Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
La zi cu legile si legislatia.masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii




Administratie Contabilitate Contracte Criminalistica Drept Legislatie

Stiinte politice


Index » legal » » administratie » Stiinte politice
» SOCIETATEA POLITICA


SOCIETATEA POLITICA




SOCIETATEA POLITICA

Pe baza valorificarii contributiilor mentionate, precizam ca prin societate politica se intelege totalitatea institutiilor, organizatiilor, asociatiilor si mijloacelor de informare in masa, care, in mod organizat si programatic, se implica in problemele puterii si conducerii politice, fie facand parte din organele de conducere politica, fie activand pentru dobandirea puterii politice.

Asadar, institutiile, organizatiile, asociatiile, mijloacele de informare cu caracter politic sunt cele care se implica in problemele puterii politice fie pentru a o exercita, fie pentru a o dobandi, daca nu o detine.

Societatea politica difera de la o formatiune sociala la alta, de la o etapa la alta, de la o tara la alta, prin consistenta ei organizatorica, autoritatea politica si caracterul sau democratic.

In societatea politica se includ: statul cu toate componentele sale ( putere judecatoreasca, legislativa, executiva); partidele politice; oricare alte organizatii care se implica in problema puterii prin manifestarea unor optiuni in organizarea si conducerea societatii si printr-o activitate de dobandire a puterii politice.




Se impune precizarea ca nu oricine face politica, care isi manifesta sprijinul sau dezaprobarea fata de cei implicati in puterea politica poate fi declarat ca facand parte din societatea politica. Prin insasi asertiunea ca “nu faci politica” se exprima, de fapt, o atitudine care inseama, in ultima instanta, tot politica. Numai ca unii, facand politica, se implica in mod direct, programatic si organizat in problemele puterii, facand astfel, parte din societatea politica, si altii care nu se implica in problemele puterii, desi au atitudini si conceptii politice, ramanand in limitele societatii civile.

In acest context, organizatiile profesionale de tip sindical sau organizatiile de creatie, religioase, de caritate etc. au caracter apolitic atata vreme cat nu se implica in problemele puterii politice, desi pot sa faca, si chiar fac, politica, indeosebi prin reprezentarea si apararea intereselor socio-profesionale sau de alta natura, ale grupurilor pe care le reprezinta.

Tinand cont de situatia actuala, trebuie sa se inteleaga cu claritate ca organizatiile politice sunt numai acelea care, prin statut, prin program, prin activitati consfintite de o reglementare legala, se implica in problemele puterii politice, ale organizarii si conducerii societatii.

Societatea politica ete formata, de regula din guvernanti sau cei care tind sa deina guvernanti si care, intr-un regim democratic, se afla in slujba intereselor cetatenilor, pe baza unui stat de drept, care slujeste societatii civile.

In cazul regimurilor dictatoriale, societatea politica este opusa interselor societatii civile si se constituie prin nerespectarea vointei cetatenilor, servind, de regula, interesele unor grupuri restranse din cadrul societatii civile, nu ale tuturor cetatenilor si numai in masura in care se impune asigurarea unei functionalitati a angrenajului social.

Intr-un regim dictatorial, societatea politica tinde sa-si subordoneze societatea civila, pe care, in loc sa o slujeasca, o trasforma intr-un instrument de aservire.

Societatea politica autentic democratica presupune, in plan istoric, asa cum aprecia politologul de origine liberala Benjamin Constant, trecerea de la puterea absoluta, care modeleaza singura societatea, la puterea politica democratica reprezentativa, care armonizeaza in mod necoercitiv actiunile si interesele uneori contradictorii ale agentilor economici, politici si sociali individuali si este controlata de societatea civila, deci trecerea de la un stat absolutist al societatii la unul “construit” de societatea civila.[1]

Atat societatea civila, cat si societatea politica au fiecare ratiunea lor de a fi, care nu exclude existenta interactiunilor:

a.       relatia dintre societatea civila si putere – societatea civila nu urmareste

dobandirea puterii, ci realizarea unui echilibru intre interesele legitime ale oamenilor si indeplinirea acestora prin parghiile puterii;

b.      relatia dintre societate civila si regim politic; intr-un regim dictatorial,



societatea politica isi subordoneaza societatea civila, pe care o transforma intr-un instrument de aservire; regimurile totalitare apreciaza tendintele de separare ale societatii civile de societatea politica ca devieri ce amenintau ordinea sociala; autoritarismul tolereaza, regimurile totalitare exclud expresiile variate ale societatii civile, limiteaza jocul liber al fortelor politice, inregimentandu-le sub stindardul conducatorului; intr-un regim democratic, intre aceste elemente nu exista o relatie de subordonare, ci pe orizontala, de interdependenta intre guvernanti si guvernati, relatie in care societatea politica slujeste societatea civila; armonizarea intereselor celor doua zone nu poate fi conceputa fara implicarea si interventia statului pentru crearea cadrului juridic necesar pentru incurajarea si dezvoltarea nestingherita a societatii civile;

c.       privind continutul intre aceste zone se manifesta o stare de mobilitate

permanenta, prin trecerea unor componente dintr-o parte in alta;

d.      existenta, in unele tari, a unor institutii specializate care asigura optimul

functional, conducerea si coerenta sociala, mediaza raporturile dintre societatea civila si societatea politica.[2]



Ibidem, pp. 176-178.

V. Nazare, Politologie, Editura Academiei “Mircea cel Batran”, Constanta, 2002, p.48-49.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate

Stiinte-politice


Demografie
Stiinte politice