Raportul POLITICA -RELIGIE

Raportul POLITICA -RELIGIE

O relatie mult discutata este aceea dintre politica si religie. in societatile tribale timpurii, arata studiile de antropologie politica, exista o oarecare diferentiere intre functia de conducator politic si cea sacerdotala (preoteasca), dar adeseori erau detinute de una si aceeasi persoana. Uneori fuziunea dintre statutul de conducator (politic) si preot s-a realizat astfel incat 'regele' (in sens generic de conducator politic) aparea ca avand el insusi un caracter divin. Partea preoteasca accepta ca regula primatul regelui. in toate timpurile religia era chemata sa asigure suport legitimator pentru conducatorul politic, dar si o anumita solidaritate a comunitatii cu conducatorul politic. Dar, pe masura evolutiei societatii, relatia dintre politica si religie a devenit tot mai complexa. Daca Evul Mediu a insemnat subordonarea politicii de catre religie, Renasterea si Epoca moderna a dus la separarea lor.

Desigur, separarea dintre biserica (religie) si stat (politica) a fost marcata de numeroase conflicte, cu urmari dramatice.

Expresia cea mai concludenta a raportului religie-politica il constituie relatia stat-biserica. Dincolo de aspectele istorice, in secolul nostru aria relatiilor formale (oficiale) dintre biserica si stat este foarte larga, in functie de traditiile comunitatilor, dar si de regimurile politice..

in statele islamice, de pilda, chiar daca nu sunt teocratii (conducerea de catre preoti), care desemneaza guvernarea de catre lideri religiosi, cei ce conduc statul continua sa-si bazeze autoritatea pe aparteneta la religia respectiva si sa-si arate devotiunea fata de preceptele respective (Coranul).

in schimb, in democratiile pluraliste statul este separat de biserica, fiind puteri sociale distincte, dar liderii religiosi pot exercita, in diferite grade, ceea ce se cheama un 'control politic extraconstitutional'.

Numeroase studii au insistat asupra surselor de conflict dintre stat si biserica: sustinerea de catre biserica a unor partide politice, deci influentarea electoratului in campaniile electorale, ceea ce este considerat o intruziune a religie in viata politica.

Pe de alta parte, o sursa generatoare de conflict intre stat si biserica pot fi actiunile anti religioase si anti-bisericesti ale statului, asa cum s-au petrecut lucrurile in regimurile dictatoriale.

Exista insa numeroase puncte de cooperare dintre stat si biserica, mai ales pentru asigurarea unor obiective de interes national.