Terorism. efecte.

TERORISM. EFECTE.

Valul de atacuri teroriste ce a zguduit lumea in ultimii ani a starnit indignarea opiniei publice internationale. Lideri marcanti si politicieni din intreaga lume au condamnat actiunile "barbare", soldate cu moartea a mii de oameni si ranirea altor cateva zeci de mii.

La conferinta de presa de la Londra, din 20 noiembrie 2003, presedintele Americii si primul ministru englez s-au aratat mai hotarati ca oricand sa lupte impotriva terorismului international, "oriunde este nevoie, pentru eradicarea lui."[1].

"Inca o data afirmam ca, in confruntarea cu aceasta amenintare, nu exista cale de intoarcere, compromis sau ezitare", declara Toni Blair, adaugand: "Vom raspunde la teroare cu o si mai mare sete de a invinge teroarea, iar la discordie, cu toleranta si libertate."

Concluzia apartinea presedintelui G.W. Bush: "Teroristii vor sa intimideze si sa demoralizeze natiunile libere, dar nu vor avea succes."

Este, poate, destul de greu de interes care sunt pornirile unui atac terorist. De ce sa vrei sa omori? De ce sa vrei sa distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce sa vrei sa distrugi o civilizatie, o lume, poate chiar intreaga planeta? Iata intrebari pe care, dupa septembrie 2001, si le pun tot mai des analistii politici, medicii psihiatri, psihologii si - de ce nu? - chiar simplii oameni care nu pot sa inteleaga care sunt adevaratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asista, neputinciosi. Se pare ca ar fi vorba de actiunea unei gene inga destul de putin studiate, inga destul de putin cunoscute, asa numita gena a agresivitatii. [2].

11 septembrie, 2001 - zi de doliu international

Dupa cum toata lumea stie, pe 11 septembrie 2001, o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor Unite ale Americii. Oare, putea cineva sa prevada asa ceva?

Atunci, intr-o zi care a intrat in istoria moderna a Americii, s-a prabusit simbolul orasului New York; este vorba despre Turnurile Gemene care s-au prabusit, facand zeci de mii de victime. A fost daramat un simbol care trebuia maculat, in numele unui crez, invocat de o mana de fanatici si de cei interesati sa profite de gesturile lor sinucigase.

Pentru nemuritorii din turnurile devenite amintire, sensul libertatii n-a fost incrancenarea. Nici actul scelerat datorat unei minti bolnave. Stenogramele ultimelor convorbiri telefonice probeaza luciditatea victimelor. Dorinta lor de a trai si uimirea in fata impecabilei sorti. Apoi TACEREA. America si-a plans compatriotii. Si nu s-a resemnat. Acesta este adevaratul sens al Libertatii.

Cateva catrene de-ale lui Nostradamus, fac referire la "Cel de-al treilea razboi" sau la "Multe nenorociri asupra Marelui Oras". Iata un exemplu al modului in care Nostradamus obisnuia sa ascunda ceea ce avea de spus in spatele unor cuvinte ciudate:

"Cand armele si documentele vor fi inchise intr-un peste,

Un barbat va iesi din el

Care va porni razboi. Flota sa va veni

De departe, de pe cealalta parte a marii,(.)"

Acest prim vers poate fi interpretat ca semnificand faptul ca razboiul va incepe in acest secol, dat fiind faptul ca versul are un sens derivat: cand Marte si Mercur vor fi in conjunctie cu Pestii, barbatul si va face aparitia.

O alta privire asupra celui de-al treilea razboi mondial Orientul va veni

"Va traversa cerul, apa si zapada

Si va lovi lumea intreaga(.)"

Acest catren inspaimantator are legatura cu cel precedent. Orientul ar putea insemna chiar fostul Imperiu Persan. Se admite faptul ca atunci cand Nostradamus mentiona un loc numit Noul Oras, el vorbeste despre New York. In timpul sau, celelalte mari orase fusesera deja construite:

"Va zgudui imprejurimile Noului Oras

Doua stanci se vor razboi pentru multa vreme

Apoi Arethusa va irosi un nou fluviu"

Comentatorii spun ca numele Arethusa, folosit de profeti, il desemneaza pe zeul razboiului, Eres, sau chiar Statele Unite ale Americii. Noul fluviu despre care ne vorbeste, ar putea insemna pur si simplu un fluviu de sange.

Oare chiar Michael Nostradamus a prevazut aceste fapte printr-un mod indirect?

Oare chiar acesta este una din premisele celui de-al treilea razboi mondial?

Ce putem face noi altceva decat sa stam si sa vedem ce ne va aduce viitorul.

In acele zile, toata atentia s-a indreptat asupra presedintelui George W. Bush, care a declarat razboi terorismului.

Dar acest razboi este deosebit de greu, iese din tiparele obisnuite, cunoscute de istoria omenirii pana in prezent. "Inamicul va fi difuz, dificil de identificat si localizat intr-un spatiu comun. Terorismul, notiunile de razboi si pace nu mai au sensul de pana acum. Razboiul va fi permanent, iar pacea va fi fierbinte. Terorismul tinde sa fie considerat un fenomen global. Raspunsul la acest nou fenomen - megaterorism, hiperterorism, terorism strategic - va conta si in restructurarea relatiilor geopolitice si geostrategice."[3]

Motivarea de baza a terorismului este castigarea recunoasterii internationale si captarea atentiei opiniei publice[4]. Expertii iau in calcul un inamic supranational, unul fora frontiere, cu o dispersare globala a fortelor, a locurilor de antrenament si a centrelor de finantare.

Cheia actiunii eficiente in lupta impotriva teroristilor este responsabilizarea statelor democratice, intarirea instrumentelor institutionale ale acestora, de aplicare si impunere a legii, concomitent cu antrenarea lor in cooperarea internationala, pe toate coordonatele actiunii, de prevenire si combatere a terorismului - politice, economice, sociale si militare.

De nenumarate ori, seful statului roman a tinut sa remarce ca proba solidaritatii o constituie intarirea legaturilor transatlantice, stabilitatea lumii fiind, in egala masura, bazata si pe predictibilitatea relatiilor Statelor Unite ale Americii cu Uniunea Europeana, Rusia, China si Japonia.

Secretarul general al NATO, lordul Robertson sublinia: "Alianta Nord Atlantica si restul comunitarii internationale, vor actiona umar la umar pentru combaterea terorismului, o amenintare acre ne vizeaza pe toti, indiferent de religie, cultura sau nationalitate. Ultimule evenimente nu au facut altceva decat sa intareasca solidaritatea noastra."

Aceste cuvinte sunt mai mult decat o concluzie, mai mult decat un indemn - la unitate deplina in lupta internationala impotriva terorismului.

"Vom castiga, cauza noastra este una corecta; vom castiga pentru ca vom fi mai ofensivi."

(Din discursul rostit de G.W.Bush cu ocazia vizitei[5] sale in Irak, in ziua de 27 noiembrie 2003)

Cine i-a ajutat pe teroristii de la 11 septembrie?

La patru ani dupa atacul terorist asupra Statelor Unite tot mai multe voci incearca sa raspunda la intrebarile insistente ale familiilor indoliate si ale intregii opinii publice. Rapoarte oficiale, memorii ale unor personalitati bine situate sau minutioase investigatii jurnalistice cauta sa faca lumina asupra unuia sau altuia dintre aspectele tragediei, dar sfarsesc, aproape intotdeauna, prin a pune noi intrebari si mai ingrijoratoare. Cum se explica seria de greseli si scapari ale agentiilor federale americane care le-au permis teroristilor sinucigasi sa-si duca la indeplinire proiectul criminal? A beneficiat, oare, reteaua Al-Qaeda de complicitate sau macar de ingaduinta la cele mai inalte niveluri ale unui aliat major al Americii - Arabia Saudita? Si daca raspunsul este afirmativ, incearca, oare, actuala administratie sa stearga urmele acelor legaturi vinovate? Dupa ce razboiul din Irak a spulberat increderea publica in puterea de la Casa Alba, orice banuiala se poate exprima cu voce tare

La capatul unei bogate cariere politice - sapte ani ca guvernator al statului Florida si trei mandate in Senatul de la Washington -, Bob Graham ar putea privi cu seninatate momentul retragerii. Si totusi, senatorul democrat - inscris vremelnic, anul trecut, pe lista aspirantilor la presedintie - pare un om nemultumit si chiar manios, cu sentimentul ca lasa in urma o treaba nedusa pana la capat.

In aceasta calitate de sef al comisiei senatoriale pentru informatii, senatorul a fost copresedinte al comisiei parlamentare de ancheta asupra atentatului de la 11 septembrie, inainte de a urmari, dintr-o pozitie privilegiata, pregatirea razboiului din Irak. Iar ceea ce a constatat nu l-a multumit deloc, dupa cum o arata chiar coperta cartii sale. Titlul cel mare, Intelligence Matters, care poate fi interpretat in mai multe feluri - "Chestiuni de informatii", "Informatiile conteaza" sau "Inteligenta conteaza"! -, este urmat de un subtitlu fara nici un echivoc: "CIA, FBI, Arabia Saudita si esecul razboiului Americii impotriva terorii" (The CIA, the FBI, Saudi Arabia and the Failure of America's War on Terror).
Volumul de aproape 300 de pagini al senatorului Graham a fost descris de un comentator (favorabil) ca un "tsunami politic", asemenea acelor valuri uriase iscate de cutremurele din largul marii care se abat asupra armurilor, distrugand tot ce intalnesc in cale; de aceasta data, valul ar urma sa zdruncine din temelii "comunitatea informatiilor" de la Washington si chiar intreaga administratie republicana instalata in prezent la Casa Alba Si aceasta pentru ca senatorul nu se multumeste sa reia concluziile rapoartelor oficiale pe care le-a semnat, ci si pune prestigiul si experienta in sprijinul unor ipoteze intalnite, pana acum, mai ales in publicatiile specializate in "teorii ale conspiratiei". Totul porneste, de fapt, de la 27 de pagini eliminate, la cererea CIA (si, de fapt, a Casei Albe), din versiunea publica a raportului comisiei parlamentare asupra atentatelor de la 11 septembrie.Despre capitolul respectiv se stie doar ca se referea la Arabia Saudita, iar administratia a socotit ca dezvaluirea sa ar fi periculoasa pentru relatiile Statelor Unite cu aceasta tara si, implicit, pentru siguranta nationala in general

Ca fost copresedinte al comisiei, senatorul Graham cunoaste, evident, continutul paginilor "cenzurate", dar nemultumirea sa nu este atat de puternica incat sa-l faca sa incalce obligatia secretului; el ofera totusi atat in carte cat si in interviurile ce i-au insotit lansarea, destule indicii pentru a se afla despre ce este vorba; iar concluzia sa este pe cat de clara, pe atat de severa: administratia Bush "a facut tot ce a putut ca sa ascunda, sa ocoleasca si sa acopere rolul Arabii Saudita (in ceea ce s-a petrecut) la 11 septembrie".

Dupa cum se stie, 15 dintre cei 19 teroristi sinucigasi de la 11 septembrie erau cetateni ai Arabii Saudita (asa cum era, de altfel, si Osama ben Laden pana in 1994, cand i s-a retras pasaportul, la insistentele Statelor Unite).

Potrivit senatorului Graham, comisia parlamentara a gasit dovezi ca cel putin doi dintre cei 19 au fost puternic sustinuti - financiar si nu numai - de un "agent" (indiferent ce ar insemna acest termen) al guvernului saudit in Statele Unite. Si aceasta chiar dupa ce se intorsesera din Malaysia, unde luasera parte la un "congres" al retelei Al-Qaeda. "De ce i-ar fi ajutat sauditii intr-o asemenea masura doar pe doi dintre cei 19, si nu si pe ceilalti?", se intreaba senatorul. "Senzatia mea este ca nimic n-ar putea justifica o asemenea diferentiere, asa ca e foarte posibil ca acelasi ajutor sa fi fost acordat si altor teroristi, numai ca n-am aflat-o noi".Investigatiile ridica insa si alte intrebari la fel de tulburatoare, ramase, si ele, fora raspuns.
"Agentul" care a starnit suspiciunile senatorului Graham este un cetatea audit pe nume Homar al-Bayoumi. La inceputul anului 2000, acesta locuia la San Diego, California, fora sa fie prea clar din ce traiste. Pe hartie, era angajatul unei firme de servicii, dar nu se ostenea sa mearga la lucru. FBI il eticheta drept "spion" al Arabii Saudita.

Potrivit lui Graham, patronul lui Bayoumi a incercat sa-l dea afara, dar a primit imediat un avertisment de la principalul sau client, care nu era altul decat Autoritatea Aviatiei Civile din Arabia Saudita; ca urmare, Bayoumi nu numai ca si-a pastrat serviciul, dar, ceva mai tarziu, salariul i-a crescut considerabil Alte surse spun ca patronul firmei ar fi fost, de fapt, "un vechi sustinator al lui ban Loden". Oricum ar fi, Bayoumi vorbea foarte des la telefon cu reprezentantii guvernului audit, mai ales cu un diplomat de la consulatul din Ros Angeles, care avea sa fie mai tarziu expulzat pentru activitatea teroriste.

Lantul coincidentelor

Intr-una din zile, Bayoumi si-a anuntat prietenii ca pleaca la Los Angeles sa aduca "niste vizitatori". S-a oprit intai la consulat, pentru o discutie cu prietenul sau diplomatul, iar apoi s-a dus, cu un alt prieten, sa manance la un restaurant cu specific oriental. Bayoumi pretinde ca a auzit doi tineri de la alta masa vorbind limba araba si i-a invitat sa i se alature. Cei doi nu erau altii decat Khalid al-Mihdhar si Nawaf al-Hazmi, viitori membri ai echipei de sinucigasi de la 11 septembrie, abia intorsi de la "congresul" terorist din Malaysia.

Senatorul Graham nu crede ca intalnirea a fost o simpla coincidenta: "Am facut si eu cercetarile mele. Sunt cel putin 134 de restaurante cu specific oriental la Los Angeles. Asa ca, statistic, sansele ca ei sa se fi intalnit intamplator la acelasi restaurant, in acelasi moment, sunt ametitor de mici Sunt aproape sigur ca a fost vorba de o intalnire prestabilita". Intamplatoare sau aranjata, intalnirea a avut urmari faste pentru cei doi teroristi: Bayoumi i-a dus la San Diego si i-a prezentat unor cunoscuti care le-au facut rost de acte false si i-au ajutat sa se inscrie la o scoala de pilotaj, intr-un scop care nu mai trebuie amintit Tot atunci, lui Bayoumi i-a crescut, dintr-o data, si salariul, si nu oricum: de la 465 la 3 700 dolari pe luna! Rasplata pentru serviciile facute celor doi sau contributie indirecta la finantarea acestora?

Raportul comisiei nu da detalii si se fereste de speculatii Senatorul Graham a crezut ca va afla mai multe cand a descoperit ca, la San Diego, al-Mihdhar si al-Hazmi locuiau intr-o casa inchiriata de la un informator al FBI! Dupa atentate, acesta ceruse protectia autoritatilor si nu putea fi interogat decat cu aprobarea politiei federale. Comisia a emis deci o citatie, iar Graham a incercat sa i-o inmaneze principalului delegat al FBI la audieri. Dar atunci s-a petrecut un lucru straniu: "Cand m-am apropiat de el cu citatia, si-a strans mainile la spate.

Am incercat sa-i dau hartia, dar s-a purtat ca si cum ar fi fost radioactiva". Senatorul nu-si mai aminteste, in toata cariera sa, de vreun caz in care FBI sa fi respins - si inca intr-o asemenea maniera - o citatie emisa legal de Congres! In cele din urma, politia federala a instiintat oficial comisia ca nu-l va putea interoga pe informatorul din San Diego. "Asta ma face sa cred ca FBI nu actiona de capul lui, ci primise indicatii de la Casa Alba sa nu coopereze cu noi", comenteaza Graham.
Ipotezele senatorului sunt contrazise de rapoartele celeilalte comisii care a anchetat atacul de la 11 septembrie; compusa din personalitati independente, desemnate de presedintele George W. Bush, Comisia Nationala asupra Atacurilor Teroriste impotriva Statelor Unite a avut la dispozitie 80 de anchetatori si i-a putut audia chiar pe Bush si pe colaboratorii sai cei mai apropiati (desi presedintele a fost, in acelasi timp, acuzat ca incearca sa puna piedici comisiei pe care o crease la presiunea opiniei publice). Directorul echipei de ancheta a acestei comisii, Philip Zelikow, l-a putut interoga chiar pe Homar al-Bayoumi; el afirma ca sauditul poate fi scos din cauza si ca s-a straduit "ore in sir" - dar fara succes - sa-l convinga si pe senatorul Graham de acest lucru.

Dar, asa cum scrie Michael Isikoff in Newsweek, "chiar si Zelikow recunoaste ca Graham ar putea avea dreptate cand spune ca FBI n-a reusit niciodata sa descopere reteaua de sprijin Al-Qaeda care i-a ajutat pe teroristi si care ar putea fi inga in functiune". (Raportul celei de-a doua comisii noteaza ca presupusul "creier" al atacului, Khalid Sheik Mohammed, a negat cu hotarare existenta unor complici ai Al-Qaeda in California; declaratiile sale sunt insa considerate "putin credibile" si menite sa-i protejeze pe respectivii complici, daca exista intr-adevar si n-au fost inga identificati.)

Cum se explica, in acest caz, atitudinea FBI si a administratiei, care par sa nici nu doreasca scoaterea la lumina a retelei, chiar daca-si asuma, astfel, riscul de a deschide calea unui nou atentat?

Senatorul Graham vede trei posibile cauze: "mai intui, nu vor ca publicul sa-si dea seama de nivelul implicarii suditilor in sprijinirea teroristilor de la 11 septembrie. In al doilea rand, este jenant ca acest sprijin s-a produs chiar sub nasul FBI () In al treilea rand, a existat o relatie speciala, pe termen lung, intre Statele Unite si Arabia Saudita, relatie care a atins, probabil, un nou varf sub administratia lui George W. Bush, in parte datorita relatiei familiale stranse si indelungate a familiei Bush cu familia regala saudita".

Ucenicii vrajitori

Prudent, senatorul a lasat pe locul trei motivatia care, pentru altii, este prima si poate singura care conteaza. De altfel, se pare ca acele 27 de pagini pe care administratia Bush a tinut sa le fereasca de ochii publicului contin tocmai referiri, potential explozive, la Casa Regala saudita sau, mai precis, la cel mai influent membru al sau in Statele Unite - printul Bandar ban Sultan, nepot al regelui Fahd si ambasador la Washington.

Cel putin asa reiese din acest dialog al senatorului Graham cu Mary Jacoby de la publicatia electronica Salon.com:
"- A jucat printul Bandar ban Sultan vreun rol in ceea ce descrieti ca o retea de sprijin pentru cei doi teroristi?
- Ca sa fiu sincer, multe dintre lucrurile pe care le-a facut sunt deocamdata secrete. Dar a demonstrat cu siguranta ca are o relatie stransa cu presedintele Bush ()
- A jucat ambasada vreun rol?
- Sunt nevoit sa aman raspunsul la aceasta intrebare. Nu am inclus in carte ceea ce nu a fost inga dat publicitarii, cum ar fi aceasta problema a participarii printului Bandar.
- Suna ca si cum rolul lui Bandar si al Ambasadei Saudita ar fi tratat in acele 27 de pagini secrete ale raportului.
- In cea mai mare parte, asa si este."

Ceea ce nu a dorit sa spuna senatorul Graham - si chiar mai mult decat atat -, nu au ezitat sa spuna altii. Prietenia cu presedintele Bush si familia sa, afisata de printul-ambasador Bandar, nu este decat un episod dintr-o istorie indelungata.   Relatiile complexe ale Casei Regale saudite cu Statele Unite, pe de o parte, si cu fundamentalistii islamici, pe de alta parte, au facut obiectul multor analize, inainte si mai ales dupa 11 septembrie 2001. "De decenii, Casa lui Saud (familia regala saudita) a reusit sa tina sub control Arabia Saudita si cele mai bogate rezerve de petrol ale lumii printr-o performanta aparent imposibila de echilibristica intre doua parti care s-au angajat sa se distruga reciproc", scrie ziaristul american Craig Unger intr-o carte publicata acum sase luni sub titlul "Casa lui Bush, Casa lui Saud". "Pe de o parte, Casa lui Saud era o teocratie islamica a carei putere s-a nascut din alianta familiei regale cu fundamentalismul wahhabit, o secta islamica stridenta si puritana care a asigurat un sol fertil pentru o retea globala de teroristi, chemand la jihad violent impotriva Statelor Unite. Pe de alta parte, cel mai important aliat al Casei lui Saud nu era altul decat Marea Satana insasi, Statele Unite America, farul democratiei, a inarmat si protejat o brutala monarhie teocratica."

Pentru a-si asigura linistea interna, familia regala saudita i-a sprijinit pe predicatorii wahhabiti sa-si "exporte" varianta radicala a islamului in intreaga lume musulmana, dar cu o conditie: sa inchida ochii asupra practicilor, mai putin conforme cu preceptele lui Mahomed, ale Casei lui Saud si familiilor apropiate acesteia, care prinsesera gustul modului de viata occidental pe masura ce adunau miliarde de dolari din vanzarile de petrol

O alta conditie era, fireste, ca jihadul impotriva Americii sa se mentina pe terenul vorbelor, pentru a nu afecta parteneriatul economic si militar dintre cele doua tari. Dubla relatie a functionat, o vreme, de minune: apogeul a fost, probabil, razboiul din Afganistan, cand serviciile secrete americane si saudite au lucrat mana in mana pentru a-i inarma pe islamisti - afgani sau fanatici veniti din toata lumea - impotriva unei alte Mari Satane, Uniunea Sovietica; printre militantii jihadului afgan se numara atunci si un tunar audit care n-avea nevoie de finantare, caci provenea dintr-o familie miliardara, strans legata de Casa lui Saud: un anume Osana ban Loden

Ceea ce nu si-au dat seama nici americanii, nici sauditii era ca jucasera rolul ucenicului vrajitor, dezlantuind o forta care nu avea sa mai poata fi controlata: retragerea sovieticilor din Afganistan si triumful talibanilor i-au facut pe wahhabiti sa simta gustul victoriei si sa se indrepte impotriva celeilalte Mari Satane, America, ramasa nu doar in picioare, ci in postura de hegemon al lumii; iar echipele de fanatici islamisti, cu stagiu pe frontul afgan, au lasat urme sangeroase in toate conflictele si crizele cu implicare musulmana, din Bosnia pana in Cecenia. Mai amenintator pentru Casa lui Saud, a fost ca atacurile teroriste s-au extins, in 2003, si pe propriul sau teritoriu - "pangarit", in opinia fundamentalistilor, de prezenta trupelor americane, care, ca o profanare suprema, aveau in componenta si femei

Dar, cel putin pana atunci, clasa dominanta de la Riyad si militantii islamisti ramasesera uniti prin vechile legaturi faurite pe vremea razboiului afgan si a misionarilor wahhabiti.

"Un terorist cu relatii"

Si astfel ajungem la povestea aproape de necrezut relatata intr-o alta carte, aparuta acum un an in Statele Unite, sub semnatura lui Gerald Posner: "De ce dormea America: Esecul prevenirii lui 11 septembrie" (Why America Slept: The Failure to Prevent 9/11).

Nu este vorba de un roman de spionaj, ci de o investigatie cat se poate de serioasa; dupa cum nota Mark Follman in Salon.com, Posner are reputatia unui "distrugator" al teoriilor conspiratiei, fiind unul dintre autorii (foarte putini) care impartasesc versiunea oficiala despre asasinarea presedintelui Kennedy El afirma ca povestea din carte i-a fost confirmata de doua surse independente, una din CIA iar cealalta de la un nivel ridicat al administratiei Bush; si cu toate acestea, multi experti o pun la indoiala.
 Dar iata despre ce este vorba: la 28 martie 2002, fortele speciale americane si pakistaneze au descins intr-o casa din orasul Faisalabad si au arestat un arab pe nume Abu Zubaydah, considerat "seful operatiunilor" din reteaua Al-Qaeda. La Cartierul general al CIA domnea euforia: se spera ca vor fi aflate secretele atacului de la 11 septembrie, dar si ale altor operatiuni teroriste antioccidentale.

Ca sa "convinga" prizonierul sa vorbeasca, specialistii americani au recurs la un scenariu minutios pregatit: l-au transportat in Afganistan, dar l-au facut sa creada ca se afla in Arabia Saudita; dupa ce i-au administrat pentothal de sodiu ("serul adevarului" din filmele cu James Bond), au aplicat clasica schema "politai bun, politai rau". Mai precis, Zubaydah a fost interogat alternativ de doua echipe: una de americani, aparent mai binevoitori, si alta de asa-zisi "agenti sauditi" (de fapt tot americani de origine araba), care ar fi trebuit sa-l inspaimante cu amenintarea unor torturi dintre cele mai infioratoare.

Contrar asteptarilor, la aparitia "suditilor", in loc sa fie ingrozit, teroristul a parut, dimpotriva, usurat: el le-a recitat, imediat, pe dinafara, numarul de telefon al unei persoane sus-puse care urma, dupa cum a spus, "sa rezolve toate problemele". Dupa verificari, americanii au constatat, uimiti, ca "protectorul" lui Zubaydah nu era altul decat printul Ahmed ban Salman, stabilit la Londra, magnat al presei si mare proprietar de cai de curse, dar in primul rand nepotul regelui Fahd al Arabii Saudita!
 Dezvaluirile nu s-au oprit aici: Zubaydah a mai oferit, tot pe dinafara, numerele de telefon ale altor doi printi sauditi: Sultan ban Faisal, si el nepot al regelui, si Fahd al-Kabir, o ruda mai indepartata. Falsii anchetatori sauditi au replicat ca, daca beneficiase intr-adevar de protectia familiei regale, atacul de la 11 septembrie schimbase intreaga situatie. Raspunsul teroristului - in versiunea lui Posner - a fost o adevarata bomba: "Nu s-a schimbat nimic, deoarece printul Ahmed stia dinainte ca in acea zi va avea loc un atac pe teritoriul american. Singurul lucru pe care nu-l stiau era ce se va intampla concret si nici nu doreau sa stie acest lucru. Li s-a dat aceasta informatie pentru ca ban Loden stia ca nu puteau opri atacul fora sa stie mai multe si ca avea sa-i poata santaja cu dezvaluirea faptului ca stiau dinainte". Si, pentru a-si incununa declaratiile, Zubaydah a numit alti doi interlocutori de rang inalt ai lui Osana ban Loden: generalul Mushaf Ali Mir, comandantul aviatiei pakistaneze, in 1996, si printul Turki ban Faisal, pe atunci atotputernic sef al serviciului audit de informatii, in 1998; printul ar fi promis atunci ca va continua sa ajute reteaua Al-Qaeda atata timp cat nu ataca Arabia Saudita!
Este adevarat ca, dupa ce si-a dat seama ca fusese tras pe sfoara, Zubaydah a retractat toate afirmatiile si a incercat sa se sinucida. La randul sau, printul Turki a calificat acuzatiile drept "total false si neintemeiate". "Nu am mai avut de-a face cu ban Loden din 1990 si n-am avut niciodata vreo legatura cu Al-Qaeda, care este o organizatie satanica", a subliniat printul, demis (intamplator?) cu cateva zile inainte de 11 septembrie si "exilat" ca ambasador la Londra. Numai ca povestea nu se opreste aici.

Indata dupa ce marturisirile lui Zubaydah au fost comunicate suditilor, toti cei trei printi amintiti de el au murit unul dupa altul. Ahmed ban Salman a suferit, la 43 de ani, un atac cardiac cu totul neasteptat. Sultan ban Faisal a pierit intr-un accident de masina chiar in drum spre funeraliile varului sau. O saptamana mai tarziu, cadavrul lui Fahd al-Kabir a fost gasit in desertul de ranga Riyad: surse oficiale au afirmat ca printul "murise de sete". Sapte luni mai tarziu, a fost randul generalului Mushaf Ali Mir sa dispara intr-un accident de avion ale carui cauze aveau sa romana nedeslusite Cat despre printul Turki, Posner crede ca acesta este, oricum, protejat de secretele pe care le cunoaste: "este cel care stie totul despre cei mai inalti membri ai familiei regale - viata lor sexuala, prostituatele cu care au de-a face cand merg in Europa"
Probabil nici nu mai trebuie mentionat ca povestea a fost dezmintita de toate guvernele implicate La randul lor, bunii cunoscatori ai secretelor lumii arabe - unii dintre ei, fosti agenti CIA - pun, in general, la indoiala implicarea Casei lui Saud in atacul de la 11 septembrie. "Pentru ei ar fi fost pur si simplu o sinucidere", spune Sandra Mackey, autoarea unor studii universitare despre Arabia Saudita, citata de Mark Follman in Salon.com. "Exista membri ai Casei lui Saud care ar putea avea legaturi cu Al-Qaeda? Foarte posibil. Nu m-ar mira. Dar o conspiratie a conducerii centrale cu Al-Qaeda este cu totul altceva. Al-Qaeda este cel mai mare dusman al lor!" Alti analisti au totusi indoieli. "Prin arestarile pe care le-au facut (dupa atentatele de la Riyad), ceea ce au aflat, cu groaza, sauditii este ca ban Loden are mult sprijin in guvern si in familia regala", spune Robert Baer, un veteran cu 21 de ani de stagiu in CIA. "Spuneti-le cum vreti - teroristi, nationalisti arabi, nebuni -, dar ei se afla in politie, armata si guvern."

Datorii impovaratoare

Adevarul este, probabil, undeva la mijloc, crede Posner. Dincolo de sprijinul pentru Al-Qaeda la nivelurile intermediare ale aparatului guvernamental de la Riyad, printii sauditi au cazut, probabil, intr-o capcana intinsa de vechiul lor prieten, Osana ban Loden; daca Zubaydah spunea adevarul, ei erau la curent, in linii mari, cu planurile retelei teroriste, dar nu cunosteau destule detalii pentru a le zadarnici, chiar daca ar fi vrut s-o faca; amploarea atacului i-a surprins probabil si pe ei, dar erau, de acum, prinsi in capcana: ban Loden ii "avea la mana", putandu-i oricand demasca drept "complici" ai sai!
Exista si o alta ipoteza care ne readuce in lumea politica de la Washington, unde aliantele si rivalitatile sunt poate mai complexe si mai schimbatoare ca in pustiurile arabe Vince Cannistraro, fost sef al unitarii antiteroriste din CIA, aminteste ca adevaratul "creier" al atacului de la 11 septembrie a fost Khalid Sheik Mohammed, arestat si el de americani si ale carui relatari le contrazic pe cele ale lui Zubaydah. El sugereaza ca toata povestea poate fi o dezinformare montata de "sursa" lui Posner din guvern, probabil unul din neoconservatorii interesati sa submineze relatiile dintre Statele Unite si Arabia Saudita. Aceeasi sursa sus-pusa ar fi aranjat si confirmarea povestii de catre un agent CIA, probabil la pensie. "Orice poate fi facut sa para o conspiratie, atunci cand pui cap la cap fapte care pot fi in realitate intamplatoare", spune Cannistraro, evident, foarte experimentat in domeniu

Intr-adevar, neoconservatorii, care acorda prioritate absoluta aliantei cu Israelul, nu-si ascund ostilitatea fata de Arabia Saudita, pe care o acuza pentru lipsa (reala) a democratiei interne, dar si pentru sprijinul acordat palestinienilor De aici si ideea pe care s-a intemeiat, in realitate, razboiul din Irak: "marele proiect" al unui Orient Mijlociu "remodelat", in care regatul audit si-ar pierde rolul central in favoarea unui Irak democratizat, recunoscator Statelor Unite si la fel de bogat in petrol; domnia violentei instaurata in Irak a trimis, deocamdata, proiectul in arhiva, desi trupele americane si-au inceput retragerea din Arabia Saudita - ceea ce indeplineste, de altfel, una dintre revendicarile lui ban Loden
Ar merge, totusi, neoconservatorii pana la montarea unui intreg scenariu demn de Hollywood numai pentru a discredita familia regala saudita? Greu de crezut, date fiind relatiile, nu doar amicale, dar si foarte concret financiare, dintre Casa lui Saud (si familiile inrudite cu ea) si ceea ce Craig Unger numeste, in cartea citata mai sus, "Casa lui Bush". Valoarea fondurilor saudite transferate, in ultimele decenii, catre fundatiile si firmele legate de actuala administratie se ridica, potrivit lui Unger, la aproape un miliard si jumatate de dolari! Cea mai mare parte - aproape 1,2 miliarde - reprezinta contracte in Arabia Saudita ale grupului industrial Carlyle, din conducerea caruia fac parte George Bush-tatal, fostul sau secretar de stat, James Baker, sau fostul premier britanic John Major. Dar alte contracte, in valoare de 180 de milioane de dolari, au fost acordate concernului Halliburton, pe vremea cand era condus de actualul vicepresedinte Dick Cheney, unul din protectorii neoconservatorilor in actuala administratie.
Presedintele George W. Bush a beneficiat si el de darnicia saudita: in 1987, firma sa petroliera, Harken, aflata in pragul falimentului, a fost salvata de doi miliardari apropiati Casei Regale, care i-au aranjat o finantare de 25 de milioane de dolari. "Si-au cumparat, oare, sauditii un presedinte?", se intreaba, ireverentios, Craig Unger.

Adversarii lui Bush n-au intarziat sa faca legatura intre aceste tranzactii si cele 27 de pagini referitoare la Arabia Saudita, "sterse" din raportul comisiei prezidate de senatorul Bob Graham. Mai clar, nu considerente de siguranta nationala, ci tocmai vechile datorii prezidentiale fata de sauditi l-ar fi obligat sa "cenzureze" raportul. Intre timp, cea de-a doua comisie de ancheta asupra atacului de la 11 septembrie, creata de Bush, a publicat si ea un raport final - mult mai amplu si mai stufos - care se concentreaza insa asupra activitatii administratiei si serviciilor de informatii, inainte si dupa atentate; complicitatile internationale ale teroristilor sunt mai putin abordate. Secretul celor 27 de pagini romane, deocamdata, de neatins, cu atat mai mult cu cat partenerul senatorului Graham la conducerea comisiei de ancheta, deputatul republican Porter Goss, tocmai a fost numit de Bush director al CIA, ceea ce-i impune sa pastreze, cu si mai mare grija, tainele pe care le stie. Adevarul ar putea iesi la lumina in cazul unei schimbari politice la Casa Alba; dar, la ora scrierii acestor randuri, candidatul democrat John Kerry era plasat de sondaje cu mult in urma actualului presedinte, apreciat de electorat mai ales pentru modul cum conduce lupta antiterorista Cat despre Casa lui Saud, linistea ce domneste in viata politica de la Riyad este tot mai des intrerupta de explozii si schimburi de focuri intre fortele de securitate si rebelii islamisti despre care nu se stiu prea multe. Sa anunte, oare, aceste seisme un cutremur major, replica indepartata a cataclismului de la 11 septembrie?

Particularitati

1.Tactica. Al-Qaeda este considerata drept una dintre cele mai "apocaliptice" organizatii teroriste. In doctrina organizatiei, teroarea a evoluat, devenind din mijloc scop. Tacticile traditionale ale terorismului - cum ar fi luarea de ostatici, asasinatul politic, actiunile directe, punctuale -- nu intra in vederile lui Osana bin Laden.Tintele atacurilor teroriste nu mai sunt persoane sau categorii de persoane - politicieni, politisti, militari, oameni de afaceri --, ci mase de oameni. Mase cat mai mari. In urma operatiei teroriste de la 11 septembrie 2001, au murit peste 3.000 de oameni, apartinand unor categorii sociale, rase si nationalitatea diferite. La 11 martie 2004, dispozitivele explozive au fost amplasate in trei trenuri si au fost detonate cand acestea erau pline cu navetisti. Daca trenurile s-ar fi rasturnat, numarul victimelor ar fi fost mult mai mare.

2. Organizarea. Consideram ca, la fel ca in 2001, la 11 martie a avut loc o operatie terorista. Conform doctrinei mai sus-amintite, au fost alese locul si timpul pentru executarea loviturilor. Au fost amplasate peste 15 dispozitive explozive, dintre care zece au fost detonate. Toate acestea presupun informatii, sprijin logistic si, nu in ultimul rand, oameni. Desi numarul victimelor a fost mai mic decat la Lockerbie, unde s-a prabusit o aeronava de pasageri, operatia terorista de la Madrid a fost mai complexa. Ea releva ca, din pacate, reteaua dispune de o capacitate organizatorica redutabila.

3. Tehnologia. Nu mai este un secret, Al-Qaeda a folosit internet-ul si e-mail-ul pentru a coordona loviturile asupra World Trade Center si Penta­gonului. In primul rand, tehnologia informatiei are un impact major in rezolvarea problemelor cotidiene, de organizare si comunicare ale retelei. Nu este mai putin adevarat ca tehnologia sporeste, asa cum s-a vazut, capacitatea teroristilor de a lansa atacuri si a produce pierderi in masa.

4. Omniprezenta. In mod traditional, Al-Qaeda a operat ca o structura orizon­tala informala, compusa din peste 24 de organizatii teroriste. Dupa 2001, ca o reactie la campania internationala impotriva terorismului, condusa de Statele Unite ale Americii, reteaua a stabilit legaturi cu grupuri indigene din toata lumea. Ca o adevarata organizatie tero­rista transnationala, reteaua lui bin Laden s-a extins dincolo de aria traditionala: Orientul Mijlociu, Europa de Vest, America de Nord, Asia de Sud. In prezent, Al-Qaeda are legaturi cu organizatii similare din Filipine, Indonezia, Singapore, Brazilia, Argentina, Paraguay, Somalia, Sudan, Africa de Sud.

Forta retelei sta in structura sa multicelulara, raspandita pe tot globul, care ii confera agilitate si acoperire. In legatura cu aceasta, un expert francez in terorism se lamenta: "Daca astazi ai informatii bune despre reteaua Al-Qaeda, acele informatii nu mai sunt operationale maine". El compara reteaua cu un virus care se schimba permanent, incot este imposibil sa-l prinzi si sa-l distrugi in intregime.

Intr-un interesant articol, profesorul american Paul J. Smith atragea atentia inga din vara anului 2002: "Realitatea neconfor­tabila este ca multe state - inclusiv aliati ai Statelor Unite - au oferit adapost celulelor Al- Qaeda, dar nu au facut nimic pentru a le neutraliza. Fie datorita faptului ca nu au avut cunostinta despre prezenta lor (sau despre pericolul pe care acestea il prezentau), fie pentru ca, din motive politice sau de securitate, nu au vrut sa le impiedice actiunile'