strict organizate: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca, toate acestea fiind organizate atat la nivel central, cat si local si se slujeste de un aparat specializat, constituit in diferite institutii (parlament, guvern, tribunal, ministere, armata, politie etc.). Prin gradul de organizare si institutionalizare, diversificat pe orizontala si verticala, statul asigura exercitare, in principal, a puterii politice in societate;




- constituie o organizatie politica a unei comunitati umane pe raza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte. De regula, statul reprezinta modul de organizare politica a natiunilor in cadrul frontierelor respective, sub forma statelor nationale;

- are caracter suveran, prin faptul ca reprezinta organizarea politica a unei comunitati in cadrul unei frontiere, ca expresie a vointei cetatenilor;

- este o institutie specializata, care asigura functionalitatea sociala prin contributii financiare ale cetatenilor, prin impozite;

- are caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de nevoile dezvoltarii sociale, de faptul ca o comunitate umana, ca sistem social global, nu poate sa existe si sa functioneze fara organizarea politica asigurata prin intermediul statului;

are, de regula, caracter national cel putin pentru epocile moderna si

contemporana, reprezentand organizarea politica a unei natiuni.[1]

La randul ei puterea de stat are urmatoarele trasaturi:

a)      este o putere politica se manifesta ca un arbitru, alegand intre diverse

optiuni; nu mai este de natura patrimoniala, sanctiunile pronuntate in numele statului sunt directe; instituie distinctia intre guvernanti si guvernati;

b)      este investita cu putere de constrangere materiala urmarind realizarea unor

functii la nivelul societatii, statul trebuie si poate folosi forta in acest scop; el este o putere superioara tuturor vointelor care se gasesc pe teritoriul sau; statul nu poate fi conceput fara putere de comanda si de conducere;

c)      caracterul organizat nu poate exista daca nu este organizata in forma unui

aparat de stat, a unui mecanism de organe, alcatuite din grupuri specializate de oameni ce se ocupa cu activitatea de stat;

d)      suveranitatea suprematia sa in raport cu oricare alta putere existenta in

limitele sale teritoriale si independente fata de puterea oricarui alt stat sau organism international; dreptul unui stat de a-si stabili in mod liber scopurile activitatilor de politica interna si externa; dupa cum se observa, cuprinde doua laturi interdependente: suprematia si independenta; aceasta trasatura a fost si este contestata; devine un element de disputa in conditiile federalizarii Europei;

e)      unicitatea unitatea este caracteristica atat teritoriului, cat si puterii politice;

Hauriou si Gicquel subliniau ca puterea de stat este o putere de superpozitie si centralizata; aceasta idee, in opinia noastra, nu vine in contradictie cu cea de separatie a puterilor, ele fiind complementare; puterea este unica, dar exercitarea ei implica o distributie de competente, ca si prezenta unor organe specializate, capabile sa se exprime unitar[2].

Prin trasaturile sale, prin modul sau de organizare, prin scopul pentru care a aparut, statul constituie principala institutie a sitemului politic, caruia ii da contur si consistenta.

Se poate conchide ca, si cronologic si ca rol, statul constituie o institutie politica de cea mai mare importanta in cadrul vietii sociale.

b)      Functiile statului.    Rolul statului ca principala institutie de organizare si

conducere politica a societatii se realizeaza prin anumite functii:

legislativa, in care statul, prin organismele sale specializate, adopta intrega

legislatie din societate, inclusiv constitutia, prin care se reglementeaza activitatea din toate sferele vietii sociale si prin care sunt prevazute drepturile si indatoririle cetatenilor. Principalul organism prin care statul modern isi realizeaza aceasta functie este puterea legislativa, care isi exercita autoritatea atat pe plan central cat si local. Legile se adopta de catre puterea legislativa, de regula, a puterii executive;

organizatorica, care are in vedere transpunerea in viata a legilor si altor decizii

adoptate, cat si organizarea intregii activitati pe diferite domenii de activitate, pentru asigurarea desfasurarii normale a vietii sociale;

judecatoreasca, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si



sanctionarea incalcarilor acestora;

economica, ce consta, pe de o parte, in faptul ca statul este organizatorul direct

al productiei, al activitatii economice in cadrul proprietatii de stat, publice si, pe de alta parte, asigura intreg cadrul politico-organizatoric prin care agentii economici independenti sa-si desfasoare activitatea, vizand armonizarea intereselor generale in vederea unei activitati eficiente;

sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independent de

pozitia sociala, sa duca o viata decenta prin organizarea unui sistem de protectie sociala, asigurari sociale, sanatate etc.;

administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie pentru desfasurarea

normala a tuturor activitatilor precum: energie, apa, salubritate etc.;

culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educatie a tuturor

cetatenilor prin institutii specializate, de cercetare stiintifica, invatamant, cultura etc.;

functia de aparare a ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale care are o

latura preventiv-educativa si alta coercitiva, prin care se sanctioneaza actele antisociale, savarsite de anumite elemente (diversionisti, spioni, delapidatori, hoti, crima organizata etc.;

ecologica, prin care se apara si se conserva mediul ambiant, biologic, prin

masuri indreptate impotriva tuturor surselor sau agentilor de poluare;

apararea tarii, a independentei si suveranitatii statale, a integritatii teritoriale si

a ordinii de drept;

organizarea colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic,

stiintific etc.;

apararea pacii in lume, a mentinerii unui climat de liniste si intelegere intre

popoare[3].



C. Valsan, op. cit., pp. 79-80.

N. Dragoi, op. cit., p. 37.

C. Valsan, op. cit., pp. 80-82.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice