ROMANIA
IN SEC XX
Incepand
cu secolul al XV-lea Romania (impartita in mai multe voievodate
si principate: Moldova, Tara Romaneasca (Valahia) si
Transilvania, au fost sub suzeranitatea Imperiului Otoman (in secolul XVI
Transilvania trece in componenta Imperiului Habsburgic, pana in anul
1918), pana in anul 1878, cand la Congresul de la Berlin a fost recunoscuta independenta
Moldovei si a Tarii Romanesti, sub denumirea generica
de Romania. Noul stat a fost destul de slab, administratia sa corupta
si ineficienta, iar puterea mosierilor a ramas
intacta. Acest lucru a condus la o serie de rascoale
taranesti in anul 1888 si in anul 1907, care au fost
reprimate cu brutalitate. In pofida fragilitatii interne, a
reusit sa isi mobilizeze fortele neceseare pentru a
obtine controlul asupre Dobrogei de Sud, in defavoarea Bulgariei in anul
1913. Aliat al Germaniei si al Austro-Ungariei inca din anul 1883
(deoarece regale Romaniei Carol I facea parte din Fam. Hohenzzolern), a
ramas neutra in primii doi ani ai Primului Razboi Mondial.
Primul ministru Bratianu, presedintele al PNL, a recunoscut insa
ca implicandu-se in razboi impotriva Ungariei si nu de partea ei
ar fi putut recupera Transilvania. De aceea la 27 august 1916 Bratianu a
declarat razboi Ungariei. Trupele romanesti insa au fost
coplesite de armata germana si bulgara, iar la 7 mai 1918
Bratianu a fost silit sa cere pacea in numele Romaniei si a
regelui Ferdinand I. Romania a reintrat in razboi la
9 noiembrie 1918, astfel ca a beneficiat de statutul de stat victorios. La
Conferinta de Pace de la Paris a beneficiat de un tratament
neobisnuit de generos, in efortul de consolidare a statutului impotriva
Rusiei bolsevice, si mai ale in defavoare Ungariei invinse. A
obtinut controlul asupre Transilvaniei, Banatului, Bucovinei si
Basarabiei, adica mai mult de jumatate din teritoriul de atunci. In pofida intentiilor sale initiale,
unificarea tuturor zonelor in care se afla populrul roman a dus mai mult la
slabirea decat la consolidarea statului. Noile minoritati care
reveneau Romaniei includeau comunitati numeroase de rusi, unguri,
tatari, truci, germani si evrei. Integrarea permanenta si
pasnica a acesotr grupuri a depasit mijloacele de care
dispunea un stat fragil precum Romania, chiar daca aceasta a fost
intentia elitelor conducatoare. In ciuda intentiilor aceste
elite nu au acordat atentia necesara minoritatilor, pentru
ca majoritatea sunt fostii inamici din Primul Razboi Mondial.
Romanii din noile teritorii si-au pastrat caracterul distinct
simtindu-se instrainati intr-un stat cu obiceiuri politice
si administrative diferite. Aceste tensiuni s-au generalizat in momentul
adoptarii Constritutiei din anul 1923, care a creat un stat
centralizat desi descentralizat ar fi fost unul mult mai potrivit. Credibilitate statului a scazut
si mai mult ca urmare a slabei gestiunari economice. Datorita
unei serii de politici contradictorii, investitiile straine s-au
redus drastic, dar industrializarea a fost totusi incurajata. A fost
promovata agricultura dar totusi s-au impus anumite taxe vamle pentru
exporturile de produse alimentare. In anul 1928 liberalii care se aflau la conducerea
Romaniei de 8 ani, au fost inlanturati de la putere de un guvern
nationalist condus de Iuliu Maniu. Iuliu Maniu insa a inselat
asteptarile electoratului si a ratat ocazia de a opera rerforme,
datorita propriilor ezitari, precum si neintelegerilor dintre
partide. Incapacitatea partidelor politice de a gasi o solutie
coerenta pentru declinul datorat de Marii Crize a inlesnit dezvoltarea
extremei dreapta. In cele din urma ascensiunea "Garzii de Fier"
(Legiunea Arhanghelului Mihail) a fost tinuta in frau, insa
numai prin aplicarea unor metode dictatoriale, initial de regale Carol al
II-lea, iar mai apoi de Gen.Ion Antonescu. Adevarata fragilitate a tarii
s-a dovedit insa in anul 1940, cand pe parcursul a doar cateva
saptamani a pierdut Basarabia in favoarea URSS, o parte din
Transilvania in favoarea Ungariei si Cadrilaterul in favaoarea Bulgariei. Toate
aceste pierderi au fost datorate ca urmare a Pactului Hitler-Stalin, pact de
neagresiune intre Germania Nazista si URSS. In Al Doilea Razboi
Mondial, Romania a fost aliat al Germaniei Naziste, fiind cel mai important
furnizor de petrol prin intermediul rafinariilor de la Poloiesti
si de pe Valea Prahovei si prin , si de asemenea acordand ajutot
militar acestui stat. Romania a intrat in razboi dupa data de 22
iunie 1941 cand Hitler a inceput punerea in aplicare a Planului "Barbarossa",
invazia URSS. Romania a pierdut efective importante in Batalia de la Stalingrad si mai
apoi in contraatacul sovieticilor (lupte desfasurate mai ales in
nordul Marii Negre si in Pen.Crimeea). In perspective unei infrangeri
iminente la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu este arestat (executat
dupa doua zile) iar Romania intoarce armele impotriva Germaniei
devenind aliata URSS si a SUA. Astfel Adolf Hitler a fost privat de principala
sursa de petrol pentru masinaria de razboi, iar Germania s-a intreptat spre un sfarsit de
razboi rapid. Sovieticii care au ocupat Bucurestiul au impus un regim
communist, primul conducator communist fiind Ghorghe Ghorghiu Dej, care a
distrus opozitia, l-a obligat pe regale Mihai I sa abdice la 30
decembrie 1947 si a proclamat Republica Populara Romania.
Proprietatea privata a fost desfintata, astfel incat pana
in anul 1960, 98%din firme si 80% din ferme au fost nationalizate.
Gheorghe Gheroghiu Dej a instaurat un regim nemilos cu ajutorul serviciilor
secrete ale URSS (NKDV si KGB) si cu ajutorul fortelor proprii de
ascnesiune. Liderii opozitiei au fost inchisi, haituiti sau
ucisi, fiind introdusa totodata cenzura presei. Pentru ca
Romania avea o granita extinsa cu URSS, Gheorghe Ghorghi Dej s-a
asigurat ca regimul sau este pe placul lui Iosif Stalin, mai ales
pentru ca Romania era ocupata inca de trupele Armatei
Rosii. In anul 1958, URSS si-a
retras trupele ca si un gest de bunavointa pentru ca
Romania a acordat sprijin militar in infrangerea Revolutiei de la
Budapesta. Aceste lucru a permis lui Nicolae Ceausescu, urmatorul
lider comunist al Romaniei, sa poate opera cu o mai mare
independenta fata de URSS in comparatie cu ale state
din Europa de Est. Romania era astfel prima tara din Europa, in
afara de URSS care a initiat relatii diplomatice cu Germania de
Vest (RFG) si singura tara ce a aderat la Pactul de la
Varsovia (o replica pentru NATO) si nu a rupt relatiile
diplomatice cu Israelul dupa Razboiul de 6 zile din 1967.
Popularitatea de care se bucura Romania in Occident crestea in continuu,
lucru care s-a materializat prin finantarea a tot mai multe
investitii spre industria grea cu ajutorul unor tari din
Occident si astfel Romania devine prima tara est -
europeana care este membra FMI. Situatia dezastruasa a
economiei sale a fost de multa vreme mascata de bogatia
resurselor de petrol. Pana in anii '80 insa aceste resurese au fost
in mare parte epuziate, ceea ce a facut exterm de dificila restituirea
imprumuturilor. Romania a fost totodata a fost atinsa si de
socul pretului petrolului din anul 1979, care a afectat pe rand toate
tarile participante la Pactul de la Varsovia si a provocat
o stare vecina cu falimentul in industrie, iar in anul 1982 a fost
introdusa ratia alimentelor. Pentru a face fata
nemultumirii tot mai accentuate a populatiei, inevitabila in
aceasta stare de fapt, fortele de securitate au luat masuri
extreme de dure, care au fost inasprite pe masura accentarii
megalomaniei lui Nicolae Ceausescu. In anul 1981, de pilda, s-a dat
ordin ca toate masinile de scris particulare sa fie inregistrate la
militie pentru a eviuta transmiterea unor scrisori de nemultumire
ambasadelor straine din tara.
Nici macar aceste masuri insa nu au putut evita inlaturarea de la putere a lui Nicolae
Ceausescu in decembrie 1989, dupa caderea comunismului in RDG,
Ungaria si Polonia. Ceausescu a fost arestat si in urma unui
process sumar este executat prin impuscare la data de 25 decembrie 1989.
Segmentele importante ale vechilor structuri politice s-au mentinut
insa la putere, astfel incat revolutia anticomunsita din Romania
a fost practic ineficienta in comparatie cu cele din Cehoslovacia
(Revolutia de catifea), RDG sau Polonia. Ion Iliescu a stabilit "noul" regim, confirmat
in urma alegerilor din mai 1990 cu o majoritate zdrobitoare de voturi, ceea ce
a minimilizat desprinderea de regimul Ceausescu. Aparatul birocratic
si administratia au ramas in mare masura neschimbate
si a continuat discriminarea impotriva minoritatilor
nationale. Fosta politie secreta a continuat sa
functioneze in calitate de securitate a statului. In anul 1990
presedintele Ion Iliescu a chemat de trei ori minerii din Valea Jiului
pentru a pune capat cu brutalitate demonstratiilor
studentesi si ale opozitiei (aceste fenomene au fost
cunoscute sub numele de "mineriade"). Dupa anul 1992 unii indicatori ai
economiei s-au imbunatatit, ca de pilda rata inflatiei
care a scazut de la 2600% la mai putin de 50% in 2001. In anul 1996
partidul condus de Ion Iliescu a pierdut putere in favoarea partidelor de
centru-dreapta, care l-au desemnat la presedintie pe Emil
Constantinescu. Conventia Democratica din Romania (CDR) a
obtinut cel mai mare numar de mandate in Parlament, ceea ce
reprezenta insa numai o treime din fotolii. Situatia politica a
fost marcata de o profunda instabilitate, mai ales ca CDR, ea
insasi o miscare alcatuita din 17 grupari
politice, a fost silita sa se angajeze intr-o serie de coalitii
intr-un sistem politic extrem de fragmentat. Obiectivul lui Constantinescu ce
viza acceptarea Romaniei la U.E. ca membru cu drepturi depline s-a dovedit mult
prea ambitios in conditiile in care economia Romaniei s-a aflat
intr-un decline continuu in epoca post-comunista. In anul 2000, Ion
Iliescu si PSD au revenit la putere iar la sumitul de la Praga din anul
2002, Romania, datorita importantei sale geo-politice, a trecut pen
liste viitoarelor candidate la NATO. La 29 martie 2004 la Washington DC
a avut loc ceremonia depunerii instrumentelor de ratificare a protocoalelor de
aderare la NATO de catre 7 state prinntre care si Romania. In urma
alegerilor din noiembrie 2004, fosta opozitie din Romania, revine la
putere, Alianta D.A. (alianta intre PNL si PD)
obtinand si functia de presedinte prin intermediul Traian Basescu. In decembrie 2004 s-au
incheiat negocirile pentru aderarea Romaniei la UE, iar in final de la 1 ianuarie 2007 Romania a devenit
membru cu drepturi depline a Uniunii Europene.
